Comisia superioară de disciplină

IV. DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL
“Secretul profesional este obligatoriu, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

Fac obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitării profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a bolnavului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi probleme de diagnostic, prognostic, tratament, diverse circumstanţe în legătură cu boala. Secretul profesional persistă şi după terminarea tratamentului sau decesul pacientului.

Secretul profesional trebuie păstrat şi faţă de aparţinători, dacă pacientul nu doreşte altfel.

Secretul profesional trebuie păstrat faţă de colegi, cadre sanitare şi instituţiile medicale care nu sunt implicate în actul medical al pacientului în cauză.

În comunicările ştiinţifice cazurile vor fi în aşa fel prezentate încât identitatea bolnavului să nu poată fi recunoscută.

În cazul în care nu este contrar intereselor pacientului, medicul curant va permite accesul mass-media la pacient numai cu acceptul acestuia. Medicii şefi ai unităţilor medicale sunt obligaţi să ia toate măsurile în aşa fel încât accesul mass-media la pacient să se facă numai cu acceptul medicului curant şi al pacientului. Acordarea de informaţii cu privire la un anumit caz se poate face numai cu acordul pacientului, al medicului curant şi al şefului unităţii medicale.

Evidenţele medicale trebuie păstrate ca materiale secrete profesionale”.

(Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România,

art. 14-20)
Pacientul XY, 47 ani, este internat în spital. După externare, pacientul se prezintă la medicul de familie căruia îi înmânează biletul de ieşire din spital.

Medicul de familie primeşte o adresă de la un avocat, prin care i se solicită să precizeze dacă îl are în evidenţă pe pacient şi care sunt afecţiunile de care suferă acesta.

Medicul de familie răspunde adresei avocatului comunicându-i diagnosticele cu care pacientul respectiv era în evidenţă, motiv pentru care pacientul face plângere la Colegiul Medicilor.

În urma analizării dosarului, Comisia Superioară de Disciplină constată că medicul a încălcat prevederile Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România în ceea ce proveşte obligaţia de păstrare a secretului profesional cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege (situaţie care nu a fost prezentă în acest caz). De asemenea, medicul a încălcat prevederile legii 46/2003, art. 22 „informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres”), motiv pentru care medicul a fost sancţionat.

V. ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE RELAŢIONARE CU COLEGII ŞI COLABORATORII
„Medicul va trebui să îşi trateze confraţii aşa cum ar dori el însuşi să fie tratat de ei. În baza spiritului de corp, medicii îşi datorează asistenţa morală.

Schimbul de informaţii între medici privind pacienţii trebuie să se facă obiectiv şi în timp util, în aşa fel încât asistenţa medicală a pacienţilor să fie optimă.

Dacă un medic are neînţelegeri cu un confrate, trebuie să prevaleze concilierea potrivit Statutului Colegiului Medicilor din România.

Este interzisă răspândirea de comentarii ce ar putea să prejudicieze reputaţia profesională a unui confrate. Medicii trebuie să ia apărarea unui confrate atacat pe nedrept.

Constituie încălcare a regulilor etice blamarea şi defăimarea colegilor (critica pregătirii sau activităţii lor medicale) în faţa bolnavilor, aparţinătorilor, a personalului sanitar etc., precum şi orice expresie sau act capabil să zdruncine încrederea în medicul curant şi autoritatea acestuia.

Atunci când un medic ia cunoştinţă despre greşeli etice sau profesionale care aduc atingere imaginii profesiei, comise de către un coleg, trebuie să ia atitudine cu tact, încercând să discute problema cu confratele în cauză. Dacă aceasta nu dă rezultate, medicul are obligaţia să discute cazul în cadrul Colegiului Medicilor din România, înainte de a se adresa autorităţilor competente”.

(Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România

art. 71- 76)


Pacient în vârstă de 65 ani, cu diagnosticul: „Accident rutier, Comă grd. III-IV, Şoc traumatic-hemoragic. Traumatism craniocerebral. Obs. Abdomen acut posttraumatic. Fractură dublă deschisă membru superior drept. Fracturi ambele membre inferioare. Obs. Fractură de bazin” (conform evaluării de la locul solicitării de către medicul şef UPU), intubat, ventilat, imobilizat, cu două linii venoase, este transportat rapid la unitatea primire urgenţe a unei clinici de neurochirurgie unde se realizează consultul de neurochirurgie, explorarea computer tomografică, după care se instalează stopul cardiorespirator ireversibil.

Raportul de autopsie medico-legală concluzionează că: „Moartea s-a datorat şocului traumatico-hemoragic produs în cadrul unui politraumatism cu traumatism toracic cu hemotorax, fracturi costale, traumatism abdominal cu ruptură hepatică, ruptură renală, hemoperitoneu, hematom retroperitoneal, fractură de pubis, traumatism vertebral cu fractură coloană dorsală, traumatism membre inferioare cu fracturi ambe oase gambe bilateral”.

Acţiunea disciplinară este pornită ca urmare a sesizării medicului şef UPU,

privind atitudinea nedeontologică a medicului intimat, referitor la defăimarea profesională a unor colegi în presa scrisă.

Astfel, medicul intimat a incriminat în presă medicii UPU care au acordat primul ajutor şi au transportat pacientul în Clinica Neurochirurgie, arătând că aceştia nu au intervenit pentru oprirea hemoragiei externe, motiv pentru care pacientul a decedat. Medicul intimat afirmă că, înafara fracturilor de la nivelul membrelor, pacientul prezenta doar o leziune cerebrală şi un traumatism toracic care nu puneau probleme, lucru infirmat de necropsia medico-legală care a identificat o multitudine de leziuni traumatice de mare gravitate ce au condus la deces.

Dosarul disciplinar aflat pe rolul Comisiei locale de Disciplină a Colegiului

Medicilor este soluţionat prin sancţionarea medicului intimat, care contestă decizia.

Analizând dosarul cauzei, Comisia Superioară de Disciplină face următoarele aprecieri:

Leziunile constatate necroptic, în speţă asocieri lezionale grave cauzatoare de moarte deasupra resurselor terapeutice actuale, confirmă gravitatea maximă a politraumatismului la pacientul respectiv care a decedat în primele 2-3 ore de la producerea accidentului. Posibilităţile medicale de salvare ale acestui tip de politraumatism erau, statistic reduse (circa 30% dintre politraumatizaţi mor în primele 4 ore de la accident conform Colegiului American de Chirurgie Toracică şi a Societăţii de Îngrijire a Bolnavului Critic- 1994). Pierderile sanguine suferite de pacient la nivelul membrelor pelvine din momentul producerii accidentului până în momentul imobilizării cu atele vacuum (care au şi rol hemostatic), au fost comparativ mai puţin semnificative în evoluţia infaustă a cazului decât leziunile hemoragice interne majore. Atitudinea medicală pe timpul transportului pacientului de la locul accidentului şi până la spital s-a realizat în cel mai scurt timp posibil şi urmând protocolul în vigoare.

