Curtea de Apel Ploieşti Decizii Relevante

Decizii Relevante

Trimestrul IV 2015

Secţia a II – a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal


Legea nr. 85/2006, republicată.
Legea nr. 85/2006, republicată, art. 131 alin. 1
Potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată: “în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

Decizia nr. 691 din 27 octombrie 2015.
Prin decizia nr. 691 din 27 octombrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti a respins apelul declarat de creditoarea A.A.A.S. - fostă A.V.A.S., reorganizată în baza OUG nr. 96/2012, împotriva sentinţei nr. 83 din 03.02.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoarea SC. V.C.I. SRL, ca nefondat.

Prin sentinţa nr. 83 din 03.02.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost admisă cererea CII GRL, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC V.C.I. SRL, radierea debitorului din registrul comerţului, iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei s-a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi. De asemenea, în temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus plata din fondul special de lichidare a sumei de 1.000 lei onorariu lichidator către lichidator judiciar şi a sumei de 662,90 lei cheltuieli de lichidare către lichidator judiciar, iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea sentinţei debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice, Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova pentru efectuarea menţiunii de radiere, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Împotriva sentinţei civile nr. 83 din 03.02.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova a formulat apel creditoarea A.A.A.S. - fostă A.V.A.S., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului şi, pe cale de consecinţă, continuarea procedurii pentru recuperarea creanţelor.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente, Curtea a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed :

Prin sentinţa nr. 83/3.02.2015 Tribunalul Prahova, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 republicată, privind procedura insolvenţei a procedat la închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea SC V.C.I. SRL, reţinând în esenţă că debitoarea nu deţine bunuri.

Cu privire la primul motiv de apel, Curtea a reţinut că potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată: “În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”

În raportul final de activitate nr. 3 privind procedura simplificată a falimentului debitoarei SC V.C.I. SRL încheiat în data de 22.01.2015, se prevede că societatea a fost dizolvată de drept prin sentinţa comercială nr. 236/2013 din 18.09.2013 pronuţată de Tribunalul Prahova – Secţia a – II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 2442/105/2013, la cererea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova.

De asemenea, se învederează că s-au făcut demersuri pentru identificarea bunurilor debitoarei, respectiv debitoarea SC V.C.I SRL şi administratorii statutari E.I.C. şi E.M. au fost notificaţi, cu somaţia de a preda lichidatorului judiciar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, atât la sediul social declarat la Registrul Comerţului, cât şi la domiciliul administratorilor statutari, care deşi au primit scrisoarea recomandată, nu au depus documentele legale.

Tot din acest raport rezultă că, în vederea inventarierii şi sigilării bunurilor din averea debitoarei, s-a emis notificare şi adresă către Primăria Câmpina – Serviciul Public Finanţe Locale Câmpina, judeţul Prahova, solicitându-se lista bunurilor cu care debitoarea figurează în evidenţele acestei instituţii şi, de asemenea, să se comunice dacă debitoarea a avut în ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de deschidere a procedurii bunuri impozabile pe care le-a înstrăinat, iar instituţia respectivă a răspuns în sensul că debitoarea nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile declarate. De asemenea, s-au formulat solicitări, având în vedere că societatea nu mai funcţionează la sediul social declarat la Registrul Comerţului (acesta fiind expirat din anul 2010), lichidatorul judiciar nu a identificat niciun bun în patrimoniul debitoarei şi administratorii nu au depus documentele prevăzute de lege, s-a solicitat închiderea procedurii în temeiul art. 131 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar la data de 12.01.2015 a fost comunicat raportul final către cei trei creditori bugetari.

Curtea a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că lichidatorul judiciar a notificat primăriile pentru identificarea bunurilor cu care debitoarea figurează în evidenţe, însă Primăria Câmpina i-a răspuns că nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri impozabile declarate, îndeplinindu-şi atribuţiile prevăzute de lege.

Astfel, din anul 2008 debitoarea figurează fără niciun bilanţ contabil depus la Administraţia Finanţelor Publice, şi-a întrerupt activitatea din acest an şi nu mai funcţionează la sediul social declarat la Registrul Comerţului (acesta fiind expirat din anul 2010), iar lichidatorul a efectuat demersuri în vederea identificării bunurilor debitoarei, la dosar există rapoarte de activitate, însoţite de înscrisuri, astfel că primul motiv de apel este nefondat.

De asemenea, nefondat este şi motivul de apel legat de lipsa rolului activ al judecătorului – sindic, deoarece atât timp cât nu există bunuri şi creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, aceasta se închide în orice stadiu.

