(2) În măsura în care clauzele contractului standard nu au devenit parte integrantă a contractului sau sînt nule, conţinutul contractului se reglementează de prevederile legale.
(3) Contractul este nul dacă respectarea lui, chiar avîndu-se în vedere dispoziţiile alin.(2), ar constitui o rigoare nerezonabilă pentru una din părţile contractante.
Scopul acestui articol este de a institui soluţii pentru cazul în care clauzele contractuale standard nu au fost incluse în contract (spre exemplu nu s-au respectat condiţiile art. 712 alin. (3)) sau au fost incluse în contract cu încălcarea regulilor stabilite, fapt ce a atras nulitatea acestor clauze contractuale standard. Deci în acest articol au fost stabilite soluţii pentru două situaţii diferite: (a) cazul în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze unui contract concret; (b) cazul în care clauzele contractuale standard au devenit clauze contractuale dar aceste clauze sînt nule. Această distincţie este necesară deoarece problema nulităţii clauzelor contractuale standard se pune numai în cazul în care acestea au devenit clauze contractuale.
În conformitate cu alin. (1) nulitatea unor clauze contractuale standard nu afectează valabilitatea contractului sau a celorlalte clauze contractuale standard. Această dispoziţie trebui totuşi interpretată prin prisma art. 220 alin. (3). În conformitate cu această normă nulitatea unei clauze nu va atrage nulitatea contractului în cazul în care putem presupune că părţile ar fi încheiat contractul chiar şi în lipsa clauzei declarate nule. Dacă nu puteam presupune că părţile ar fi încheiat contractul în lipsa clauzelor care nu au devenit clauze ale contractului sau sînt nule contractul va fi nul în întregime. Un alt temei de nulitatea a contractului în întregime este stipulat în alin. (3).
Nulitatea unei clauze standard atrage nulitatea şi altor clauze care sînt legate de clauza care este nulă logic sau reieşind din scopul contractului chiar dacă aceste clauze nu sînt legate structural. Spre exemplu dacă va fi nulă clauza standard care prevede un termen nerezonabil de mare pentru înaintarea pretenţiilor de către utilizator vor fi nule şi eventualele clauze cu privire la prelungirea acestui termen.
În cazul în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule contractul va fi valabil în rest. În locul clauzelor contractuale standard care nu au devenit clauze contractuale sau care sînt nule se vor aplica dispoziţiile legale fie în mod nemijlocit fie prin analogie.
Dacă în rezultatul faptului că clauzele contractuale standard nu au fost incluse în contract sau aceste clauze sînt nule pentru una din părţile contractului ar fi o rigoare nerezonabilă menţinerea contractului, chiar şi ţinînd cont de faptul că în locul clauzelor contractuale standard se aplică dispoziţiile legale, contractul va fi nul în întregime. Deci contractul va fi nul în întregime în cazul în care se vor întruni cumulativ două condiţii: (a) pentru una din părţile contractului va fi o rigoare nerezonabilă menţinerea contractului. Nulitatea contractului va surveni atît în cazul în care menţinerea contractului va fi nerezonabilă atît pentru utilizator cît şi în cazul în care va fi nerezonabilă pentru cealaltă parte. Faptul dacă este sau nu o rigoare nerezonabilă menţinerea contractului se determină în fiecare caz aparte reieşind din circumstanţele cazului şi ţinînd cont de uzanţe şi de practicile stabilite între părţi. Trebuie de considerat că va fi o rigoare nerezonabilă menţinerea contractului în cazul în care în rezultatul faptului că clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule condiţiile contractului sau schimbat în aşa măsura încît dacă partea ar fi ştiut despre modificarea condiţiilor nu ar mai fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte condiţii; (b) rigoarea nerezonabilă este rezultatul neincluderii clauzelor contractuale standard în contract sau a nulităţii acestora. Deci pentru stabilirea faptului dacă este nul contractul în întregime se va face o analiză între situaţia în care s-ar fi aflat părţile în cazul în care clauzele contractuale standard ar fi devenit clauze contractuale sau ar fi fost valabile şi situaţia în care se află părţile în situaţia în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule. În cazul în care se va ajunge la concluzia că este o rigoare nerezonabilă să cerem unei părţi menţinerea contractului în condiţiile în care clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule contractul va fi nul în întregime. Pentru aplicarea acestei dispoziţii nu este relevant faptul dacă este sau nu una dintre părţi este vinovată de faptul că clauzele contractuale standard nu au devenit clauze contractuale sau sînt nule.