Comentariile lipsite de deontologie profesională ale medicului intimat în presa locală au fost făcute în lipsa tuturor elementelor de diagnostic medical. Medicul intimat nu a diagnosticat şocul hemoragic pe seama leziunilor grave renale, hepatice şi pulmonare ci doar prin prisma leziunilor membrelor pelviene (fracturile deschise), considerând ca principală cauză de deces exsanguinarea pacientului prin lipsa hemostazei la nivelul fracturilor membrelor pelvine.

Avînd în vedere cele de mai sus, Comisia Superioară de Disciplină a decis respingerea contestaţiei medicului intimat şi menţinerea sancţiunii aplicate acestuia la nivelul Comisiei de Disciplină teritoriale.
Un grup de medici din acelaşi colectiv depun la Colegiul Medicilor declaraţii acuzatoare la adresa unui medic, motivate de încălcarea de către acesta din urmă a normelor deontologice ale profesiei. Astfel, la raportul de gardă, medicul intimat şi-a jignit colegii şi a plecat ameninţând în continuare pe sălile spitalului. De asemenea, medicul intimat a făcut declaraţii jignitoare la adresa colegilor săi în presă şi în cadrul unei emisiuni televizate.

Comisia de Disciplină locală sancţionează medicul intimat, iar acesta depune contestaţie.

Comisia Superioară de Disciplină constată că faptele şi împrejurările au constituit abateri de la normele deontologice ale profesiei medicale, motiv pentru care decide respingerea contestaţiei şi sancţionarea medicului intimat.

Un medic, şef de secţie, acordă două interviuri în presa locală, în care face afirmaţii jignitoare la adresa unui confrate, motivat de faptul că acesta are integrare clinică fictivă.

Medicul despre care se vorbeşte în articole face plângere la Colegiul Medicilor.

Dosarul este soluţionat de Comisia de Disciplină locală prin sancţionarea medicului intimat. Împotriva acestei decizii intimatul depune contestaţie. De asemenea, el recunoaşte că nu s-a adresat Colegiului Medicilor pentru soluţionarea acestei probleme ci Ministerului Sănătăţii, iar ulterior (datorită nerezolvării situaţiei semnalate) presei.

Comisia Superioară de Disciplină, analizând dosarul, constată că medicul intimat a făcut în presă declaraţii defăimătoare la adresa unui coleg de breaslă, motiv pentru care respinge contestaţia şi menţine decizia Comisiei de Disciplină locale.

Pacientă în vârstă de 6 ani, suferă un politraumatism grav (Pediatric Trauma Score PTS=0, traumatism cranio-cerebral cu comă – scor Glasgow 3, cu deviaţie conjugată de globi oculari spre dreapta şi anizocorie, trismus moderat şi dispnee mixtă; fractură deschisă gambă dreaptă; TA 96/59 mmHg).

Pacienta este intubată orotraheal şi transportată la unitatea primire urgenţe a unei clinici de neurochirurgie cu TA 155/102 mmHg şi coloraţia tegumentelor normală este fiind preluată de medicul intimat fără obiecţii la caz în momentul respectiv.

La internare, în fişa de urgenţă se menţionează că pacienta este intubată orotraheal în esofag de pe ambulanţă necesitând o reintubare şi, de asemenea, se menţionează că pacienta are respiraţie spontană. Pacianta decedează la scurt timp după internarea în spital.

Raportul de autopsie medico-legală concluzionează: „Moartea s-a datorat politraumatismului cu fractură-luxaţie de coloană cervicală, secţiune medulară subiacentă, contuzie cerebrală gravă, contuzie pulmonară şi rupturilor de organe interne cu hemoragie consecutivă”.

Acţiunea disciplinară este pornită ca urmare a autosesizării Consiliului Judeţean al Colegiului Medicilor privind atitudinea nedeontologică a medicului intimat, referitor la defăimarea profesională a unui coleg în presa scrisă. Medicul intimat a declarat în presă că victima a fost intubată de către medicul de pe ambulanţă în esofag, iar aerul a fost introdus în căile digestive, motiv pentru care pacienta s-a sufocat.

La nivelul Comisiei de Disciplină teritoriale se decide sancţionarea medicului intimat, iar acesta contestă decizia.

Comisia Superioară de Discioplină face următoarele aprecieri:

Intubaţia orotraheală la locul preluării pacientei a fost realizată în condiţiile în care la această manevră au participat 3 medici (unul care a realizat manevra şi 2 care au asistat). În această situaţie este puţin probabil ca manevra respectivă să fi fost realizată defectuos, fapt ce ar fi fost remarcat măcar de unul din cei 3 medici prezenţi, chiar dacă s-a realizat la o pacientă infantilă, cu traumatism cervical (deci, o intubaţie probabil dificilă). Faptul că pe timpul transportului funcţia respiratorie s-a păstrat fără alterări majore, poate indica intubaţia iniţială corectă. Pacienta a fost preluată de către medicul intimat fără obiecţii cu privire la evaluarea primară medicală a cazului la momentul predării pacientei de către medicul de serviciu pe ambulanţă (conform declaraţiilor acestuia). Din raportul de necropsie se poate nota ora internării ca fiind 12.50 în timp ce momentul reintubării pacientei, este notat ca fiind 13.30. Din cele înregistrate în documentele medicale, reiese, deci, că pacienta era corect intubată la momentul admiterii în UPU şi, ulterior, în timpul cât a stat în spital până la stopul cardiorespirator, ar fi putut suferi o detubaţie spontană (datorată, probabil, mobilizării pacientei pentru investigaţii la Camera de Gardă) cu intubaţia esofagului şi necesitatea reintubării corecte. În momentul evaluării primare a pacientului în UPU nu se constată intubaţia eronată şi nu se remediază pe loc ci după 40 minute. Se poate concluziona că acest incident ar fi putut apărea şi la manevrarea pacientei în interiorul spitalului şi nu în ambulanţă.

Prezentarea trunchiată în presă a datelor medicale de către medicul intimat, fără a face referire la gravitatea extremă a leziunilor victimei, au condus la apariţia în presă a unor afirmaţii defăimătoare la adresa medicului UPU.

Comportamentul nedeontologic faţă de un alt coleg medic, precum şi încălcarea drepturilor pacientei prin prezentarea datelor medicale confidenţiale în mass-media, fără a avea consimţământul familiei acesteia, au condus la sancţionarea medicului intimat.

Un medic şef de secţie depune plângere împotriva unui medic primar din subordine, din care rezultă că medicul intimat „poartă corespondenţă cu medicul şef de secţie prin condica de prezenţă şi foile de observaţie”.

Din cercetarea documentelor aflate la dosarul cauzei, inclusiv copii după foile de observaţie şi condica de prezenţă, Comisia de Disciplină locală decide sancţionarea medicului intimat. Acesta depune contestaţie faţă de decizie.

Comisia Superioară de Disciplină apreciază că modalitatea de comunicare aleasă de către medicul intimat este o dovadă de nesubordonare faţă de medicul şef de secţie, o lipsă de respect faţă de regulile de bună practică profesională, faţă de colegi şi prestigiul profesiunii medicale, motiv pentru care respinge contestaţia şi menţine decizia de sancţionare a Comisiei de Disciplină locală.