Cu privire la motivul de apel privind disp. art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că este nefondat, întrucât instanţa de fond nu a fost învestită cu acţiune de atragere la răspundere.

Aşa fiind, Curtea văzând şi dispoz. art. 480 alin. 1 NCPC, a respins apelul ca nefondat.

(Judecător Rodica Duboşaru)
Potrivit art.145 alin.(1) din Codul fiscal, dreptul de deducere a TVA ia naştere la momentul exigibilităţii taxei care intervine la data la care are loc faptul generator, iar această dată este data livrării bunurilor sau data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute la alin.(2) al art.134² din Codul fiscal.
Codul fiscal, alin.(2) al art.134², art.145 alin.(1)
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

Decizia nr. 2827 din 10 noiembrie 2015.
Prin decizia nr. 2827 din 10 noiembrie 2015 Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul formulat de pârâta DGFP - BSC , împotriva sentinţei nr. 977 din 6.05.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC I.N. SRL, a casat sentinţa recurată, iar pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 977 din 6.05.2015 Tribunalul Prahova a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.N.L, în contradictoriu cu pârâta DGFP-BSC, a anulat Decizia nr. 411/10.07.2013, decizia de impunere nr. F-PH 199/2442/24.04.2013 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. F-PH 170/24.04.2013.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta DGFP , întemeiat pe prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 din CPC solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de intimata reclamantă ca neîntemeiată.

Curtea examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate , a actelor şi lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a admis recursul pentru considerentele următoare:

Prin Raportul de inspecţie fiscală încheiat în data de 24.04.2013 la S.C. "I.N." S.R.L. Ploieşti, au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 127.392 lei reprezentând impozit pe profit (3.254 lei), TVA de plată (13.011 lei) şi accesorii aferente acestora (3.298 lei + 107.829 lei), din care societatea comercială a contestatat obligaţia de plată a dobânzilor în sumă totală de 22.967 lei, din care:

- 20.748 lei dobânzi aferente TVA înscrisă în facturile de avans stornate ulterior;

- 1.668 lei dobânzi aferente TVA stabilită suplimentar de plată, calculate pe perioada de suspendare a inspecţiei fiscale; 551 lei dobânzi aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar de plată, calculate pe perioada de suspendare a inspecţiei fiscale. Perioada verificată a fost ianuarie 2008 - septembrie 2011, iar obiectul principal de activitate îl reprezintă"Activităţi de consultanţă în tehnologia informaţiei" - cod CAEN 6202, activitate desfăşurată în perioada verificată.

Astfel, din Raportul de inspecţie fiscală a rezultat că organele de control nu au acordat dreptul de deducere pentru TVA deductibilă în sumă totală de 469.600 lei înscrisă în 2 facturi de avans emise de două societăţi comerciale furnizoare, facturi stornate ulterior, iar pentru întârzierea la plată a taxei datorate bugetului de stat au fost calculate dobânzi între data facturării avansurilor şi data stornării acestora în sumă totală de 20.748 lei , sumă contestată.

TVA deductibilă pentru care nu a fost acordat dreptul de deducere în sumă de 469.600 lei nu a reprezentat diferenţă suplimentară de plată la sfârşitul perioadei verificate, nefiind înscrisă în decizia de impunere, ci a reprezentat diferenţă suplimentară de plată doar în perioadă dintre data facturării avansurilor(octombrie 2010,respectiv decembrie 2010) şi data stornării acestora (noiembrie 2010–respectiv mai 2011).

În fapt, s-a reţinut că furnizorul S.C. "M.S.I." S.R.L. a emis pentru societate-reclamată factura nr. 102005/28.10.2010 în valoare totală de 826.670 lei din care 666.670 lei valoare avans şi 160.000 lei TVA deductibilă (24%), reprezentând contravaloare avans servicii conform contractului de prestări servicii nr. 12e/15.10.2010 având ca obiect: activităţi de consultanţă şi management; activităţi de consultanţă în domeniu relaţiilor publice şi al comunicării; activităţi de training adulţi;activităţi de cercetare piaţă; activităţi de consultantă fiscală; activităţi de consultanţă financiară.