Articolul 718. Interdicţia clauzelor contractuale standard cu posibilitate de evaluare În cadrul clauzelor contractuale standard, este nulă îndeosebi:
a) clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul la termene nejustificat de lungi sau stabilite insuficient pentru acceptarea sau refuzarea unei oferte ori pentru executarea unei obligaţii. Excepţie face clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a executa obligaţia abia după expirarea termenului de revocare sau de restituire;
b) clauza prin care utilizatorul, prin derogare de la prevederile legale, îşi rezervă dreptul la prelungirea nejustificată a termenului stabilit pentru o obligaţie pe care trebuie să o execute;
c) clauza privind dreptul utilizatorului de a se elibera de obligaţia sa fără un motiv obiectiv justificat şi nemenţionat în contract. Această prevedere nu se aplică pentru obligaţiile cu executare succesivă;
d) clauza privind dreptul utilizatorului de a modifica prestaţia promisă ori de a se abate de la executarea ei dacă modificarea sau abaterea nu se poate pretinde celeilalte părţi, ţinîndu-se cont de interesele utilizatorului;
e) clauza conform căreia o declaraţie a partenerului de contract al utilizatorului se consideră dată sau nedată atunci cînd face sau omite să facă o acţiune, cu excepţia cazului în care partenerului de contract i se acordă un termen corespunzător pentru a putea emite o declaraţie în mod expres şi utilizatorul se obligă să informeze, la începutul termenului, expres partenerul de contract cu privire la înţelesul previzibil al comportamentului său;
f) clauza prin care o declaraţie de importanţă deosebită a utilizatorului se consideră intrată la cealaltă parte contractantă;
g) clauza prin care, în cazul revocării contractului sau al rezoluţiunii contractului de către o parte, utilizatorul poate cere o plată necorespunzător de mare pentru utilizarea sau folosirea unui lucru ori a unui drept sau pentru obligaţii executate ori o compensare nejustificat de mare a cheltuielilor;
h) clauza prevăzută în calitate de excepţie la lit.c), conform căreia utilizatorul îşi poate rezerva dreptul de a se degreva de obligaţia executării contractului în cazul indisponibilităţii prestaţiei, dacă utilizatorul nu se obligă să îl informeze imediat pe partenerul de contract despre indisponibilitate şi să îi restituie contraprestaţiile.
În aceste articol sînt prevăzute clauze contractuale standard care pot fi declarate nule în dependenţă de circumstanţele cazului. Aceste clauze folosesc astfel de noţiuni ca „insuficient de determinat”, „nejustificat de lungi”, „plată necorespunzătoare” şi altele. Conţinutul acestor noţiuni va fi determinat de către instanţa de judecată în fiecare caz aparte. În temeiurile prevăzute de acest articol clauzele contractuale standard vor fi nule numai dacă instanţa de judecată va constata că au fost introduse cu încălcarea prevederilor prezentului articol.
În conformitate cu litera (a) vor fi declarate nule clauzele contractuale generale prin care utilizatorul a prevede un termen nejustificat de lung sau stabilit insuficient pentru acceptarea ofertei sau pentru executarea unei obligaţii. Prin termen nejustificat de lung se are în vedere termenul care în dependenţă de circumstanţele cazului, de uzanţe sau de practicile stabilite între părţi va fi considerat mai lung decît termenul în care în mod normal ar fi fost necesar pentru acceptarea de către utilizat a ofertei celeilalte părţi sau pentru executarea obligaţiei de către utilizator. Prin termen „stabilit insuficient” trebuie înţeles acel termen care nu a fost prevăzut expres şi pentru care nu au fost stabilite criterii de determinare suficiente pentru a determina termenul în care urma să fie acceptată oferta sau executată obligaţia. În baza acestor dispoziţii nu vor putea fi declarate nule clauzele contractuale generale prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a executa obligaţia doar după expirarea termenului de revocarea sau de restituire stabilit în favoarea consumatorului prin art. 749 şi 750.