VI. PREJUDICIEREA IMAGINII ŞI PRESTIGIULUI PROFESIEI MEDICALE
„Medicul trebuie să fie model de comportament etico-profesional, contribuind la creşterea nivelului său profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii medicale pentru a merita stima şi încrederea pacienţilor şi a colaboratorilor.

Este interzis ca medicul curant să întreţină relaţii sexuale cu pacienţii săi sau să-i supună pe aceştia unor acte degradante pentru fiinţa umană.

Este interzisă practicarea de către medic a unor activităţi care dezonorează profesia medicală. Orice medic trebuie să se abţină, chiar în afara vieţii profesionale, de la acte de natură să ducă la desconsiderarea acesteia.

Medicii vor avea raporturi bune, în interesul pacienţilor, cu ceilalţi profesionişti din domeniul medical”.

(Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România,

art. 35, 43,52,85)

Un medic primar chirurg este reclamat de către pacienţii pe care îi consulta în timpul gărzii, că este sub influenţa alcoolului.

Se recoltează probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei şi se constată că medicul avea o alcoolemie de 0,85g‰.

Analizând dosarul, Comisia Superioară de Disciplină decide sancţionarea medicului intimat deaorece comnportamentul acestuia a fost de natură a prejudicia prestigiul şi imaginea profesiei medicale

Doi medici au reclamat aspecte referitoare la încălcarea flagrantă de către un coleg, medic specialist de medicină de familie, a normelor deontologice în relaţiile cu medicii şi pacienţii. Astfel, medicul intimat este reclamat pentru că se prezintă la cabinet în stare de ebrietate şi are atitudine ireverenţioasă faţă de colegi şi pacienţi.

Medicului intimat i-a mai fost aplicată anterior o sancţiune şi a fost atenţionat pentru a-şi corecta comportamentul.

Comisia Judeţeană de Disciplină a Colegiului Medicilor, urmărind în continuare evoluţia medicului intimat, a constatat că acesta nu respectă cele recomandate, având acelaşi comportament nedeontologic, pe care îl recunoaşte, fără a se corecta, motiv pentru care este sancţionat. Împotriva acestei decizii medicul intimat depune contestaţie.

Comisia Superioară de Disciplină, analizând dosarul, constată că medicul intimat continuă să aibă un comportament nedeontologic în relaţiile cu colegii şi pacienţii deşi fusese atenţionat anterior asupra acestoa aspecte. În aceste condiţii, se decide respingerea contestaţiei şi menţinerea sancţiunii aplicate la Comisia de Disciplină judeţeană.

Medic chirurg, primeşte la domiciliul său o fostă pacientă, în vârstă de 17 ani, pe care o operase cu ceva timp în urmă, sub pretextul acordării unor îngrijiri medicale.

În urma unei altercaţii care a avut loc între cei doi, fosta pacientă s-a aruncat pe fereastra apartamentului, suferind traumatisme grave.

Comisia de Disciplină judeţeană decide sancţionarea medicului intimat, iar Comisia Superioară de Disciplină menţine această decizie, considerând că prin comportamentul său medicul a adus prejudicii imaginii şi prestigiului profesiei medicale.

VII. ÎNCĂLCAREA PREVEDERILOR REFERITOARE LA ELIBERAREA DE DOCUMENTE MEDICALE

„Este interzisă eliberarea pentru bolnav a unor certificate de complezenţă sau a unor rapoarte tendenţioase. Orice act medical va oglindi realitatea obiectivă.

Medicul poate emite certificate, atestate şi documente permise de lege, pe baza propriilor sale constatări şi a examenelor necesare în acest scop. Este interzis ca informaţiile medicale să fie prezentate deformat sau ascunse. Documentele medicale vor respecta forma prevăzută de lege. Documentele medicale nu trebuie să conţină mai multe date decât este necesar scopului pentru care acestea sunt întocmite şi eliberate.

Persoana la care se referă documentul medical emis are dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul acestuia”.

(Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România

art. 66-68)

Domnul XY prezintă în instanţă un bilet de ieşire din spital, parafat şi semnat de către un medic, din care rezultă că fusese internat timp de 4 zile în secţia de Boli Interne, motiv pentru care nu a putut lua parte la procesul judiciar.

Ancheta internă dispusă de conducerea spitalului a constatat că pacientul nu a fost, de fapt, nici o zi internat în spital, dar a obţinut şi folosit în instanţă biletul de ieşire din spital. Acest document a fost întocmit de către o asistentă medicală, care a folosit parafa medicului şi a semnat-o în fals.

Comisia Superioară de Disciplină a decis că întocmirea biletului de ieşire din spital de către asistenta medicală, fără a informa medicul nu îl absolvă pe acesta din urmă de responsabilitate. S-a decis sancţionarea medicului, întrucât acesta a dat dovadă de neglijenţă în păstrarea parafei proprii, lăsând-o nesupravegheată, ceea ce a condus la posibilitatea eliberării de acte medicale neconforme cu realitatea.

Pacient de 36 de ani este internat în spital cu dg.: „Fractură deschisă 1/3 superioară gambă dreaptă, interesând ambele oase”. Se imobilizează în atelă gipsată cruro-podală, iar după 3 zile se hotărește tratamentul operator al fracturii.

În timpul mobilizării pacientului către sala de operație acesta prezintă brusc dispnee, cianoză, insuficiență respiratorie acută şi stop cardiac, refractar la manevrele de resuscitare, fiind constatat decesul.

La scurt timp după decesul pacientului, este aprobată cererea familiei pacientului de scutire de autopsie, iar medicul curant eliberează certificatul de deces.

Comisia Superioară de Disciplină constată că medicul nu a respectat legislația în vigoare, ce prevede efectuarea obligatorie a necropsiei pentru situațiile în care cauza decesului nu este cunoscută. În plus, certificatul de deces a fost eliberat la 2 ore de la declararea decesului şi nu la 24 ore cum prevede legea.

În acest caz, medicul şef de secţie, medicul anatomopatolog şi medicul curant sunt vinovaţi pentru aprobarea scutirii de autopsie într-un caz în care se impunea efectuarea autopsiei şi de eliberarea certificatului de deces în condiţiile în care cauza decesului nu era cunoscută.

Pacient în vârstă de 60 de ani a fost, începând cu anul 1999 până în 2004, internat la un Spital de Neurologie în repetate rânduri cu diferite afecţiuni neuro-psihice şi cardiace: accident vascular ischemic de trunchi cerebral (Sindrom Walenberg), diabet zaharat, hipertensiune arterială st. III, afazie mixtă predominent motorie post accident vascular ischemic embolic, insuficienţă ventriculară stângă, sindrom psihoorganic cronic, lacunarism cerebral cu dizartrie, sindrom pseudo-bulbar, accidente vasculare cerebrale ischemice multiple confirmate tomografic, sindrom psihoorganic de tip demenţial (demenţă subcorticală arteriopatică hipertensivă Binswager).

În anul 2002, medicul de familie eliberează un referat medical pe numele acestui pacient în care nu sunt menţionate decât afecţiunile cardio-vasculare, nu şi patologia neuropsihică aflată în directă legatură cauzală cu primele.

