Citarea si comunicarea actelor de procedura

ÎNMINAREA CITAŢIEI SI A ALTOR ACTE DE PROCEDURA

Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face, din oficiu, prin agenţi procedurali ai instanţei şi în mod gratuit.

Sub sancţiunea nulităţii, citaţia trebuie înmânată cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, cu excepţia cazurilor urgente, când instanţa poate scurta acest termen.

Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazurile grabnice, când este nevoie de încuviinţarea preşedintelui.

Citaţia şi celelalte acte de procedură se înmânează personal celui citat, la domiciliul sau reşedinţa acestuia, care va semna adeverinţa de primire, agentul procedural certificând identitatea şi semnătura acestuia. Dacă persoana citată refuză primirea, ori primind refuză să semneze sau nu poate să semneze, agentul va afişa citaţia sau o va lăsa, consemnând despre aceasta în procesul-verbal.

În situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul va înmâna citaţia unei persoane din familie, ori, în lipsa, altei persoane care locuieşte cu dânsul (cu excepţia minorilor sub 14 ani sau a persoanelor lipsite de discernământ).

În cazul în care persoana locuieşte în hotel sau într-o clădire cu mai multe apartamente şi nu este indicat numărul camerei sau apartamentului, agentul va înmâna citaţia administratorului, portarului, iar dacă aceştia refuză, va afişa citaţia pe uşa principală a clădirii şi va încheia proces-verbal.

Art.92 Cod procedură civilă stabileşte că, în cazul persoanelor juridice, citarea nu se poate realiza prin afişare, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

Dacă partea îşi schimbă domiciliul în cursul judecăţii, ea trebuie să depună la dosar o cerere prin care să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea de domiciliu, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, recipisa depunându-se la dosar. În caz contrar, ea va continua să fie citată, în mod valabil, la vechiul domiciliu şi nu va putea să invoce nulitatea procedurii de citare.

3. Potrivit dispoziţiilor art.114¹ alin 4 C.p.c. dacă pârâtul nu se conformează obligaţiei de a-şi alege domiciliul în România , pentru comunicarea actelor de procedură, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată.

În acest caz recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţine loc de dovadă de îndeplinire a procedurii de citare.

Această regulă îşi găseşte însă aplicarea numai atunci când prin convenţii internaţionale la care România este parte nu se dispune altfel.

ACTIVITATEA PREMERGĂTOARE ŞEDINŢEI DE JUDECATĂ ŞI DE REZOLVARE A LUCRĂRILOR CU CARACTER ADMINISTRATIV

Această activitate este reglementată la art. 96-100 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 159/24 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare REGULAMENT).

Potrivit art. 96:

„ (1) Actele de sesizare a instanţei, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poştă, curier ori fax, se depun la registratură, unde în aceeaşi zi primesc dată certă, după care se predau preşedintelui instanţei spre rezolvare, având ataşate şi plicurile sau, după caz, dovada modului în care au fost transmise.

(2) După rezoluţia preşedintelui, actele de sesizare primesc număr din registrul general de dosare şi se înscriu, după caz, în registrele prevăzute la art. 86 din prezentul regulament.

(3) Celelalte cereri şi acte de orice natură, inclusiv corespondenţa cu caracter administrativ, sosite prin poştă, curier, fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare, se înregistrează în registrul general de dosare, registrul de intrare-ieşire a corespondenţei administrative sau registrul de evidenţă a petiţiilor, după caz, apoi se prezintă preşedintelui împreună cu dovezile de expediere.

(4) Dovezile de comunicare a procedurilor se primesc la registratura instanţei sub semnătură, după care se predau arhivarului, care le ataşează la dosar, făcând menţiune despre aceasta pe conceptul de citare.

(5) Actele şi cererile de orice natură prezentate de justiţiabili sau de reprezentanţii lor, inclusiv avocaţi, preşedintelui instanţei sau judecătorului de serviciu primesc dată certă la prezentarea lor, prin aplicarea ştampilei de intrare a instanţei respective, iar după rezolvare se predau arhivarului-registrator, care le înregistrează potrivit prevederilor de la alin. (1) sau (3), după caz.