În luna noiembrie 2010, furnizorul a stornat factura respectivă prin emiterea facturii de stornare nr. 104006/24.11.2010 în valoare totală de - 826.670 lei, din care TVA în sumă de - 160.000 lei. La baza acestei stornări a stat notificarea din data de 15.11.2010 prin care societatea beneficiară informează furnizorul că este nevoită să renunţe la "serviciile pentru care s-a emis factura de avans Seria ..... nr. ........... conform prevederilor capitolului IV articolul 4.3 din contractul nr...../...., fără o prezentare a motivaţiilor care au condus la această reziliere a contractului.

De reţinut este că, factura de avans în sumă totală de 826.670 lei nu a fost achitată de către beneficiarul S.C. "I.N" S.R.L. Ploieşti.

De asemenea, furnizorul S.C. "IT I.S." S.R.L. a emis pentru societate factura nr. 10011/06.12.2010 în valoare totală de 1.599.600 lei din care 1.290.000 lei valoare avans şi 309.600 lei TVA deductibilă (24%), reprezentând "Avans conform contract, în baza contractului de furnizare nr. 10/02.12.2010 având ca obiect furnizarea produselor şi prestarea serviciilor prevăzute în anexa nr.1 la contract., iar obiectul contractului, în reprezintă servicii IT, respectiv: servicii customizare sistemizare; servicii instalare echipamente; servicii customizare sistem facturare.

În luna mai 2011, furnizorul a stornat factura respectivă prin emiterea facturii de stornare nr.10030/04.05.2011 în valoare totală de - 1.599.600 lei, din care TVA în sumă de - 309.600 lei. La baza acestei stornări stă notificarea din data de 02.05.2011 prin care societatea beneficiară informează furnizorul că este nevoită să rezilieze contractul, întrucât aceasta nu a prezentat garanţia bancară de returnare a avansului şi "neînregistrării vreunui progres cu privire la livrarea echipamentelor", rezilierea fiind solicitată în baza prevederilor art.14 alin. 1 lit.B din contract.

De reţinut este că ,factura de avans în sumă totală de 1.599.600 lei nu a fost achitată de către beneficiarul S.C. "I.N" S.R.L. Ploieşti.

Astfel, în cele două cazuri prezentate mai sus nu au fost efectuate decontări între părţi, iar societatea reclamantă în calitate de beneficiar nu a prezentat, documente din care să rezulte necesitatea şi utilizarea serviciilor în folosul operaţiunilor sale impozabile şi prestarea efectivă a serviciilor menţionate contracte (devize, situaţii de lucrări, rapoarte etc.), nu s-a identificat punerea în aplicare a contractelor încheiate, prezentând numai facturi de avans neachitate , urmate după o perioadă de timp stornări ale acestora.

Prin emiterea şi stornarea ulterioară a facturilor de avans de. către furnizori, fără realizarea obligaţiilor contractuale, s-a amânat de către intimata reclamantă plata la bugetul de stat a TVA datorată pentru o perioadă de timp, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală au calculat corect dobânzi aferente acestei obligaţii bugetare neachitate.

Conform prevederilor art. 11 alin.(1), art.134¹ alin.(1), art 134² alin.(l) şi (2) şi art 145 alin.(2) lit.a) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, a art.6 şi art.105 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art.6 alin.1 şi 2 din Legea contabilităţii 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, organele de inspecţie fiscală nu au acordat dreptul de deducere a TVA deductibilă în sumă totală de 469.600 lei (160.000 lei +309600 lei) înscrisă în cele două facturi de avans susmenţionate, primite de la furnizorii S.C. SSI" S.R.L. Ploieşti şi S.C. "IT I.S" S.R.L. Ploieşti calculându-se dobânzi între data facturării avansurilor şi data stornării acestora în sumă totală de 20.748 lei.

Potrivit art.145 alin.(1) din Codul fiscal, dreptul de deducere a TVA ia naştere la momentul exigibilităţii taxei care intervine la data la care are loc faptul generator, iar această dată este data livrării bunurilor sau data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute la alin.(2) al art.134² din Codul fiscal.

Conform alin.(2) al art.145 din Codul fiscal , dreptul de deducere a TVA este condiţionat de utilizarea achiziţiilor în folosul operaţiunilor taxabile, "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operaţiuni: a) operaţiuni taxabile", respectiv condiţia ca achiziţiile să fie urmate de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor înscrise în contractele încheiate între părţi, care să conducă la obţinerea de venituri impozabile, şi de asemenea, dreptul de deducere a TVA este condiţionat de deţinerea unei facturi fiscale în conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal, conform art.146 alin.(1) lit.a) din lege.