În aceste condiţii, medicul a fost reclamat deoarece a eliberat un referat medical privind starea de sănătate a unui pacient fără a respecta realitatea situaţiei medicale a asiguratului şi fără a respecta deontologia medicală.

În urma analizei dosarului, Comisia Superioară de Disciplină constată că bolile cardio- vasculare şi neuropsihice de care suferea au debutat în anul 1999. Ele au avut o evoluţie progredientă, ajungând în anul 2003 la demenţă Alzheimer.

Este inexplicabilă nemenţionarea tuturor afecţiunilor de care suferea susnumitul, în referatul medical eliberat de medicul de familie în anul
2002, mai ales în condiţiile în care bolile neuropsihice de care suferea pacientul sunt de natură a aboli discernământul.

În baza celor de mai sus, Comisia Superioară de Disciplină a decis sancţionarea medicului intimat.

Un medic de familie este solicitat de către aparţinătoarea unei femei în vârstă să elibereze o adeverinţă medicală din care să rezulte afecţiunile pe care le prezintă pacienta şi dacă aceasta are discernământul păstrat pentru a întocmi acte notariale.

Adeverinţa medicală eliberată, cu număr de înregistrare, semnătura şi parafa medicului, consemnează: „Pacienta [...] este în evidenţa CMI [...] cu diagnosticele: „Sechele AVC ischemic. Hemipareză stg. Hipertensiune stadiul II. CIC. Psihic echilibrată, conştientă, are discernământ. S-a eliberat pentru a-i servi la notariat”.

Medicul a fost sancţionat de către Comisia de Disciplină judeţeană, motiv pentru care depune în termen contestaţie.

Comisia Superioară de Disciplină a decis respingerea contestaţiei şi menţinerea sancţiunii iniţiale deoarece aprecierea discernământului unei persoane poate fi efectuată numai de către Comisia de Expertiză medico-legală psihiatrică. Un medic de familie nu poate face aprecieri asupra prezenţei sau absenţei discernământului unei persoane.

Un medic psihiatru este sancţionat de Comisia de Discplină judeţeană pentru faptul că a eliberat unei foste paciente un certificat medical după 9 ani de la un consult, în care atestă existenţa discernământului critic, apreciind că aceasta are păstrat discernământul privind administrarea propriilor bunuri dar nu are discernământ privind dispoziţia. Medicul intimat contestă decizia de sancţionare.

Comisia Superioară de Disciplină a menţinut sancţiunea aplicată, considerând că doar o Comisie de Expertiză medico-legală psihiatrică poate face aprecieri asupra discernământului unei persoane.

Urmare a sesizărilor din mass-media referitoare la o persoană care a beneficiat de concediu medical 8 luni într-un an, medicul de familie care a eliberat certificate pentru un număr mare de zile de concediu medical a fost sancţionat de către Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor judeţean. Medicul contestă decizia de sancţionare.

În cursul cercetării disciplinare s-a constatat că medicul intimat a acordat un numar de 80 de zile de concediu medical, fără avizul Comisiei de Expertiză a Capacităţii de Muncă, ce era necesar deoarece pacientul beneficiase în ultimele 12 luni de peste 90 de zile de concediu medical. De asemenea, s-au constatat: lipsa din fişa medicală a unei adeverinţe cu numarul de zile de concediu medical de care a beneficiat pacientul în ultimile 12 luni, completarea incorectă a concediu medical (retroactivitate de 48-72 de ore, concediu medical înregistrat înainte cu mult timp de acordare), neconcordanţa între diagnostic şi modul de abordare al bolii (deşi diagnosticul menţionat necesita obligatoriu internare, aceasta nu s-a efectuat), internări ale pacientului care nu erau înregistrate în registrul internărilor spitalului şi spitalizări care erau confirmate în registrul spitalului, dar nu erau închise prin externare.

În aceste condiţii, Comisia Superioară de Disciplină concluzionează că este vorba despre superficialitate şi neglijenţă în înregistrarea datelor în registrul de consultaţii şi în acordarea de concedii medicale, ceea ce conduce la respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei iniţiale.


VIII. DEFICIENŢE ADMINISTRATIVE
În unele dintre cazurile analizate de Comisia Superioară de Disciplină s-au constatat deficienţe administrative şi organizatorice ale unităţilor sanitare, care au condus singure sau în asociere cu deficienţele practicii medicale, la rezultate nefericite.

Conform Codului de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România, „medicul nu poate fi obligat să îşi exercite profesia în condiţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirilor medicale şi a actelor sale profesionale, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale vitale. Totodată, “în cazul limitării prin constrângeri administrative şi/sau economice a independenţei sale, medicul nu este răspunzător” (art. 9, 44).

Copil în vârstă de 3 ani şi 4 luni, cu sechele de encefalopatie hipoxică, respectiv tetrapareză spastică, este internat, la cererea părinţilor, într-un centru medical privat pentru realizarea unei investigaţii RMN de control cu substanţă de contrast, sub sedare monitorizată.

Având declaraţia de acord pentru examen RMN semnată de aparţinătorul legal al copilului, se realizează investigaţia imagistică, sub sedare cu Midazolam şi Propofol. Pacientul este monitorizat pe parcursul examenului RMN cu trigger respirator, fără a se menţiona nici un incident. Investigaţia se prelungeşte, dorindu-se o completare şi necesită o nouă administrare de Propofol.

La ieşirea din sala de RMN se constată stopul respirator şi se încep manevrele de resucitare cardio-respiratorie de către medicii intimaţi care apoi sunt ajutaţi de alţi colegi, conform protocolului instituţiei. Sunt chemate în ajutor echipaje de urgenţă de stat şi private, care sosesc la peste o oră şi care nu au făcut decât să consemneze decesul.

Comisia de Disciplină de la nivel teritorial soluţionează cazul prin aplicarea de sancţiuni medicului primar Medicină Nucleară, medicului specialist Radiodiagnostic şi Imagistică Medicală şi medicului specialist ATI.

Medicii intimaţi contestă decizia la nivelul Comisiei Superioare de Disciplină.

În urma analizării dosarului, Comisia Superioară de Disciplină constată următoarele:

• 
  Examenul preanestezic a fost corect efectuat şi nu s-au constatat afecţiuni acute
  

suprapuse peste starea cronică a pacientului.

• 
  Mediciul anestezist şi cel radiolog au avut o atitudine activă de evaluare şi
  

prevenire a riscurilor.

• 
  Starea cronică a pacientului nu era susceptibilă de ameliorări previzibile pe
  

termen scurt/mediu, deci, amânarea examenului RMN nu aducea nici un beneficiu în termeni funcţionali, iar faptul că procedura a fost efectuată şi înainte, în ciuda riscurilor prezente şi la acel moment, dovedeşte utilitatea ei în diagnosticul/urmărirea bolii de bază.

• 
  Alegerea tehnicii de asistenţă de anestezie-terapie intensivă, şi anume sedarea,
  

este corectă şi este în concordanţă cu recomandările privind procedurile de investigaţie la pacientul pediatric. Drogurile alese (Midazolam şi Propofol) sunt droguri de elecţie în anestezia modernă la pacientul pediatric şi oferă un profil de siguranţă superior drogurilor de generaţie mai veche.

