Articolul 683. Revocarea ofertei (1) O ofertă poate fi revocată cu excepţia cazului în care ea include un termen pentru acceptare sau a cazului în care este irevocabilă în alte temeiuri.
(2) Oferta, chiar şi irevocabilă, poate fi revocată dacă revocarea ajunge la destinatarul ofertei cel tîrziu concomitent cu oferta.
(3) Oferta primită de destinatar nu poate fi revocată în termenul de acceptare stabilit în ofertă sau, dacă acest termen nu este stabilit sau este nejustificat de mic, în termenul necesar pentru ca destinatarul să poată exprima acceptarea şi ca răspunsul să ajungă la ofertant conform circumstanţelor cazului, practicii stabilite între părţi şi uzanţelor.
Problema dacă o ofertă poate sau nu poate fi revocată este una dintre cele mai controversate probleme în materia încheierii contractului. Diapazonul opiniilor variază începînd cu concepţia americană care prevede că oferta este, de regulă, revocabilă în orice moment, pînă la concepţia adoptată de unele ţări din sistemul de drept continental conform căreia oferta este irevocabilă. Codul civil, aparent, a adoptat concepţia caracterului revocabil al ofertei prin includerea acestei norme care practic reproduce art. 16 şi 17 ale Convenţiei de la Viena asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri (CVIM).
Regula stipulată în alineatul 1 este că oferta poate fi revocată de către ofertant în toate cazurile în care nu există un text de lege care interzice revocarea ofertei. Revocarea se face prin declaraţie adresată destinatarului ofertei. Considerăm că nu este exclusă posibilitatea revocării ofertei prin acţiuni ale ofertantului în cazul în care comportamentul acestuia poate fi interpretat de către destinatarul ofertei în sensul că ofertantul o revocat oferta.
În lipsa unor reglementări speciale cu privire la momentul pînă la care ofertantul are dreptul să revoce oferta trebuie de considerat că acest drept există pînă în momentul în care acceptul s-a întîlnit cu oferta (vezi comentariul la art. 699). Soluţia aleasă de legiuitor este deosebită de soluţia acceptată de CVIM care limitează dreptul ofertantului de a revoca oferta pînă în momentul în care destinatarul ofertei a expediat acceptul.
În conformitate cu regula generală manifestarea de voinţă a persoanelor fizice şi juridice produce efecte juridice din momentul în care a fost exteriorizată. Pentru încheierea contractului însă legiuitorul a stipulat că manifestarea de voinţă produce efecte din momentul în care a ajuns la cealaltă parte. Astfel şi oferta (art. 681) şi acceptul (art. 687) şi declaraţia de revocare a ofertei (art. 683 alin. (2)) produc efecte juridice din momentul în care au ajuns la destinatar. Deci trebuie de considerat că oferta este considerată revocată din momentul în care la destinatarul ofertantul a ajuns declaraţia de revocare cu condiţia că la acel moment ofertantului nu-i parvenise acceptul. În cazul în care declaraţia de revocare a produs efecte juridice orice manifestare de voinţă a destinatarului ofertei nu va mai produce efecte juridice. Contractul nu se va considera încheiat chiar dacă declaraţia despre acceptare a fost expediată de către destinatarul ofertei în termen util.
În acest context, în cazul în care contractul se încheie în temeiul unui schimb de scrisori apare problema şi pentru ofertant cît şi pentru destinatarul ofertei de a cunoaşte dacă declaraţia despre revocarea ofertei a ajuns la destinatarul ofertei înainte ca acceptul să parvină ofertantului. Momentul parvenirii declaraţiei despre revocarea ofertei la destinatarul ofertei şi a acceptului la ofertant se va stabili de către instanţa de fond în dependenţă de circumstanţele fiecărui caz, în baza probelor prezentate de către părţi. Ofertantul trebuie să demonstreze că destinatarului ofertei i-a parvenit declaraţia de revocare şi data la care a parvenit iar destinatarul ofertei trebuie să demonstreze că acceptul a ajuns la ofertant înainte ca declaraţia despre revocarea acceptului să fi parvenit destinatarului ofertei.