Prin litera (b) sînt sancţionate cu nulitate clauzele contractuale generale prin care utilizatorul îşi rezervă, prin derogare de la prevederile legale, dreptul la prelungirea nejustificată a termenului stabilit pentru o obligaţie pe care trebuie s-o execute. Această dispoziţie se aplică situaţiilor în care debitorului i se acordă un termen suplimentar pentru executarea obligaţiei în cazul în care nu a executat obligaţia (vezi comentariul la art. 709). Prin prelungire nejustificată trebuie de înţeles situaţia în care utilizatorul îşi rezervă dreptul la un termen suplimentar pentru executarea obligaţiei care depăşeşte termenul care ar fi putut fi stabilit de către creditor în conformitate cu prevederile art. 709. Această dispoziţie se va aplica şi în cazul în care utilizatorul a stabilit un mod inadecvat de determinare a termenului suplimentar în care să execute obligaţia.
La litera (c) este stipulată interdicţia pentru utilizator de a-şi rezerva prin contractul dreptul de rezoluţiune în lipsa unor temeiuri justificate şi stipulate în contract. În conformitate cu această normă vor fi nule clauzele contractuale standard prin care se stipulează dreptul de rezoluţiune al utilizatorului dacă acest drept nu este condiţionat de: (a) stabilirea unor temeiuri care să justifice dreptul său de rezoluţiune. Dreptul de rezoluţiune este justificat în cazul în care cealaltă parte nu execută în mod esenţial obligaţiile contractuale, în cazul în care datorită modificării împrejurărilor utilizatorul nu mai are nevoie de obiectul contractului şi în alte circumstanţe în care poate fi justifică rezoluţiunea contractului de către utilizator; (b) temeiurile de rezoluţiune să fie stipulate expres în contract. Nu este obligatorie stipularea în contract a temeiurilor de rezoluţiune care sînt stipulate prin lege. Această interdicţia are drept scop realizare conceptului juridic conform căruia contractul trebuie de regulă executat. Interdicţia privind stipularea dreptului de rezoluţiune nu se referă la clauza contractuală standard prin care se stipulează dreptul de rezoluţiune nelimitat al utilizatorului în cazul în care această clauză este inclusă întru-un contract cu executare succesivă (vezi comentariul la art. 666).
În conformitate cu litera (d) va fi nulă clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a modifica prestaţia sau de a schimba condiţiile de executare a acesteia. Spre exemplu utilizatorul nu va putea stabili dreptul de a transmit un alt bun în locul celui care este obiectul contractului, de a transmite preţul bunului în locul bunului sau de a achita preţul prin livrarea unor bunuri. Nu trebui însă de confundat clauza prin care se stipulează dreptul de a modifica prestaţia cu clauza prin care se instituie obligaţii alternative sau facultative sau dreptul de a alege prestaţia datorată (vezi comentariul la art. 550, 551 şi 555). Clauza privind obligaţiile alternative şi facultative nu este supusă controlului privind corespunderea normei de la litera (d). Va fi nulă şi clauza prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a modifica spre exemplu locul de executare. Totuşi, clauza privind dreptul utilizatorului de a modifica prestaţia sau de a schimba condiţiile de executare va fi valabilă în măsura în care ţinînt cont de interesul utilizatorului această modificare este rezonabilă pentru cealaltă parte.
Tăcerea de regulă nu produce efecte juridice. Această regulă nu poate fi modificată în mod unilateral de una din părţile contractului printr-o clauză generală. În acest sens litera (e) sancţiunea cu nulitatea clauza generală standard prin care se stipulează că voinţa celeilalte părţi se consideră exprimată în cazul în care acesta săvîrşeşte o acţiune sau se abţine de la savîrşirea acţiunii. Prin derogare de la regula generală o asemenea clauză contractuală standard va fi totuşi valabilă dacă: (a) a fost stabilită o perioadă de timp rezonabilă în interiorul căruia cealaltă parte putea face o declaraţie expresă; (b) utilizatorul se obligă să notifice cealaltă parte la începutul perioadei de timp stabilite pentru emiterea unei declaraţii exprese despre efectele acţiunilor sau inacţiunilor celeilalte părţi. Utilizatorului îi revine sarcina de a demonstra că se întrunesc ambele condiţii.