• 
  Dozele de anestezic utilizate, chiar în mod repetat, sunt corecte, în concordanţă cu
  

particularităţile cazului şi ale procedurii.

• 
  Procedura de sedare a fost indicată şi efectuată corect, conform cu standardele de
  

practică în anestezie-terapie intensivă şi în condiţiile recunoaşterii şi aprecierii prealabile corecte a gradului de risc (ASA III).

• 
  Conform Primului Standard de monitorizare în anestezie/sedare, anestezistul a
  

fost prezent nemijlocit tot timpul în proximitatea pacientului de la preluarea din sala de preanestezie, în cursul examinării şi în perioada postexaminare, inclusiv în cursul resuscitării.

• 
  Resuscitarea cardio-respiratorie s-a efectuat corect, conform cu standardele de
  

practică în vigoare. Iniţierea precoce şi efectuarea corectă a resuscitării, însă, nu reprezintă nici o garanţie pentru succesul acesteia. Succesul resuscitării este dependent în cea mai mare măsură de terenul pacientului şi de afecţiunea care a dus la stopul cardio-respirator. În cazul e faţă este vorba despre un organism debilitat cu patologie cronică degenerativă lent evolutivă şi afectare acută supraadăugată (nediagnosticată şi netratată?), ceea ce reduce rezervele funcţionale şi capacitatea de adaptare la factori de stres. ca urmare a incapacităţii organismului de a răspunde compensator la factori perturbatori, chiar minimi (sedarea) datorită multiplelor afectări cronice multisistemice preexistente cunoscute.

• 
  Măsurile de prevenire şi, mai apoi, de tratament a complicaţiilor au fost corecte şi
  

în concordanţă cu recomandările de practică în această specialitate, dar ele nu reprezintă niciodată o garanţie a succesului.

Analiza dosarului indică faptul că familia nu a prezentat toate documentele medicale solicitate de medicul anestezist şi nu a informat medicii asupra tuturor medicamentelor administrate copilului în mod cronic, care ar fi putut interfera cu agenţii utilizaţi în sedare/anestezie. În plus, familia nu a prezentat o recomandare scrisă a examenului RMN de către un medic pediatru/neurolog/recuperare, care să justifice efectuarea acestei examinări la un pacient cu risc. Deşi nu există legislaţie sau norme scrise în acest sens, explorările cu risc nu ar trebui efectuate la cererea pacientului/familei acestuia.

La acea dată nu exista aparatură specială de monitorizare electrocardiografică şi a saturaţiei periferice în oxigen adecvată examinării RMN în centrul respectiv, deşi ea exista pe piaţă. Aparatura de resuscitare/trusa de urgenţă nu se află în camera de trezire post RMN. La data derulării evenimentelor nu exista un protocol scris de abordare a pacientului pediatric care necesită examen RMN. Toate aceste observaţii sugerează deficienţe administrative de organizare a activităţii în centrul medical respectiv. Ghidul Naţional de sedare/anestezie a copilului în afara sălii de operaţie a fost publicat ulterior.

Gravidă, 34 ani, IG, IP, cu sarcină 38 săptămâni, făt viu, prezentaţie pelviană, membrane intacte, travaliu, disgravidie medie, se internează în spital.

Se indică în mod corect şi se practică operaţie cezariană, pentru prezentaţie distocică, disgravidie, obezitate, extrăgându-se un făt cu greutate de 3600 gr şi scor Apgar 10.

Iniţial, evoluţia post operatorie a lehuzei a fost favorabilă.

După 36 ore, la ora 00.30, pacienta acută dureri abdominale difuze, pentru care se administrează tratament antalgic.

La ora 9.00 se constată: meteorism, dispnee, lipsa tranzitului intestinal, pentru care se recomandă clismă şi administrare de miostin, considerându-se că este vorba despre acuze obişnuite în evoluţia post operatorie.

Evoluţia continuă să se agraveze, iar la ora 16.00 se constată: dispnee intensă, tahicardie, cianoză, transpiraţii, polipnee, raluri de stază. Se stabileşte diagnosticul de “Cord pulmonar. Embolie pulmonară”. Se începe tratamentul cu Clexan – 1 fiolă şi Hemisuccinat de hidrocortizon, iar pacienta este intubată, cu suport ventilator şi tratament tonic cardiac. În ciuda tratamentului aplicat, evoluţia este nefavorabilă, pacienta decedând după 10 ore de tratament intensiv şi la 48 ore după operaţia cezariană.

În urma efectuării autopsiei se constată: tromb mixt extins din artera pulmonară, necroză corticală renală bilaterală, pielonefrită, obezitate (120 kg), steatoză hepatică, fibroză portală, operaţie cezariană fără complicaţii locale.

În acest caz medicii au evaluat optimist evoluţia post operatorie şi nu au instituit precoce postoperator tratament profilactic pentru tromboza deşi era vorba despre o gravidă obeză şi cu HTA indusă de sarcină. Motivaţia oferită de medici este lipsa Heparinei în farmacia spitalului, ceea ce denotă o neglijenţă gravă administrativă. Pe de altă parte, se constată neimplicarea personalului medical şi nerespectarea protocoalelor operatorii.

Gravidă, 36 ani, se internează în spital la ora 11.00, cu dg.: „Sarcină luna a IX-a, VG, III P, făt viu, prezentaţie craniană, membrane intacte, travaliu, TA-160/90 mmHg, obezitate”.

Examenul la internare relevă o dilataţie de 4 cm, membrane rupte, lichid amniotic de culoare verde.

La ora 14.00, dilataţia devine 5 cm.

La ora 17.30, dilataţia este aproape completă, lichidul amniotic verde, craniul fixat, BCF prezente, cu deceleraţii.

Datorită lipsei de progresie a travaliului se recomandă operaţia cezariană. Pentru aceasta, este solicitat medicul curant, care nu este în spital şi care nu răspunde la solicitare. În aceste condiţii, medicul de gardă solicită un alt medic de la domiciliu, care decide transferul gravidei la alt spital, în alt oraş pentru lipsa condiţiilor de efectuare a operaţiei. Nu se găseşte salvare disponibilă, motiv pentru care se solicită salvare de la spitalul în care urma să fie transferată gravida. Salvarea soseşte după 40 minute şi după încă 40 minute ajunge la destinaţie, unde se constată că pacienta prezintă ruptură uterină şi făt mort. Se practică histerectomie totală şi ligatură de arteră hipogastrică, evoluţia postoperatorie a mamei fiind favorabilă.

În acest caz, echipa de gardă nu a urmărit bolnava cu competenţă, iar medicul curant nu a răspuns la solicitare. La acestea s-au adăugat deficienţele administrative şi organizatorice ale spitalului în ceea ce priveşte asigurarea condiţiilor operatorii precum şi deficienţele organizatorice ale sistemului de salvare. Toate acestea au contribuit la complicaţiile grave care au survenit în acest caz, soldate în final cu decesul fătului şi extirparea uterului mamei.

Gravidă, 30 de ani, se internează cu diagnosticul: „VG, IIP, Sarcină 40 Săptătmâni. Făt viu. Prezentaţie craniană. Membrane rupte. Lichid meconial. Travaliu. Dilataţie 4- 5 cm”.

