Colin Forbes

Zeller, uită-te bine la bărbatul ăla scund de lângă furgonetă. Apoi uită-te şi la celălalt, pentru că va trebui să-i urmăreşti pe amândoi fără să te simtă.

Cine este? Întrebă Stieber nerăbdător.

Este însuşi Tweed. Iar cel înalt este Robert Newman, corespondent de presă în străinătate şi care-a lucrat mult cu Tweed în trecut -am aflat citindu-i dosarul.

Stieber se lovi peste picior, neputând să-şi ascundă exaltarea, spre deosebire de Horowitz, care prezentase lucrurile cu o totală detaşare.

— Deci îl avem în mână. Dar ce mai aşteptăm, de ce nu-1 înhăţăm chiar acum?

Horowitz îi aruncă o privire dispreţuitoare:

— In primul rând, distanţa până la el este prea mare, iar în al doilea rând n-am mai scăpa niciodată de-aici. Ai uitat? Suntem în vârful mun-(ilor şi avem doar două ieşiri: ori înapoi la Zurich ori de-a lungul

: i Ipastiei spre Brunnen.

Atunci ce facem? Morgan cu siguranţă se va înfuria. Morgan n-are decât să-şi pună capul sub robinet în această situai „ ¦ni aştepta, mai ales că trebuie să vedem şi care e scopul i îlătOl iei liU

1 ii mâinile în buzunarele paltonului, Tweed se plimba încet prin ni' a din faţa mănăstirii. Newman mergea după el, cercetând totul în

¦ le câteva maşini parcate, hotelurile şi restaurantele din vecinătate.

K Ce dracu' faci aici? Întrebă el. Te învârteşti fără rost în locul ăsta I„. Unde poţi fi o ţintă perfectă pentru o puşcă cu lunetă. Nu prea cred, zise Tweed, păstrându-şi cu greu echilibrul pe panta liUi'. Ue. In fotografia aia făcută la Freiburg lângă sediul World ^¦ty era Armând Horowitz, primul asa-sin al Europei, care are la |t i meisprezece crime, fără să existe absolut nici o dovadă concretă Wiiva lui. Este un om foarte precaut. Şi-1 simt pe-aproape. T „ ai unei…

Aşteaptă, Bob. Ai auzit că Turpil, înainte de a muri, i-a raportat lui Morgan că mă aflu la Shopville. De fapt a amintit şi de Einsiedeln, iar aceste informaţii au ajuns cu siguranţă la urechile lui Horowitz până acum. Dacă ar încerca să mă omoare aici ce-ar rezolva? Tu l-ai anunţa imediat pe Beck, care ar veni, ar înconjura şi ar bloca toată zona. Iar lui Horowitz i-ar fi imposibil să scape trecând muntele pe zăpada asta. Fii sigur că el este conştient de aceste lucruri. Şi chiar aş dori să mă vadă, dacă s-ar putea.

Dar, pentru Dumnezeu, de ce?

Pentru că va cădea cu siguranţă în cursa pe care i-am pregătit-o. De-asta voiam eu o ascunzătoare în munţi – să fie închisă ca un fund de sac, fără nici o posibilitate de ieşire.

Tweed şi Newman dispărură din raza privirii lui Horowitz, care şi plimba agitat prin cameră. Plecase şi Zeller, ca să-şi instruiască echipa Horowitz stătea încruntat, cu o privire ciudată, iar Stieber se răsuna întruna pe scaun.

S-a-ntâmplat ceva?

Da. Este foarte stranie purtarea lui Tweed; nu-nţeleg ce urmăresi şi asta mă îngrijorează. A stat mai mult de cinci rninute învârtindu şi I câmp deschis, ca şi cum ar fi vrut să atragă atenţia 'n mod special asup| lui. La fel a făcut şi la Laufenburg, unde l-am văzut în staţie, pe p Chiar şi la Zurich s-a expus dinadins în hotelul ăla. Ce urmăreşte 111 cu jocul ăsta pe care-1 face?

Eu atâta sper: să nu-1 scăpăm.

Zeller şi băieţii vor fi cu ochii pe el şi vor lua legătura cu noi radioul din maşină. Să mergem chiar acum să aşteptăm veştile, can că vor sosi curând.