La soluţionarea dreptului de a revoca oferta trebui de ţinut cont de faptul că în unele cazuri este posibil de acceptat oferta prin săvîrşirea unor acţiuni, spre exemplu expedierea bunurilor, fără a mai fi necesară trimiterea unei declaraţii despre acceptare ofertantului (vezi comentariul la art. 687). Deoarece în acest caz acceptul produce efecte din momentul săvîrşirii acţiunilor respective (cu condiţia că oferta mai era valabilă la momentul săvîrşirii acţiunilor) ofertantul nu mai are dreptul să revoce oferta după săvîrşirea acţiunilor. Momentul în care ofertantul a aflat despre savîrşirea acţiunilor nu este relevant deoarece în acest caz acceptul a produs efecte juridice din momentul săvîrşirii acţiunilor.
În alineatul (1) sînt stipulate două excepţii de la regula generală a caracterului revocabil al ofertei: (a) cînd oferta include un termen pentru acceptare. Este vorba de situaţia în care ofertantul stabileşte în mod expres termenul în care poate fi acceptată oferta; (b) în alte cazuri cînd oferta este irevocabilă în baza altor temeiuri. Alt temei de irevocabilitate este spre exemplu cazul cînd oferta include în sine o menţine despre faptul că este irevocabilă. Această menţiune poate fi făcută în diferite moduri (spre exemplu – „aceasta este o ofertă fermă” sau „oferta va fi menţinută pînă la momentul primirii răspunsului”. Caracterul irevocabil al ofertei poate fi dedus şi din declaraţiile sau din comportamentul ofertantului (spre exemplu ofertantul declară că nu va mai face o ofertă similară pînă nu va primi răspuns de la destinatarul ofertei). În conformitate cu principiul bunei credinţe trebuie considerat că oferta este irevocabilă şi în cazul în care pentru destinatarul ofertei era rezonabil să considere oferta irevocabilă şi el a acţionat mizînd pe caracterul irevocabil al ofertei. Caracterul irevocabil al ofertei putea să fie indus fie de comportamentul ofertantului fie de natura ofertei (spre exemplu oferta pentru acceptarea căreia sînt necesare investigaţii costisitoare). Acţiunile efectuate de destinatarul ofertei mizînd pe caracterul irevocabil al ofertei puteau consta, spre exemplu, în pregătirea pentru producerea unor bunuri, procurarea sau închirierea echipamentelor şi utilajelor dacă aceste acţiuni puteau fi considerate normale în activitatea comercială sau puteau fi în alt mod prevăzute de ofertant. Trebuie de menţionat că în acest caz nu este necesar ca în ofertă să fie indicat că oferta este irevocabilă sau caracterul irevocabil nu trebuie să rezulte din textul ofertei.
Alineatul (2) consacră libertatea ofertantului de a-şi modifica intenţia şi de a decide să nu mai încheie contractul sau să înlocuiască oferta iniţială cu o altă ofertă, indiferent de faptul dacă oferta iniţială trebuia să fie irevocabilă sau nu. Folosirea dreptului stipulat în acest alineat este condiţionată de informarea destinatarului ofertei despre schimbarea intenţiei ofertantului înainte sau în momentul în care acesta este informat despre oferta iniţială. Legiuitorul nu face diferenţă între retractarea (anularea) ofertei şi revocarea acesteia. Diferenţa constă în aceia că poate fi retractată (anulată ) doar o ofertă care încă nu a produs efecte juridice şi poate fi revocată numai oferta care a produs efecte juridice (vezi comentariul la art. 681). Această diferenţă este prevăzută de unele legislaţii naţionale sau convenţii internaţionale (vezi spre exemplu art. 15 şi 16 ale CIVM) şi trebuie de ţinut cont de ea în cazul raporturilor de drept privat internaţional.