În conformitate cu litera (f) va fi nulă clauza contractuală standard prin care va fi stipulat prezumţia că o declaraţie a utilizatorului a ajuns la cealaltă parte a contractului. Această normă nu afectează valabilitatea clauzelor contractuale standard prin care se stabileşte că anumite acţiuni sau inacţiuni ale acestuia urmează să fie interpretate într-un anumit mod.
La litera (g) este prevăzută nulitatea clauzei prin care utilizatorul prevede dreptul său de a cere în cazul încetării contractului: (a) o plată necorespunzător de mare pentru utilizarea sau folosirea unui bun sau a unui drept sau pentru prestaţia făcută; (b) o compensaţie nerezonabil de mare a cheltuielilor. Dacă plata sau compensaţia este sau nu nerezonabilă sau necorespunzătoare se va determina în fiecare caz aparte ţinînd cont de dispoziţiile legale, de uzanţe, de practicile stabilite între părţi şi de circumstanţele cazului. Aplicarea acestei dispoziţii nu depinde de faptul cine a avut iniţiativa de a înceta contractul nici de modul în care a încetat contractul, prin acordul părţilor, prin declaraţia unei dintre părţi sau pe cale judiciară. Nu este relevant pentru aplicarea acestei dispoziţii nici temeiul de încetare a contractului şi nici vinovăţia sau nevinovăţia părţilor.
Dacă utilizatorul îşi va rezerva, în conformitate cu regulile stabilite la litera (c), dreptul de rezoluţiune a contractului în cazul în care obiectul prestaţie nu este disponibil această clauză contractuală standard va fi nulă dacă utilizatorul nu se obligă: (a) să informeze imediat cealaltă parte a contractului despre imposibilitatea prestaţiei; (b) să restituie imediat contraprestaţia celeilalte părţi.
Articolul 719. Interdicţia clauzelor contractuale standard fără posibilităţi de evaluare În cadrul condiţiilor contractuale standard, fără a prejudicia dispoziţiile care exclud posibilitatea derogării de la dispoziţiile legale în defavoarea consumatorului, este nulă:
a) clauza referitoare la creşterea preţului la bunurile sau serviciile care urmează să fie livrate sau prestate în termen de 4 luni de la încheierea contractului. Clauza aceasta nu se aplică la bunurile sau serviciile care se livrează sau se prestează ca obligaţii succesive;
b) clauza prin care este exclus sau limitat dreptul, pe care îl are partenerul de contract al utilizatorului, de a refuza executarea obligaţiei în conformitate cu art.705 sau prin care este exclus sau limitat un drept de retenţie al partenerului de contract al utilizatorului, în măsura în care se bazează pe acelaşi raport contractual, în special dacă dreptul de retenţie este făcut dependent de recunoaşterea unor vicii de către utilizator;
c) clauza prin care partenerului de contract al utilizatorului nu i se permite efectuarea compensării cu o creanţă stabilită indubitabil şi scadentă;
d) clauza prin care utilizatorul este degrevat de obligaţia legală de a soma sau de a stabili partenerului său de contract un termen pentru executarea obligaţiei;
e) clauza privind evaluarea globală a dreptului utilizatorului la despăgubiri pentru prejudicii sau la despăgubiri pentru diminuarea valorii dacă în cazurile reglementate valoarea globală depăşeşte prejudiciile sau diminuarea valorii, care erau de aşteptat în condiţii obişnuite, sau dacă partenerului său de contract nu i se permite să dovedească că nu s-a produs nici un prejudiciu sau nici o diminuare a valorii ori că acestea sînt substanţial mai reduse decît valoarea globală;
f) clauza prin care utilizatorului i se promite plata unei penalităţi dacă obligaţia nu este executată sau este executată cu întîrziere, dacă întîrzie plata sau dacă partenerul lui de contract reziliază contractul;
g) clauza prin care se exclude răspunderea în cazul vătămării integrităţii corporale, al altei vătămări a sănătăţii şi al vinovăţiei grave;
h) clauza prin care, în cazul răspunderii pentru neexecutarea obligaţiei principale a utilizatorului:
- este exclus sau limitat în contradicţie cu lit.g) dreptul partenerului de contract la despăgubiri în loc de prestaţie.