Dar n-am mai mâncat de ore întregi, se plânse Stieber, lovifl cu palma peste burta lui mare.

Eşti un geniu în a remarca lucrurile evider^te, replică Hon

Newman şi Tweed ajunseră înapoi la maga^jn. Ca să nu sta unde temperatura era sub zero grade, Paula îl inepta în mag a în intrare, împreună cu Georg şi cu o bogată colecţie de genţi.

Cei doi coborâră să-1 ajute pe Georg să care proviziile în maşină, iar Paula se tolăni pe bancheta din spate a Mercedes-uhii, învăluită de o căldură plăcută. Georg se aşeză la volan, iar Tweed îi arătă lui Newman un indicator pe partea stângă a drumului, pe care scria Apthal.

— Iată drumul spre Brunni.

— Părăsiră de îndată Einsiedeln-ul, urmând cărarea îngustă care tăia pădurea sălbatică şi plină de zăpadă. Trecură de Apthal. Văzuţi în lumina farurilor, brazii negri păreau că închid drumul şi îi aminteau Paulei de Pădurea Neagră.

La dreapta şoselei neîngrădite se afla un râuleţ cu valurile îngheţate, pre sclipeau în lumina farurilor, formând dese-ne ciudate.

Este un ţinut pustiu, comentă Paula, strângându-şi gulerul. Acolo unde mergem noi, la poalele Muntelui Mythen, este chiar ipătul drumului, zise Tweed. Cu ani în urmă am stat acolo câteva zile.

— Muntele Mythen?

¦ Un munte pe care puţini străini l-au văzut. Un jnunte magic, zise fewman.

Eşti cam fantezist…

Dar nu mai sunt deloc fantezist dacă vă spun că suntem urmăriţi! Newman îşi aruncă o privire pe geamul din spat^ Şi imediat puse.1 pe pistol.

' Avem vreun interes să se afle la ce cabană vom lo-c'ui? Nu prea, răspunse Tweed. Cine ne urmăreşte? Un motociclist. Seamănă cu cei care ne-au depăşit când mergeam Einsiedeln.

Nu cred că Georg ar putea mări viteza.

4ercedes-ul rula pe suprafaţa extrem de periculoasă.? Care în lumina iilor părea de sticlă. Newman bătu în geam şi Georg deschise despărţitor.

Ceva împotrivă dacă am să conduc puţin în locul tău? Um doriţi. Domnul Beck mi-a spus să mă săpun ordinelor ivoastră, răspunse şoferul în nemţeşte, anei opreşte un moment să trec la volan. Iar t” vei sta lângă

Când ieşi din maşină, frigul îl lovi ca un ciocan. Privind în spate, văzu farurile motocicletei, care se oprise; acum era sigur că pe ei îi urmărea. Se aşeză la volan, aşteptă ca Georg să-şi ocupe locul, apoi îşi aprinse o ţigară, lăsând motorul pornit.

— Ce faci? Strigă Tweed la el.

— Războiul voinţei. Vreu să văd dacă va sta aici toată noaptea, în frigul ăsta cumplit sau se va hotărî să ne depăşească.

De-abia termină de vorbit, când motociclistul veni cu viteză din spate, şi, depăşindu-i atent, îşi continuă drumul. Newman porni şi fl] maşina, în timp ce motociclistul se dezechilibra la o curbă strâns. I. dar apăsă pe frână, redresându-se rapid. Atunci Newman accelera înfricoşând-o pe Paula şi intrigându-1 pe Tweed, care nu-i înţelegi 1 tactica.

Când ajunseră în dreptul motociclistului, Newman răsuci voi. Mul brusc şi reuşi să-1 lovească. Atunci motocicleta părăsi drumul şi, ajunse în dreptul râuleţului îngheţat, îşi aruncă şoferul în aer. Api ii fl patină câteva zeci de metri, până ce se lovi de un morman de gin l| care-o făcu să sară în aer şi apoi să cadă cu un zgomot asurzitor. Şold care căzuse pe spate, se ridică şi se balansa pe gheaţă câteva clipe, 4 care regăsi cu greutate drumul.

— Nu-i aşa că nu prea ai memorie bună? Îl întrebă New

Georg.

— De ce? S-a-ntâmplat ceva?