Ca atare, pentru a beneficia de acordarea dreptului de deducere a TVA, persoana impozabilă, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, respectiv exercitarea acestui drept în baza unei facturi emise în conformitate cu prevederile art. 155 din Codul fiscal şi condiţia ca factura să fie urmată de efectuarea achiziţiilor în folosul operaţiunilor taxabile, respectiv pentru obţinerea de venituri impozabile, condiţii care trebuie îndeplinite inclusiv în cazul facturilor de avansuri emise de furnizori.

În speţă, avansurile nu au fost achitate de reclamantă nici anterior facturării şi nici ulterior emiterii de către furnizori a facturilor de avans potrivit art. 134² alin. (2) lit. a din Codul fiscal, facturile au fost stornate de furnizori într-o perioadă de până la 5 luni de facturare, în baza unor notificări ale beneficiarului, prestarea serviciilor neavând loc.

Aşadar, reclamanta nu a respectat prevederile legale privind plata către furnizori a facturilor de avans emise de aceştia.

Întrucât achiziţiile de servicii în cazul de faţă nu au avut loc, nu s-au realizat operaţiuni taxabile şi prin emiterea facturilor de avans, nu s-a urmărit realizarea unui scop economic al tranzacţiilor, respectiv realizarea de operaţiuni taxabile, întrucât operaţiunile nu s-au finalizat printr-o prestare de servicii.

Prin operaţiunile de emitere şi stornare ulterioară a facturilor de avans de. către furnizori, fără realizarea obligaţiilor contractuale, s-a amânat de către intimata reclamantă plata la bugetul de stat a TVA datorată pentru o perioadă de timp, motiv pentru care organele de inspecţie fiscală au calculat corect dobânzi aferente acestei obligaţii bugetare neachitate.

În privinţa dobânzilor în sumă de 2.219 lei aferente diferenţelor de impozit pe profit şi taxei pe valoarea adăugată, calculate pe perioada de suspendare a inspecţiei fiscale, dispoziţiile legale sunt relevante.

Conform prevederilor art. 119 alin.(1) şi art. 120 alin.(2) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, mai sus citate la pct.1), pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate la inspecţia fiscală, nevirate, se datorează dobânzi începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv.

Astfel, organele de control au calculat dobânzi în sumă de 2.219 lei inclusiv pentru perioada în care inspecţia fiscală a fost suspendată.

Aşa fiind, motivele de recurs sunt fondate, prima instanţă nu a aplicat legal prevederile în vigoare la situaţia de fapt dedusă judecăţii, motiv pentru care, Curtea văzând şi dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 şi art. 496 din NCPC, a admis recursul, a casat sentinţa recurată, iar pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.
(Judecător Rodica Duboşaru)
Executarea asfalării străzilor se face pe baza documentaţiilor privind proiectarea construcţiei, reabilitarea şi modernizarea drumurilor cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi cu avizele prevăzute în normele metodologice. Demararea urgentă a lucrărilor solicitate reprezintă chestiuni de oportunitate. Nu există un refuz nejustificat în sensul art. 8 din Legea 554/ 2004 privind contenciosul administrativ.
Legea 554/ 2004, art. 8
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal,

Decizia nr. 3092 din 8 decembrie 2015.

Prin decizia nr. 3092 din 8 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul formulat de reclamanţii S.D, N.I, O.I,etc., împotriva sentinţei nr. 716 din 22.06.2015 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimaţii -pârâţi CLM, şi CM prin P, ca nefondat.

Prin sentinţa nr. 716 din 22.06.2015 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea formulată de reclamanţii S.D., N.I, O.I, în contradictoriu cu pârâţii CLM şi CM prin P , având ca obiect obligaţia a face.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii S.D., N.I. şi O.I,etc. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 din NCPC solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 716/22.06.2015, pronunţata de Tribunalul Dâmboviţa, Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, admiterea cererii de chemare în judecata.

Curtea, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a constatat că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed :

Prin acţiunea iniţial înregistrară pe rolul Tribunalului Dâmboviţa reclamanţii S.D., N.I, O.I,etc. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii CLM şi CM prin P:

-obligarea intimatului CLM să emită o hotărâre care sa prevadă masuri urgente pentru reabilitarea (prin asfaltare) si modernizare a drumurilor locale de acces către sectorul C P din satul C, comuna M, jud. Dâmboviţa si pentru reabilitarea străzii P din satul C, corm M, jud. Dâmboviţa, cu respectarea prevederilor legale referitoare la întocmirea proiectului tehnic, buget, modalitatea de încredinţare a execuţiei lucrărilor de reabilitare, în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea plaţii unor penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la executarea obligaţiei, in baza art. 8 alin. 1² din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ;

