Cluj-Napoca, str. Ady Endre, nr 6, ap cp. 400064; tel mobil: 0040/ 744 928792

Romanii/vlahii din Timoc si Romania atacati de presa pro-guvernamentala de la Belgrad

Publicatia “Pecat”, periodic apropiat ministrului de interne sarb Ivita Dacic, a lansat un atac extrem de agresiv la adresa romanilor/vlahilor din Timoc, la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Romaniei, colportand minciuni si dezinformand opinia publica sarba pe care incearca sa o incite impotriva celor 300.000 de romani timoceni si impotriva Romaniei.

Reamintim ca Ivita Dacic este ministrul sub coordonarea caruia se desfasoara campanie de hartuire si anchetare a peste 300 de romani timoceni si a liderilor romani din Timoc. Acelasi Dacic, cu aprobarea presedintelui Tadic, a fost cel care a initiat, controlat si finalizat fraudarea alegerilor pentru Consiliile Nationale ale Minoritatilor, o atentie deosebita fiind acordata preluarii de catre partidele sarbesti a controlului Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane din Timoc.

Preluam şi prezentăm în acest raport articolul scris de Sorin Ghica in ziarul “Adevarul”, care face o descriere exacta a dezinformarii presei sarbe precum si a “respectarii” promisiunilor facute de Boris Tadic lui Traian Basescu, legat de respectarea drepturilor romanilor/vlahilor timoceni.

“Presa de la Belgrad lansează noi atacuri dure la adresa comunităţii româneşti din Valea Timocului. Sub titlul "Problema vlahilor şi a bisericii româneşti", cotidianul Pecat acuză minoritatea românească din Timoc că urmăreşte nici mai mult, nici mai puţin decât secesiunea Serbiei, cu sprijinul României.

Jurnaliştii sârbi se întreabă ce a vrut să spună preşedintele României Traian Băsescu, în timpul vizitei la Belgrad, când a afirmat că România va urmări cu interes rezolvarea problemei vlahilor?

Răspunsul ar putea fi, potrivit autorului articolului, secesiunea Serbiei. Comunitatea românească din Valea Timocului este acuzată că vrea să beneficieze de un statul mai "special" decât al altor minorităţi şi că urmăreşte să obţină autonomia teritorială.

"Nu este prima dată când Serbia se află în boxa acuzaţilor pentru sfidarea drepturilor minorităţilor. Numai că minoritatea vlahă, prin presiuni externe, vrea să fie tratată preferenţial. În acest fel, vlahii (ortodocşi din Serbia de est) au început să emită pretenţii la autonomie, iar autorităţile sârbe nu au sesizat acest lucru", se arată în articolul publicat pe 8 decembrie 2011.

"Pas spre separatism"

Articolul reia tema falsă a "românizării" Timocului, jurnaliştii sârbi ignorând deliberat originea reală a vlahilor: "Este foarte grav că organizaţiile vlahilor se ocupă cu românizarea etnicilor din Timoc, invocând istoria pentru a-şi justifica acţiunile. Vlahii vin în faţa instituţiilor UE şi susţin că, prin cultură şi religie, sunt români. Este foarte posibil ca ei să ceară în curând autonomie. Acesta este un pas politic, un pas către separatism, în care o nouă bucată din Serbia ar putea fi ruptă de la ţara mamă".

Nu doar etnicii români sunt atacaţi, dar şi Biserica Românească. Aceasta din urmă este acuzată că se amestecă în problemele interne ale Bisericii Sârbe, având în spate susţinere europeană.

"În ultimii zece ani, mai ales după ce România a aderat la Uniunea Europeană, provocările Bisericii Ortodoxe Române în teritoriul canonic al Episcopiei Timocului şi Branicevo, în regiunile locuite de vlahi, au devenit mai mult decât vizibile. Biserica Ortodoxă Română are dreptul să fie pe teritoriul Serbiei, dar numai în Banat, la Vrsac, acolo unde trăiesc români", notează Pecat.

Naţionalitate artificială

Într-un alt articol al cotidianului Pecat, publicat de Ziua Naţională a României, intitulat "Inventarea unei naţiuni", comunitatea românească din Valea Timocului este calificată drept „naţionalitate artificială".

"Problema vlahilor este cel mai bun exemplu pentru modul în care procesul de aderare la Uniunea Europeană duce la inventarea unei noi naţiuni. După Kosovo, Sandzak şi Voivodina, s-ar putea trasa o altă graniţă, dacă vlahii, susţinuţi de UE, vor ridica pretenţii de separare", se arată în articol.

Jurnaliştii sârbi mai notează că România se foloseşte de vlahi ca de un paravan şi revendică o minoritate naţională care, de fapt, nu ar exista.

Promisiuni încălcate

În timpul vizitei sale oficiale la Belgrad, din noiembrie 2011, preşedintele Traian Băsescu a pus din nou în discuţie nerespectarea drepturilor comunităţii româneşti din Valea Timocului. El a declarat însă că România nu va condiţiona adoptarea acordului de asociere a Serbiei la UE de rezolvarea acestei probleme. 