După o oră şi treizeci de minute se ajunge la dilataţie completă, BCF 132/min şi sub perfuzie ocitocică femeia naşte în 20 minute un făt cu greutate de 3510 gr., scor Apgar 9.

Parturienta prezintă ameţeli, transpiraţii, amauroză, tegumente marmorate, care sunt interpretate de către medic ca simptome de alergie. Se suspendă perfuzia ocitocică şi se administrează hemisuccinat de hidrocortizon.

Se produce expulzia placentei, cu sângerare de circa 200 ml, după care erupţia se remite. Conform obiceiului serviciului de obstetrică, se face chiuretaj cu chiuretă BUMM.

Imediat după naştere, TA ocilează între 100/60 mmHg şi 80/40 mmHg, lehuza prezintă tahicardie şi stare de lipotimie. Se solicită consult cardiologic.

Lehuza devine confuză, cu dispnee, polipnee, sîngerare vaginală şi tulburări de coagulare. Se suspicionează diabet zaharat (în analizele efectuate de urgenţă se constată glicemia crescută) şi tromboembolism pulmonar.

După 1 oră de la naştere se produce stop cardiac. Se solicită un defibrilator, care este adus de ambulanţă de la UPU (Spital pavilionar).

Manevrele de reanimare sunt ineficiente şi se declară decesul.

Autopsia confirmă tromboembolismul pulmonar.

În acest caz, Comisia Superioară de Disciplină a constatat grave deficienţe administrative care au avut un impact important asupra evoluţiei.

Astfel, spitalul are un serviciu ATI în pavilionul de chirurgie şi este solicitat pentru intervenţii de urgenţă. În acest caz, medicul ATI a putut veni după circa o oră. Deasemeni, a trebuit sa fie adus defibrilator din servciul ATI.

Spitalul are deficienţe şi în organizarea farmaciei, care nu avea medicaţie adecvată pentru cazurile de urgenţă, ca cel prezentat.

COMPONENŢA COMISIEI SUPERIOARE DE DISCIPLINĂ

A

COLEGIULUI MEDICLOR DIN ROMÂNIA

2005 – 2011

Conf. Dr. Ioan Beatrice - membru 2005-2011, preşedinte 2006-2011

Conf. Dr. Bălan Horia - membru

Dr. Bistriceanu Valeriu - membru

Prof. Dr. Brătucu Eugen - membru

Dr. Ciurea Jean - membru

Prof. Dr. Dermengiu Dan - membru şi preşedinte 2005-2006

Conf. Dr. Filipescu Daniela - membru

Dr. Franciuk Tereza - membru

Prof. Dr. Hudiţă Decebal - membru

Conf. Dr. Mihalache Gabriel - membru

Dr. Neagoe Adela - membru, reprezentant al Ministerului Sănătăţii

Prof. Dr. Oliviu Pascu- membru 2005-2006

Dr. Sîrbu Carmen - membru

Mihaela Ionică - secretară




BEATRICE GABRIELA IOAN este conferenţiar universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa” din Iaşi şi medic legist primar la Institutul de Medicină Legală din Iaşi.

A absolvit Facultatea de Medicină a UMF „Gr.T.Popa” Iaşi în anul 1993 şi Facultatea de Psihologie a Universităţii „Al.I.Cuza” Iaşi în anul 2002. În anul 1995 şi-a început cariera universitară ca preparator la disciplina Medicină Legală. În ianuarie 1999 a devenit asistent universitar la disciplina Medicină Legală a UMF „Gr.T.Popa” Iaşi. În 2003 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale cu teza “Consumul de droguri- aspecte bio-psiho-sociale, medico-legale şi legislative”. În perioada 2003-2004 a absolvit programul de Master în Bioetică la Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA. În anul 2004 a devenit şef de lucrări, iar în 2007 conferenţiar universitar la disciplina Medicină Legală, Deontologie Medicală şi Bioetică a UMF „Gr.T.Popa” Iaşi.

Este Prodecan al Facultăţii de Medicină Iaşi, preşedinte al Comisiei de Bioetică a Colegiului Medicilor din România, redactor şef adjunct al Revistei Române de Bioetică. De asemenea, este membru al Biroului Executiv al Comitetului Director de Bioetică al Consiliului Europei (CDBI), reprezentant al României la National Ethics Committees Forum (Comisia Europeană), evaluator independent în Programul Cadru 7 (FP7) al Comunităţii Europene şi membru al mai multor societăţi profesionale naţionale şi internaţionale.

A participat la peste 50 de congrese, conferinţe, workshop-uri naţionale şi internaţionale în domeniul Medicinei Legale şi Bioeticii.

A publicat 10 cărţi ca autor/coautor, 15 capitole în cărţi şi peste 60 de articole în domeniile Medicină Legală şi Bioetică.

Este coordonator de cercetare în proiectul „Studii postdoctorale în domeniul eticii politicilor de sănătate” (POSDRU/89/1.5/S/61879), membru în echipă sau expert în alte cinci proiecte. A participat în proiecte finanţate de FP 6, Phare, UNIFEM.

HORIA BALAN este conferenţiar universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti şi medic primar de medicină internă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, din Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Medicină Generală a UMF „Carol Davila” Bucureşti în anul 1982, cu media generală 9,96. În acelaşi an şi-a început activitatea (primii doi ani în mod benevol, fiind prerepartizat în învăţământul superior) în învăţământul superior, conducând stagiile practice ale studenţilor la catedrele de Farmacologie şi de Endocrinologie. Din anul 1984, după doi ani de stagiatură, desfăşurată în mare parte în Clinicile Spitalului Colentina, şi-a început cariera universitară ca medic nivel II în Catedra de Medicină Internă din cadrul Facultăţii de Stomatologie a UMF „Carol Davila”. În iunie 1990, imediat ce a fost scos la concurs, a ocupat postul de asistent universitar în Clinica respectivă.

În anul 1988 a obţinut titlul de medic specialist de Medicină Internă, iar în 1996 pe cel de medic primar de Medicină Internă. În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale. În anul 1996 a devenit şef de lucrări, iar din 2002 este conferenţiar universitar, şeful Clinicii de Medicină Internă- Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Ilfov, fiind şeful disciplinei de Medicină Internă, Facultatea de Medicină dentară a UMF Bucureşti. Din 1997 are competenţă în ecografie generală, iar din 2005 a absolvit Masteratul în Management Sanitar.

Este membru al Board-ului Societăţii de Medicină Internă şi al Societăţii Române de Hipertensiune, face parte din conducerea Societăţii de Ultrasonografie în Medicină, membru în Colegiul de redacţie al Revistei Române de Medicină Internă, membru al Comitetelor de peer-review al revistelor Maedica şi Infomedica.

A participat la peste 60 de congrese, conferinţe, workshop-uri naţionale şi internaţionale. A publicat 10 cărţi ca autor/coautor şi peste 120 de articole în domeniile Medicinei Interne, Cronobiologiei şi Ecografiei. A fost responsabil de proiect în 2 grant-uri internaţionale şi 2 naţionale şi director de proiect în 4 proiecte Viasan.
BISTRICEANU T. VALERIU, (n. 07.02.1955, Piatra Neamţ).