Muntele Mythen.

Muntele părea enorm în lumina lunii, care răsărea. Iar acesta era cătunul Brunni – câteva cabane risipite până în vale şi ¦conjurate de cărări săpate în stratul gros de zăpadă.

În timp ce Mercedes-ul se mişca foarte încet, Horowitz privea atent P jurul lui, pe geamul maşinii. §” Credeam că o să vedem imediat urmele roţilor în zăpadă, observă el. 1 'ar sunt o grămadă de urme, şi toate sunt recente, replică Stieber, mind şi mai mult.

I; imposibil să fi fost un asemenea trafic în locul ăsta izolat, pc ¦ i asta, şi la ora asta târzie din noapte, zise Horowitz. (iau foarte multe urme de maşini, care tăiau drumul în toate cline |ţ mergeau spre diferite cabane şi ajungeau chiar până la potecile dc nu a muntelui. Horowitz rămăsese perplex. Dar el n-avea de unde Wcwman făcuse intenţionat aceste urme, părăsise de mai multe ori 1 principal şi apoi întorsese cu atenţie maşina exact pe aceleaşi ' imul foarte atent să nu modifice unghiurile roţilor. Pierdut prea mult timp încercând să înţelegem ce s-a întâm-luniociclistul nostru, decise Horowitz. N-ii lotuşi să ne spună că maşina lui Tweed 1-a aruncat în râu, i 'u icber.

Iu uid seama că incidentul s-a petrecut aproape de Apthal B| t A Tweed şi prietenii trebuie să fi ajuns până acum la Brunni, II li'wiiz. Sunt sigur că se ascund într-una din aceste cabane.

La câteva ferestre sunt luminile aprinse. De ce nu ne uităm la fiecare, să vedem cine e înăuntru?

Pentru că Tweed nu e aşa tâmpit să-şi aprindă luminile. Precis că ei se află într-una din cabanele întunecate.

Atunci ce facem?

Ne întoarcem la Apthal şi vorbim cu Zeller, care cred că a reuşii până acum să cheme maşina care-1 va duce pe motociclist la spital. Zon. I asta e ca un fund de sac; drumul se termină la telefericul cu care un I schiorii pe munte, aşa că Tweed este prins aici ca-ntr-o capcană.

De la primul et; tj al cabanei, Newman urmărea prin fereastra d merei întunecate cum Mercedes-ul se întoarce spre Einsiedeln. Coboj la parter, unde se aflau ceilalţi, şi unde toate luminile erau aprinse.

Era chiar Hofowitz în maşină. Şi sunt convins că şoferul e” tot criminalul ăla c; lp-pătrat pe care l-am surprins pândind când ei. la Basel.

Deci ai avut dreptate să aprinzi luminile. Şi eu care credeam | înnebunit, îi spuse Paula lui Tweed.

Sunt o grămadă de cabane luminate. Eram sigur că Horow! 1 veni să ne spioneze şi va crede că suntem într-una din cabanele ne|| minate. Dar de daw asta s-a ars!

Tweed îşi încălzea mâinile în faţa focului care arunca flăcări jiu, La venire găsiseră lemnele aranjate în cămin, numai bune de aprinJ

— Dar nu uita eâ cea mai tare idee a fost a lui Bob, când.1 li urmele de roţi în jăpadă. Cred că Horowitz a ameţit de tot c. inJ I văzut.

Paula tot nu reuşise să se încălzească şi tremura întruna, deşi scosese paltonul.

— Mă simt aici ca-ntr-un frigider. Slavă cerului că avem Iii electrică în văgăuna asta şi chiar maşină de gătit la bucătărie. Ma”|| gata imediat.

— Asta reprezijita Elveţia pentru tine – confort asigurat.

— Dar care este următoarea mutare? Întrebă Newman. Nr aştepta în orice clipă ca Horowitz să atace, acum, după ce şi-fl apariţia.

— Sună-1 pe Arthur Beck şi raportează-i că au apărut în Brunni oameni de la World Security. Eu mă duc în hambarul din spate, la furgoneta, ca să intru în legătură cu Lampedusa de la transmiţătorul mobil.

Georg, şoferul, îşi descheie haina de piele, lăsând să i se vadă arma de la şold.

