Citarea si comunicarea actelor de procedura

De exemplu:

• 
  hotărârea prin care se rezolvă un conflict de competenţă (art.22 alin.ultim);
  
• 
  încheierea prin care se constată că reclamantul a renunţat la judecată (art.246 alin.2);
  
• 
  hotărârea pronunţată în procedura ordonanţei preşedinţiale (art.582 alin.1);
  
• 
  încheierile date asupra cererii de sechestru asigurator (art.592 alin.2) sau asupra cererii de poprire asiguratorie (art.597 alin.2);
  
• 
  hotărârea dată în materie de perimare (art.253 alin.2).
  

4. 
   d) Termenul de recurs
   

Potrivit art.301Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă, dacă legea nu dispune altfel, iar dispoziţiile art.284 alin.2-4 (privitoare la data de la care începe să curgă) se aplică în mod corespunzător.

Legea derogă, în anumite cazuri, şi în cazul recursului, sub aspectul duratei termenului sau al momentului de la care începe să curgă.

Astfel:

• 
  hotărârea instanţei de apel de declinare a competenţei poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare (art.158 alin.3 Cod procedură civilă);
  
• 
  hotărârea de constatare a perimării cererii de chemare în judecată ori de apel poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare;
  
• 
  în materia ordonanţei prezidenţiale termenul de 5 zile de recurs poate să curgă şi de la pronunţare (art.582 alin.1 Cod procedură civilă).
  

- încheierea de asigurare a dovezilor, pe cale principală, poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile, care curge de la pronunţare dacă s-a dat fără citarea părţilor (art.238);

Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare în afară de cazurile în care a participat la judecarea pricinii când termenul curge de la comunicarea hotărârii (art.301 teza a II-a rap.la art.284 alin.4 Cod procedură civilă.

Termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă sau celelalte termene prevăzute de normele speciale sunt în acelaşi timp şi termenele în care trebuie să se motiveze recursul.

Potrivit art.303 alin.2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Termenul de recurs ca şi cel de motivare a recursului sunt termene legale imperative care, în caz de nerespectare atrag sancţiunea decăderii (art.103 alin.1) şi respectiv nulitatea recursului (art.301 alin.1).
e) Motivele de recurs

4. 
   Motivele de recurs sunt limitativ prevăzute de lege (10) şi sunt prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
   

f) Timbrajul cererii de recurs

Dispoziţiile art.11 din Legea nr.146/1997 şi art.3 din OUG nr.32/1995, expuse la materia apelului, sunt aplicabile şi cererilor de recurs.

g) Suspendarea executării hotărârii recurate

Potrivit art.300 Cod procedură civilă, recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă precum şi în cazurile anume prevăzute de legea.

În celelalte cazuri suspendarea executării hotărârii recurate se poate face numai la cererea părţii interesate.

Potrivit art.300 alin.3 Cod procedură civilă, suspendarea la cerere se poate acorda numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată dacă este cazul.

Asupra cererii de suspendare a executării până la soluţionarea recursului se pronunţă instanţa investită cu judecata recursului, prin încheiere care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.300 alin.3 raportat la art.403 alin.3 Cod procedură civilă).

În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţa de recurs a cererii de suspendare.

Recursul în interesul legii

Recursul în interesul legii este mijlocul procedural prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi colegiile de conducere ale curţilor de apel, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României cer Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Recursul în interesul legii este o cale extraordinară şi specială de atac care nu are nici un efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi are ca obiect exclusiv chestiunile de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

Deciziile asupra acestei căi de atac se pronunţă de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

CONTESTAŢIA ÎN ANULARE

1. 
   Consideraţii generale
   

Contestaţia în anulare este mijlocul procedural prin care, partea interesată poate cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Contestaţia în anulare este o cale de atac:

1. 
   extraordinară (nu poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege);
   
2. 
   comună (poate fi exercitată direct de către părţi);
   
3. 
   de retractare (soluţionarea contestaţiei în anulare se face de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată);
   
4. 
   nedevolutivă (realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond);
   
5. 
   nesuspensivă de executare (exercitarea în termenele prevăzute de lege a contestaţiei la executare nu suspendă executarea silită a hotărârii atacate, însă instanţa poate dispune suspendarea executării sub condiţia dării unei cauţiuni).
   

IMPORTANT: Spre deosebire de căile de atac de reformare (apelul şi recursul) care implică transferul dosarului la instanţa ierarhic superioară cu respectarea circuitului dosarului, exercitarea căilor de atac de retractare (contestaţia în anulare şi revizuirea) duc la formarea unui nou dosar la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.

Fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se atacă, conform art.319 Cod procedură civilă.

Instanţa este investită cu o cerere care va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute de art. 82 şi 83 Cod proc. civ. şi motivele de contestaţie şi dezvoltarea acestora; se înregistrează cu număr nou de dosar şi se soluţionează potrivit regulilor stabilite la judecata în primă instanţă, însă, potrivit art. 320 Cod procedură civilă, judecata se face de urgenţă şi cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

b) Părţi

Partea care exercită această cale de atac se numeşte contestator iar părţile în contradictoriu cu care se judecă se numesc intimaţi.