(6) Partea sau reprezentantul acesteia, care prezintă personal la instanţă actul de sesizare, poate primi, sub semnătură depusă pe act, termen de judecată în cunoştinţă, afară de cazul când legea dispune altfel.

(7) Documentele şi înscrisurile care nu pot fi ataşate la dosar, precum şi obiectele ce servesc ca mijloc de probă vor fi predate direct grefierului şef de secţie, respectiv grefierului-şef, cu respectarea dispoziţiilor prezentului regulament privind gestiunea corpurilor delicte.

(8) Înregistrarea, evidenţa şi păstrarea documentelor ce nu sunt destinate publicităţii se vor face în condiţiile prevăzute de lege.

(9) Plicurile conţinând corespondenţa cu caracter confidenţial se înregistrează în registrul de intrare al corespondenţei numai cu această menţiune, fără a fi desfăcute, după care se predau destinatarului”.

În practică, actele de sesizare a instanţei (cereri de chemare în judecată, plângeri contravenţionale, plângeri penale directe, rechizitori, etc. se depun de către părţi sau mandatarii acestora, curierii parchetelor, consilierii juridici ai instituţiilor care au calitatea de a aplica sancţiuni contravenţionale, etc)., în timpul programului cu publicul la judecătorul de serviciu; delegaţii parchetelor pot depune corespondenţa în tot timpul programului de lucru al registratorilor care potrivit art. 91 alin. 1 din regulament este între orele 8,00 şi 16,00 (în zilele lucrătoare).

Părţile ori reprezentanţii acestora pot primi termen în cunoştinţă, ceea ce presupune că sunt legitimaţi de judecătorul de serviciu, li se notează datele de identitate pe rezoluţia de primire a cererii (iar în cazul plângerilor prealabile direct pe cerere); după ce li se aduce la cunoştinţă termenul de judecată acordat, aceştia semnează pe rezoluţie/plângere prealabilă şi fac menţiunea că au luat termen în cunoştinţă.

Consecinţa cea mai importantă a acordării termenului în cunoştinţă este aceea că părţile care au primit în acest fel termenul nu vor mai fi citate pentru termenele ulterioare decât în situaţiile expres prevăzute de art. 153 C.pr.civ.

După primirea actului de sesizare a instanţei de către preşedinte, vicepreşedinte, preşedinte de secţie sau judecător de serviciu, acesta primeşte un număr din registrul general de dosare; sub acest număr de dosar se vor înregistra toate cererile depuse ulterior (cu referire la acest dosar), precum şi toată corespondenţa în legătură cu cauza respectivă.

În acelaşi timp, cererea trebuie să fie înregistrată în opisul alfabetic (unde se trec numele şi prenumele părţilor din dosar şi numărul dosarului, registrul informativ (în care se menţionează numărul de dosar, numele părţilor, obiectul cauzei şi primul termen de judecată acordat), precum şi registrul de termene al arhivei (la data şi completul la care a fost repartizată cauza în mod aleatoriu).

Regulamentul prevede la art. 90 alin. 5 că judecătorii de serviciu primesc şi verifică actele de sesizare a instanţei şi iau măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii. Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu art. 96 alin. 3, în sensul că toate celelalte cereri şi acte de orice natură, inclusiv corespondenţă cu caracter administrativ (care nu presupun formarea unui dosar nou), vor fi înregistrate, după caz, în registrul general de dosare (dacă se referă la un dosar aflat pe rolul instanţei căreia îi sunt adresate), în registrul de intrare-ieşire a corespondenţei administrative (dacă cererea nu vizează un dosar al instanţei) sau în registrul de evidenţă a petiţiilor.