Vin şi eu cu dumneavoastră, dacă-mi permiteţi.

Te rog, zise Tweed.

Dar eu ce fac cu mâncarea? Protestă Paula. Pun pariu că mai târziu Vreţi să mâncaţi.

Totdeauna îmi ghiceşti gândurile, zise Tweed zâmbind, în timp ce l'iula, cu capul în nori, porni spre bucătărie.

I Latitudine 35.20. N. Longitudine 10.0. V.

¦ Soarele apunea, îmbrăcând marea în nuanţe de purpuriu, iar ¦nuil aducea cu el o vagă aromă de mosc de pe coasta Africii. Vasul SS

^Jlvetia străbătea cu viteză maximă oceanul liniştit.

În camera de transmisie, Hoch stabilise legătura cu Prefect. Lângă li'i li stătea un marinar care cunoştea binişor alfabetul Morse, iar în i'iirlc lui se afla Greg Singer, ţinând în mână un pistol Luger.

I Ieşi era încordat, Hoch îşi făcea treaba părând foarte calm. Tot nu în

¦ li i; i'. I ele ce Prefect nu-i formulase niciodată cele două întrebări c. ipoui. I. Hfi termină transmisia, semnă şi se lăsă pe spătarul scaunului, ¦fliurul dădu din cap aprobator către Singer, se ridică şi ieşi din ilnii. I strâmtă.

¦ Ai fost cuminte, puiule. Acum poţi să mănânci, zise Singer îndrep-Milu se spre uşă. Dar, tocmai când să iasă, aparatul începu să transmită Hbu mesaj, pe care Hoch îl prinse din zbor. Singer se întoarse repede; ¦ Iii,. L Irmează mesajul lui Monitor”.

Ager alergă la uşă şi privi în jos, spre casa scărilor, dar acolo nu era ' ui marinarul care ştia Morse dispăruse. Singer închise uşa înju-HV IC întoarse lângă Hoch, ameninţându-1 cu pistolul, nil răspunse la câteva întrebări nesemnificative, dar, în sfârşit, „i i şi cele două pe care le aştepta: I Reuşii i să urmaţi programul? Ce mai face Tray?

Urmăm programul. Stop! Răspunse Hoch.

Încărcătura se află în bune condiţii? Salutări lui White.

În mod normal răspunsul lui Hoch ar fi trebuit să se refere la Cowes din Insula Wight, dar acum Hoch transmise altceva: încărcătura se află în condiţii excelente. N-am înţeles ultima partl a mesajului.

Am recepţionat. Vă vom chema din nou la ora fixată. Salutar lui North.

Hoch închise aparatul, se răsuci în scaun şi se uită la Singer. Acr-uli îl urmărise tot timpul cu un aer neîncrezător.

— Nu înţeleg de ce ne-a chemat şi Monitor. E a doua oară citii face, după o lungă perioadă, în timp ce Prefect ne transmiţi il mesaje. Ce naiba se petrece aici?

Hoch ridică din umeri.

Cel mult aş putea ghici. Singer îi lipi ţeava puştii de frunte şi rânji:

Bine-ai face! Şi mai ales să dai răspunsul corect!

— Sunt două posibilităţi: ori Monitor a fost bolnav ori esti I lor de a verifica de două ori dacă totul este în regulă: tran acelaşi aparat, întâi Prefect şi apoi Monitor. Au mai făcul-o >i de când sunt eu pe Lampedusa.

— Ai nimerit-o, zise Singer.

Ii făcu semn lui Hoch să se întindă pe pat ca să-i poată puni pe care i le fixă de încheietura mâinii, legându-1 de o bară 'I' ieşi din cabină şi-i trimise un paznic care avea ordin să nu I m 'i

Se făcuse deja întuneric, iar Helvetia plutea pe apeli I oceanului. Căpitanul Hartmann se întoarse să-1 vadă |>c % tocmai îl căuta.

Când trecem prin strâmtoarea Gibraltar?

La miezul nopţii, când marinarii de veghe sunt t pl|| cu somnul. Spre dimineaţă vom pluti pe Mediterana.

— Încă puţin şi ajungem în Turcia.

La Londra, Lance Buckmaster se întorcea dc I i ' mera specială, de unde tocmai contactase vasul, fol conspirativ „Prefect”.

