Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu

Articolul1003. Imposibilitatea executării contractului

1. 
   Dacă, înainte sau după ce încărcătura a ajuns la destinaţie, executarea contractului în condiţiile stabilite în scrisoarea de trăsură este dau devine imposibilă, cărăuşul trebuie să ceară indicaţii celui îndreptăţit, în baza art.689, de a dispune de încărăctură.
   
2. 
   Dacă împrejurările permit executarea transportului în condiţii diferite de cele stabilite în scriosarea de trăsură şi nu poate obţine în timp rezonabil indicaţii de la cel îndreptăţit, cărăuşul trebuie să ia măsuri care par să corespundă cel mai mult intereselor celui îndreptăţit să dispună.
   

1. 
   Scopul acestei norme este stabilirea modului de comportare a părţilor în cazul imposibilităţii executării contractului. Regula generală constă în faptul că dacă, înainte sau după ce încărcătura a ajuns la destinaţie, executarea contractului în condiţiile stabilite în scrisoarea de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul este obligat de a-l informa despre aceste cirsumstanţe pe cel îndreptăţit, în baza art. 689, şi este în drept să dispună de încărcătură. La rîndul său cel îndreptăţit este obligat de a da cărăuşului indicaţiile, conform cărora acesta trebuie să procedeze în situaţia creată. În dependenţă de situaţiile reale pot fi diferite variante de acţiuni ale cărăuşului, şi anume, încărcătura urmează a fi depozitată, realizată pe loc, să fie schimbat punctul de destinaţie, să fie transportată înapoi clientului etc.
   
2. 
   Legea admite posibilitatea executării contractului de transport în condiţii diferite de cele stabilite în scrisoarea de răsură. Pentru ca executarea să fie realizată cu asemenea abateri sunt necesare următoarele condiţii:
   

1. 
   împrejurările reale permit executarea transportului în alt mod;
   
2. 
   cărăuşul nu poate obţine în timp rezonabil indicaţii de la cel îndreptăţit de a dispune de încărcătură;
   
3. 
   cărăuşul este ţinut să întreprindă acele acţiuni care vor corespunde cel mai mult intereselor celui îndreptăţit să dispună.
   

Scopul acestor acţiuni ale cărăuşului este executarea cît mai raţională a contractului de transport şi protejarea intereselor atît a clientului, cît şi a destinatarului.

Articolul 1004. Circumstanţele care impiedică predarea încărcăturii

1. 
   Dacă destinatarul refuză să preia încărcătura, cărăuşul are dreptul să dicpună de ea fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură.
   
2. 
   Destinatarul poate, chiar şi în cazul refuzului de a prelua încărcătura, să mai ceară livrarea ei cît timp cărăuşul nu a primit o indicaţie concretă de la client sau nu a dispus de încărcătrură.
   
3. 
   Dacă apare un impediment de livrare după ce destinatarul a dat indicaţii, în baza prerogativelor sale prevăzute la art.1001 alin. (3), ca încărcătura să fie livrată unui terţ, atunci, la aplicarea alin (1) şi (2) din prezentul articol, destinatarul ia locul clientului, iar terţul locul destinatarului.
   

1. 
   Destinaţia acestei norme este stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în cazul survenirii unor circumstanţe care impiedică predarea încărcăturii. Regula generală constă în faptul că cărăuşul este în drept să dispună de încărcătură fără a prezenta primul exemplar al scrisorii de trăsură în cazul în care destinatarul refuză să preia încărcătura. Din esenţa legii rezultă, că refuzul destinatarului este confirmat în mod respectiv.
   
2. 
   Destinatarul care a refuzat să preia încărcătura, dispune totuşi de un drept legal asupra acestor bunuri, şi anume, dreptul de a-şi schimba propria poziţie şi de a cere livrarea încărcăturii. Legea încă stipulează că acest drept poate fi realizat doar într-un timp limitat, şi anume, pînă la momentul cînd cărăuşul nu a primit o indicaţie contrară de la client în baza drepturilor acestuia stipulate în art. 1001 CC., sau pînă la momentul cînd destinatarul nu a dispus de încărcătură.
   