Oficialii sârbi au răspuns curtoaziei lui Băsescu şi şi-au luat angajamentul că vor pune în practică, pentru cei care care-şi asumă identitatea română, dreptul la educaţie în limba maternă, accesul la media în limba maternă, exprimarea fără constrângeri a libertăţilor religioase în limba maternă, soluţionarea favorabilă a solicitărilor comunităţii româneşti din Serbia de restituire a imobilelor naţionalizate în timpul regimului comunist şi celelalte drepturi garantate de Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind protecţia minorităţilor naţionale. 

Numai că, după numai două săptămâni, autorităţile de la Belgrad s-au răzgândit. 

Serbia a picat testul promisiunilor, la întâlnirea Comisiei mixte româno-sârbe de la Belgrad. Comisia urma să stabilească termene şi etape clare în ceea ce priveşte măsurile pe care autorităţile de la Belgrad trebuiau să le ia în problema respectării

drepturilor romanilor/vlahilor din Timoc. Întâlnirea a fost însă un eşec, partea sârbă refuzând aceste angajamente.

Fără cele mai elementare drepturi

Sute de români/vlahi sunt anchetaţi de poliţia şi procuratura sârbă pentru presupusa falsificare a listelor pentru alegerile Consiliului Naţional al Minorităţii Vlahe, organism contralat de Belgrad. Celor 300.000 de români din Timoc li se refuză drepturi elementare, precum învăţământ şi slujbe religioase în limba maternă.

Liderii comunităţii româneşti din Valea Timocului au acuzat autorităţile sârbe de presiuni împotriva etnicilor români, pentru ca aceştia să nu-şi declare adevărata naţionalitate la recensământul naţional, din octombrie 2011. Situaţia recensământului din acest an este chiar mai gravă decât în 2002, când, de asemenea, autorităţile de la Belgrad au încercat să ascundă numărul real de etnici români”.

• 
  Jurnalista care a condamnat etnobişniţarii maghiari are dreptate!
  

La Tribunalul Judeţean Bichiş, Ungaria, s-a emis hotărârea judecătorească definitivă într-un proces penal având ca obiect ”etnobiznisul”. Curtea de Apel a achitat-o pe Eva Iova, redactor şef al săptămânalului „Foaia românească”, organ de presă al românilor din Ungaria, în ambele procese penale ce i-au fost intentate pe motiv că ar fi calomniat şi ar fi ştirbit onoarea membrilor Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când a afirmat că majoritatea acestora sunt „etnobişniţari” care „nu fac parte din comunitatea românească din Ungaria”.

Completul de judecată condus de judecătoarea Ágostonné dr. Pfaff Mária a hotărât că nu există probe concludente referitoare la calomniere şi la atacul la onoare, deoarece cele două articole apărute în săptămânalul „Foaia românească” reflectă opinia unui ziarist, fapt care nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale celor la opinie.

Anterior, în decizia primei instanţe, emisă de Judecătoria Orăşenească din Jula, s-a recunoscut că în Ungaria există fenomenul etnobiznisului, inclusiv în cadrul Autoguvernării Minoritare Româneşti pe Capitală. Cu toate că, pe baza legilor în vigoare, în Ungaria fiecare persoană are dreptul să-şi aleagă liber apartenenţa identitară, în procesul intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitală contra Eva Iova, un tribunal recunoaşte pentru prima oară că nu este suficient ca o persoană să îşi aleagă ea însăşi identitatea naţională, ci e necesar ca şi comunitatea minoritară naţională să deţină dreptul de a recunoaşte dacă persoana respectivă îi aparţine sau nu.

Articolele jurnalistei Eva Iova conţin opinii referitoare la persoane publice şi la organizaţii care administrează bani publici, şi nu atacă viaţa personală a nimănui. Dintre cei nouă membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală, cinci au recunoscut în depoziţiile lor că nu vorbesc sau că vorbesc puţin limba română, iar unul dintre membri a propus în repetate rânduri autodizolvarea autoguvernării respective.

Tribunalul Judeţean Bichiş a completat sentinţa emisă în prima instanţă de Tribunalul Orăşenesc Jula cu constatarea bazată pe hotărârea nr. 36/1994 a Curţii Constituţionale conform căreia „exprimarea publică a opiniei referitoare la activitatea desfăşurată de organizaţii sau persoane publice aflate în slujba administraţiei de stat şi locale este interes constituţional prioritar, la fel ca şi faptul ca cetăţenii să participe în siguranţă, fără compromisuri şi intimidări, la procesele politice şi sociale, la viaţa publică”. Corpul judecătoresc a accentuat: „criticile la adresa instituţiilor de stat şi locale ale statului democratic de drept, la activităţile şi funcţionarea acestora, reprezintă un drept fundamental cetăţenesc al membrilor societăţii, un element esenţial al democraţiei, chiar dacă aceste critici se manifestă calomnios”.