După desfacerea corespondenţei şi verificarea conţinutului acesteia, registratorii vor prezenta judecătorului de serviciu numai actele de sesizare a instanţei (cererile care implică formarea unui dosar nou), iar toate celelalte cereri, după înregistrare şi acordarea datei certe (prin aplicarea ştampilei conţinând denumirea instanţei, ziua, luna şi anul primirii cererii şi semnătura registratorului) vor fi predate la diferitele compartimente ale instanţei, cu conservarea dovezii predării înscrisurilor.

Documentele şi înscrisurile care nu pot fi ataşate la dosar (înscrisuri depuse în original de către părţi, recipisă de plată a cauţiunilor, bilete la ordin cambii, etc,), precum şi obiectele care servesc ca mijloc de probă (aşa numitele corpuri delicte) vor fi predate de registratorul sau grefierul care are ca atribuţii formarea şi înregistrarea dosarelor grefierului şef al judecătoriei, grefierului -şef de secţie ori primului- grefier, după caz,cu proces verbal din care să rezulte numărul dosarului/anul înregistrării, înscrisul sau obiectul care se depune, elemente şi caracteristici de identificare, calitatea sau valoarea acestora În situaţia înscrisurilor care se depun la casa de valori, o copie a acestora se ataşează la dosar împreună cu un exemplar al procesului verbal, din care rezultă că originalul a fost depus la casa de valori.

Şi în situaţia predării corpurilor delicte, se lasă la dosar un exemplar al procesului verbal de predare către grefierul-şef sau prim-grefier, după caz.

În ceea ce priveşte înregistrarea, evidenţa şi păstrarea documentelor care nu sunt destinate publicităţii, art. 86, prevede la pct. 20, alin. 2, două registre de evidenţă care nu sunt destinate publicităţii. Este vorba despre registrul de evidenţă a sesizărilor privind efectuarea percheziţiilor autorizate de judecător în cursul urmăririi penale şi respectiv registrul de evidenţă a sesizărilor privind confirmarea şi autorizarea interceptărilor şi înregistrărilor pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport; acestea se găsesc în păstrarea grefierului-şef al judecătoriei (art. 56 lit. i din Regulament), primilor-grefieri ai tribunalelor,în ceea ce priveşte confirmarea şi autorizarea interceptărilor şi înregistrarea convorbirilor telefonice – art. 53 alin. 3), grefierilor şefi de secţie (în ceea ce priveşte evidenţa sesizărilor privind efectuarea percheziţiilor – art. 55, lit. m), primilor-grefieri ai curţilor de apel, în ceea ce priveşte confirmarea şi autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice – art. 53 alin.2).

ART. 97

„(1) Înregistrarea statistică a cererilor, formarea dosarelor, întocmirea conceptelor de citare, emiterea procedurilor de chemare în faţa instanţei şi comunicarea copiilor de pe actele de sesizare a instanţei se fac imediat după fixarea termenului de judecată, pentru cauzele de natură urgentă, sau cel mai târziu a doua zi lucrătoare, în celelalte cauze. Persoana care întocmeşte procedurile va face menţiune, pe conceptul de citare, despre data predării acestora la serviciul expediţii.

(2) Expedierea corespondenţei se va realiza prin poştă, agent sau curier, prin fax sau e-mail ori prin orice alt mijloc de comunicare a cărui supraveghere poate fi exercitată astfel încât să fie asigurat caracterul oficial al acesteia”.

După înregistrarea cererii în registrele prevăzut la art. 86 coroborat cu art. 96 alin. 2 din regulament, se face înregistrarea statistică şi se formează dosarul în sensul că înscrisurile sunt îndosariate şi cusute.

ART. 98

„(1) În vederea repartizării pe complete şi stabilirii primului termen de judecată, dosarele nou formate vor fi transmise persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.

(2) Repartizarea cauzelor se va efectua ţinându-se seama de criteriul aleatoriu, alfabetic, astfel cum a fost implementat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1284/C/2004, sau în sistem informatizat.

(3) Dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de preşedintele sau de unul dintre judecătorii completului de judecată, care va lua măsurile necesare în scopul pregătirii judecăţii, astfel încât să se asigure soluţionarea cu celeritate a cauzelor înregistrate.