Aia, vter urcă în goană scările şi intră in

Ajungând pe înnoptat la mini'1- > biroul său., ţ. „,. Juii scurt memoriu către primul-miIn câteva minute bătu la maşina _.

A,. A foarte vizibil litera B, precum şi nistru, îl reciti rapid şi scrise pe &.

Î. YOoarnnei pnm-ministru. Btnct condestinatia: „in atenţia personala a. ^ ' r… ouse să înmâneze plicul Doamnei tidenţial. Chemă mesagerul şw sy nrim-ministru personal., ~.

_.; ulut era toarte concis şi clar: „Ura

Ca de obicei, conţinutul rriemof', „

_ xr j i încurcătura merge dupa program.

Iiipte şi jumătate. Contactat Nordul- i ^11. ^ele la uşa hambarului unde se afla îngheţat bocnă, 1 weed pus'-e laca-v „.,., isie Georg, care ţinea cheile de la 'up>neta cu staţia mobilă de transrra-1 ',. „. ~, „

A A privind cu atenţie în jur. Tăcerea u r, stătea în spatele lui Iweed, %/. $.

A… A,. Giulgiu sinistru. In lumina lunn se „¦nouă a noptn ii învăluia ca un g> „, „, i r,; Gfosse Mythen – Mythen cel wi'. I ameninţătoare silueta mumtelu. A r., i 1 ei2^nt cu două vârfuri, Mythen

¦ i.ir spre dreapta răsărea tun ale &b„ „.

U,., ^naciă străluceau în noapte. Privit o., ale cărui cărări acoperit* de z^r…

F. ens deşi nu era unul din cei mai u. i Iară ieşire, muntele părrea mv '

¦t munţi din Elveţia.”, 1, m ^ed tropăi prin zăpadă.

¦ „i unul drum pană la cabanoa lw^ '…, Rernaarca Georg, vorbind ca ele mu cun periculoşi munţii, ăştia, * mteşte.

I'eee?

Turiu, se pot produce avalanşe şi ' i – l. mi ie mică ridicare a tertnper*'.

^e fantastic de mare. „ i… iperă munţii are o gi. ReutaO i mirăm, e foarte frig…, t> i At, W'hiţind cu lăcomie. Paula îl nediat cu toţii la nfliasă, ¦ & i. ed cum au fost mesajele.

I. ml de îngrijorat, adăungă ea-'„. A „'„

& '., ilt urnai repede decât ma aştepluii I.tura cu Lampedussa mCr, A., R ^. Om-plet înconjuraţi de munţi.

Iu ma la faptul că sunttem cc7 ^, r., „j. M capturat, operatorul nu mi-a ¦ e.ie – vasul a fost defitmitiv7^

¦.ma din întrebările cappcană u mal să fii îngrijorat!

Nu ştiu ce s-o fi întâmplat cu echipajul. Şi pe deasupra aici trebuie să ne luptăm cu fiarele astea.

Un lucru nu pot să înţeleg, şi-am vrut de mult să te întreb, continuă Paula. De ce naiba primul-ministru a fost de acord ca „Shockwave” să fie transportat pe mare? Doar americanii sunt dotaţi cu avioane de marfă gigante şi cu siguranţă că există unul suficient de mare ca să poată trece Atlanticul cu computer cu tot.

Răspunsul e foarte simplu – tonul lui Tweed devenise nesigur şi ţinea ochii întredeschişi – Buckmaster a susţinut că avionul se poale prăbuşi. Şi doamna prim-ministru a acceptat acest argument. Asta e.

Vorbeşti serios? Se amestecă şi Newman. Zici că e simplu? Atum i, dacă primul-ministru are atâta încredere în Buckmaster, de ce te-a in. N pus pe tine să verifici traseul Lampedusei? Şi de ce a vrut ca numai tu M cunoşti întrebările capcană, şi Buckmaster nu?

Astea sunt precauţii normale, replică Tweed cu un ton la fel dfl nesigur. Haideţi să ne terminăm masa.

Discuţia se purta în limba engleză, ca Georg să nu poată înţelege.

După aceea, aş vrea să-1 sun pe Marler la Londra, ca să aflu ce i mai întâmplat la întoarcere, sugeră Newman.

