Communication interculturelle et literature

Bibliografie

Volume

Brezeanu, Ioan, Ștefănescu, Gh.S., Școala gălățeană 1765-1948, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 1996,

Felea, Gheorghe, Sorbona dunăreană la 135 de ani Contribuții la istoria Colegiului Național „Costache Negriˮ Galați, 1877-2012, editura Zigotto, Galați, 2012.

Petrovanu, Grigore, Atheneulu, Tipo-Lithografia J Schenk, Galați, 1884.
Periodice

Lumina, an 1878.

Școala Revistă didactică, an 1927.
VIAȚA COTIDIANĂ ÎN GALAȚIUL ÎNCEPUTULUI DE AN 1932, OGLINDITĂ ÎN PAGINILE ZIARULUI ACȚIUNEA

Lect. dr. Cătălin NEGOIŢĂ

Universitatea „Dunărea de Josˮ Galați

Abstract: Galatz was, at the middle of the interwar period, one of the biggest cities of Greater Romania. Focal point in the commercial transactions from this part of Europe, its history was indissolubly connected to the Danube, the river being associated with an aorta for this South Moldavian town. As other vast cities, Galatz had a profuse press, despite the fact that most publications were ephemeral. The most popular daily paper, in the interwar period, was Acțiunea, which asserted that it is the ‘most read paper in the Lower Danube region’. Our study aims to present the manner the city was coming back to life after the winter holidays, in the beginning of January 1932, fatidic year for Romania and not only, an year profoundly marked by the economic crisis.

Keywords:Galatz, economic crisis, Acțiunea, daily paper, comerce, port
Galațiul era cunoscut în întreaga Europă, datorită schimburilor comerciale; în același timp, importanța strategică și economică a Dunării de Jos, îndeosebi, a gurilor fluviului, va contribui la creșterea interesului pentru această urbe, aici avându-și sediul Comisia Europeană a Dunării. Firesc, împletirea dintre geopolitică și economic a făcut ca în oraș să existe puternice „coloniiˮ străine.

Este cazul să facem o precizare: în Galați se stabiliseră, de-a lungul timpului, mulți străini, care, vreme de generații, s-au împământenit, contribuind, prin activitatea lor, la bunăstarea urbei. În perioada interbelică, populația românească a Galațiului, și când spunem aceasta, ne referim nu la cetățenia locuitorilor, ci la naționalitatea acestora, nu trecea cu mult de 50%. Importante comunitățidominau economia Galațiului, din această perspectivă detașându-se cea elenă și cea evreiască. Atmosfera tolerantă, specifică orașelor-port, a făcut ca, alături de aceste comunități, să coexiste, deopotrivă, negustori și meseriași ori lucrători armeni, italieni, francezi, bulgari, ruși, turci etc.

Pentru că am pomenit cuvântul „portˮ, este evident că, pe lângă „străiniiˮ, mai degrabă spus, românii vorbitori ai altor limbi materne, exista un important segment de marinari,care, după lungi voiaje, cobora bucuros la mal, pentru a se putea distra într-un oraș ce oferea toate posibilitățile.

Importanța strategică, precum și cea economică a Galațiului au determinat Marile Puteri să creeze consulate, orașul numărând, în perioada maximă de înflorire economică interbelică, 22 astfel de reprezentanțe diplomatice. Acest fapt arată importanța urbei, considerată a fi, în acea vreme, conform aprecierilor unui consul englez, „cel mai occidental oraș al Românieiˮ. După București, Galațiul era al doilea oraș al României Mari, ca număr de reprezentanțe diplomatice.

Firesc, într-un astfel de furnicar, adevărat turn Babel, unde se vorbeau toate limbile pământului și se rulau toate mărfurile posibile, jurnaliștii nu puteau șoma. Cel puțin, teoretic, subiectele curgeau, astfel încât slujitorii condeiului nu riscau să rămână în pană de subiecte.