În alineatul (3) este practic repetată prevederea alineatului (1) despre caracterul irevocabil al ofertei în cazul în care este stabilit un termen pentru acceptare şi concomitent se prevede că în fiecare caz ofertantul nu are dreptul să revoce oferta un termen minim necesar pentru ca destinatarul ofertei să poate accepta oferta şi pentru ca acceptul să ajungă la destinatar. Aceste prevederi ar putea fi interpretate în sensul că în toate cazurile oferta este irevocabilă pe durata unui termen minim necesar destinatarului ofertei pentru a evalua oferta, pentru a expedia acceptul şi pentru ca acceptul să ajungă la ofertant. Durata termenului în interiorul căruia ofertantul nu are dreptul să revoce o ofertă chiar şi revocabilă se stabileşte de către instanţă în dependenţă de circumstanţele cazului, uzanţe şi de practicile stabilite între părţi.
În scopul protecţiei destinatarului ofertei legiuitorul a stabilit în alineatul (3) că termenul în interiorul căruia ofertantul nu are dreptul să revoce oferta se va determina în dependenţă de circumstanţele cazului, de uzanţe şi de practicile stabilite între părţi şi în cazul în care ofertantul a stabilit destinatarul ofertei un termen nejustificat de mic. Trebuie de considerat că termenul este nejufistificat de mic în cazul în care este evident că destinatarul ofertei nu ar fi putut analiza oferta, emite expedia acceptul astfel încît acesta să ajungă la ofertant în termenul stabilit. Dacă termenul este sau nu nejustificat de mic se va stabile de către instanţă în fiecare caz aparte în dependenţă de circumstanţele cazului. Instanţa va şine cont de uzanţe şi de practicile stabilite între părţi.
Articolul 684. Oferta irevocabilă O stipulare prin care o parte se obligă să intre într-un anumit contract cu o altă parte, la cererea acesteia, constituie ofertă irevocabilă. Deşi prevede că clauza prin care o parte se obligă să intre într-un anumite contract cu altă parte la cererea acesteia constituie o ofertă irevocabilă scopul acestuia articol nu este de a echivala regimul juridic al ofertei şi al antecontractului (promisiunii de a contracta). Aceasta nu este posibil în condiţiile în care oferta este un act juridic unilateral şi deci reprezintă manifestarea de voinţă doar a unei persoane iar antecontractul este un act juridic bilateral şi reprezintă voinţa concordată a cel puţin două părţi, chiar şi în cazul în care doar una dintre părţi se obligă faţă de cealaltă să încheie un contract la cererea acesteia. Scopul acestuia articol este de a stabili că regulile cu privire la încheiere contractului prin întîlnirea ofertei cu acceptul se vor aplica şi în cazul în care contractul se încheie în temeiul unei promisiuni a unei părţi de a încheia contractul la cererea celeilalte părţi. Adică în acest caz se vor aplica regulile cu privire la revocarea ofertei irevocabile, cu privire la modul de acceptarea a ofertei, cu privire la soluţionarea situaţiilor în care acceptul va parveni cu întîrziere sau va conţine modificări sau completări, cu privire la momentul şi locul încheierii contractului şi alte reguli cu privire la încheierea contractului. Aplicarea acestor norme însă trebuie să se facă tinîndu-se cont de faptul că obligaţia de a încheia contractul a apărut în temeiul unui antecontract.
Articolul 685. Valabilitatea în caz de deces sau de pierdere a capacităţii de exerciţiu Oferta nu îşi pierde valabilitatea prin decesul sau pierderea capacităţii de exerciţiu a unei părţi şi nici dacă una din părţi pierde dreptul de a încheia contracte ca rezultat al transmiterii patrimoniului ei în administrare unei alte persoane.
Scopul acestuia articol este de a consfinţi valabilitatea ofertei în situaţii în care ofertantul sau destinatarul ofertei nu mai este în viaţă sau nu mai dispune de capacitatea necesară pentru înaintarea ofertei. Această dispoziţie reproduce în mare parte dispoziţia din art. 200 alin. (3).
