Cod-f-pc-4 revista presei 2-6 septembrie 2011 cuprins

Despre păstrăv si viaţa subacvatică, cu cercetătorii de la Potoci

• profesorii universitari Ionel, Liviu si Manuela Miron sunt implicaţi de ani de zile într-o amplă activitate de cercetare ştiinţifică • pentru dotarea laboratorului la standarde europene au fost consumate în jur de 15 miliarde lei vechi • SAPOU: Cercetarea subacvatică cu batiscaful împinsă până la performantă, elaborarea si aplicarea biotehnologiei de creştere a păstrăvului pe lacul Bicaz si specializarea studenţilor români si străini prin masterat si doctorat, iată doar câteva din preocupările unui om de ştiinţă foarte cunoscut în zona Bicaz, ce si-a legat viaţa pentru totdeauna de Staţiunea Biologică Potoci. Acesta este profesorul universitar Ionel Miron, doctor în biologie, cel care, la cei 76 de ani ai săi, continuă să se implice în activitatea ştiinţifică a staţiunii, ca centru de cercetare si aplicare practică a cunoştinţelor teoretice predate studenţilor, masteranzilor si doctoranzilor în cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi. În întreaga sa activitate îi sunt alături, fiul său, Liviu, la rându-i profesor universitar si soţia acestuia, Manuela, lector, ce din această vară deţine si funcţia de director al Staţiunii Potoci, toţi trei formând o adevărată echipă. Dornici de a afla ce va să fie o zi din activitatea celor trei cercetători, cu care ne cunoşteam de mai multă vreme, dar cu care nu ne prea văzusem în ultimul timp, am descins la Staţiunea Potoci, nu înainte de a ne anunţa cu respect academic vizita. Era o zi de sâmbătă, la apus de august, când soarele zăbovea încă generos pe cer, chiar dacă trecuseră patru ceasuri peste amiază. Am fost aşteptaţi, conform înţelegerii prealabile, de întreaga echipă. Un cuvânt de salut, o cordială strângere de mână si invitaţia la o cafea aburindă si un bol cu bucăţi de pepene galben frumos înecate în miere de albine. Asta, ne spune gazda, pentru a ne fi făcută îndulcirea discuţiilor de mai târziu, lucru pentru care bătusem drumul până la Potoci. Mai o vorbă, mai o glumă, până una-alta, n-am băgat de seamă că Liviu Miron încheiase deja pregătirea costumului de scafandru pe care l-a si îmbrăcat, pentru o demonstraţie de scufundare si o probă a echipamentului proaspăt achiziţionat. Pentru asta am fost invitaţi pe pontonul unde trona proaspăta ambarcaţiune a staţiunii, nava de cercetări „Acvapur“, cum avea s-o prezinte mândru doctorul Miron. Aruncăm o privire la bordul acesteia si imediat ce s-a produs scufundarea scafandrului, aveam să fim invitaţi să facem o vizită bătrânului batiscaf, cel care atinsese gloria performantei în urmă cu ceva ani, când adăpostise timp de 36 de zile si nopţi, record european, pe Liviu Miron si Constantin Mihai. „Bietul de el! Are o istorie foarte onorantă. Două performante, privind timpii de cercetare subacvatică, mai întâi 30 si apoi 36 de zile, recorduri europene la acea vreme, si participarea la aproape toate programele de studiu si cercetare ale florei si faunei subacvatice, dintre care as aminti programul naţional Deriva ‘97. Un adevărat erou!“, ne-a spus profesorul cu nostalgia anilor de glorie a activităţii sale de cercetare, care, asa cum spuneam, continuă si-n prezent. „Sprijiniţi cercetarea si educaţia, dacă vreţi ca naţiunea să prospere““. Un ciocănit în hubloul batiscafului ne atenţionează să privim într-acolo. Din apă ne saluta, făcând semnul victoriei, scafandrul Liviu Miron. Răspundem la salut, încercăm o poză si continuăm discuţia. „Vrei să fii propriul stăpân pe resursele tale, trebuie să-ti dezvolţi cercetarea. Renunţi la cercetare, renunţi la independentă. Mi-am dat seama de acest lucru în urma participării mele la acţiunile de cercetare ştiinţifică la nivel mondial si a aplicaţiilor la care am participat efectiv pe plan internaţional. Mesajul meu prin dumneavoastră este acesta: sprijiniţi cercetarea si educaţia, dacă vreţi ca naţiunea să prospere“, a afirmat profesorul Ionel Miron. Până la ieşirea din apă a scafandrului mai aflăm de la interlocutorul nostru, că de-a lungul anilor, la Potoci, a existat si o scoală de scafandri, prin care au trecut o bună parte din specialiştii în scufundări de mai târziu. Lector îndrumător, acelaşi profesor Miron, la rându-i un bun cunoscător al acestei îndemânări. „De altfel, si fiul meu tot aici a deprins arta scufundării subacvatice“, a adăugat profesorul, în timp ce scafandrul îşi făcuse ieşirea din adâncuri. „Costumul a trecut proba. Este foarte bun“, ne-a spus Liviu Miron. Următoarea escală aveam s-o facem în Laboratorul de evaluare a calităţii apei prin bioindicatori „Acvapur“ Potoci. Un loc unde tronau pe mesele de studiu mai