Am ales, pentru studiul de față, să analizăm unul dintre ziarele locale, cel mai cuoscut și cu perioada de apariție cea mai îndelungată: Acțiunea. Și dacă, începând de primăvara și până târziu, în toamnă, orașul trepida, venirea iernii aducea cu ea o oarecare liniște. Condițiile atmosferice, temperaturile scăzute, care duceaulaînghețul fluviului, făceau ca agitația orașului să se domolească.

Cum trăia orașul, la începutul lui ianuarie 1932? Am ales să analizăm acest fapt, parcurgând colecția ziarului Acțiunea, din prima decadă a lunii ianuarie 1932. Se spune, adesea, că imaginea creionată de către jurnaliști unei persoane, unui eveniment, este plină de subiectivism. Vom vedea, în cele ce urmează, cât însemna informație și cât adăugau jurnaliștii, pentru întregirea portretului de epocă al Galațiului.

Acțiunea, „cel mai răspândit ziar din Regiunea Dunărei de Josˮ, își avea redacția și atelierele proprii în strada Iacob Lahovary nr. 7 bis. Ziarul apărea zilnic, inclusiv duminica, în patru pagini, iar un exemplar costa doi lei. Directorul-proprietar al ziarului era George Michăilescu. Primul număr al ziarului din anul 1932 este cel de sâmbătă, 2 ianuarie. Prima pagină titrează sec: An prost...[Acțiunea, 2 ianuarie 1932]. Este o informație, preluată din presa națională, conform căreia, lui Nicolae Titulescu, ministrul român la Londra, urma să i se propună, de către Constantin Argetoianu, preluarea portofoliului de prim-ministru al unui guvern de largă reprezentare națională.

Fiind un număr de început de an, articolele suferă fie de optimism, fie de pesimism, pentru că e ora bilanțului, dar și a estimărilor. Să nu uităm anul în care ne aflăm: 1932, adică în plină criză economică, ce a afectat în cel mai înalt grad întreaga lume. De notat că ziarul, care apărea alb-negru, are, de această dată,numele publicației tipărit cu cerneală roșie, mici elemente de decor hibernal prezente pe prima pagină fiind de aceeași culoare. Articolele de fond poartă titluri în ton cu începutul de an: Solidaritate și Un nou an de jertfă [Acțiunea, 2 ianuarie 1932]. În josul primei pagini întâlnim o poezie cu titlul An nou, precum și un Bilanț socialși politic [Acțiunea, 2 ianuarie 1932] al anului ce tocmai se încheiase. Interesant este un articol semnat de către Victor Eftimiu, care, după ce laudă ziarul Acțiunea pentru modul profesionist în care își face datoria față de urbe, face, la rându-i, estimări cu privire la ceea ce le rezervă românilor anul 1932.

În paginile de interior întâlnim același gen de articole, semnate de către Emil Codreanu, primarul Galațiului, la acea vreme, Jean Steuerman, Grigore Trancu-Iași ori I.E. Vasiliu. Tot aici apar un calendar și un portret al regelui Carol al II-lea.

Precizăm că, în studiul nostru, am analizat paginile I și a III-a ale ziarului, din motive obiective: pagina a doua este, aproape în totalitate, destinată publicității, în timp ce ultima pagină a Acțiunii este dedicată știrilor internaționale, celor naționale și, rar, unei știri de ultimă oră din Galați.

Numărul de luni, 4 ianuarie 1932, are, pe prima pagină, o fotografie a regelui Carol al II-lea, însoțită de un Ordin al Suveranului pe Armată, cu ocazia Anului Nou [Acțiunea, 4 ianuarie 1932], ordin emis din 1 ianuarie. Apare în Acțiunea după trei zile, ceea ce ar sugera lipsa unei formule rapide de preluare a știrilor naționale (deși, după cum vom vedea, ziarul avea o subredacție la București) sau veșnica problemă cu care se confruntă, la început de an, jurnaliștii de astăzi: lipsa știrilor de senzație, în afara clasicelor evenimente din noaptea de Revelion. Este drept că, atunci, Revelionul nu însemna mare lucru.