Procesul penal în discuţie, ca şi procesul civil anterior (cu acelaşi fond), câştigat de „Foaia românească” şi redactorul-şef al acesteia, Eva Iova, la Curtea de Apel din Seghedin, au valoare de precedent în jurisprudenţa din Ungaria.
٭

Concluzia unei aprecieri generale privind situaţia mass-media în limba română din Diaspora este că, deşi legislaţia statelor nu este lipsită de garanţii ale libertăţii presei, în practică jurnaliştii români se confruntă cu presiuni politice şi dificultăţi economice, ameninţări şi dezinformare la care participă din păcate, în afară de autorităţi, şi presa majoritară.


RECOMANDĂRI
Raportul de faţă relevă situaţia critică în care se află presa de limbă română din Diaspora şi propune totodată câteva măsuri practice care să contribuie la remedierea situaţiei existente.
Concret,
- pentru factorii resposabili din ţară, recomandăm:

• 
  Generarea unui flux constant de informaţii care să racordeze românii de pretutindeni la realităţile din România, concomitent cu semnalarea în media românească a problemelor acestora;
  
• 
  Facilitarea accesului la spaţii de emisie în limba maternă la posturile publice de radio şi televiziune;
  
• 
  Organizarea, în colaborare cu SRTv şi SRR, a unor stagii de pregătire profesională pentru jurnaliştii din afara graniţelor;
  
• 
  Promovarea în spaţiile de emisie ale mass media din România a problematicii comunităţilor româneşti din afara graniţelor;
  
• 
  Sprijinirea realizării de emisiuni şi programe de prezentare a realităţilor din ţară şi din comunităţile româneşti;
  

• 
  Sprijinirea funcţionării presei de limbă română în mediul virtual;
  
• 
  Stimularea creşterii prezenţei asociaţiilor în mediul online;
  
• 
  Sprijinirea creării de parteneriate între instituţii media din România (SRTV, SRR, etc) şi mass-media de limba română din afara graniţelor;
  
• 
  Crearea unui parteneriat între instituţiile mass media aparţinând comunităţilor româneşti din Europa şi cele aparţinând etnicilor români din statele învecinate în scopul cunoaşterii şi mediatizării problemelor specifice ale acestora;
  

• 
  Facilitarea creării de instrumente mass media în comunităţile de români de pretutindeni.
  

- pentru factorii resposabili din afara ţării, recomandăm:

• 
  Dezvoltarea unui grup consultativ format din experţi ai mass-mediei – publice şi private – cu apariţie/difuzare în limbile minorităţilor;
  
• 
  Realizarea unor studii de audienţă şi cercetări cu privire la nevoile vorbitorilor de limbă română;
  
• 
  Posibilele măsuri care pot fi adoptate pentru a sprijini îmbunătăţirea mass-mediei trebuie tratate diferenţiat. Astfel, în cazul limbii române o preocupare prioritară ar trebui să fie legată de încurajarea acelor mecanisme care să contribuie la orientarea spre oportunităţile oferite de noile tehnologii. Soluţia este în acest caz reprezentată de implementarea de posturi/emisii de radio locale (FM) şi utilizarea internetului;
  
• 
  Realizarea unor evaluări cu privire la calitatea limbilor regionale şi minoritare folosite în presă;
  
• 
  Includerea internetului ca un instrument mass-media de creştere a protecţiei lingvistice a limbilor minoritare şi regionale;
  
• 
  Acordarea mai multor licenţe de frecvenţe radio FM pentru posturi de radio locale şi regionale în limbile minorităţilor – ca o măsură de creştere a accesului vorbitorilor acestor limbi la emisiuni în limba maternă (extinderea acoperirii geografice), îmbunătăţirea calităţii şi a relevanţei produselor mass-media oferite vorbitorilor (informaţia locală fiind de interes);
  
• 
  Încurajarea posturilor publice care emit în limbile minorităţilor naţionale să arhiveze online emisiunile realizate, pentru a face accesibile aceste conţinuturi şi categoriilor de public care nu poate urmări aceste programe la orele de difuzare;
  

• 
  Ca perspectivă, între soluţiile care ar optimiza protecţia limbii române prin mass-media, reprezentanţii minorităţilor pe care i-am consultat propun înfiinţarea unui post TV special pentru emisiunile în limbile minorităţilor naţionale care să permită difuzarea unor buletine de ştiri zilnice în mai multe limbi şi a altor materiale de interes pentru vorbitorii nativi;
  
• 
  O măsură utilă din partea celor responsabili este realizarea sau facilitarea realizării unui portal în care aceste emisiuni (sau linkuri la acestea) să fie centralizate şi arhivate. Această măsură ar contribui şi la dezvoltarea unei baze de date valoroase cu privire la mass-media în limbile minorităţilor şi la evenimentele şi temele comunităţilor etnice din ţările respective
  

Raport întocmit de Călin Morar

Director executiv FIJR

Pe baza informaţiilor şi rapoartelor primite de la membri FIJR şi de la organizaţiile similare Forumului, din afara graniţelor României