Acesta articol nu condiţionează valabilitatea ofertei sau a acceptului în cazul în care ofertantul sau destinatarul ofertei a decedat şi-a pierdut capacitate de exerciţiu sau dreptul de a încheia contracte din cauza transmiterii patrimoniului în administrarea unor terţi de faptul ca oferta sau acceptul să producă efecte juridice (vezi comentariul la art. 681). Deci în cazul survenirii acestor circumstanţe înainte ca oferta sau acceptul să ajungă la destinatar oferta sau acceptul vor rămîne valabile. Este necesar însă ca atît oferta cît şi acceptul să fie expediate de către ofertat, respectiv de către destinatarul ofertei.
Oferta sau acceptul nu îşi pierde valabilitatea nu numai în cazurile în care decesul ofertantului sau al destinatarului ofertei a fost constat fizic ci şi în cazurile în care decesul a fost declarat în ordinea stabilită de lege (vezi comentariul la art. 52). Cu atît mai mult nu-şi va pierde valabilitatea ofertei în cazul în care ofertantul sau destinatarul ofertei va fi declarat dispărut fără de veste (vezi comentariul la art. 49). Avînd în vedere însă termenii destul de lungi pentru declararea unei persoane decedate sau dispărute fără de veste şi termenii restrînşi de valabilitate a ofertelor asemenea cazuri sînt puţin probabile.
Prin pierderea capacităţii de exerciţiu al ofertantului sau al destinatarului ofertei în sensul acestui articol trebuie de înţeles toate situaţiile în care persoana nu dispune de capacitatea deplină de exerciţiu, deci atît declararea persoanei incapabile (vezi comentariul la art. 24) cît şi limitare capacităţii de exerciţiu (vezi comentariul la art. 25).
Valabilitatea ofertei sau a acceptului nu este afectată nici în cazul în care patrimoniul ofertantului sau al destinatarului ofertei a fost transmis în administrare fiduciară unui terţ. Această dispoziţie se aplică şi în cazul în care a fost transmis în administrare fiduciară nu întregul patrimoniu ci şi o fracţiune a acestuia sau chiar şi anumite bunuri. Temeiul transmiterii patrimoniului (încheierea unui contract de administrare fiduciară de către titularul patrimoniului sau transmiterea patrimoniului în administrare fiduciară în baza hotărîrii unui organ abilitat) nu este relevant pentru aplicarea dispoziţiilor acestuia articol.
Deşi oferta sau acceptul rămîn valabile în cazul decesul sau pierderii capacităţii de exerciţiu a uneia dintre părţi sau în cazul în care una din părţi pierde dreptul de a încheia contracte datorită transmiterii patrimoniului în administrare fiduciară, pentru procedura de încheiere a contractului survin anumite consecinţe. Astfel în cazul în care a decedat sau a fost declarat decedat destinatarul ofertei oferta poate fi acceptată de către moştenitorii acestuia sau de către executorul testamentar. În cazul în care destinatarul ofertei este declarat decedat pentru valabilitatea acceptării ofertei de către moştenitori sau executorul testamentar este necesar ca ofertantul să fie de bună credinţă. Dacă destinatarul ofertei a fost declarat incapabil oferta poate fi acceptată de către tutorele acestuia. Însă în cazul în care destinatarul a fost limitat în capacitatea de exerciţiu oferta poate fi acceptată doar de către destinatarul ofertei însă pentru ca acceptul să producă efecte juridice este necesar şi acordul curatorului. Momentul cînd se va exprima acordul curatorului nu este relevant, adică acordul poate fi exprimat pînă la expedierea acceptului sau după expedierea acestuia. De asemenea curatorul poate confirma acceptul şi după ce acesta va ajunge la ofertant (vezi comentariul la art. 202, 203 şi 204). În cazul în care ofertantul a fost declarat incapabil acceptul va produce efecte juridice dacă va fi expediat tutorelui său, cu excepţia cazului în care acceptul produce efecte juridice fără a fi necesară notificarea ofertantului . În cazul în care ofertantul a decedat acceptul produce efecte juridice dacă parvine executorului testamentar sau oricărui dintre moştenitori.