Absolvent al UMF Gr.T.Popa Iaşi- 1981, specialitatea medicină generală. Doctor în medicină al UMF Carol Davila- 2003 . Este doctorand în teologie din 2008. A absolvit un curs de competenţă în medicina muncii, un curs de competenţă în planing familiar şi cursuri de formare continuă anuale.

Este medic de MG/MF în Buzău din anul 1981. Este medic instructor în MF format prin programul olandez Matra în anii 1991-1993, profesor gr.1 din 1998 şi director de grup şcolar postliceal sanitar. Este director şi fondator al Universităţii de vară “Vasile Voiculescu”, ajunsă la a 8- a ediţie.

A fost vicepreşedinte al Societăţii medicilor de familie Buzău, vicepreşedinte al Societăţii naţionale a medicilor de familie, preşedintele Federaţiei sindicatelor medicilor de familie şi reprezentantul CMJ Buzău în Consiliul Naţional al CMR.

. Este preşedintele Societăţii medicilor de familie Buzău şi preşedintele şi fondatorul Fundaţiei Academice “Vasile Voiculescu”.

Competenţe şi aptitudini artistice: expoziţii de fotografii şi fotografii publicate, este directorul şi fondatorul Concursului literar de creaţie artistică pentru elevi şi studenţi “Vasile Voiculescu arc de suflet peste timp” ajuns la a 12-a ediţie.

Cărţi publicate: Sfinţii doctori fără de arginţi, Genetica şi embriologie –noţiuni fundamentale, Sistemul nervos – noţiuni fundamentale, Medicina generală, Managementul în medicina familiei, Anatomia şi fiziologia omului. A publicat articole în reviste de specialitate şi mass media.

Este membru în colectivul de redacţie al revistelor: Revista medicală română, Practica medicală, Medicina familiei .

A pregătit medici specialişti de medicină de familie în calitate de medic instructor, a susţinut cursuri în cadrul Universităţii de vară “Vasile Voiculescu”, a participat cu lucrări la manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale, a predat cursuri în invăţământul postliceal medical.


BRATUCU EUGEN, medic chirurg,

(n. 7.06.1945, Bucureşti).

Studii: absolvent al Facultăţii de Medicină Generală ”C. Davila” (1969), medic primar chirurgie generală (1981), chirurgie oncologică, chirurgie laparoscopică, managementul serviciilor de sănătate.

Activitate: profesor Chirurgie Facultatea de Medicină Bucureşti din 1995, director General Spitalul Clinic “Caritas” (1999-2005), şef clinică (1990), şef catedră chirurgie din 1990 la Spitalul Caritas şi din 2007 la Clinica Chirurgie 1, Institutul Oncologic Bucureşti. Prodecan al Facultăţii de Medicină Bucureşti (1996-2004), Vicepreşedinte al Societăţii Române de Chirurgie (2002-2008), conducător doctorat (1997), cercetător ştiinţific gr. I (2002), membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale (2009), membru CNFIS (2000), redactor şef adjunct Revista Chirurgia (1995 şi în prezent).

Cercetare: director a 5 granturi naţionale.

Publicaţii: Autor si coautor la 11 monografii şi capitole de specialitate, coordonator la 1 monogrrafie şi redactor şef la un volum de chirurgie. A publicat 57 articole din care 7 cotate ISI şi 50 cotate PUBMED, peste 190 comemtarii ştiinţifice. Peste 70 de citări în baze de date naţionale şi internaţionale, în textul şi bibliografia unor publicaţii indexate.

Afilieri: membru onoare al Societăţii Române de Chirurgie Hepato-Bilio-Pancreatică (1992), membru onoare al Societăţii de Chirurgie Laparoscopică (1997), membru al Societăţii Europene de Chirurgie Digestivă (1995), membru CNATCDU (2001-2009).

Referinţe: Activitate prezentată în 4 enciclopedii naţionale: “Pagini din istoria chirurgiei româneşti”, Ed. Academiei Române (2002); “Who’s Who Medical (2007); “Istoria chirurgiei româneşti”, Ed. Academiei Române (2002); Enciclopedia Medicinii Româneşti sec. XX” (2001).

Ca o recunoaştere a activităţii sale, a primit în anul 2000 “Ordinul Serviciu Credincios în grad de ofiţer”.



CIUREA JEAN (n. 11 Oct. 1953 în oraşul Galaţi).
Studii: Liceul Teoretic „ Vasile Alecsandri”, Galaţi 1968-1972, Universitatea de Medicină si Farmacie, Facultatea de Medicină Generală, Bucureşti (1972-1978).
Competenţe : microneurochirurgie vasculară, neurochirurgie stereotactică şi funcţională

Activitate didactică: preparator benevol la Catedra de Anatomie „Fr. Rainer” din anul 1973; predarea Sistemului Nervos Central, anul al II-lea, Catedra de Anatomie în cadrul Departamentului de Anatomie a Universităţii „Carol Davila” 1978-1986 apoi 1999-2002 (atestat de Şeful de Catedră, Prof. Dr. Cezar Niculescu); curs studenţi integral -Cursul de Neurochirurgie, Seriile de limba engleză, anul universitar 2002-2003, anul al V-lea, Medicină Generală, Universitatea de Medicină şi Farmacie, „Gr.T. Popa”, Iaşi; postuniversitare - predare în afara UMF-Cursul de Bioinformatică, Neuroştiinţe de Bază, Masterat Institutul Politehnic Bucureşti (2003, 2004, 2005).

Autor manuale: 2001 Neurosurgery - Practical Guide, Jean Ciurea, Nicolae Ianovici, Florin Mircea Grămadă, Ed „Gh Asachi”, Iaşi, ISBN 973-8292-32-8

Participare comisii evaluare: Viasan

Membru comisii de specialitate, societăţi ştiinţifice şi profesionale: Comisia de Urgenţă în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei; Societatea Română de Resuscitare (membru fondator); Societatea Română de Neurofiziologie; Societatea Română de Neurochirurgie; Societatea Română de Neurochimie; Societatea Română de Neuroştiinţe; Societatea Europeană de Neurochimie (ESN); Societatea Internaţională de Neurochimie(ISN); Euroacademia Multidisciplinaria Neurotraumatologica; Societatea Europeană de Neurochirurgie Stereotactică şi Funcţională – European Society for Stereotactic and Functional Neurosurgery – ESSFN (membru al Comitetului Executiv).



DERMENGIU DAN, (n 7.04. 1957, Constanţa).

Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală a UMF “Carol Davila” Bucureşti (1983), Doctor în Medicină (1995).

Preşedinte al Comisiei Superioare de Medicină Legală a IML Bucureşti, preşedinte al Consiliului Superior de Medicină Legală, director general al INML “Mina Minovici”, Profesor, şef al Catedrei de Medicină Legală, UMF „Carol Davila”.

A fost Visiting lecturer şi ulterior Visiting Professor la University of Huddersfield, Faculty of Applied Sciences (UK).

Reprezentant al României la Council of Europe –Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment- CPT.