În rest, câteva telegrame externe, iar în josul paginii I, un articol cu titlul: Moartea episcopului Iacov al Hușilor [Acțiunea, 4 ianuarie 1932]. Secetă de evenimente? Deloc. Doar că evenimentele locale ce presupun o doză de neobișnuit nu au fost introduse în prima pagină, ci lăsate pentru pagina de deschidere: Incendiile din ziua Anului Nou – Fabrica de sifoane Teocharescu a fost mistuită de flăcări.Un magazin de plăpămărie distrus de incendiu [Acțiunea, 4 ianuarie 1932]. Tot din pagina a treia aflăm că Dunărea s-a curățat complet de sloiuri, căviscolul din seara precedentă făcuse ca legăturile telefonice cu exteriorul să cadă și că pe 9 ianuarie urma să aibă loc balul studenților evrei din localitate.

Iată și un titlu incitant: Prin știință, la lumină. Pentru prima dată în localitate, profesorul misterelor vieței, C. Ștefan, un celebru oculist (sic!) care a sosit de la locurile sfinte [Acțiunea, 4 ianuarie 1932]. Firma Jean Mihalakis este cerută în faliment, semn că nici atunci lucrurile nu erau roz pentru afaceriști. Banca de Credit Român cerea falimentul pentrucei doi frați Mihalakis, care împrumutaseră 1.508.000 lei, o sumă respectabilă pentru acele vremuri.

Carnetul poliției ne oferă informații interesante despre problemele cu care se confruntau oamenii legii acelor timpuri: „Început de incendiu la locuința domnului Pușcov, din strada Dogăriei nr. 6ˮ [Acțiunea, 4 ianuarie 1932]. Avocatul Constantin Codreanu, din strada Brăilei, nr 34, reclama faptul că hoții i-au furat paltonul și șoșonii din antecameră, în vreme ce acesta se afla în birou. „Un soldat marinar a fost înaintat Comenduirii Garnizoanei, după ce a provocat un scandal la curtea domnului Malersohn, din strada Tecuci, nr 73.ˮ [Acțiunea, 4 ianuarie 1932] Solomon Goldenberg a fost lovit cu un obiect dur în cap de cătreun hamal, după ce ieșise din cârciuma Crizantema. Un alt incendiu, stârpit din fașă, se produsese la locuința lui Leib Lesen din strada Brăilei. Mici furtișaguri și bătăi, specifice unui oraș-port, întregeau buletinul Poliției.

Ediția de miercuri, 6 ianuarie, are pe prima pagină informații naționale. În josul acestei pagini, un titlu incitant: „Un mare magazin din centrul orașului jefuit în plină zi. Dl. Risman, reprezentantul Societății Unirea Comercială Prejmar, care deținea o postăvărie pe strada Domnească a găsit, la deschiderea magazinului, banii din casă furați, răufăcătorii intrând prin beciul din curte, care corespundea cu cel de sub clădireˮ [Acțiunea, 6 ianuarie 1932].

Pagina a III-a avea Reportajul zilei cu titlul: Gălățenii duc lipsă de o baie [Acțiunea, 6 ianuarie 1932]. Subtitlu: „Din cauza prețurilor exagerate, populația nu are posibilitatea să-și mențină higiena trupuluiˮ [Acțiunea, 6 ianuarie 1932]. Lipsea Baia Comunală. Articolul deplânge absența acestei băi, drept pentru care gălățenii erau nevoiți să renunțe la a se spăla, deoarece prețul unei băi la privat era de 50 de lei, la care se adaugau săpunul, prosoapele, bacșișul, care cumulate, făceau ca suma plătită pentru o baie să fie de o sută de lei, în vreme, ce, spune articolul, unei familii îi erau necesari, pentru întreținerea zilnică, 50 de lei.