Deşi nu este stipulată expres nici o excepţie trebuie de considerat că decesul uneia dintre părţi va afecta valabilitatea ofertei sau a acceptului în cazul în care oferta respectiv acceptul au fost făcute datorită calităţilor personale ale destinatarului ofertei şi respectiv al ofertantului. În aceste caz ofertantul a intenţionat să încheie contractul doar cu persoanele cărora le-a făcut oferta şi nu cu succesorii acestora. Spre exemplu propunerea adresată unui cunoscut pianist de a susţine un concert nu va putea fi acceptată de către succesorii acestuia, chiar dacă aceştia sînt pianişti. Vor fi nule oferta şi acceptul şi în cazul în care prestaţia din contractul care urma să fie încheiat putea fi executată doar de ofertant respectiv de destinatar sau era destinată personal ofertantului, respectiv destinatarului ofertei.
Articolul 686. Caducitatea ofertei Oferta devine caducă dacă nu a fost acceptată în termen sau dacă este respinsă.
Prin caducitatea ofertei trebuie de înţeles încetarea forţei juridice a acesteia în temeiul unor circumstanţe care au intervenit după ce oferta a produs efecte juridice. Oferta încetează de a produce efecte juridic independent de voinţa ofertantului sau a destinatarului ofertei, chiar dacă temeiul caducităţii ofertei este rezultatul voinţei uneia dintre părţi.
Dacă răspunsul destinatarului ofertei nu a parvenit ofertantului în termenul stabilit expres sau implicit oferta va deveni caducă la împlinirea termenului în care trebuia să fie acceptată, cu excepţia cazului în care, în condiţiile art. 692, contractul se va considera încheiat în pofida faptului că acceptul a parvenit ofertantului după expirarea termenului pentru acceptare.
În cazul în care oferta a fost respinsă de către destinatarul ofertei aceasta devine caducă din momentul în care răspunsul destinatarului ofertei a parvenit ofertantului. Scopul acestei prevederi este de a-l elibera pe ofertant înainte de împlinirea termenului de obligaţia pe care şi-a asumat-o prin ofertă.
Oferta poate fi respinsă în mod expres sau indirect (implicit). În mod expres oferta se respinge în cazul în care destinatarul ofertei face o declaraţie expresă în acest sens. În mod indirect oferta este respins atunci cînd lipseşte o declaraţie expresă dar din comportamentul sau declaraţiile destinatarului ofertei rezultă voinţa acestuia de a respinge oferta. În conformitate cu prevederile art. 691 oferta este considerată respinsă şi în cazul în care acceptul conţine modificări sau completări ale condiţiilor incluse în ofertă, cu excepţia cazului în care modificările sau completările sînt neesenţiale (vezi comentariul la art. 691 şi 693).
În cazul în cazul în care nu există o declaraţie expresă cu privire la respingerea ofertei declaraţiile sau comportamentul destinatarului ofertei numai atunci pot fi considerate drept respingere implicită a ofertei cînd aceste declaraţii sau comportament puteau justifica convingerea ofertantului că destinatarul ofertei nu va accepta oferta. Spre exemplu la propunerea de a procura un automobil destinatarul ofertei va declara că niciodată nu va procura un automobil de marca respectivă.
Respingerea ofertei va atrage caducitatea ofertei în toate cazurile indiferent de faptul dacă oferta este revocabilă sau irevocabilă şi indiferent de faptul dacă a expirat sau nu termenul de valabilitate a ofertei.