Sună-1, zise Tweed, care se gândea în altă parte.

Ar trebui să văd şi dacă Harry Bulter şi Pete Nield au ajun Schweizerhof. Cred că avem nevoie de întăriri.

Da, repetă Tweed. Şi dacă-i găseşti, spune-le să-1 caute pe Beflj sediul Poliţiei.

De ce naiba? Întrebă Paula.

Aşa să faci, repetă Tweed.

De unde vine zgomotul ăsta? Întrebă Newman şi sări bnn la masă.

Urcă în fugă scările până la primul etaj, fără să aprindă I

Orbecăi pe coridor până ajunse la dormitorul din faţă, care.im. Reastră largă. Deschise uşa şi se strecură în cameră. Zgonminl elicopter creştea treptat, părând că vine drept spre Brunni.

Newman privi pe fereastră şi văzu un elicopter Sikorsk). Învârtea deasupra aşezării, la o înălţime de cel mult o sută di |i| La lumina lunii se zărea lusclajul şi Newman observă că elic<>|W”H avea număr de înregistrare. Se învârtea fără oprire, ca o uriaşă pasăr-e de pradă, cu motoarele urlând, menţinându-şi înălţimea.

Newman se trase din dreptul ferestrei, gândindu-se că poate cei din elicopter aveau binoclu cu infraroşii cu care l-ar fi putut vedea. Uriaşa maşină începu să se depărteze încet, mergând spre muntele Mythen.

Cu multă pricepere pilotul evită pereţii stâncoşi, pluti uşor deasupr>ra cabanelor şi apoi trecu valea, îndreptându-se spre Einsiedeln.

În afara Ziirich-ului, într-o zonă îndepărtată a aeroportului Klotejn, stăteau pregătite de zbor patru elicoptere Sikorsky. In ele se urcară câţrri-va bărbaţi care purtau jachete de piele şi cizme lungi până la genunch i, trase peste pantalonii groşi.

Morgan se aşeză în Mercedes lângă Horowitz; în spatele şoferulu j aatea Stieber, îmbrăcat la fel ca bărbaţii care urcaseră în elicoptere. Motorul maşinii era pornit, iar Morgan insistă să dea la maxim căldura.

— Ce crezi tu că rezolvi cu atacul ăsta aerian? Întrebă Horowitz i ic.

— Toţi sunt schiori antrenaţi şi poartă haine nemţeşti, pentru a nu (tulea fi identificaţi în caz de accident; echipamentul le-a sosit deja.

U gândit la absolut tot, până la cel mai mic amănunt, zise Morgan, în ipabil să-şi ascundă satisfacţia. Lovi uşor telefonul zicând:

Aştept veşti de la Zeller, care a localizat cabana unde se ascunde d împreună cu prietenii lui. Dar, mă întreb, tu de fapt ce faci ca s3 11 grămada aia de bani pe care-o primeşti? Îl întrebă pe Horowitz, „ iudu-1 pieziş.

I Inrowitz îi prinse încheietura mâinii ca-ntr-o cătuşă de oţel şi Hkie cu putere. Morgan se abţinu cu greu să nu urle de durere. Bfnwitz şopti: „ N-am permis niciodată nimănui să mă insulte.

¦ lartă-mă, cred că nu m-am exprimat corect. Îmi retrag cuvintele.

I hugan strânse pumnul şi Horowitz îl eliberă, continuând să vorj şoptit, ca să nu-1 poată auzi Stieber.:” l'u aştept cu răbdare ca Tweed să facă un pas greşit. Mai devreme HHiai târziu trebuie să se întâmple şi asta.

L”M'.an, încercând să-şi îmbunătăţească situaţia, zise:

Tweed este deja prins în capcană, pentru că Brunni este un loc închis; nu are nici o ieşire în afară de drumul spre Einsiedeln, pentru că pe o vreme ca asta i-ar fi imposibil să traverseze munţii.

Ştiu foarte bine asta, pentru că am mai fost aici, şi eu sunt cel care i-a descris lui Zeller ţinutul. Şi cu siguranţă că cineva o să intre în capcană.