Poate fi contestator oricare dintre părţile care au participat la judecata pricinii, nu însă şi terţe persoane în legătură cu care nu s-au folosit mijloacele procedurale prevăzute de lege pentru a fi atrase în procesul iniţial.
c) Obiect

Potrivit art.317 Cod procedură civilă, pot face obiect al contestaţiei în anulare de drept comun hotărârile judecătoreşti irevocabile.

d) Timbrajul contestaţiei în anulare

Potrivit art.3 lit.g din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1278/2002, contestaţiile în anulare se timbrează cu o taxă de timbru în sumă de 91.000 lei.

Totodată, contestaţiile în anulare se timbrează şi cu timbru judiciar a cărui valoare (1.500, 15.000, 30.000, 50.000 lei) se stabileşte funcţie de distincţiile prevăzute de art.3 din O.G. nr.32/1995.
e) Suspendarea executării hotărârii atacate

Potrivit art.319¹ Cod procedură civilă instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, dispoziţiile art.403 alin.3 şi 4 aplicându-se în mod corespunzător.

În consecinţă, asupra cererii de suspendare până la soluţionarea contestaţiei se pronunţă instanţa învestită cu judecata contestaţiei, prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.319¹ corob. cu art.403 alin.3).

În cazurile urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, pe cale de ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare aferentă contestaţiei în anulare (art.319¹ corob. cu art.403 alin.4).

Atât cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu contestaţie în anulare cât şi cererea de suspendare provizorie a executării aceleiaşi hotărâri se soluţionează în cadrul dosarului având ca obiect exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare ( deci fără a se forma alte dosare).

Dacă cererea de suspendare a executării se soluţionează de completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei la termenul de judecată acordat aleatoriu sau la un termen ulterior fixat de completul de judecată, cererea de suspendare provizorie trebuie prezentată (împreună cu dosarul) preşedintelui instanţei care potrivit dispoziţiilor art.403 alin.4 C.p.c. o soluţionează prin încheiere şi fără citarea părţilor, într-un termen scurt.

REVIZUIREA

1. 
   Consideraţii generale
   

Revizuirea este mijlocul procedural prin care partea interesată poate cere, ca regulă, instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să-şi desfiinţeze propria hotărâre, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi să procedeze la o nouă judecată.

Revizuirea este o cale de atac:

a) extraordinară (nu poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege);

b) comună (poate fi exercitată direct de către părţi);

c) de retractare (soluţionarea contestaţiei în anulare se face de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată);

d) nedevolutivă (realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, în principiu, probe noi şi fără să determine o nouă judecată în fond);

e) nesuspensivă de executare (exercitarea în termenele prevăzute de lege a contestaţiei la executare nu suspendă executarea silită a hotărârii atacate, însă instanţa poate dispune suspendarea executării sub condiţia dării unei cauţiuni).
Spre deosebire de contestaţia în anulare, prin intermediul revizuirii, hotărârea atacată este criticată nu în raport de materialul existent la dosar, ci în baza unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul pronunţării.

Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia cazului art.322 pct.7, când cererea se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată iar întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Potrivit art.326 alin.3 Cod procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 328 Cod procedură civilă, hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită, cu excepţia cazului în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, când calea de atac este recursul.

2. 
   Părţi
   

Partea care exercită această cale de atac se numeşte revizuient iar părţile în contradictoriu cu care se judecă se numesc intimaţi.

Poate fi revizuient orice parte care a figurat în procesul care s-a finalizat prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti a cărei revizuire se cere.

3. 
   Timbrajul cererii de revizuire
   

Potrivit art.3 lit.h din Legea nr.146/1997, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr.1278/2002, cererea de revizuire se taxează cu o taxă de timbru în sumă de 91.000 lei.

Totodată, cererea de revizuire se timbrează şi cu timbru judiciar a cărui valoare (de 1.500 lei, 15.000 lei, 30.000 lei, 50.000 lei) se stabileşte în funcţie de distincţiile prevăzute de art.3 din O.G. nr.32/1995.

d) Suspendarea executării hotărârii atacate

Potrivit art.325 Cod procedură civilă, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, dispoziţiile art.403 alin.3 şi 4 aplicându-se în mod corespunzător.

În consecinţă, asupra cererii de suspendare până la soluţionarea revizuirii, se pronunţă instanţa, prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, pe cale separată (art.325 coroborat cu art.403 alin.3).

În cazurile urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea de către instanţă a cererii de suspendare formulată în procesul de revizuire.

e) Atât cererea de suspendare a executării hotărârii atacate cu revizuire cât şi cererea de suspendare provizorie a executării aceleiaşi hotărâri se soluţionează în cadrul dosarului având ca obiect exercitarea căii de atac a revizuirii ( deci fără a se forma alte dosare).

Dacă cererea de suspendare a executării se soluţionează de completul de judecată investit cu soluţionarea cauzei la termenul de judecată acordat aleatoriu sau la un termen ulterior fixat de completul de judecată, cererea de suspendare provizorie trebuie prezentată (împreună cu dosarul) preşedintelui instanţei care potrivit dispoziţiilor art.403 alin.4 C.p.c. o soluţionează prin încheiere şi fără citarea părţilor, într-un termen scurt.

Potrivit art.327 alin.2 Cod procedură civilă, se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.