3. Survenirea unui impiediment de livrare a încărcăturii după ce destinatarul şi-a realizat dreptul de a dispune de acest bun în baza alin.3, art.1003 CC printr-o indicaţie conform căreia încărcătura a fost livrată unui terţ are ca efect aplicarea drepturilor stipulate în alin.2 din acest articol, şi anume, în asemenea situaţii destinatarul ocupă locul clientului iar terţul – locul destinatarului.

Articolul 1005. Dreptul cărăuşului la compensarea cheltuielilor de

îndeplinire a indicaţiilolr clientului
(1) Cărăuşul are dreptul la compensarea cheltuielilor prilejuite de cererea şi îndeplinirea indicaţiilor dacă nu este dator, în baza contractului sau a legii, să suporte aceste cheltuieli

(2) În cazurile menţionate la art. 1003 alin . (1) şi la art. 1004, cărăuşul poate descărca imediat încărcătura pe cheltuiala celui îndreptăţit să dispună. După descărcare, transportul se consideră încheiat. Cărăuşul urmează să păstreze încărcătura pentru persoana îndreptăţită să dispună. El poate să o încredinţeze, totuşi, unui terţ şi să răspundă, în acest caz, doar pentru diligenţa la alegerea terţului. Încărcătura rămîne grevată cu pretenţiile care decurg din scrisoarea de trasură ca şi cu toate celelalte cheltuieli.

(3) Cărăuşul poate organiza vînzarea încărcăturii fără a mai aştepta indicaţii din partea celui îndreptăţit dacă este vorba de bunuri perisabile sau dacă starea încărcăturii justifică o asemenea măsură, sau dacă costurile păstrării sînt disproporţionate faţă de valoarea încărcăturii. El poate organiza vînzarea şi în alte cazuri dacă în interiorul unui termen corespunzător nu primeşte din partea celui îndreptăţit indicaţii contrare a căror executare îi poate fi pretinsă în baza principiului echităţii.

(4) Dacă încărcătura este vîndută conform dispoziţiilor prezentului articol, preţul obţinut va fi pus la dispoziţia celui îndreptăţit să dispună de încărcătură după scăderea costurilor care au grevat încărcătura. Dacă aceste costuri depăşesc preţul obţinut, cărăuşul poate pretinde diferenţa.

(5) Modul vînzării se determină conform legilor şi obiceiurilor locului în care sde găseşte încărcătura.

1. Condiţia esenţială, impusă de legiuitor, în cazul refuzului destinatarului de a primi mărfurile transportate este ca acest refuz să fie independent de acţiunile agentului transportator.

2. Executarea indicaţiilor suplimentare ale persoanei îndreptăţite să dispună implică pentru cărăuş un şir de cheltuieli. Dacă, conform legii sau prevederilor contractuale, cărăuşul nu este dator să suporte aceste cheltuieli neprevăzute, atunci el are dreptul la recompensă din partea persoanei îndreptăţite să dispună de marfă.

3. Costul transportării mărfurilor în ambele direcţii, precum şi amenda pentru staţionarea neproductivă a automobilului se achită de către expeditor indiferent de faptul dacă destinatarul a refuzat motivat sau nu.

Despre refuzul său destinatarul este obligat să menţioneze în scrisoarea de trăsură, care urmează a fi legalizată prin semnătură, ştampilă.

4. Modificarea contractului de transport auto poate fi făcută şi de către cărăuş în cazul apariţiei unor obstacole de natură obiectivă (calamităţi naturale, inundaţii, precum şi în cazul refuzului destinatarului). Potrivit prevederilor legale, dacă înainte sau după ajungerea încărcăturii la locul de destinaţie, executarea contractului în condiţiile stabilite în scrisoarea de trăsură este sau devine imposibilă, cărăuşul trebuie să ceară indicaţii de la cel îndreptăţit să dispună de încărcătură. În acest caz cărăuşul poate descărca marfa pe contul celui îndreptăţit să dispună de ea, fiind obligat să o păstreze.