(4) În cazul existenţei unui sistem computerizat automat de gestiune a activităţii de înregistrare a actelor de sesizare, preşedintele instanţei va veghea ca utilizarea acestuia să se realizeze conform instrucţiunilor.

(5) La sfârşitul fiecărei zile va fi listată situaţia repartizării cauzelor înregistrate în ziua respectivă, ţinându-se o evidenţă separată a acesteia”.

Repartizarea aleatorie a dosarelor se poate face în sistem informatizat sau alfabetic.

În ceea ce priveşte sistemul informatizat de repartizare aleatorie a cauzelor, acesta presupune alocarea termenului de judecată şi a completului prin intermediul unei aplicaţii informatice, judecătorul de serviciu sau grefierul de serviciu, după caz,introduc în aplicaţia informatizată datele referitoare la obiectul şi natrua cauzei, părţi şi numărul de dosar, după care se procedează la alocarea completului şi a primului termen de judecată.

Regulamentul prevede obligativitatea listării la sfârşitul fiecărei zile a situaţiei repartizării cauzelor; în paralel se ţine şi evidenţa scriptică, respectiv registrul general de dosare şi celelalte registre prevăzute de regulament.

Repartizarea aleatorie pe criteriu alfabetic, presupune alocarea unor litere fiecărui complet de judecată, iar repartizarea o face direct judecătorul de serviciu, care verifică: - în materie civilă comercială şi de contencios administrativ, în litigiile de muncă, în plângerile penale prealabile şi în cauzele privind plângerile întemeiate pe dispoziţiile art. 278/1 C.pr.civ., prima literă a numelui părţii care sesizează instanţa.

- în cauzele penale în care sesizarea instanţei se face prin rechizitoriu, cauza se repartizează în funcţie de prima literă a numelui inculpatului.

- dacă sesizarea instanţei este făcută de mai multe părţi sau când există mai mulţi inculpaţi, cauza se repartizează după numele părţii care a sesizat instanţa sau a inculpatului, alegându-se numele a cărui literă este cea mai apropiată de litera A.

Art.7 din Regulamentul privind repartizarea aleatorie a dosarelor după criteriul alfabetic, aprobat prin Ordinul nr. 1284/C/12 mai 2004 al Ministrului Justiţiei reglementează modul de repartizare aleatorie a cauzelor şi în cazul apelului, recursului, a tuturor celorlalte cerereri, inclusiv căi extraordinare de atac, iar în ceea ce priveşte cererile formulate de persoanele juridice, acestea se repartizează în funcţie de prima literă a numelui străzii, unde persoana juridică îşi are sediul, în lipsa acestui element, cauza se repartizează în funcţie de prima literă a denumirii localităţii, unde persoana juridică îşi are sediul.

ART. 99

„(1) Pe coperta dosarului se va menţiona denumirea instanţei, secţia, completul de judecată, numărul dosarului, numele părţilor, obiectul pricinii, starea de arest, termenele de judecată, numărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redactarea hotărârii, indicele statistic şi poziţia din registrul de executări.

(2) Înainte de a fi puse la dispoziţia justiţiabililor sau predate pentru şedinţa de judecată, dosarele trebuie să aibă toate filele cusute şi numerotate.

(3) În cazul în care dosarul urmează a fi înaintat la instanţa de apel sau recurs ori la altă autoritate sau se depune în conservare, se va proceda la şnuruirea definitivă şi aplicarea ştampilei, iar pe faţa inferioară a ultimei coperte arhivarul va certifica numărul filelor în cifre şi, în paranteză, în litere.

(4) În ipoteza în care părţile solicită eliberarea unor înscrisuri aflate în dosarele altor autorităţi, ataşate dosarului ce se conservă, se poate proceda la desigilarea acestora cu întocmirea unui proces-verbal despre operaţiunea întreprinsă, realizându-se în mod corespunzător o nouă numerotare, lăsându-se la dosar o copie a actului respectiv.

(5) Pentru o manipulare mai bună a dosarelor se pot forma două sau mai multe volume; în adresele de înaintare a dosarelor se indică şi numărul volumelor.