Prevederile prezentei litere nu se aplică pentru mijloacele de transport şi condiţiile tarifare menţionate la lit.g) dacă nu se dezavantajează pasagerul;
i) clauza prin care în contractele de livrare a noilor bunuri şi de antrepriză:
- în cazul viciului unui bun, sînt excluse, în întregime sau în ceea ce priveşte unele componente ale bunului, drepturile faţă de utilizator, sînt limitate drepturile la revendicare faţă de terţi sau exercitarea drepturilor este făcută dependentă de chemarea anterioară în instanţă a terţilor;
- drepturile faţă de utilizator sînt limitate doar la un drept în cazul neexecutării totale sau parţiale, dacă partenerului de contract nu i se garantează în mod expres dreptul de a cere reducerea plăţii sau de a rezilia contractul în cazul unei remedieri nereuşite (dacă o altă lucrare decît cea de construcţie constituie obiectul răspunderii pentru viciu);
- este exclusă sau limitată obligaţia utilizatorului de a suporta cheltuielile de remediere, îndeosebi costurile transportului, drumului, lucrului şi materialului;
- utilizatorul condiţionează remedierea de plata în avans a întregii sume sau a unei părţi substanţiale, nejustificat de mari în condiţiile existenţei viciului;
- utilizatorul stabileşte partenerului său de contract un termen de excludere în ceea ce priveşte notificarea despre viciile ascunse ale bunului şi termenul este mai scurt decît cel admis conform următoarei liniuţe;
- termenul de prescripţie este redus la mai puţin de un an pentru drepturi rezultînd dintr-un viciu al bunului ori sînt reduse termenele de prescripţie de la art.269, ori se stabilesc termene mai scurte decît cele menţionate pentru drepturile la reziliere fără reducerea termenului;
j) clauza, în cazul unui raport contractual ce are ca obiect livrarea periodică de bunuri sau prestarea periodică de servicii de către utilizator, prin care:
- partenerul de contract al utilizatorului este obligat pentru o perioadă mai mare de 2 ani;
- contractul se prelungeşte în mod tacit pe un termen mai mare de un an;
- se stabileşte pentru partenerul de contract al utilizatorului un termen de reziliere mai mare de 3 luni, înainte de expirarea contractului.
Prevederile prezentei litere nu se aplică în cazul contractelor de livrare a bunurilor cumpărate, de asigurare şi nici în cazul contractelor dintre titularii drepturilor de autor şi societăţile comerciale utilizatoare;
k) clauza din contractele de vînzare-cumpărare, de prestări servicii sau de antrepriză, prin care un terţ se subrogă sau se poate subroga în drepturile şi obligaţiile contractuale ale utilizatorului, cu excepţia situaţiei în care prevederea:
- conţine numele terţului;
- stipulează dreptul partenerului său de contract la rezilierea contractului;
l) clauza prin care utilizatorul impune reprezentantului care încheie contractul pentru partenerul de contract:
- răspundere proprie sau obligaţie de garantare fără să existe o declaraţie expresă şi autonomă în acest sens;
- răspundere care, în cazul reprezentării fără împuternicire, depăşeşte cadrul stabilit la art.250;
m) clauza prin care utilizatorul modifică obligaţia producerii de dovezi în defavoarea partenerului său de contract, îndeosebi atunci cînd utilizatorul:
- atribuie partenerului obligaţia de a produce dovezi care ţin de răspunderea sa;
- lasă partenerul să confirme anumite fapte. Această prevedere nu se aplică pentru confirmări de primire semnate separat sau semnate prin înregistrare electronică;
n) clauza prin care notificarea utilizatorului sau a terţului, precum şi declaraţiile faţă de utilizator sau terţ, sînt condiţionate de o formă mai strictă decît cea scrisă sau sînt dependente de condiţii speciale de acces.
În art. 719 sînt prevăzute cazuri în care clauzele contractuale standard sînt nule fără a fi necesară o interpretare de către instanţele de judecată.
În conformitate cu prevederile de la litera (a) va fi nulă clauza contractuală standard prin care utilizatorul îşi rezervă dreptul de a majora preţul la bunurile sau serviciile care urmează să fie livrate sau prestate în termen de patru luni din momentul încheierii contractului. Termenul de patru luni se calculează din momentul în care contractul se consideră încheiat, adică din momentul în care acceptul a ajuns la ofertant (vezi comentariul la art. 699). Clauza privind dreptul de modificare a preţului de către utilizator în interiorul termenului de patru luni va fi nulă indiferent de faptul dacă utilizatorul a ştiut sau nu despre existenţa unor circumstanţe care atrag majorarea preţului. Aceasta însă nu-l lipseşte pe utilizator de dreptul de a cere adaptarea contractului sau rezoluţiunea acestuia în cazul modificării esenţiale a circumstanţelor existente la momentul încheierii contractului (vezi comentariul la art. 623).
În cazul în care bunurile sau serviciile se livrează sau prestează în baza unui contract cu executare succesivă (vezi comentariul la art. 666) prevederile de la litera (a) nu se aplică. În aceste cazuri se vor aplica regulile cu privire la modificare preţurilor stabilite pentru contractele respective. Spre exemplu în contractul de locaţiune chiria poate fi modificat cel mai des odată pe an (vezi comentariul la art. 887).
În conformitate cu prevederile de la litera (b) va fi nulă clauza contractuală standard prin care: (a) este exclus sau limitat dreptul celeilalte părţi a contractului sinalagmatic de a refuza, în cazul în care nu este obligată să execute prima, executarea obligaţiei în conformitate cu prevederile art. 705 în cazul în care utilizatorul nu-şi execută propria obligaţia. Se va considera că dreptul celeilalte părţi de a refuza executarea obligaţiei este limitat în cazul în care se stabileşte un termen în care poate fi refuzată obligaţia, se condiţionează exercitarea acestui drept de recunoaşterea de către utilizator a existenţei condiţiilor necesare pentru exercitarea dreptului precum şi instituirea oricăror altor condiţii suplimentare în raport cu cele stabilite de legislaţie. Nu se consideră limitare a dreptului de a suspenda executare obligaţiei instituirea unor condiţii care nu au scopul de a limita exercitarea acestui drept ci doar determină procedura de exercitare. Spre exemplu stipularea modului în care urmează să fie notificat utilizatorul despre exercitarea acestui drept; (b) este exclus sau limitat dreptul de retenţie al celeilalte părţi a contractului. Această dispoziţie sancţionează cu nulitatea clauza contractuală standard care exclude sau limitează dreptul de retenţie născut în baza contractului care conţine clauza contractuală standard. În cazul în care dreptul de retenţie a apărut în baza altui raport juridic valabilitatea clauzei contractuale standard prin care se exclude dreptul de retenţie nu va fi afectată de prevederile de la litera (b). Clauza contractuală standard va fi nul în cazul în care condiţionează exercitarea dreptului de retenţie de recunoaşterea existenţei sau a gravităţii viciilor de către utilizator sau instituie alte condiţii care afectează exercitarea dreptului de retenţie.
În conformitate cu prevederile de la litera (c) va fi nulă clauza contractuală standard prin care este exclus dreptul de compensaţie al celeilalte părţi în cazul în care: (a) creanţele sînt scadente. Pentru aplicarea acestei dispoziţii vor fi considerate scadente şi acele creanţe a căror executare poate fi cerută înainte de scadenţe sau referitor la care se permite compensarea anterior scadenţei (spre exemplu părţile au prevăzut posibilitatea compensaţiei anterior scadenţei); (b) creanţele sînt stabilite indubitabil. Prin creanţe stabilite indubitabil trebuie de înţeles acele creanţe referitor la care poate fi cerută executarea silită ( există o hotărîre judecătorească, o tranzacţie de împăcare, o hotîrîre a arbitrajului, etc.) precum şi creanţele a căror existenţă şi întindere nu este contestată de către debitor.
Prin prevederea de la litera (b) este sancţionată cu nulitatea clauza contractuală standard prin care utilizatorul va prevedea că cealaltă partea va fi în întîrziere cu executarea obligaţiei fără ca utilizatorul să facă o somaţie sau să stabilească un termen suplimentar pentru executarea obligaţiei de către cealaltă parte. În conformitate cu prevederile art. 709 debitorul este în întîrziere cu executarea obligaţiei numai după ce va fi pus în întîrziere de către creditor prin stabilirea unui termen suplimentar pentru executarea obligaţiei sau prin somare, în cazul în care stabilirea unui termen nu este posibilă. Această regulă este imperativă şi nu poate fi exclusă prin clauze contractuale standard.