Newman se întoarse de la bucătărie – dăduse un telefon de acolo, pentru ca Georg să nu poată asculta convorbirea. Se aşeză la masă şi sorbi din cafeaua proaspătă adusă de Paula. Privind spre Tweed, spuse:

— Am reuşit să vorbesc la Schweizerhof cu Harry Butler; tocmai aterizase acolo, împreună cu Pete Nield. II vor căuta pe Beck la sediul Poliţiei, apoi vor veni aici pe motociclete – îi va ajuta Beck, cu CAI

Harry a vorbit deja la telefon. O să merg să-i iau de la teleferic, pe că n-am îndrăznit să le comunic prin telefon adresa noastră exactă.

Te-ai gândit foarte bine.

Şi încă ceva. L-am sunat pe Marler la el acasă şi l-am prins pe cior de plecare. Primise de la Howard copia după raportul medii legist care a examinat cadavrul fetei din apartamentul tău. S-au d perit urme de sânge pe cearşaf şi sub unghiile fetei. Fata avea gi llfl sânge zero pozitiv. Tu ai A, dacă îmi amintesc eu bine.

Tweed îl aprobă, privindu-1 în continuare cu foarte mare aieii||l Newman continuă.

Sângele găsit pe cearşaf şi sub unghiile fetei are grupa Al' iim care este o grupă extrem de rară, şi care aparţine cu siguran|. L i| naiului. Marler a zis că noi nu trebuie decât să aflăm numele leiei, I

I-ai spus şi lui despre Sylvia Harman, camerista din Renn*B întrebă evident îngrijorat.

N-am scos o vorbă, pentru că eu n-am atâta încrede 9

Marler. Spunea că acum te poţi întoarce acasă fără nici o grija, ii 4ştie unde eşti. I-am zis că eşti undeva prin Europa.

Atunci noi de ce să mai stăm aici, pentru Dumne/i 11H Paula.

Pentru că trebuie neapărat ca Arthur Beck să fie alai 111 j | să ne ajute, iar el nu este convins încă de nevinovăţia niej, 1

Tweed. Doar un atac serios asupra mea îl va lămuri că nu eu sunt criminalul.

— Dar am putea să ne întoarcem cu avionul, protestă ea.

— Mi-aş risca pielea. Nu uita că avem de-a face cu oameni fără milă, cu profesionişti, cum e Armând Horowitz, care, dacă ar afla că sunt într-un avion, ar pune o bombă şi ar muri nişte oameni nevinovaţi.

— Atunci să mergem cu trenul, insistă Paula.

— Şi în tren se pot pune bombe; s-a mai întâmplat şi-n Italia, şi-n alte locuri.

— Atunci cum naiba o să plecăm noi de aici când va sosi momentul?

Există o singură modalitate. Dar pentru asta avem nevoie de Beck. Paula se întoarse spre Newman zicând:

Cred că te înşeli asupra lui Marler.

Imediat după telefonul lui Newman, Marler plecă din Londra cu Porsche-ul lui. Ajuns în Belgravia, la apartamentul lui Buckmaster, avu grijă să parcheze maşina departe de intrare, pe o străduţă laterală. Leonora îi răspunse la interfon şi-i deschise uşa din faţă.

O jumătate de oră mai târziu, el se afla în pat, fumând, în timp ce ei se îndrepta spre sala de baie, fiind îmbrăcată numai într-un bikini fin uY mătase. După ce-şi pieptănă părul blond, care lui îi plăcuse atât de muli, ea reveni în cameră şi intră în aşternut.

— Ai o prietenă? Îl întrebă ea, după ce îşi aprinse o ţigară.

El se gândi mult până să-i răspundă. Era neînsurat şi avea prietene prin vreo şase ţări din Europa; dar pasiunile vieţii lui erau Porsche-ul ji libertatea, şi considera că schimbarea dă savoare vieţii.

Prietena mea eşti tu, zise el destul de neconvingător. Eşti sigur. I i I nu vom fi deranjaţi de vreun soţ turbat?

Lance a a zburat azi dimineaţă la Dartmoor. Dacă el se distrea/. L, eu de ce n-aş face-o?

Dar de ce eşti tu aşa sigură că se distrează? Se miră el, în timp braţul ei gol îi aluneca pe spate.

— Am angajat detectivi să-1 urmărească.