(6) La instanţa de apel şi la instanţa de recurs se formează un nou dosar, la care se ataşează separat dosarul primei instanţe.

(7) În cazul casării sau desfiinţării hotărârii cu trimitere spre rejudecare, se va forma un dosar nou, la care se va ataşa dosarul de bază”.

Pe coperta dosarului se va menţiona denumirea instanţei, secţia, completul de judecată, numărul dosarului, numele părţilor, obiectul pricinii, termenul de judecată şi indicele statistic. Pe parcursul judecăţii pe copertă, vor fi trecute următoarele termene de judecată, iar la momentul soluţionării cererii se vor trece şi numărul şi data hotărârii, iniţialele judecătorului însărcinat cu redactarea hotărârii şi poziţia în registrul de executări (dacă este cazul).

Înainte de a fi predate pentru şedinţa de judecată, ori de a fi puse la dispoziţia persoanelor interesate pentru consultare, dosarele trebuie să aibă toate filele cusute şi numerotate. Această operaţiune este de regulă efectuată de aprozi, la formarea dosarului, de grefierii de şedinţă, ori de arhivarul însărcinat cu ataşarea actelor de procedură.

În situaţia în care dosarul urmează să fie înaintat la o altă instanţă sau autoritate, ori se depune în conservare (după soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei), grefierul arhivar, sau grefierul care are în fişa postului atribuţia de a înainta dosarele la instanţele de control judiciar sau la alte autorităţi, va proceda la şnuruirea definitivă şi aplicarea ştampilei instanţei pe faţa inferioară a ultimei coperte, specificând numărul filelor în cifre, dar şi în litere.

Eliberarea înscrisurilor aflate în dosarele altor autorităţi, dar aflate în arhiva instanţei sesizate cu cererea „de eliberarea a înscrisului” se face de către aceasta din urmă. Regulamentul permite desigilarea dosarelor altor instanţe sau autorităţi, dar prevede necesitatea întocmirii unui proces verbal din care să rezulte operaţiunea săvârşită, o copie a actului eliberat se lasă la dosar, se procedează la o nouă numerotare a dosarului şi evident la şnuruirea lui.

În ceea ce priveşte numărul de file pe care trebuie să-l conţină un dosar, regulamentul nu prevede decât că pot fi formate mai multe volume, pentru a se asigura o manipulare mai uşoară a dosarelor. Se va avea însă în vedere ca în adresele de înaintare a dosarelor să se specifice întotdeauna şi numărul volumelor.

Atât la instanţa de apel, cât şi la instanţa de recurs, se procedează la formarea de noi dosare, la care se ataşează dosarul în care a fost pronunţată hotărârea atacată. După soluţionarea căilor de atac, când dosarul se restituie pentru arhivare la prima instanţă de fond, vor fi arhivate, atât dosarul de fond, cât şi dosarul instanţelor de control judiciar.

În cazul desfiinţării unei hotărâri, sau casării cu trimitere spre rejudecare, se va forma un nou dosar de către instanţa care a pronunţat hotărârea desfiinţată (există şi situaţii în care constatându-se că prima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competenţa instanţelor, caz în care instanţa superioară casând ori desfiinţând hotărârea atacată, trimite cauza spre competentă soluţionare unei alte instanţe). În registrul general de dosare, ca şi în registrul informativ, se va face menţiune despre împrejurarea că dosarul se rejudecă; la numărul iniţial se face menţiune despre noul număr de dosar format, iar la dosarul nou se face menţiune despre numărul iniţial.

ART. 100

„(1) Grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub semnătură în registrul de termene, cu cel puţin două zile înaintea şedinţei, afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată sau cel mai târziu cu o oră înainte de începerea şedinţei la instanţele la care activitatea se desfăşoară în 2 - 3 timpi; completează condica de şedinţă potrivit celor arătate în art. 86 pct. 6; verifică dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânare ori de comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură, precum şi relaţiile şi actele solicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată; verifică legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar; informează preşedintele completului de judecată despre deficienţele constatate, pentru a se lua măsurile necesare, după care predă dosarele completului de judecată.