Dacă nu dispune de depozite, instalaţii, încăperi amenajate pentru păstrarea categoriei de mărfuri transportate, cărăuşul poate transmite încărcătura la păstrare unui terţ, astfel, răspunzînd doar pentru alegerea depozitarului. După descărcare transportul se consideră încheiat. Necătînd la acest fapt, persoana îndreptăţită va fi ţinută să restituie toate cheltuielile efectuate de cărăuş (încărcare, descărcare, depozitare), încărcătura rămînînd în continuare grevată cu pretenţiile ce decurg din scrisoarea de trăsură.

5. Legislaţia în vigoare nu prevede un termen strict în interiorul căruia persoana îndreptăţită să dispună este obligată să dea indicaţii cărăuşului aflat în imposibilitate obiectivă de executare a contractului de transport. Luînd în consideraţie teritoriul R.Moldova, considerăm raţional termenul de 24 ore din momentul înştiinţării expeditorului sau destinatarului despre acest fapt. Momentul dat poate fi prevăzut în contractul de transport. Legiuitorul a prevăzut doar un termen raţional în interiorul căruia persoana îndreptăţită să dispună trebuie să dea indicaţii cărăuşului privind redirijarea mărfii, în baza principiului echităţii. Dacă în interiorul acestui termen nu parvin indicaţiile necesare şi acest fapt îl prejudiciază cărăuşul poate vinde mărfurile transportate.

6. Marfa transportată poate fi vîndută de către cărăuş fără a mai aştepta indicaţiile persoanei îndreptăţite să dispună în următoarele momente:

a) în caz că este vorba de mărfuri perisabile (uşor alterabile) – se efectuează în vederea evitării deteriorării încărcăturii sau a înrăutăţirii calităţii; b) cînd starea încărcăturii justifică o asemenea măsură – au ieşit din funcţiune camefrele frigorifice, deteriorarea materialului rulant, au apărut semne de alterare a mărfii (pigmentaţie, schimbarea culorii, miros ş.a.);

c) mărfurile, depozitarea cărora necesită condiţii speciale de temperatură, prelucrare, aerisire, ce implică cheltuieli disproporţional de mari faţă de valoarea lor reală pot fi vîndute fără indicaţiile persoanei îndreptăţite să dispună. 7. În dependenţă de localitatea, regiune, tipul mărfii, ea se comercializează prin reţeaua de comerţ en-gros şi cu amănuntul, ţinîndu-se cont de obiceiurile şi legislaţia locului în care se găseşte încărcătura.

8. Sumele realizate în urma vînzării încărcăturii, după scăderea costurilor care au grevat încărcătura (cheltuieli de depozitare, lucrări de încărcare-descărcare, cheltuieli efectuate în legătură cu vînzarea bunului), sunt puse la dispoziţia celui îndreptăţit să dispună.

Aceste sume sunt virate la contul destinatarului în caz că el a achitat preţul transportului. În restul cazurilor sumele realizate se transferă la contul expeditorului.

Dacă sumele realizate din vînzarea încărcăturii nu acoperă toate cheltuielile transportatorului, obligaţia nu se consideră stinsă. Cărăuşul obţine o creanţă faţă de expeditor (destinatar) pînă la limita compensării tuturor cheltuielilor efectuate.

Articolul 1006. Dreptul de retenţie asupra încărcării
Cărăuşul are drept de retenţie asupra încărcăturii atîta timp cît poate dispune de încărcătură pentru toate costurile care decurg din contractul de transport.
Potrivit contractului de transport destinatarul poate avea unele obligaţii pecuniare la recepţionarea mărfii. Atît timp cît destinatarul nu achită toate cheltuielile efectuate de către cărăuş, în legătură cu executarea contractului, acesta din urmă are un drept de retenţie asupra încărcăturii. Cheltuielile transportatorului constau din taxa de transport restantă, depozitare ş.a.

Retenţia presupune posibilitatea cărăuşului de a nu elibera marfa persoanei îndreptăţite pînă nu va fi plătit.

Este instituită de către legiuitor ca o garanţie a executării obligaţiilor contractuale în folosul cărăuşului.

Articolul 1007. Temeiul răspunderii cărăuşului
(1) Cărăuşul răspunde pentru distrugerea, pierderea totală sau parţială ori pentru deteriorarea încărcăturii în măsura în care distrugerea, pierderea sau deteriorarea a avut loc între momentul preluării şi cel al livrării, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare. Cărăuşul este ţinut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor obligaţii contractuale. Mărimea pretenţiei de despăgubire poate fi limitată prin contract.