multe microscoape sofisticate si altă aparatură calificată de gazde ca foarte performantă. „Aici se determină diagnoza ecologică a lacului Bicaz si a altor lacuri, în care contează calitatea apei. Noi ştim că există apă de calitate potabilă, agrementală, piscicolă sau de utilizare hidroenergetică. În sensul ăsta, laboratorul prin viaţa dintr-un lac, pe care o identifică, stabileşte această diagnoză. Algele din apă exprimă prin cantitatea lor, prin numărul speciilor, prin volumul de biomasă pe care-l realizează, prin valoarea lor de hrană, tocmai ceea ce spuneam, indicatorii calităţii apei. Pentru dotarea laboratorului la standarde europene au fost consumate în jur de 15 miliarde lei vechi, sumă care nu-i de ici de colo. Avem aici o microscopie specială, mijloace de captare a imaginilor si transferul lor pentru publicaţii, dar stabilită si o exigentă spaţială obligatorie condiţiilor în care se lucrează. În plus, am adăugat, aşa cum aţi văzut, echipament nou de scafandru, pentru că nu poate fi concepută viaţa de cercetător fără a studia direct în mediul de viaţă al peştilor. Căci, până la urmă, întreaga noastră activitate se rezumă la viaţa subacvatică si de aici a peştilor, mai cu seamă“, a mai susţinut profesorul Miron. Păstrăvul, un brand al Bicazului. De la acesta aveam să mai aflăm că în viitorul foarte apropiat se intenţionează la Potoci perfecţionarea biotehnologiilor de creştere a organismelor acvatice, în aşa fel încât să fie susţinută punerea în valoare mai amplă a potenţialului existent în apa lacului Bicaz si a altor lacuri din România. „Este un câmp vast de competiţie pentru acest produs intens utilizat cum este păstrăvul, despre care eu cred că poate deveni în curând un brand al oraşului Bicaz“, a conchis Ionel Miron. Nu puteam încheia discuţiile purtate cu echipa cercetătorilor Miron fără a lua câteva vorbe si de la discipolii maestrului, Liviu si Manuela, presaţi totuşi de timp, ce trecuse mult prea repede stând la sfat cu decanul de vârstă într-ale cercetărilor de la Staţiunea Biologică Potoci. „Eu o să mă refer în special la studiile privind patologia peştilor din lacul Bicaz. Pentru că, aşa cum toate fiinţele sunt afectate de boli, si peştii sunt atacaţi de diverşi paraziţi. Ca atare, specializăm si doctoranzi profilaţi pe studiul acestor boli, studii concretizate prin lucrări pe baza cărora să aplicăm si să controlăm o creştere mai bună, mai eficientă si rentabilă a păstrăvului, toate acestea regăsindu-se mai apoi într-un preţ mai scăzut al produsului la consumator“, a spus printre altele Liviu Miron, de la care ni s-a părut că transpare un suflu nou de abordare a temei, ceva mai specific unei economii de piaţă. Un fapt deosebit de bun, de altfel susţinut cu competentă de către noul director al staţiunii. „O să încercăm toate variantele privind finanţarea, inclusiv aceea bazată pe un parteneriat public privat, dacă va fi cazul. Cât priveşte staţiunea, ca locaţie, o gândesc ca pe un campus, care să ofere si locuri pentru desfăşurarea în continuare a practicii studenţeşti, pedagogice si de cercetare. Si am în vedere nu numai studenţii de la biologie, ci si pe cei de la alte facultăţi, cum ar fi chimie, fizică, dar si unii masteranzi ai acestor profile. Suntem de asemeni deschişi colaborării si pe domeniul ştiinţa educaţiei. Si când afirm asta mă gândesc la acele vizite ale claselor de elevi, care să prindă câte ceva din secretele sau tainele activităţilor legate de cercetarea în biologie. Apoi, suntem deschişi colaborării cu celelalte staţiuni de cercetare, de la Agigea, Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Grădina Botanică, încercând să le valorificăm mai bine pe toate. Desigur că Staţiunea Potoci este un loc în care s-a aplicat o biotehnologie bazată pe foarte mulţi ani de cercetare si sperăm că prin acest laborator să punem bazele unor biotehnologii noi de cercetare si de creştere, pe lângă păstrăv, si a altor organisme acvatice. În concluzie, primul pas în activitate va fi aflarea de fonduri. Pentru asta, vom avea în vedere realizarea de proiecte. Sperăm să ne descurcăm“, a declarat lect. univ. dr. Manuela Miron. Aşadar, fapte, recorduri, ani de cercetări biologice cu rezultate pe măsură, dar si speranţe spre mai bine. Si, de ce nu, Bicazul să se înscrie în peisajul economic european cu un brand nou - păstrăvul. Cât priveşte rostul descinderii noastre la Potoci, deşi aveam să zăbovim acolo doar pentru câteva ceasuri, mult prea puţin fată de multitudinea de fapte ale celor trei oameni dedaţi cercetărilor biologice, sperăm că prin crâmpeiul celor prezentate v-am convins. Undeva în coasta lacului Bicaz, de ani buni cercetarea se află la ea acasă. Monitorul de Neamţ