(2) La instanţele la care se utilizează sistemul computerizat lucrările vor fi realizate prin selecţia automată a datelor.

(3) Preşedintele instanţei asigură procurorului de şedinţă, părţilor, reprezentanţilor părţilor, avocaţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege posibilitatea consultării din timp a dosarelor.

(4) Când una din părţi se află în stare de arest, preşedintele instanţei sau preşedintele completului de judecată ia măsuri ca aceasta să îşi poată exercita pe deplin, în tot cursul judecăţii, dreptul de a examina actele dosarului şi de a lua legătura cu apărătorul său.

(5) La înscrierea dosarelor pe listă se dă întâietate cauzelor în care sunt arestaţi şi celor cu privire la care legea prevede că judecata se face de urgenţă, ţinându-se seama de orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate în proces”.

Înainte de începerea şedinţei de judecată, grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub semnătură în registrul de termene, cu cel puţin 2 zile înaintea şedinţei de judecată, în vederea pregătirii acesteia (art. 100 Regulament de ordine interioară a instanţelor).

Mai întâi întocmeşte lista cauzelor, dând întâietate celor în care sunt arestaţi, pricinilor declarate urgente şi celor rămase în divergenţa (art. 125 alin. 2 Cod proc.civ.), precum şi pricinilor care s-au amânat din lipsa de timp (art. 157 Cod proc.civ.), ţinându-se seama de orele fixate pentru prezentarea persoanelor chemate în proces. În cadrul aceleaşi categorii de pricini, criteriul ordinii îl reprezintă vechimea.

Această listă va trebui afişată în ziua judecăţii, cu cel puţin o oră înaintea de începerea şedinţei (art. 125 alin 1 Cod proc.civ.),).

Potrivit însă dispoziţiilor art. 100 alin.1 din Regulament şi grefierul de şedinţă întocmeşte şi afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de judecată, sau cel mai târziu o oră înainte de începerea şedinţei de judecată la instanţele la care activitatea se desfăşoară în 2-3 timpi..

De asemenea, grefierul va completa condica (registrul) de şedinţă potrivit celor arătate în art. 86 pct.6 din Regulament, cu dosarele din şedinţa respectivă separat, pe complete, cu arătarea numelor membrilor completului, în ordinea înscrisă în lista cauzelor.

Noul termen de judecată, în caz de amânare a judecăţi, hotărârea pronunţată şi numărul acesteia, precum şi iniţialele judecătorului care o va redacta se vor completa în condica menţionată după terminarea şedinţei de judecată ( a se vedea şi art. 103 din Regulament).

După completarea condicii de şedinţă grefierul verifică:

• 
  dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânare ori de comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură precum şi relaţiile şi actele solicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată;
  
• 
  verifică legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la dosar;
  
• 
  informează preşedintele completului de judecată despre deficienţele constatate, pentru a se lua măsurile necesare;
  
• 
  face menţiunile necesare pentru a putea aduce la cunoştinţa instanţei starea în care se afla pricina, atunci când aceasta va fi luată în dezbatere.
  

După ce îşi îndeplineşte atribuţiile mai sus arătate grefierul predă toate dosarele completului de judecată.

Preşedintele instanţei trebuie să asigure procurorului ce va participa la respectiva şedinţă de judecată, părţilor, reprezentanţilor părţilor, avocaţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege, posibilitatea consultării din timp a dosarelor.

CĂILE DE ATAC

Noţiuni generale

Căile de atac sunt mijloacele procedurale, prin care se poate cere anularea sau reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar care se efectuează de instanţele judecătoreşti ierarhic superioare.

Aceste instanţe au dreptul, dar şi obligaţia de a verifica, în condiţiile şi în procedurile stabilite de lege, legalitatea şi temeinicia hotărârilor pronunţate de instanţele ierarhic inferioare şi, în anumite cazuri, a propriilor hotărâri, respectiv a actelor şi hotărârilor pronunţate de organe din afara sistemului instanţelor judecătoreşti.