Pentru cazul în care cealaltă parte a contractului nu va executa sau va executa în mod necorespunzător obligaţiile contractuale sau pentru cazul în care cealaltă parte a contractului trebuie să plătească pentru diminuarea valorii unui bun, părţile contractului pot evalua anticipat eventualul prejudiciu sau mărimea în care se va diminua valoarea bunului şi pot stabili o sumă de bani fixă care va fi plătită de către debitor creditorului (sumă pauşală). Regulile cu privire la clauzele contractuale standard nu exclud posibilitate includerii unei clauze contractuale standard prin care să se prevadă dreptul utilizatorului de a cere o sumă pauşală în cazul în care cealaltă parte nu execută sau execută necorespunzător obligaţiile contractuale sau pentru cazul în care valoarea unui bun s-a diminuat. Însă în conformitate cu prevederile de la litera (e) va fi sancţionată cu nulitatea acea clauză contractuală standard care prevede plata de către cealaltă parte a unei sume pauşale dacă: (a) suma stabilită pauşal depăşeşte prejudiciul sau reducerea valorii bunului care ar fi putut fi aşteptate în condiţii obişnuite. Spre exemplu plata unei sume pauşale pentru diminuarea valorii bunului în rezultatul folosirii acestuia. În conformitate cu această regulă valabilitatea sau nulitatea clauzei contractuale standard se va determina în dependenţă de condiţiile existente la momentul încheierii contractului, deci în dependenţă de acel prejudiciu sau acea reducere a valorii bunului care putea fi aşteptată la momentul încheierii contractului; sau dacă (b) nu este stabilit în mod expres dreptul celeilalte părţi de a dovedi că prejudiciul sau reducerea valorii nu există sau că acestea sînt cu mult mai reduse decît suma stabilită pauşal. Pentru nulitatea clauzei contractuale standard nu este necesar să fie întrunite ambele condiţii, este suficient să existe una dintre ele. În cazul în care clauza contractuală standard privind dreptul utilizatorului de a cere o sumă pauşală este nulă utilizatorul nu este lipsit de dreptul de a cere repararea prejudiciului sau plata pentru reducerea valorii bunului.
În conformitate cu litera (f) va fi nulă clauza contractuală standard prin care este stipulat dreptul utilizatorului de a cere plata unei penalităţi în cazul în care cealaltă parte: (a) nu acceptă sau acceptă cu întîrziere executarea propusă de către utilizator; (b) dacă cealaltă parte întîrzie să plătească la timp; (c) dacă cealaltă parte a declarat despre rezoluţiunea contractului. Clauza contractuală standard va fi nulă indiferent de mărimea penalităţii.
În conformitate cu prevederile de la litera (g) vor fi sancţionate cu nulitatea clauzele contractuale generale prin care a fost exclusă sau limitată răspunderea: (a) pentru vătămarea integrităţii corporale sau altei vătămări a sănătăţii. În baza acestei dispoziţii vor fi nule toate clauzele standard care prevăd eliberarea de răspundere sau limitarea răspunderii utilizatorului pentru prejudiciul cauzat prin moartea, vătămarea corporală sau a sănătăţii cauzate prin încălcarea neglijentă a obligaţiilor de către utilizator sau încălcarea intenţionată sau neglijentă a obligaţiilor de către reprezentantul sau prepusul utilizatorului; (b) în cazul vinovăţiei grave. În baza acestei dispoziţii va fi nulă clauza privind excluderea sau limitarea răspunderii utilizatorului pentru prejudiciul cauzat prin neglijenţa gravă a utilizatorului sau prin intenţia sau neglijenţa gravă a reprezentantului sau a prepusului utilizatorului. Prevederile de la litera (g) nu vor afecta clauza contractuală standard privind excluderea sau limitarea răspunderii utilizatorului în cazul în care această limitare sau excludere a răspunderii va fi în concordanţa cu regulile speciale privind limitarea sau răspunderea răspunderii cărăuşului.