(2) Pentru întîrzierea transportării încărcăturii la destinaţie, cărăuşul poartă răspundere în proporţie de 100% din taxa de transport şi este obligat să repare prejudiciul cauzat astfel.

(3) Cărăuşul nu poartă răspundere şi nu-şi poate limita răspunderea decît în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
1. Asigurarea integrităţii încărcăturii transportate este una dintre obligaţiile de bază a cărăuşului conform contractului de transport. Cărăuşul este răspunzător de executarea transportului din momentul primirii mărfii la punctul de expediţie şi pînă la cel al eliberării la destinaţie. Aceasta implică răspunderea sa nu numai în timpul transportului efectiv, dar şi în perioada aflării mărfii la depozitele cărăuşului după preluarea ei de la expeditor, precum şi după transportarea sa la punctul de destinaţie, dar pînă la remiterea către persoana îndreptăţită să dispună.

2. Legea stipulează 4 temeiuri prin care se angajează răspunderea cărăuşului:

- în caz de distrugere, pierdere, deteriorare, precum şi pentru depăşirea termenului de livrare.

Cărăuşul este ţinut, de asemenea, să repare prejudiciul cauzat prin neexecutarea altor obligaţii contractuale.

3. Temeiurile de angajare a răspunderii cărăuşului nu sunt limitate la prevederile legale, părţile putînd să sporească răspunderea cărăuşului.

Cu toate acestea părţile nu pot, prin acordul său de voinţă, exonera sau diminua răspunderea cărăuşului.

Legislaţia anterioară, sub sancţiunea nulităţii absolute, interzicea părţilor de a modifica mărimea şi temeiurile angajării răspunderii cărăuşului.

4. Faptul distrugerii, pierderii, deteriorării sau depăşirii termenului de livrare nu implică neapărat răspunderea cărăuşului; - este necesară vinovăţia transportatorului (culpa). Este instituită prezumţia legală a culpei transportatorului.

Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului de livrare nu-i sunt imputabile revine cărăuşului (art.1008 Cciv).

5. În sensul articolului dat înţelegem imposibilitatea cărăuşului de a livra marfa în termenul prevăzut de lege sau contract. După expirarea termenelor contractuale sau legale, dacă marfa nu a fost livrată la punctul de destinaţie ea se consideră pierdută (art.42 CTA, p.111 ETAM), iar persoana îndreptăţită are dreptul de a solicita recuperarea prejudiciului.

Pierderea este totală cînd marfa a fost integral distrusă, a dispărut sau a ieşit altfel din posesia cărăuşului.

Pierderea este parţială în cazul diferenţelor cantitative între mărfurile primite spre transportare şi cele predate la punctul de destinaţie.

Deteriorarea presupune neconformitatea indicilor calitativi ai mărfii la punctul de destinaţie faţă de punctuil de pornire. Aceasta se poate datora unor schimbări cnhimice, biologice a mărfii în procesul transportării.

Încărcătura mai poate fi deteriorată şi în rezultatul aplicării unor factori mecanici din exterior (fisurări, zgîrieturi, rupturi). Deteriorarea poate fi şi în rezultatul pierderii unei părţi componente a unui obiect (ex.pierderea unor părţi componente, mecanisme la transportul unor strunguri, tehnică agricolă etc.).

6. Ţinînd cont de faptul că neexecutarea obligaţiilor contractuale de livrare a mărfii la termenul stabilit produce prejudicii considerabile destinatarului, legiuitorul a stabilit o clauză destul de drastică. Astfel, cărăuşul poartă răspundere în proporţie de 100% din taxa de transport şi este obligat să repare prejudiciul astfel cauzat.

Despăgubiri mai mari pot fi pretinse doar în cazul cînd în scrisoarea de trasură a fost consemnat interesujl special în privinţa livrării la timp (art.1016 Cciv).