Reguli comune căilor de atac

Sistemul căilor de atac este guvernat de următoarele reguli comune:

- legalitatea căii de atac; prin această regulă se înţelege faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege;

- ierarhia căilor de atac; potrivit acestei reguli, nu se poate recurge la o cale extraordinară de atac atâta timp cât este deschis exerciţiul unei căi de atac;

- unicitatea dreptului de a folosi o cale de atac; potrivit acestei reguli, partea interesată poate folosi, o singură dată şi nu de mai multe ori, calea de atac prevăzută de lege în folosul său;

- neagravarea situaţiei părţii în propria sa cale de atac (non reformatio in pejus); potrivit acestei reguli, hotărârea judecătorească atacată poate fi reformată numai în favoarea părţii care a exercitat-o, nu şi în defavoarea acesteia.

APELUL

1. 
   Definiţie
   

Apelul este mijlocul procedural prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau, în cazurile prevăzute de lege, procurorul solicită instanţei ierarhic superioare anularea sau schimbarea hotărârii atacate.

Apelul este o cale de atac:

a) ordinară (poate fi exercitată de oricare dintre persoanele litigante; acestea pot invoca orice motive de fapt sau de drept)

b) de reformare (competenţa soluţionării apelului aparţine instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată)

c) devolutivă (provoacă o nouă judecată a cauzei, în fond)

d) comună (poate fi exercitată direct de către părţi).

Observaţie – Singura cale de atac specială este recursul în interesul legii, deoarece poate fi exercitat numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiile de conducere ale curţilor de apel.

e) suspensivă de executare (exercitarea apelului în termenul prevăzut de lege suspendă, de regulă, executarea hotărârilor de primă instanţă).

2. 
   Părţi
   

Partea care exercită apelul se numeşte apelant, în timp ce părţile, în contradictoriu cu care se judecă apelul, se numesc intimaţi.

3. 
   c) Obiect
   

Apelul are ca obiect hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorie  şi tribunal.

Regula este aceea că toate hotărârile de primă instanţă sunt susceptibile de apel la instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat-o.

Sunt unele situaţii în care legiuitorul a suprimat dreptul de apel, prevăzând fie că hotărârea primei instanţe este definitivă, fie că se dă fără drept de apel.

Astfel, potrivit art.282¹ alin.1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Totodată, potrivit art.282¹ alin.2 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului nici hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale organelor cu astfel de activitate, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Instanţa de apel este învestită cu judecata apelului de către partea interesată printr-o cerere care trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art.287 Cod procedură civilă, dintre care cele referitoare la arătarea hotărârii care se atacă( pct. 2) şi semnătură (pct. 5) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii iar cele referitoare la motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul (pct.3) şi dovezile invocate în susţinerea apelului (pct.5) sub sancţiunea decăderii.

Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. 2 Cod procedură civilă.

Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

d) Termenul de apel

3. 
   Termenul de apel reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a apelului.
   

Potrivit art.284 alin.1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul de apel se calculează pe zile libere, deci nu se ia în calcul nici ziua în care începe să curgă şi nici ziua în care el se împlineşte.

Dovada comunicării hotărârii trebuie să rezulte din actul întocmit de agentul procedural, fără a exista posibilitatea completării cu probe extrinseci.

În anumite situaţii, expres prevăzute de lege, se aplică principiul echipolenţei (echivalenţei), în sensul că un alt act de procedură înlocuieşte comunicarea hotărârii.

Astfel, termenul de apel curge din momentul comunicării hotărârii, chiar dacă aceasta a fost făcută odată cu somaţia de executare (art.284 alin.2) şi, respectiv, de la data depunerii cererii de apel, dacă partea face apel mai înainte de comunicarea hotărârii (art.284 alin.3).

Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Legea poate deroga, sub aspectul duratei termenului de apel sau sub aspectul momentului de la care începe, să curgă termenul de apel.