O altă informație ne aduce la cunoștință faptul că în duminica ce tocmai trecuse, avusese loc ceaiul dansant al funcționarilor comerciali, ocazie cu care, pe lângă dans și voie bună, a fost aleasă Miss ceai dansant, în persoana domnișoarei Rozenzweig, căreia i s-a oferit și un cadou. Reporterul prezent la eveniment remarca câteva dintre numele importante ale funcționarilor comerciali gălățeni: Souzi Rosenzweig, Bebby Rosenberg, Estera Siminovici, Bertha Goldenberg, I. Bernstein, Rachella Rotman, Sara Trogan, Bandel, Rozica Herșcovici, Mușia Manzon, Bița Ornștein, Belina Cohn, Estera Moise, Sophie Silberștein, Clara Rosenzweig, Pincu Ernestina Breitman,Mesianu, Marder, Debora Schwartz, Calmanovici Rachela, Sambrad Betty, Jeny Goldberg, Ioseph Landau, P. Pivniceriu, Marcel Abramovici, Feldman, Aronovici, Feldștain, Moscovici etc.

Raportul poliției din acea zi, remarca tot felul de găinării: pungași de duzină furaseră lemne de foc, frânghii sau rufe puse la uscat, în curțile cetățenilor. Singura știre de luat în seamă se referea la o altă spargere, de data aceasta la depozitul de frânghii al domnului Blumenfeld, de unde hoții furaseră patru role cu sfoară de Manilla. Răufăcătorii dăduseră lovitura și la un magazin de manufactură din strada Mare, unde pătrunseseră prin spargerea unuia dintre pereți cu toporul. Se furaseră toți banii din casă.

Numărul Acțiunii din 7 ianuarie 1932 debuteaza cu un articol despre Bobotează, care era serbată cu mare fast și atunci, ca și acum. Un alt articol, ce purta titlul Noi și Rusia Sovietică [Acțiunea, 7 ianuarie 1932], analiza problema încheierii unui pact de neagresiune cu țara de la răsărit. Articolul este semnat: „de la redacția noastră din Bucureștiˮ, ceea ce demonstrează căAcțiunea era un ziar îndeajuns de puternic pentru a putea plăti un trimis special în Capitală sau un ziarist bucureștean care trimitea corespondențe la Galați. Articolul are în centru o fotografie a lui Musollini.

Tot pe prima pagină a ziarului, pe ultima coloană, un alt titlu: 7-8 ianuarie 1918 [Acțiunea, 7 ianuarie 1932]. Gest de aducere aminte a învolburatelor zile din anul făuririi României Mari, când trupele ruse bolșevizate s-au retras de pe frontul de la Siret și au încercat să traverseze orașul, pentru a trece în Basarabia. Cum era cunoscută atitudinea soldaților ruși în retragere, o mică garnizoană locală, ajutată de câteva vedete de pe Dunăre a reușit să respingă trupele ruse, să le învingă, deși orașul era într-o situație disperată, atacat din trei părți, și cu o puternică concentrare de trupe rusești și în interiorul urbei.

Articolul acuza autoritățile locale de faptul că nu au dat importanța cuvenită acestei rememorări a trecutului apropiat.

Sub titlul: Anchetele noastre. O vizită pe un vas străin [Acțiunea, 7 ianuarie 1932], Acțiunea prezenta, credem noi, din lipsă de subiecte la ordinea zilei, o incursiune pe vaporul grecesc Fofo Macry. „În docuri, liniște profundă. Câteva vase străine - 3-4 la număr - se găsesc sub încărcare de cherestea. Activitatea, se poate observa că nu e atât de fecundă ca altădată. Faptul desigur se datorează sezonului înaintat dar și crizei prin care trecem.ˮ [Acțiunea, 7 ianuarie 1932] Iată o nouă confirmare a faptului că, în lunile de iarnă, dar mai ales, la început de an, activitatea portului era moartă.