7. Pentru temeiurile prevăzute anterior cărăuşul poartă răspundere în limita prejudiciului real cauzat, dacă nu va demonstra că distrugerea , pierderea sau deteriorarea nu-i sunt imputabile. La acordul părţilor temeiurile şi limitele răspunderii cărăuşului pot fi mărite. Micşorarea şi exonerarea de răspundere este prohibită.
Articolul 1008. Exonerarea de răspundere
(1) Cărăuşul este exonerat de răspundere pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea încărcăturii sau depăşirea termenelor de transportare dacă:

a) acestea se datorează vinovăţiei celui îndreptăţit să dispună de încărcătură;

b) reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii; c) aceasta se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul n care nu au fost provocate de cărăuş;

d) acestea se datorează unui viciu propriu ăncărcăturfii;

e) acestea se datorează perisabilităţii naturale a încărcăturii. (2) Cărăuşul nu poate fi exonerat de răspundere din motivul defecţiunilor vehicululuiînchiriat sau vinovăţiei locataruluii şi angajaţilor lui, implicaţi în procesul de transportare a încărcăturii.

(3) Sub rezerva prevederilor art. 1009 alin (2) – (5), cărăuşul este exonerat de răspundere dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea încărcăturii se datorează unei sau mai multor din următoaele împrejurări:

a) utilizarea unor vehicule deschise, fără prelată, dacă această utilizare a fost convenită expres şi consemnată în scrisoarea de trăsură;

b) lipsa sau defectele ambalajului;

c) manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de client, distinatar sau de un terţ care acţionează pentru client ori destinatar;

d) pagubele sînt rezultatul caracteristicilor naturale ale unor anumite încărcături, din cauza cărora acestea din urmă au fost expuse pieirii totale sau parţiale ori deteriorării î n special prin rupere, coroziune, alterare interioară, uscare, vărsare, pierdere normală în greutate sau atacului insectelor ori rozătoarelor;

e) transportarea animalelor vit.

(4) În cazul în care, conform prezentului articol, prejhudiciul a fost cauzat în parte datorită circumstanţelor pentru care transportatorul nu poartă răspundere şi în parte datorită unor împrejurări imputabile lui, acesta va răspunde numai în măsura în care pagubele au fost cauzate de împrejurările din cea de-a doua categorie.
1. Acest articol împarte 2 categorii diferite de cauze ce exonerează transportatorul rutier de răspundere.

La alin. (1) sunt analizate caracteristicile cauzelor de ordin general, adică ale temeiurilor de drept comun ce exonerează de răspundere. A doua categorie expusă în alin. (3) prevede cauze “speciale” de exonerare de răspundere.

2. Poziţia transportatorului este mai favorabilă în cadrul temeiurilor speciale de nerăspundere, în primul rînd pe plan probator.

Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului de livrare se datorează uneia din împrejurările prevăzute în alin. (1) revine cărăuşului. În cadrul temeiurilor speciale alin. (3) legiuitorul instituie o serie de prezumţii în favoarea cărăuşului.

Temeiurile speciale onosferă mai restrînsă de aplicare – ele nu au incidenţă asupra exonerării de răspundere în cazurile depăşirii termenului de livrare.

Pe lîngă temeiurile generale şi speciale, expuse în acest articol, cărăuşul mai are posibilitatea să beneficieze şi de alte cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei.

3. Temeiurile generale de exonerare de răspundere a cărăuşului sunt:

a) vinovăţia celui îndreptăţit să dispună de încărcătură (expeditor, destinatar).

Dacă cărăuşul va demonstra că distrugerea, deteriorarea, pierderea încărcăturii a avut loc din cauza neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de încărcare, descărcare, stivuire, fixare, completarea greşită a scrisorii de trăsură, nepunerii la dispoziţia cărăuşului a certificatelor de calitate, sanitare din vina persoanei îndreptăţite să dispună , el va fi exonerat de răspundere.

Vinovăţia destinatarului, de cele mai dese ori se manifestă prin nerecepţionarea încărcăturii la timpul stabilit, ce aduce, drept consecinţă, la derteriorarea sau chiar distrugerea încărcăturii.

b) reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii.