Astfel:

- încheierea de asigurare a dovezilor, pe cale principală, poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare dacă s-a dat fără citarea părţilor (art.238);

- termenul de apel împotriva încheierii pronunţată în procedura necontencioasă curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit art.336 alin.2 Cod procedură civilă;

- termenul de apel pentru procuror curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Termenul de apel se întrerupe, potrivit art.285-286 Cod procedură civilă, prin moartea părţii care are interes să facă apel şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, urmează a se face, în primul caz, din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor, iar în cel de-al doilea caz, o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.

5. 
   Timbrajul cererilor de apel
   

Apelul se taxează, potrivit art.11 (1) din Legea nr.146/1997 cu 50% din:

- taxa datorată pentru cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;

- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani.

Se timbrează cu 37.000 lei cererile pentru exercitarea apelului împotriva următoarelor hotărâri judecătoreşti:

- încheierea de scoatere în vânzare a bunurilor în acţiunea de partaj;

- încheierea de suspendare a judecării cauzei;

- încheierea de declinare a judecării cauzei;

- hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată sau nesemnată;

- hotărârile prin care cererea s-a respins ca prematură, inadmisibilă sau prescrisă, sau pentru autoritate de lucru judecat.

Totodată, cererea de apel se timbrează şi cu un timbru judiciar a cărui valoare (1500 lei, 15.000 lei, 30.000 lei, 50.000 lei) se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului cererii, conform art.3 din O.G. nr.32/1995.

RECURSUL

1. 
   Definiţie
   

Recursul este mijlocul procedural prin care partea nemulţumită de hotărârea primei instanţe sau a instanţei de apel sau, în cazurile prevăzute de lege procurorul, solicită instanţei ierarhic superioare modificarea sau casarea, în tot sau în parte a hotărârii atacate.

Recursul este o cale de atac:

1. 
   extraordinară (poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege);
   
2. 
   comună (poate fi exercitată direct de către părţi);
   
3. 
   de reformare (competenţa soluţionării recursului aparţine instanţei superioare celei care a pronunţat hotărârea atacată);
   
4. 
   nedevolutivă ( realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond);
   
5. 
   nesuspensivă de executare (ca regulă, exercitarea în termen a recursului nu suspendă executarea silită a hotărârii recurate. Excepţiile de la această regulă sunt prevăzute la art.300 al.1 C.p.c.respectiv recursul suspendă de drept executarea silită în pricinile având ca obiect strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau alte lucrări având o aşezare fixă şi în alte cazuri prevăzute expres de lege).
   

Recursul este totodată o cale de atac subsecventă în sensul că nu poate fi exercitat omisso medio, adică mai înainte ca partea să fi exercitat calea de atac apelului (dacă hotărârea poate fi atacată şi cu apel).

Instanţa de recurs este investită cu judecata recursului printr-o cerere de recurs care, potrivit art. 302^1 Cod procedură civilă, va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; indicarea hotărârii care se atacă; motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; semnătura.

La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (vezi Timbrajul cererilor de apel).

Cererea de recurs şi eventual, memoriul care cuprinde motivele de recurs se depun în atâtea exemplare câţi intimaţi sunt şi un exemplar în plus pentru instanţă, iar la acestea se vor ataşa înscrisurile ce se folosesc ca mijloace de probă.

Recursul se depune, sub sancţiunea nulităţii, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, instanţă care, după împlinirea termenului de motivare a recursului pentru toate părţile va înainta dosarul instanţei de recurs împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.

Potrivit art. 299 alin.2 Cod procedură civilă, recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

b) Părţi

Partea care exercită recursul se numeşte recurent în timp ce părţile, în contradictoriu cu care se judecă recursul, se numesc intimaţi.

3. 
   c) Obiect
   

Potrivit art.299 Cod procedură civilă, pot face obiect al recursului hotărârilor date fără drept de apel, cele date în apel şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Hotărârile date fără drept de apel care sunt susceptibile de recurs sunt prevăzute expres de lege.