În cazul în care oferta a fost adresată mai multor persoane şi a fost respinsă doare de unele dintre aceste persoane oferta va deveni caducă numai pentru persoanele care au respins-o, cu excepţia cazului în care oferta putea fi acceptată doar de toate persoanele cărora le-a fost adresată. Condiţionarea acceptării ofertei de către toate persoanele cărora le-a fost adresată poată să rezulte din oferta sau din circumstanţele cazului.
În conformitate cu alin. (3) al art. 691 în cazul în care acceptul conţine modificări nesemnificative ale condiţiilor ofertei oferta se va considera respinsă şi, respectiv, caducă, numai în cazul în care ofertantul le respinge fără întîrziere nejustificată (vezi comentariul la art. 691). În acest caz oferta va devin caducă numai în momentul în care declaraţia ofertantului despre refuzul de a accepta modificările propuse de destinatarul ofertei va ajunge la acesta şi cu condiţia că declaraţia despre refuzul de a accepta modificările şi completările a fost expediat fără întîrziere nejustificată. Dacă însă răspunsul în care se conţin modificări sau completări neesenţiale a parvenit după expirarea termenului de valabilitate al ofertei ofertantul nu mai este obligat să respingă modificările sau completările deoarece oferta devenise caducă la momentul în care au parvenit.
Articolul 687. Acceptarea (1) Constituie acceptare declaraţia destinatarului ofertei sau o altă acţiune care atestă consimţirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care este recepţionată de ofertant.
(2) Dacă, în virtutea ofertei, a practicii stabilite între părţi şi a uzanţelor, acceptantul poate să-şi manifeste consimţămîntul prin săvîrşirea unor acţiuni fără notificarea ofertantului, acceptarea produce efecte din momentul săvîrşirii acţiunilor.
Constituie acceptare manifestarea voinţei destinatarului ofertei adresată ofertantului prin care acesta îşi exprimă acordul de a accepta oferta. Pentru a putea accepta oferta este necesar ca aceasta să producă efecte juridice şi să corespundă cerinţelor stabilite de lege (vezi comentariul la art. 681).
O condiţie indispensabilă a unui răspuns la o ofertă este ca răspunsul să fie făcut cu referinţă la ofertă. Deci în cazul în care două părţi îşi vor expedia două propuneri în care sînt incluse condiţii ale contractului absolut identice şi care reflectă voinţa ambelor părţi de a încheia contractul acestea nu vor atrage după sine apariţia raporturilor contractuale deoarece este considerat accept numai acea manifestare a voinţei de încheiere a contractului care a fost făcută cu referinţă la ofertă. Nu este necesar ca declaraţia despre acceptarea ofertei să menţioneze că este un accept al unei oferte concrete. Este suficient ca din declaraţie să rezulte voinţa destinatarului ofertei de a fi legat prin această declaraţie de oferta care i-a fost comunicată.
Oferta poate fi acceptată atît printr-o declaraţie expresă privind acceptarea ofertei cît şi prin savîrşirea unor acţiuni sau inacţiuni care atestă acceptarea ofertei. Natura acestor acţiuni sau inacţiuni poate fi foarte variată. Spre exemplu expedierea mărfurilor sau achitarea preţului. Există o singură cerinţă: acţiunile destinatarului ofertei trebuie să atestă indubitabil voinţa acestuia de a accepta oferta necondiţionat (cu excepţia cazului în care anumite modificări nu afectează valabilitatea acceptului (vezi comentariul la art. 691 şi 693)).
Legislaţia nu stabileşte careva condiţii privind forma acceptului, deci destinatarul este liber să aleagă forma în care îşi va exprima voinţa de a accepta oferta, dacă altceva nu a stabilit ofertantul sau nu rezultă din uzanţe, din practicele stabilite între ofertant şi destinatarul ofertei sau din circumstanţele cazului. Pentru forma acceptului se aplică, mutatis mutandis, regula stabilită pentru ofertă (vezi comentariul la art. 682).