Unele mărfuri, în procesul de transportare au nevoie permantă de îngrijiri speciale, supraveghere şi intervenţie în caz de necesitate (ex. ventilarea şi încălzirea transportului în cazul transportării mărfurilor ce necesită un regim special de temperatură, hrănirea şi adăparea animalelor, etc.). Astfel de încărcături trebue să fie însoţite de reprezentantul clientului, care este obligat să vegheze asupra integrităţii transportului (mărfii). În caz de pierdere, deteriorare, distrugere se prezumă gafa însoţitorului; - drept consecinţă – vinovăţia expeditorului sau destinatarului, angajat sau reprezentant al căror se află însoţitorul.

c) prejudiciul se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul în care nu au fost provocate de cărăuş.

Prin această cauză de nerăspundere în favoarea cărăuşului, legiuitorul a avut în vedere efectele modificării unilaterale a contractului de transport în timpul deplasării din dispoziţia expeditorului sau destinatarului. Un asemenea contra-ordin şi instrucţiuni fiind obligatorii pentru transportator, dacă stau la baza producerii pagubei, îl eliberează de răspundere.

d) prejudiciul se datorează unui viciu propriu al încărcăturii.

Unele bunuri au calităţi naturale (chimice, biologice), specifice, care în procesul transportării pot duce la deteriorarea lor.

Se impune delimitarea între “viciul propriu” al mărfii şi “natura mărfii”.

În cazul nerespectării regimului de temperatură, aerisire a mărfurilor perisabile în timpul transportării lor se ajunge la deteriorarea sau distrugerea lor. În cazul dat nu suntem în prezenţa “viciului propriu”, ci a “naturii mărfii”.

Dacă paguba ivită în timpul deplasării rezultă din particularităţi cu caracter excepţional (neobişnuit) ale mărfii se poate vorbi de “viciu propriu” în sensul articolului dat. Marfa cu un viciu propriu se va deteriora sau distruge indiferent de efortul cărăuşului în vederea conservării ei. De exemplu, apariţia coroziei metalului, autoinflamarea, deteriorarea produselor uşor alterabile chiar şi atunci cînd au fost respectate regimurile de temperatură şi umiditate.

La baza suportării prejudiciilor între expeditor şi destinatar nu stă vinovăţia, ci princiul suportării riscului pierii fortuite (deteriorării) a încărcăturii, el este suportat de către proprietar – respectiv de către expeditor sau destinatar.

Pentru a putea fi invocat, viciul propriu trebue să existe încă din momentul preluării mărfii de către cărăuş de la expeditor.

e) prejudiciul se datorează perisabilităţii naturale a încărcăturii.

Diminuarea cantitativă sau calitativă a unor categorii de mărfuri se datorează perisabilităţii lor naturale. Limitele perisabilităţii naturale a produselor sunt stabilite în hotărîrea cu privire la aprobarea normelor perisabilităţii naturale şi a Instrucţiunii privind aplicarea lor 03.09.1996.

4. În calitate de parte, cărăuşul îşi asumă o răspundere personală pentru încălcarea obligaţiilor contractuale. În baza acestei ipoteze legiuitorul instituie regula conform căreia cărăuşul nu poate fi exonerat de răspundere din motivul defecţiunilor vehicolului închiriat sau vinovăţiei locatarului şi angajaţilor lui, implicaţi în procesul de transportare a încărcăturii.

Transportatorul va răspunde ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni, de acţiunile prepuşilor săi şi oricăror alte persoane dacă acestea acţionează în exerciţiul funcţiilor lor. Ex. cărăuşul care angajează un specialist la punctul de destinaţie pentru a descărca marfa (în caz că destinatarul refuză recepţionarea ei), va răspunde de greşelile ei, cu toate că această persoană nu are calitatea de prepus al cărăuşului.

În caz că pentru pierderea, deteriorarea sau întîrziere intervine răspunderea extracontractuală a unei dintre persoanele pentru care transportatorul este chemat să răspundă, această persoană se poate prevala de dispoziţiile ce exclud răspunderea cărăuşului sau care limitează despăgubirile datorate.

5. Alin.3 prevede cinci cauze speciale de exonerare de la răspundere a transportatorului. În vederea evitării oricăror abuzuri, lista acestor cauze speciale este exhanstivă. Sarcina probei revine persoanei îndreptăţite să dispună. Totuşi legiuiotorul impune careva rezerve în acest sens (1009 Cciv).

a) Prima cauză specială de exonerare de răspundere a cărăuşului este utilizarea unor vehicole deschise, fără prelată.