Din discuția purtată de către redactor cu proprietarul navei, reiese că Galațiul era punctul nodal al comerțului cu cherestea, care era de foarte bună calitate dar că, din cauza enormelor dificultăți de ordin birocratic, mulți armatori preferau să părăsească România, îndreptându-se către porturile rusești, care făceau o politică de dumping la această categorie de materii prime.

Articolul era semnat Radu Eilan. Remarcăm, amuzați, eforturile depuse de jurnalistul Acțiunii pentru găsirea unui subiect cât de cât interesant, pentru că, exceptând două mici întâmplări prin care trecuse comandantul vasului în alte porturi, se observa clar că reporterul trăsese de subiect.

Pagina a III-a a numărului din 7 ianuarie are în centru un titlu cu litere mari:Ce trebuie să știe fiecare contribuabil [Acțiunea, 7 ianuarie 1932]. Gălățenii plătitori de taxe și impozite erau încunoștiințați că termenul de depunere a declarației de impuneri se sfârșea la finele lunii ianuarie a anului în curs. Termenul se prelungea, pentru marile întreprinderi, până la 30 februarie, în timp ce societățile anonime erau păsuite până la 30 aprilie, adică, până la aprobarea bilanțului de către Adunarea Generală a Acționarilor. Pe aceeași pagină se anunța „deschiderea, la 31 ianuarie 1932, a Expoziției de Mostre, Reclame si Invențiuni, la Palatul Foresta din localitateˮ [Acțiunea, 7 ianuarie 1932].

Poliția aducea la cunoștință că se continuau cercetările cu privire la spargerea comisă la magazinul Prejmar de pe strada Domnească, mai multe persoane fiind audiate de către oamenii legii, cu prioritate, cele ce locuiau în clădirile din vecinătate. Celelalte informări priveau, ca de obicei, mici furtișaguri, ca de pildă, furtul a două coșuri de pește.

De remarcat că, pe zi ce trece, de la reintrarea în activitate, după sărbătorile de iarnă, se înmulțesc și reclamele, care nu se limitează doar la pagina a doua, ci invadează și pagina a treia. Cele mai multe sunt anunțuri care promovează servicii medicale, orașul neducând lipsă de doctorii cu specializări înalte. Astfel, pentru „boli de copiiˮ[Acțiunea], doritorii il puteau apela pe dr. Alfred Herșcovici, specializat la Paris; pentru boli venerice era dr. I.Judeovici, de asemenea, cu specializare la Paris.

„Doctor dentistă Josefina Edelsteinˮ [Acțiunea, 7 ianuarie 1932] (evident, specializată la Paris), își aștepta pacienții la cabinetul din strada Tecuci, nr. 43, în timp ce dr. Pedro Braunstein era specializat în afecțiuni ginecologice, iar dr. M. Rabinovici se ocupa de frumusețea și silueta doamnelor din înalta societate:„raze ultraviolete, distrugerea radicală a părului de prisos,prin electro-coagularea liatermică, tratament pentru slăbire locală și generală, după cele mai moderne metode, gimnastică zilnică și masaj ale corpuluiˮ [Acțiunea, 7 ianuarie 1932]. Evident, și acest medic fusese în specializare la Paris.

