O, Draconian devil! ― "O, diavol draconic!"
Saunière le lăsase în urmă o referire literală la Satana. La fel de bizară era şi seria de numere.
― Seamănă oarecum cu un cifru numeric.
― Da, îi replică Fache. Criptografii noştri lucrează deja la el. Credem că numerele reprezintă un indiciu referitor la cel care l-a asasinat. Poate un număr de telefon sau un ciudat cod social de identificare. Dumneavoastră vi se pare că au o semnificaţie simbolică?
Langdon se uită din nou la seria de cifre, convins că ar avea nevoie de ore întregi pentru a-i desluşi înţelesul simbolic ― dacă exista vreunul. Lui i se păreau cifre alese la voia întâmplării. Era obişnuit cu progresiile simbolice care aveau un oarecare sens, dar aici totul ― pentagrama, textul, numerele ― totul părea disparat.
― Aţi afirmat mai devreme, spuse Fache, că în acest fel Saunière a intenţionat să transmită un mesaj... despre venerarea zeiţei sau ceva de genul ăsta. Vi se pare că textul se încadrează în acest context?
Profesorul ştia că întrebarea era una retorică. Bizarul mesaj nu se potrivea câtuşi de puţin cu scenariul pe care îl descrisese el, despre venerarea divinităţii feminine.
Oh, lame saint! ― "Oh, sfânt schilod!"
― Textul pare că acuză pe cineva. Nu vi se pare? întrebă căpitanul.
Langdon încercă să-şi imagineze ultimele minute de viaţă ale custodelui, singur în Marea Galerie, ştiind că urmează să moară. Părea logic.
― O acuzaţie la adresa celui care l-a ucis, probabil.
― Datoria mea, desigur, este aceea de a identifica persoana respectivă. Permiteţi-mi să vă întreb ceva, domnule Langdon: dumneavoastră, lăsând la o parte numerele, ce anume vi se pare cel mai ciudat în acest mesaj?
"Cel mai ciudat?" Un muribund se baricadase singur în galerie, îşi desenase pe burtă o pentagramă şi scrisese o acuzaţie misterioasă pe podea. Ce în toate astea nu era ciudat?
― Cuvântul "draconic"? se hazardă el, spunându-i primul lucru care-i trecu prin minte.
De altfel, era sigur că nici unui om care era în pragul morţii nu-i zbura gândul către Draco ― crudul politician din secolul al şaptelea înainte de Hristos.
― "Diavol draconic" îmi pare o exprimare ciudată, adăugă el.
― Draconic? întrebă Fache pe un ton din care răzbătea o oarecare nerăbdare. Nu cred că modul de exprimare al custodelui este problema principală aici!
Profesorul nu era sigur ce voia să spună căpitanul, însă bănuia că Draco şi cu Fache s-ar fi înţeles de minune.
― Saunière era francez, continuă căpitanul pe un ton categoric. Locuia în Paris. Şi, cu toate astea, a ales să scrie acest mesaj...
― În engleză.
Acum înţelegea la ce se referise Fache.
― Précisément. Aveţi idee de ce?
Langdon ştia că Saunière vorbea o engleză impecabilă; totuşi, n-ar fi putut spune de ce preferase bătrânul să-şi scrie ultimele cuvinte în aceasta limbă. Ridică din umeri.
Căpitanul arătă din nou spre pentagrama de pe abdomenul mortului.
― Chestia aceea nu are nimic de-a face cu venerarea diavolului? Sunteţi sigur?
În acest moment, profesorul nu mai era sigur de nimic.
― Simbolistica şi textul nu par să coincidă. Îmi pare rău că nu vă pot ajuta.
― Poate că asta va mai clarifica puţin lucrurile.
În timp ce spunea aceste cuvinte, Fache se ândepărtă de cadavru şi ridică din nou lanterna cu lumină neagră, lăsând fasciculul să acopere o suprafaţă mai mare.
Spre uimirea lui Langdon, un alt cerc tremurat apăru în jurul cadavrului. Probabil că Saunière se aşezase pe podea şi schiţase mai multe arce lungi cu pixul special, care se închideau într-un cercând complet.
Într-o fracţiune de secundă, totul deveni foarte clar:
― Omul Vitruvian! spuse el cu suflarea tăiată.
Saunière crease o replică în mărime naturală al celui mai cunoscut desen al lui Leonardo da Vinci.
Considerat în Renaştere cea mai corectă reprezentare a corpului omenesc, din punct de vedere anatomic, Omul Vitruvian a devenit un laitmotiv al culturii moderne, apărând pe afişe, postere şi tricouri în lumea întreagă. Desenul consta într-un cerc perfect în care era înscris un nud bărbătesc... cu braţele şi picioarele întinse în lateral.
Dostları ilə paylaş: |