Mărfurile transportate în acest mod sunt expuse la riscuri mult mai mari de avariare sau depreciere decît cele transportate într-un camion acoperit cu prelată, fiind mai puţin apărate împotriva frigului, umidităţii, zăpezii, vîntului, căldurii excesive etc.

Dacă se constată pierderea, distrugerea sau deteriorarea mărfii se prezumă că izvorul pagubei a fost tocmai faptul deplasării încărcăturii în condiţii necorespunzătoare.

Anumite categorii de mărfuri nu pot fi deplasate cu vehirole deschise, fără respectarea condiţiilor de umiditate, regimurilor de temperatură etc. Cărăuşul, va accepta transportarea unor astfel de mărfuri cu titlu de excepţie, la solicitarea expeditorului.

Legislaţia anterioară prevedea acordul expres al persoanelor îndreptăţite să dispună (atît al expeditoului cît şi al destinatarului).

În prezent, este suficient respectarea cumulativă a 2 condiţii legale:

• 
  acordul expres între expeditor şi cărăuş;
  
• 
  acorul respectiv să fie consemnat în scrisoarea de trăsură.
  

b) cărăuşul nu va purta răspundere materială în caz că deteriorarea sau pierderea se datorează lipsei sau defectelor ambalajului.

Asigurarea integrităţii încărcăturii este o obligaţie atît a transportatorului cît şi a expeditorului. Obligaţia de bază a expeditorului este punerea spre transportare a încărcăturii ambalate corespunzător.

Ambalajul este condiţionat de natura mărfii, particularităţile specifice, individuale precum şi de modalitatea ei de transportare

Cărăuşul, la primirea mărfii spre transportare este obligat să verifice aspectul ei exterior şi ambalajul (997 Cciv.),

Dacă se constată careva neregularităţi sau defecţiuni la ambalaj, cărăuşul înscrie rezervele sale în scrisoarea de trăsură sau refuză primirea încărcăturii.

Predarea încărcăturii într-un ambalaj necorespunzător sau cu defecte eliberează cărăuşul de răspundere dacă aceste dificienţe nu au putut fi observate de cărăuş la primirea mărfii.

Cărăuşul este exonerat de răspundere pentru pierderea, distrugerea încărcăturii, condiţionată de defectuozitatea ambalajului, dacă marfa se transporta în ambalaj necorespunzător, dar a fost încărcagă şi sigilată, plombată de către expeditor.

Cărăuşul nu este obligat să verifice corespunderea ambalajului categoriei de mărfuri transportate sau standardelor.

Toate consecinţele negative sunt suportate de către expeditor.

Dacă, însă, încărcătura a sosit a punctul de destinaţie cu semne evidente de deteriorare ale ambalajului în timpul transportării, cărăuşul nu va fi exonerat de răspundere. În acest caz operează prezumţia vonovaţiei transportatorului.

Pentru a fi exonerat de răspundere el va fi obligat să demonstreze că nu există legătură cauzală între ambalajul deteriorat şi pierderea, distrugerea mărfii, sau deteriorarea ambalajului este condiţionată de împrejurări pe care cărăuşul nu le putea preîntîmpina sau înlătura; adică lipsa vinovăţiei sale (ex. deteriorarea ambalajului ca rezultat al încărcării, stivuirei şi fixării mărfii de către expeditor).

Deteriorarea suferită de încărcătură ca rezultat al accidentului rutier, înlătură posibilitatea pentru transportator de a invoca prevederile prezentului articol, deşi ambalajul ar fi fost într-adevăr defectuos. Ambalajul trebuie să corespundă condiţiilor unei transportări normale, fără accidente rutiere, nu şi să asigure integritatea încărcăturii în caz de accident.

c) o altă cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator este manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea încărcăturilor efectuate de client, destinatar sau terţ care acţionează pentru client sau destinatar. De rînd cu clientul sau destinatarul la efectuarea încărcării, descărcării, manipulării mărfii poate participa şi cărăuşul. Acest fapt este irelevant.