Numărul de sâmbătă, 9 ianuarie, al ziarului Acțiunea are pe prima pagină informații din țară și din străinătate: pactul de neagresiune (cu Rusia Sovietică), eșuarea ideii de a-l pune premier pe Titulescu, ori moartea ministrului de justiție Hamangiu. Nu lipsesc informațiile locale: un articol cu titlul Ce-i cu trustul uleiurilor? [Acțiunea, 9 ianuarie 1932], în care se afirma:„Tratativele ce au loc pentru concentrarea tuturor fabricilor de uleiu, specularea lumei consumatoare în folosul fabricilor uniteˮ [Acțiunea, 9 ianuarie 1932]. În josul paginii I, la rubrica Politică Locală, apare articolul: Pe marginea unei excluderi...politice[Acțiunea]. Articolul prezintă disputa dintre președintele organizațíei PNȚ de Covurlui, H. Teodoru, decan al Baroului și fost primar și Vlad Dimitriu, fost deputat: „Polemicile ambilor politicieni nu fac altceva decât să se creeze o atmosferă și mai urâtă asupra politicianismului nostru de astăzi. Se spun cuvinte tari, se înjură, se terfelește totul. Nimica parcă din tot ce există în sufletul omenesc nu apare să pună stavilă acestor porniri de ură și de patimăˮ. [Acțiunea, 9 ianuarie 1932]. Ziarul găsește și vinovatul pentru această situație: avocatul Dimitriu, „pentru că credem că nu este permis ca în coloanele ziarelor să se debiteze - chiar sub semnătura și răspunderea autorului – cuvinte care nu au nici un fel de legătură cu însuși fondul conflictului ivit, cuvinte de ordin pur personal. Noi nu putem aproba sistemul unor astfel de polemici, care nu numai că discreditează persoanele, dar contribuie și la completa discreditare a partidelor politiceˮ [Acțiunea, 9 ianuarie 1932].

Frumos punct de vedere. Numai că, în pagina a treia, la rubrica Tribuna liberă, avocatul Dimitriu îi răspunde liderului țărănist. Cuvintele exprimă tocmai pe dos crezul publicației: „Minți!ˮ, „Ai făcut pomeni dezinteresante (sic!) din avutul Primărieiˮ, „Ții să-ți mai explic cum s-a făcut bufetul de la Grădina Publică?ˮ, „Ai tolerat îmbogățiți din banii Primărieiˮ, „Ești un mincinosˮ, „Ai ținut neamuri la Primărieˮ [Acțiunea, 9 ianuarie 1932].

Articolul se încheie apoteotic: „Nu te mai poftesc la Jurați, că ți-i frică, jalnic erou de periferie, ci continui să te plâng!ˮ [Acțiunea, 9 ianuarie 1932]

Tot în pagina a III-a, cititorii sunt informați că la data de 1 ianuarie, anul curent, se redeschideau cursurile Universității Populare, cursuri care aveau loc în amfiteatrul Liceului Vasile Alecsandri. Temele abordate variau: „Istoria medicineiˮ, „Femeia în literaturăˮ, „Înțeleptul Anatole Franceˮ, „Interpretare din Euripidˮ. Intrarea era liberă, în fiecare zi, de luni până vineri, de la ora 18.30.

Raportul poliției conținea aceleași informații seci, ceea ce denotă lipsa interesului jurnalistului de a dezvolta subiectele. Se lasă impresia că, de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, erau transcrise câteva dintre frazele procesului-verbal încheiat la poliție: o femeie insultată și lovită în plină stradă; Maria Rosenberg, servitoare în casa din strada Brașoveni nr. 10 era acuzată de furt; o cârciumă spartă de hoți, care au furat mai multe sticle de coniac; o femeie care și-a abandonat copilul în vârstă de numai trei luni într-o curte; un bărbat care își înjunghie vecinul. Întâlnim și o dramă din județ: în comuna Drăgușeni, un localnic și-a împușcat consăteanul cu o armă de vânătoare.

Numărul de duminică, 10 ianuarie, are pe pagina I un articol referitor la problema care interesa în cel mai înalt grad opinia publică românească:Se va semna pactul de neagresiune cu Rusia? [Acțiunea, 10 ianuarie 1932] Aflăm că prințul Nicolae urma să plece înstrăinătate. Tot pe pagina I, un articol interesant: „Cerem desființarea automobilelor statului. Nu este permis astăzi, mai ales, când mizeria stă încuibărită aproape pretutindeni, de la casa vechiului bogătaș de odinioară până în bordeiul lucrătorului, să se mai facă cel mai mic lux pe spinarea nenorocitului de contribuabilˮ [Acțiunea, 10 ianuarie 1932].