În conformitate cu regula generală acceptul trebuie să fie necondiţionat adică să exprime voinţa de a accepta oferta fără a impune careva condiţii. Acceptul în care se conţin modificări sau completări la condiţiile care se conţin în ofertă va produce efecte juridice numai în cazurile în care aceasta rezultă din lege, uzanţe sau practicile stabilite între părţi (vezi comentariul la art. 691 şi 693).
Pentru a produce efecte juridice acceptarea trebuie să ajungă la ofertant. Alegerea acestui moment de către legiuitor este determinată de scopul atribuirii destinatarului ofertei a riscului pentru întîrzirea sau denaturarea acceptului deoarece el este cel care alege mijlocul de comunicare şi are posibilitatea de a lua măsuri ca acceptul să ajung în timp util şi fără denaturări.
Pentru a produce efect juridice nu este relevant momentul în care a fost expediat răspunsul destinatarului ofertei ci momentul în care acesta a parvenit ofertantului, cu excepţiile stabilite de lege (vezi comentariul la art. 692). Chiar şi în cazul în care oferta poate fi acceptată prin săvîrşirea unor acţiuni acceptul va produce efecte din momentul cînd ofertantul va fi notificat despre săvărşirea acţiunilor respective. Această concluzie rezultă din faptul că regula cu privire la momentul de cînd produce efecte juridice acceptarea este inserată imediat după regula care stipulează că acceptarea de face prin declaraţie sau printr-o altă acţiune care atestă acceptarea ofertei şi stipulează acelaşi moment al producerii efectelor juridice pentru ambele modalităţi de acceptare. Aceeaşi concluzie rezultă şi din alin. (2) care stabileşte că acceptarea ofertei prin săvîrşirea acţiunilor va produce efecte din momentul săvîrşirii acţiunilor, fără a fi necesară notificarea ofertantului, în cazul în care aceasta (producerea efectelor) rezultă din ofertă, din practica stabilită între părţi sau din uzanţe. Per contrario în cazul în care oferta, uzanţele sau practica stabilită între părţi nu prevăd că acceptarea produce efecte din momentul săvîrşirii acţiunilor se va aplica regula din alin. (1) care prevede că efectele se produc din momentul notificării ofertantului. Sarcina de a demonstra faptul notificării ofertantului despre acceptarea ofertei şi parvenirea în termen util a răspunsului cu privire la acceptarea ofertei revine destinatarului ofertei.
Pentru ca acceptul să producă efecte juridice nu are importanţă cine va notifica ofertantul despre acceptarea ofertei. Spre exemplu notificarea poate fi expediată la indicaţia destinatarului ofertei de către cărăuşul căruia i-au fost predate bunurile pentru transportare. Este important numai ca notificarea acceptării să se facă în numele destinatarului ofertei. Nu este relevant nici faptul dacă persoană terţă care notifică ofertantul despre acceptarea ofertei are împuterniciri să acţioneze din numele destinatarului ofertei. În cazul în care împuternicirile lipsesc eventualele probleme se vor soluţiona conform regulilor cu privire la reprezentare (vezi comentariul la art. 242 şi următoarele).
Termenul în interiorul căruia acceptul trebuie să parvină ofertantului se determină în conformitate cu prevederile articolelor 688 şi 689. Respectarea termenului stabilit sau care poate fi dedus este foarte importantă deoarece în caz contrar acceptul nu va produce efecte juridice, cu unele excepţii prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 691 şi 693).
Şi în cazul în care oferta poate fi acceptată doar prin declaraţii şi în cazul în care poate fi acceptată şi prin acţiuni destinatarul ofertei are dreptul să execute obligaţiile din contract chiar concomitent cu notificarea ofertantului despre acceptarea ofertei, dacă din ofertă, din lege, din uzanţe, din practica stabilită între părţi sau din circumstanţele cazului nu rezultă că obligaţia poate fi executată doar după expirarea unui termen de la momentul în care acceptul a ajuns la ofertant.
