Curtea de Apel Ploieşti Decizii Relevante
Yüklə 305,61 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Apel – condiţii de admisibilitate. Desfiinţarea hotărârii apelate.
- Drept procesual penal. Partea generală. Obiectul şi exercitarea acţiunii civile în procesul penal. Răspunderea civilă a inculpatului autor al accidentului rutier.
- Drept penal. Partea generală. Regimul răspunderii penale a minorului. Individualizare. Alegerea măsurii educative. Efectuarea referatului de evaluare. Criterii.
- Apelul împotriva încheierilor premergătoare – preparatorii și interlocutorii
- Competenţa materială în cererile de împărţeală judiciară în Noul Cod de procedură civilă.
- Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal Legea nr. 85/2006, republicată.
- Decizii Relevante Trimestrul IV 2015 Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie
- Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia penală nr. 1200 din 3 decembrie 2015.
|
Curtea de Apel Ploieşti Decizii Relevante Trimestrul IV 2015 
Întocmit Grefier Documentarist, Luciu Ana - Maria Cuprins Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie
Secţia I Civila
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Decizii Relevante Trimestrul IV 2015 Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie Apel – condiţii de admisibilitate. Desfiinţarea hotărârii apelate. Cod pr.penală, art. 396, art. 421 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal, art. 91-93, art. 336 alin.1 Potrivit art. 421 al.1, pct.2, lit.a c.pr.penală instanţa judecând apelul desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond. Conform art. 424 alin. 1 c.pr.penală, decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute la art. 402, iar în expunere temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute la art. 421. Dispozitivul cuprinde soluţia dată de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică. În temeiul art. 420 alin.10 c.pr.penală, la judecarea apelului instanţa se pronunţă asupra tuturor motivelor de apel invocate. Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia penală nr. 1200 din 3 decembrie 2015. Prin sentinţa penală nr. 1577 din data de 9.09.2015 Judecătoria Ploieşti, în baza art. 336 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.R.M., la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul a unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă din data de 27.10.2013. În baza art. 83 alin. 1 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova. În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor ce îi revin sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni. În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin Rechizitoriul nr. ..../P/2013 din data de 09.04.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiesti a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.R.M., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen. cu aplic. art. 5 Cp. În sarcina inculpatului a fost reţinută următoarea situaţie de fapt: inculpatul S.R. M., la data de 27.10.2013, în jurul orelor 0215, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. înmatriculare .......... pe drumurile publice de pe raza comunei Stoeneşti, jud. Prahova, având o îmbibaţie de 2,05 g/l alcool pur în sânge. Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, protocol etilotest, B.A.T.A. nr. ..../29.10.2013, declaraţia suspect/inculpat; declaraţia martor asistent B.A., declaraţia martor T.G.E. După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 10.07.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. ....../P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti, dispunând începerea judecăţii. Audiat în cadrul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat soluţionarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev. de art. 375 Cod proc.pen., cerere admisă de instanţa de judecată. În cursul judecăţii, Ministerul Public şi inculpatul nu au solicitat administrarea de probe noi. Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluţionarea cauzei prin parcurgerea procedurii recunoaşterii învinuirii, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 27.10.2013, în jurul orei 00:30, inculpatul S.R.M. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare .........., pe raza comunei Stoeneşti de unde fusese solicitat să transporte pe martorul T.G.E. In jurul orei 02:15, în timp ce se deplasa spre domiciliu, pe raza com. Târgşorul Nou, inculpatul a fost oprit pentru control de agenţii de poliţie. Întrucât emana halenă alcoolică, după identificarea în bazele de date ale Poliţiei Române, inculpatului i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest, acesta refuzând. Având în vedere rezultatul testării cu etilotestul, inculpatul a fost condus la Spitalul Judeţean Ploieşti, unde i s-a recoltat o singură probă biologică de sânge, la ora 02:50, refuzând prelevarea unei a doua probe de sânge. Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr....., eliberat la data de 29.10.2013, de către Laboratorul de Toxicologie din cadrul Serviciului de Medicină Legală Ploieşti, rezultă faptul că la data de 27.10.2013, orele 0250, inculpatul S.R. M., prezenta o alcoolemie de 2,05 g%o. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei arătând că în seara de 26.10.2013, în intervalul orar 13.00-21.00 s-a aflat la o petrecere unde a consumat o cantitate de 1 litru vin roşu şi mai multe beri apoi a dormit aproximativ două ore după care s-a urcat la volanul autoturismului pentru a ajunge în comuna Stoeneşti. In depoziţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpatul S.R.M. a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, depoziţie care se coroborează cu materialul probator administrat în cauză. În drept, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracţiuni a Codului penal din 1968 şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligaţia de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Hotărârea nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global şi nu pe instituţii. Astfel, s-a avut în vedere că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la data de 27.10.2013 la care era în vigoare Codul penal din 1968, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Codul penal, astfel încât de la momentul comiterii acesteia şi până în prezent a existat o succesiune de legi penale în timp, astfel că vor fi aplicabile dispoziţiile art. 5 alin. 1 C.pen. Noul Cod penal incriminează în continuare infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, în vechea reglementare, art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prevedea o pedeapsă de la 1 la 5 ani spre deosebire de noul cod penal care, la art. 336 alin. 1 prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau cu amendă, noua reglementare fiind mai favorabilă sub aspect sancţionator. De asemenea, instanţa a considerat mai favorabile şi dispoziţiile Noului Cod în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, fapta inculpatului S.R.M., care la data de 27.10.2013, în jurul orelor 0215, a condus autoturismul marca Dacia, cu nr. înmatriculare ........... pe drumurile publice de pe raza comunei Stoeneşti, jud. Prahova, având o îmbibaţie de 2,05 g/l alcool pur în sânge, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substanţe prev. de art. 336, alin.l din Codul Penal, cu aplic. art. 5 CP. Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de conducere a autoturismului marca Dacia, cu nr. înmatriculare ................. pe drumurile publice de pe raza comunei Stoeneşti, jud. Prahova, drum public în înţelesul art. 6 pct. 14 din OUG nr. 195/2002– “orice cale de comunicaţie terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulaţiei publice”. Condiţia elementului material al infracţiunii, aceea ca acţiunea să fie săvârşită de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80‰ alcool pur în sânge, este îndeplinită, aşa cum rezultă din buletinul de analiza toxicologică-alcoolemie. Urmarea imediată a săvârşirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite de dispoziţiile care stabilesc regimul circulaţiei pe drumurile publice. Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei de către inculpat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, în accepţiunea art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia, acestea fiind inevitabile încă din momentul începerii executării elementului material. Infracţiunea este săvârşită în formă continuă, acţiunea prelungindu-se în timp în chip natural, până la intervenţia unei împrejurări contrare, care să determine epuizarea infracţiunii, în cauză fiind vorba de interpelarea inculpatului de organele de poliţie. Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpat există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa a dispus condamnarea acestuia. La aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispoziţiile părţii generale a Codului penal (condiţiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate în Codul Penal ( de la unu la cinci ani ), precum şi dispoziţiile art. 396 alin.10 C.proc.pen., inculpatul beneficiind de o reducere cu o treime a limitelor pedepsei, ce se va încadra între 8 luni – 3 ani şi 4 luni, gradul de pericol social al faptei săvârşite, modul de săvârşire, circumstanţele personale ale inculpatului. Astfel, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit o faptă cu un grad de pericol social concret relevat de faptul că a condus când traficul nu era aglomerat, pe raza unei comune, nu a fost implicat într-un accident rutier, a avut o valoare mare a alcoolemiei, dar şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei. Din fişa de cazier judiciar, instanţa a reţinut că inculpatul nu a mai fost condamnat pentru săvârşirea altor infracţiuni, fiind la primul conflict cu legea penală. Faţă de considerentele de mai sus, instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal, suficientă pentru a se atinge scopul preventiv şi educativ reglementat de art. 52 C. pen. Nu s-a considerat că se impune aplicarea pedepselor accesorii şi complementare. În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C.pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor. Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C.pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În baza art. 85 alin. (1) C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova. În baza art. 83 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului cu privire la consecinţele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligaţiilor ce îi revin sau în cazul săvârşirii unei infracţiuni. În baza art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală şi a solicitat în esenţă, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond, aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin.1 c.p., cu suspendarea sub supraveghere a executării. Curtea examinând hotărârea apelată, în raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate, de criticile formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 417 alin.2 c.pr.penală, a constatat că apelul este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare: Situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect reţinute de prima instanţă şi pe larg descrise mai sus, în sensul că, la data de 27.10.2013, în jurul orelor 02,15 inculpatul S.R.M. a condus autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare ................ pe drumurile publice de pe raza com. Stoeneşti, judeţul Prahova, având o îmbibaţie de 2,05 gr./l.alcool pur în sânge, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prev. de art. 336 alin.1 c.p., cu aplic. art. 5 c.p. Probele administrate în cauză respectiv: procesul verbal de constatarea infracţiunii, procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare, declaraţii de martori, Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. ............/29.10.2013 emis de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, declaraţiile inculpatului şi fişa de cazier judiciar ale acestuia, au fost bine analizate şi interpretate de prima instanţă, astfel că, încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârşite. La individualizarea pedepsei însă, prima instanţă nu a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 c.p., modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, pericolul social creat, gradul mare de alcoolemie ( 2,05 gr./l.alcool pur în sânge ) şi, a stabilit o pedeapsă de 10 luni închisoare cu amânarea aplicării conform art. 83 alin.1 c.p. Pentru a aprecia în mod corect gravitatea concretă a faptei şi pentru a realiza o bună individualizare a pedepsei, instanţa trebuie să raporteze fapta dedusă judecăţii la sistemul de valori acceptat de societate şi reflectat în practica judiciară. În speţă, datele şi elementele care exprimă gravitatea concretă a faptei conduc în mod logic la aplicarea unei pedepse mult mai aspre, dar şi la o altă modalitate de executare a acesteia, întrucât scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins în cuantumul şi modalitatea de executare stabilite de prima instanţă. Astfel, cercetând conţinutul concret al faptei, adică: acţiunea, mijloacele folosite, urmarea imediată naturală, s-a concluzionat că ne aflăm în faţa unei fapte grave şi anume aceea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având o îmbibaţie alcoolică mare (2,05 gr./l.alcool pur în sânge ). În raport de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 421 alin.1 pct.2 lit.a c.pr.penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 1577/9.09.2015 pronunţată de Judecătoria Ploieşti şi în temeiul art. 396 alin.10 c.pr.penală a dispus condamnarea inculpatului S.R.M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin.1 c.p. În baza disp. art. 91 c.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 92 c.p. În temeiul art. 93 alin.1 c.p., pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Prahova, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă. Conform art. 93 alin. 2 lit. d Cod penal s-a impus inculpatului apelant să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei de executare. Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul apelant va presta o muncă neremunerată, respectiv 60 de zile, în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Comunei Ariceştii Rahtivani sau în cadrul Şcolii Gimnaziale din Comuna Ariceştii Rahtivani, ţinând seama de aptitudinile sale fizice şi psihice, precum şi de nivelul pregătirii profesionale. În baza art. 91 alin. 4 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. La analiza din oficiu efectuată în temeiul art. 417 alin.2 c.pr.penală, Curtea a constatat că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie şi de nelegalitate, sens în care s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Yüklə 305,61 Kb. Dostları ilə paylaş:
|