Pagina a III-a are un titlu senzațional: Elemente comuniste din Galați instigă personalul CFR pentru o grevă generală [Acțiunea, 10 ianuarie 1932], cu subtitlul Descoperirile făcute de Siguranță. S-au operat 20 de arestări [Acțiunea, 10 ianuarie 1932]. Din articol aflăm că, în noaptea de Bobotează, au fost răspândite numeroase manifeste incendiare, semnate de Celulele Tineretului Comunist din Atelierele CFR.Cercetările au dus la stabilirea faptului că manifestele fuseseră aruncate de-a lungul căii ferate, până la tunel, și bineînțeles, la atelierele CFR. În manifeste se cerea o acțiune energică din partea muncitorilor, împotriva conducerii, cu scopul de a o determina să nu mai micșoreze salariile. „Tot în seara de Bobotează, mai mulți tineri opreau trecătorii de pe strada Domnească și le înmânau plicuri ce conțineau manifeste comuniste. Majoritatea lucrătorilor arestați sunt de curând veniți în Galați, ei fiind mutați de la Tighina și din alte orașe din Basarabia, în mod disciplinar.ˮ [Acțiunea, 10 ianuarie 1932]

Un alt titlu: Prețuri maximale la băile publice din oraș [Acțiunea, 10 ianuarie 1932]. Se vede că articolul Acțiunii avusese ecou. Toți proprietarii de băi publice au fost chemați la Primărie, ocazie cu care „primarul Emil Codreanu le-a adus la cunoștință că, față de timpurile grele, este necesar ca și prețul băilor să fie adaptatla situația grea de aziˮ [Acțiunea, 10 ianuarie 1932]. Reprezentanții băilor nu au fost împotriva reducerii prețului și au fost de acord cu stabilirea unei zile pe săptămână în care să se dea ocazia muncitorilor să facă o baie cu preț redus. S-a stabilit un preț maximal cerut de către băieși, preț care urma să fie afișat printr-o ordonanță.

În fine, pentru cei care, în acele timpuri grele, doreau să se amuze copios, ei erau invitați să urmărească „Mica ciocolatierăˮ, cel mai mare succes alstagiunii teatrale bucureștene, comedie cu Leny Caler, Ionel Țăranu, Marcel Enescu, Coco Demetrescu, I. Georgescu și alții.

Analiza ziarului Acțiunea din prima decadă a lunii ianuarie 1932 denotă faptul că orașul se trezea, încet-încet, din perioada Sărbătorilor de iarnă, în urbe nepretrecându-se fapte demne de consemnat, cu excepția furturilor și a incendiilor. Dincolo de monotonia începutului de ianuarie, să notăm și faptul că ne aflăm într-un an fierbinte: criza economică a afectat extrem de serios România. Ca centru comercial de prim rang, nici Galațiul nu putea scăpa de vicisitudinile create de criză. Liniștea aproape patriarhală a orașului, pe timp de iarnă, contrastează evident cu imaginea surprinsă, de-a lungul timpului, de către jurnaliști ori scriitori, aceea a unui oraș viu, extrem de aglomerat și pulsând afaceri în fiecare secundă. Dar despre Galațiul comercial, care trăia prin portul său, în celelalte anotimpuri ale anului, vom vorbi cu altă ocazie.
Note:

[1] Acțiunea din 2 ianuarie 1932.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Idem, din 2 ianuarie 1932.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Idem, din 6 ianuarie 1932.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Idem, din 7 ianuarie 1932.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Ibidem.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Idem, din 9 ianuarie 1932.

[23] Ibidem.

[24] Ibidem.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Idem, din 10 ianuarie 1932.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Ibidem.

[33] Ibidem.

[34] Ibidem.

[35] Ibidem.