Criteriul de bază constă în conducerea şi controlul asupra operaţiunilor date. Dacă atribuţiile date şi-le asumă expeditorul sau destinatarul, atunci cărăuşul va fi exonerat de răspundere, necătînd la faptul că a participat personal la aceste operaţiuni.

Cărăuşul are obligaţia de a verifica dacă încărcarea şi stivuirea au avut loc în condiţii normale. Este ţinut să facă rezervele sale în foaia de trăsură.

Dacă nu face rezerve la omisiuni grave, evidente de manipulare a mărfii, cărăuşul, la aprecierea instanţei, poate să nu fie exonerat de răspundere.

d) o categorie specială de mărfuri sunt acelea care pot pierde din greutate sau volum, sau riscă să se deterioreze în timpul transportării, din cauza unor caracteristici naturale, particularităţi speciale ale încărcăturii.

Ţinînd cont de aceste împrejurări, legiuitorul degrevează cărăuşul de răspundere, prezumîndu-se că pagubele s-au produs ca urmare a naturii mărfii transportate.

Aceste mărfuri, datorită naturii sale se expun la 2 feluri de pericole: a) la pierdere totală sau parţială; b) la deteriorare “în special prin rupere, coroziune, alterare interioară, uscare, vărsare, pierdere normală în greutate sau atacul insectelor ori rozătoarelor”.

După cum s-a menţionat la alin. 1 lit d), trebuie de făcut delimitarea strictă între “natura mărfii” şi “viciu propriu al mărfii”. În acest context “viciu propriu” al mărfii produce efecte mai restrînse în planul degrevării de răspundere a transportatorului.

Cărăuşul nu este exonerat de răspundere în caz că diminuarea nu depăşeşte pierderea naturală a încărcăturii, dar se manifestă prin lipsa unui loc sau a unei unităţi de marfă. Nu se admite că marfa deteriorată din vina cărăuşului să fie acoperită de limita admisibilă la deteriorarea produsă de natura mărfii, raportată la întregul volum sau cantitate a transportului (ex. din vina transportatorului a fost deteriorată 4% din încărcătură. Datorită naturii sale marfa s-a detriorat cu 5%. Limita admisă de deteriorare, pierdere datorită “naturii mărfii” la transportare este de 10%. Indiferent de faptul că deteriorarea nu a depăşit limita de 10%, cărăuşul va fi ţinut la despăgubiri).

e) faţă de transportul mărfii, a obiectelor neînsufleţite, animalele vii formează o categorie aparte, specială. Ele necesită o mulţime de cerinţe la transportare: alimentarea şi adăparea animalelor, ventilarea camionului, păstrarea curăţenii etc. Drept consecinţă, legiuitorul atribuie astfel de transport printre cauzele speciale de exonerare de răspundere a cărăuşului.

6. Articolul comentat prevede cauze, atăt generale cît şi speciale de exonerare a cărăuşului, de răspundere pentru distrugerea, pierderea şi deteriorarea încărcăturii. Dar la originea daunei (prejudiciului) pot sta o pluralitate de factori. Astfel, este necesar de stabilit vinovăţia fiecărui subiect care a contribuit la încălcarea obligaţiilor contractuale, şi atragerea sa la răspundere materială. Desigur, dacă pierderea sau deteriorarea, distrugerea încărcăturii a survenit în rezultatul încălcărilor comise numai de expeditor sau destinatar, atunci cărăuşul nu va purta nici o răspundere. În practică sunt des întîlnite situaţii cînd paguba s-a produs ca rezultat al acţiunilor (omisiunilor) atît a persoanei îndreptăţite să dispună cît şi a cărăuşului. În acest caz se va stabili vinovăţia comună a părţilor. Se impune analiza cauzelor prejudiciului şi întinderea răspunderii fiecărui participant pentru a evita răspunderea nemotivată a unei părţi şi exonerarea de răspundere a celeilalte.

Analiza cauzelor prejudiciului presupune mărimea, întinderea încălcării obligaţiilor contractuale. Cărăuşul va răspunde doar în limita (proporţional) vinovăţiei sale; pentru atingerea adusă încărcăturii, neimputabilă cărăuşului, răspunderea o va suporta persoana vinovată.