Legislaţia nu stipulează reguli cu privire la mijloacele de comunicare prin intermediul cărora destinatarul ofertei trebuie să-l notifice pe ofertant despre acceptarea ofertei. Deci destinatarul este liber în alegerea mijloacelor de comunicare, dacă altceva nu rezultă din ofertă, din uzanţe sau din practica stabilită între părţi. Destinatarul ofertei trebuie, de asemenea, să ia în consideraţie mijlocul de comunicare pe care l-a folosit ofertantul. Însă chiar şi în cazul în care în ofertă este indicat mijlocul de comunicare, sau acesta rezultă din uzanţele sau practica stabilită între părţi destinatarul este în drept să folosească alt mijloc de comunicare. Cu condiţia însă ca în cazul în care determinarea termenului pentru acceptarea ofertei depinde de mijlocul de comunicare termenul să fie determinat în dependenţă de mijlocul de comunicare pe care trebuia să-l folosească destinatarul. Destinatarul ofertei nu va putea folosi totuşi alt mijloc de comunicare decît cel indicat de către ofertant, dacă ultimul va declara în mod expres că nu va accepta un răspuns expediat prin alte mijloace de comunicare.
Se consideră că acceptul a ajuns la destinatar în cazul în care este comunicat oral ofertantului sau oricărei persoane care poate acţiona în numele ofertantului sau, dacă voinţa de accepta oferta este exprimată în scris, în cazul în care a ajuns la domiciliul sau sediul ofertantului sau la o altă adresă pentru comunicaţii a acestuia. Acceptul nu trebuie să ajungă în mîna ofertantului. Este suficient să fie înmînat unui angajat al ofertantului, să fie plasată în cutia poştală a ofertantului sau să fie recepţionată prin faxul, telexul sau computerul ofertantului.
Deşi nu este prevăzut expres trebuie considerat că nici în cazul în care oferta poate fi acceptată prin tăcere sau prin inacţiune nu este necesară notificarea ofertantului pentru ca acceptul să producă efecte. În cazul în care oferta urmează să fie acceptată prin tăcere sau prin inacţiune pentru respingerea ofertei este necesar ca destinatarul ofertei să declare că respinge oferta sau să săvîrşească anumite acţiuni în termenul stabilit în ofertă sau care rezultă din uzanţe, din practica stabilită între părţi sau din circumstanţele cazului. din momentul cînd a expirat termenul în care destinatarul trebuia să răspundă sau să săvîrşească anumite acţiuni pentru a respinge oferta. nu este necesară notificarea ofertantului. Destinatarul ofertei are sarcina de a demonstra că a notificat ofertantul despre respingerea ofertei sau despre săvîrşirea acţiunilor prin care a fost respinsă oferta. În caz contrar este suficient să expire termenul fixat în ofertă, care rezultă din uzanţe sau din practica stabilită între părţi sau, în lipsa acestuia, un termen rezonabil care rezultă din circumstanţele cazului şi destinatarul ofertei să tacă sau se abţină de la săvîrşirea anumitor acţiuni şi contractul va fi încheiat. Notificarea ofertantului despre tăcere sau inacţiune este inutilă deoarece în cazul în care în termenul fixat sau care poate fi dedus nu a fost notificat despre respingere sau despre săvîrşirea acţiunilor el deja ştie că nu a fost respinsă oferta nici prin declaraţie nici prin acţiuni.
Stabilirea momentului din care acceptul a produs efecte juridice este foarte important deoarece de acest moment sînt legate un şir de consecinţe juridice:
pînă în momentul în care acceptul nu a produs efecte juridice contractul nu este încheiat(vezi comentariul la art. 699);
pînă în momentul în care acceptul nu a produs efecte juridice acesta poate fi revocat (retractat) sau modificat de către destinatarul ofertei;
acceptul care parvine mai tîrziu decît termenul stabilit sau care poate fi dedus nu va mai produce efecte juridice, cu excepţiile prevăzute de lege (vezi comentariul la art. 692);
destinatarul ofertei suportă riscul în cazul în care acceptul nu parvine în termen sau în cazul în care conţinutul acceptului este denaturat.