Este membru fondator al Societăţii Române de Medicină Legală, membru corespondent al Societăţii Germane de Medicină Legală, membru al International Academy of Legal Medicine, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale din România.

A contribuit fundamental la înfiinţarea în România a primului laborator de identificare ADN acreditat internaţional (International Society of Forensic Genetics, GEDNAP). A catalizat modernizarea toxicologiei medico-legale româneşti. A implementat în premieră intr-un cadru instituţional, sistemul de management al calitatii SR EN ISO 9001: 2001 / ELOT EN ISO 9001:2000, adaptat specificului medico-legal.

Este editor al Revistei Române de Medicină Legală, membru în International Board of Editors al American Journal of Forensic Medicine and Pathology, membru al consiliului ştiinţific al revistei „Rechtsmedizin”, membru al Colegiului editorial al Revistei Române de Bioetică.

A publicat peste 130 de lucrări ştiinţifice, două capitole în Tratat de Medicină Legală (Ed. Medicală, 1995), trei monografii originale: Investigaţii biochimice actuale în tanatologie, 1998; Patologie Medico-Legală, Ed. Viaţa Medicală Românească, 2002; Toxicologie medico-legală, Ed. Viaţa Medicală Românească (premiul “Constantin I. Parhon” - 2009).

A primit Ordinul “Meritul Sanitar” în grad de Comandor (2004).

FILIPESCU DANIELA este conferenţiar universitar la UMF “Carol Davila” Bucureşti, catedra ATI Fundeni şi medic primar ATI, şef secţie ATI Cardiacă II la Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr.C. C. Iliescu”, Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Medicină Generală la UMF “Carol Davila” (1983). Din 2011 este director medical la Institutul „Prof. Dr.C. C. Iliescu”. Din 2005 estemembru în comisia ATI a Ministerului Sănătăţii. A urmat studii de specializare în ATI cardio-vasculară în Franţa (1990-1991 şi 1995) şi în SUA (1993). A obţinut Diploma de Specializare Interuniversitară (DIS) a Institutului de Anesteziologie, Universitatea Rene Descartes din Paris (1991) şi Diploma Europeană de Anesteziologie a Academiei Europene de Anesteziologie (EAA-1993).

În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în medicină, iar in perioada 2003-2004 a urmat cursuri de masterat în “Managementul serviciilor sociale şi de sanatate”.

A publicat o monografie, 6 capitole în tratate, 15 capitole în manuale şi 24 de capitole în cărţi de specialitate. Este autor/co-autor la 8 articole publicate în reviste cotate ISI (IF peste 36), cu peste 170 de citări, 7 articole publicate în reviste internaţionale, 38 de articole în reviste naţionale cotate CNCSIS, 38 de articole publicate în reviste naţionale de specialitate, colaborator la 8 articole ISI. A susţinut 13 conferinţe în străinătate şi 85 în ţară.

Este membru în senat şi secretar al Societăţii Române de ATI (SRATI), membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Anestezie Terapie Intensivă-Cardiacă şi Tehnologie Extracorporală (SRATICTE), al Anemia Working Group (AWG) - Romania, membru fondator şi secretar al Societăţii de Medicină Transfuzională, membru în Societatea Română de Cardiologie şi în Societatea Română de Chirurgie Cardiovasculară. Este membru al Comitetului Director al mai multor asociaţii profesionale de profil din Europa şi SUA.

Membru în grupuri de cercetare internaţională. Investigator principal în 10 studii internaţionale şi partener în 2 granturi naţionale.

Este membru în colegiul editorial al Jurnalului Român de Anestezie şi Terapie Intensivă şi redactor şef adjunct al Revistei Române de Anestezie şi Terapie Intensivă.

FRANCIUK TEREZA-EUGENIA, (n. 07.10.1956, Bucureşti).

Locul de muncă actual: CMI Dr.Franciuk Tereza, Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Pediatrie- UMF Bucureşti în 1983 şi apoi Rezidenţiatul de medicină de familie- UMF Bucureşti. A devenit medic specialist în medicină de familie în 1994 şi medic primar în medicină de familie în anul 1998. În anul 2000 a devenit Instructor de medicină de familie.

A lucrat ca medic medicină generală-pediatrie la dispensarul „Nitu Vasile” Bucureşti (1990-1998); medic medicină generală sector 5, Bucureşti (1986-1990); medic Staţia de Salvare sect.5, Bucureşti (1986-1990); medic stagiar-IOMC Bucureşti (1983-1986).

A absolvit mai multe cursuri postuniversitare.

A participat la mai multe conferinţe şi congrese. A obţinut Premiul 1 al Congresului Naţional de Medicină de Familie, Bucureşti- 2009 şi Premiul 1 la primul Congres al Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti- 2005.

Este autoare/coautoare a mai multor articole şi comunicări medicale.

A fost membru al board-ului Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti (1998-2003). Este membru al comisiei de medicină de familie a Colegiului Medicilor Bucureşti.

HUDIŢǍ DECEBAL este Profesor, Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie al UMF “Carol Davila” Bucureşti şi şeful Clinicii de Obstetrică şi Ginecologie Spitalul Clinic “Dr. I. Cantacuzino”.

A absolvit Facultatea de Medicină a UMF “Carol Davila”, Bucureşti (1967), în perioada 1967-1969 a efectuat stagii de Internat în Spitale Universitare din Bucureşti, în perioada 1969-1972, stagiu de Rezidenţă în Obstetrică şi Ginecologie.

În perioada 1974-1993 a fost asistent universitar, şef de lucrări şi conferenţiar la UMF

“Carol Davila”. În anul 1987 a obţinut titlul de Doctor în medicină.

Activitate ştiinţifică: preşedintele Societăţii Naţionale de Obstetrică şi Ginecologie din România (1998 – 2002), preşedintele Asociaţiei Medicale de Menopauză din România (din 1995), embru al Comitetului Naţional al Consiliului Academic al UMF “Carol Davila”(din 2004), membru în Consiliul Societăţii Europene de Menopauză şi Andropauză (2000 -2006), membru în Board-ul revistei European Menopause Journal (Maturitas), membru în Board-ul revistei “Climacteric” –Societatea Internaţională de Menopauză, coordonator al Programului Naţional de Menopauză (2000- 2005), membru în Grupul de Lucru OMS pe tema “Anemia în Obstetrică şi Ginecologie” (1998- 2000), membru în Colegiul de Redacţie al Revistei Societăţii Române de Obstetrică şi Ginecologie, membru în Colegiul de Redacţie al Revistei Gineco.ro, recunoscută ISI, din 2006.

Este membru în asociaţii profesionale romîneşri şi internaţionale.

Este coordonator Program Comun Universitar de Colaborare cu Cedar Sinai Medical Center, LA, SUA în domeniul dreptului de autor şi proprietate în activităţi ştiintifice cu UMF “Carol Davila”, coordonator Naţional pentru Proiectul European “Low Birth Weight”, în colaborare cu Cedar Sinai Medical Center.

Autor a peste 300 de articole publicate şi lucrări prezentate la congrese. Coordonator de teze de doctorat (10) şi programe de cercetare.