-obligarea PCM, în calitate de reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, să emită dispoziţie privind începerea lucrărilor de reabilitare (prin asfaltare) si modernizare a drumurilor locale de acces către C P, precum si a străzii P din Sat C, comuna M, jud. Dâmboviţa, în termen de 20 zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea plaţii unor penalităţi de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere pana la executarea obligaţiei, in baza art. 8 alin. 1² din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ;

-obligarea intimaţilor CLM si CM prin P să asigure demararea lucrărilor de reabilitare (prin asfaltare) si modernizare a drumurilor locale de acces, precum si a străzii P, sat C, com. M, jud. Dâmboviţa, în termen de 30 zile de la pronunţarea hotărârii, sub sancţiunea plaţii unor penalităţi de întârziere in cuantum de 100 lei fiecare, pentru fiecare zi de întârziere, in baza art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ;

- obligarea paraţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Referitor la motivele de recurs legate de aplicarea greşită a normelor de drept material şi de lipsa de cuprindere a motivelor pe care se întemeiază sentinţa recurată, prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 şi respectiv art. 488 alin. 1 pct. 6 acestea sunt nefondate.

Astfel, în cadrul unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 8 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv refuzul nejustificativ al pârâţilor de soluţionare a unor cereri şi de efectuare a unei operaţiuni administrative pentru exercitarea interesului cu privire la reabilitarea şi modernizarea străzilor nu se poate analiza dacă suma de 77,48 lei alocată asfaltării străzilor C şi P din Satul C este insuficientă pentru reabilitarea a două străzi.

De asemenea, în cauză prima instanţă nu a respins acţiunea pe motiv că pârâţii nu au atribuţii legale referitoare la modernizarea şi reabilitarea drumurilor comunale, ci pe motiv că obligaţiile în discuţie se circumscriu conceptului de oportunitate a îndeplinirii operaţiunilor administrative solicitate, oportunitate ce nu poate fi analizata de către instanţa decât cu luarea în considerare a competentelor exclusive ce-i revin autorităţii administrative.

Cu privire la motivele de recurs legate de sumele alocate de pârâţi pentru alte străzi şi de împrejurarea că drumurile respective sunt impracticabile, Curtea constată că şi aceste motive de recurs sunt nefondate.

Astfel, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul său, respectiv a unei acţiuni în contencios administrativ privind refuzul nejustificat al unor autorităţi publice de soluţionare al unor cereri, nu se pot analiza chestiuni de oportunitate cu atât mai mult de preţuri ce se stabilesc pe bază de proiecte, devize, etc, de către organe tehnice.

Cu privire la ultimul motiv de recurs, referitor la nemotivarea de către prima instanţă a respingerii capătului 2 şi 3 al cererii, Curtea a constatat că şi acesta este nefondat, cât timp s-a motivat clar “ că respingerea acţiunii faţă de consiliul local, atrage respingerea acţiunii faţă de primar, ca şi a incidenţei prevederilor art.24 din Legea nr.554/2004, câtă vreme acestea vizează termenul de executare a hotărârii instanţei de contencios, în ipoteza admiterii acţiunii, ipoteza nereţinută în cauză”.

Aşadar, este evident motivul respingerii capătului 2 şi 3 ale acţiunii, cât timp s-a respins capătul 1, iar acestea sunt indisolubil legate de soluţia privind capătul 1 al acţiunii

Esenţial este în ceea ce priveşte fondul litigiului, urmează a se observa că prin Hotărârea nr. 13 din 12.02.2015, CLM a aprobat bugetul general consolidat al comunei pe anul 2015, prin care s-a aprobat şi Lista de investiţii publice conform Anexei 8A, în care, la pct. A6 figurează „Asfaltare Strada Carierei şi Strada P în satul C.”, iar executarea se face pe baza documentaţiilor privind proiectarea construcţiei, reabilitarea şi modernizarea drumurilor cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi cu avizele prevăzute în normele metodologice.

Ca atare, în cauză nu există un refuz nejustificat în sensul art. 8 din Legea 554/ 2004 privind contenciosul administrativ, iar demararea urgentă a lucrărilor solicitate reprezintă chestiuni de oportunitate, ce se analizează pe bază de documentaţii tehnice şi ţinând seama de competenţele ce revin autorităţii administrative.

Aşa fiind, Curtea văzând şi dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8, art. 496 alin. 2 NCPC, a respins recursul ca nefondat.

(Judecător Rodica Duboşaru)