Condideratii generale privind raspunderea civila delictuala

keywords: Gerasa, legio XVI Flavia Firma, Legio VI Ferrata, Samosata, Satala, vexillatio.

E. Ritterling a presupus că, în anul 70 p. Chr., în Syria au rămas doar trei legiuni: III Gallica, IIII Scythica şi VI Ferrata¹. Potrivit lui Flavius Iosephus, legio X Fretensis a rămas la Ierusalim², iar legio XII Fulminata a fost transferată de la Raphaneae la Melitene, în Cappadocia³. De asemenea, E. Ritterling susţinea că legio XVI Flavia Firma a fost creată în 70 p. Chr. şi stabilită la Satala, astfel încât Cappadocia a devenit, în acel an, o provincie imperială de rang consular⁴.

Această teză nu mai este considerată valabilă de majoritatea cercetătorilor, existând numeroase elemente care o contestă⁵. O inscripţie gravată pe o bornă miliară descoperită în apropiere de Antiochia, datând din 75 p. Chr., atestă faptul că legio XVI Flavia Firma se afla încă în Syria: [pe]r militum legionum (quattuor), [III Gal]l(icae), IV Scyt(hicae), VI Ferr(atae), XVI Fl(aviae), [ite]m cohortium (viginti), [item ?] Antiochensium...⁶. Epigrafa pare să infirme informaţia existentă în opera lui Suetonius, potrivit căreia Vespasianus a transferat două legiuni în Cappadocia şi a numit în fruntea acestei provincii un guvernator de rang consular¹. Este adevărat faptul că nu există informaţii cu privire la locul unde a staţionat această legiune în perioada 75-120 p. Chr. T. B. Mitford a presupus că legio XVI Flavia Firma a participat, alături de legio XII Fulminata, în 76 p. Chr., la construcţia drumului care lega Satala de Melitene².

Totuşi, majoritatea autorilor este de acord asupra prezenţei legiunii în Cappadocia, nefiind exclusă posibilitatea unui transfer al acesteia din Syria ulterior anului 75 p. Chr³. Drumul dintre Satala şi Melitene a fost marcat cu borne miliare încă din anul 76 p. Chr., fapt care conduce spre concluzia logică a existenţei celor două legiuni în Cappadocia în această perioadă⁴. Prima inscripţie de la Satala nu este anterioară secolului II p. Chr.⁵, dar explorările arheologice mai recente au pus în evidenţă vestigiile unui castru de legiune datând din perioada lui Vespasianus⁶.

Potrivit istoricului Cassius Dio, Traian a vizitat Satala la începutul războiului parthic, unde a primit omagiile lui Anchialos, regele heniochilor şi machelonilor care i-au jurat supunere⁷. Situarea acestei aşezări pe itinerariul împăratului şi rolul pe care l-a jucat ca scenă pentru organizarea ceremoniei menite să îl impresioneze pe dinastul barbar demonstrează că la Satala se afla un castru de mari dimensiuni, în care staţiona o legiune.

Reorganizarea Cappadociei ca provincie de rang consular sub Vespasianus trebuie pusă în legătură cu escaladarea tensiunilor dintre Imperiul Roman şi Regatul Parthic⁸. Absenţa unor forţe substanţiale în Asia Minor făcea ca flancul stâng al dispozitivului roman din Syria să fie foarte vulnerabil. De asemenea, această reorganizare trebuie pusă în relaţie cu anexarea Commagenei, Armeniei Minor⁹, dar şi a micilor regate de la Emessa şi Chalkidike, ultimele două intrând sub autoritatea guvernatorilor Syriei.

Un argument suplimentar, deşi nu infailibil, în favoarea tezei prezenţei a două legiuni pe teritoriul Cappadociei îl reprezintă numărul trupelor auxiliare. Potrivit unei afirmaţii a marelui istoric Tacitus, efectivele trupelor auxiliare ale unei provincii erau egale cu cele ale legiunilor din teritoriul respectiv¹⁰. Astfel, în Cappadocia staţionau, potrivit informaţiilor oferite de Flavius Arrianus, 4 alae şi 10 cohortes, alte cinci sau şase cohorte fiind cunoscute pe baza documentelor epigrafice¹¹.

Legiunea a participat, fără îndoială, la războiul parthic al lui Traian¹. Cel mai târziu în 118/119 p. Chr., legio XVI Flavia Firma a fost transferată la Samosata, în Syria², fiind înlocuită la Satala de legio XV Apollinaris, venită din Egipt. Prezenţa sa la Samosata este confirmată, la mijlocul secolului II p. Chr., de Ptolemaios, în lucrarea sa, Geographia³. De asemenea, numele acesteia figurează pe lista legiunilor romane gravată pe o epigrafă de la Roma în ordinea aşezării lor geografice: XII Fulminata, XV Apollinaris, III Gallica, IIII Scythica, XVI Flavia⁴.

La Samosata au fost descoperite un cippus, aparţinând unui militar al legiunii, şi ţigle ştampilate⁵. Aceste materiale nu pot fi datate, însă, cu precizie şi nu oferă informaţii cu privire la data transferării legiunii la Samosata.

Însă cea mai concludentă dovadă privind prezenţa legiunii XVI Flavia Firma în Syria în primii ani ai principatului lui Hadrianus o constituie un text epigrafic deteriorat de la Gerasa a cărui lectură a provocat o dispută aprinsă între cercetători. Este vorba de o inscripţie onorifică aparţinând legiunii VI Ferrata. Oraşul a intrat sub control roman în timpul lui Pompei şi a fost integrat în provincia Syria⁶. Ulterior, la o dată necunoscută, Gerasa şi alte cetăţi care alcătuiau Decapolis au intrat sub autoritatea guvernatorului Arabiei⁷. Motivele acestei decizii sunt, de asemenea, necunoscute⁸.

Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de A. H. M. Jones, în 1928⁹, şi reluată de C. B. Welles, zece ani mai târziu, cu următoarea lectură¹⁰: