Condideratii generale privind raspunderea civila delictuala
Yüklə 1,01 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- LEGIO XVI FLAVIA FIRMA DE LA CREAREA SA PÂNĂ ÎN EPOCA LUI HADRIANUS Lect. univ. drd. Radu Urloiu
Conclusions This study has analyzed the implicit, motivating forces behind the work of two influential Renaissance writers. In addition, a common element of the curriculum, dance and physical grace, was explored to understand better the respective philosophical orientations and their educational implications. The following warranted generalizations are clearly supported: 1.) Castiglione and Elyot addressed what has become a perennial issue in curriculum theory and practice: is the accumulation of knowledge for personal or social ends? Both writers constructed differing resolutions to the personal/social ends dilemma. Elyot reconciled the either/ or issue by channeling the education of the governor for the public good. The future governor did concentrate upon educating himself, but this was in view of the great social responsibility placed upon him in latter years. The young governor was educated in an elitist system, but to serve social ends- the governing of his constituency. All activities of the young student were shaped by this projected leadership role. Castiglione1 s courtier, the aesthetic personality ideal, epitomized knowledge for self-development and personal fame. But the development of this ideal did not stand the test of Castiglione1 s social conscience. His meager attempt to shift to a more socially-oriented position (in Book 4) only displays the weakness of this original stance - the conception of the Aesthetic Man. 2.) Curricular purposes and goals may come to serve oppressive social ends. Castiglione1 s doctrine must be viewed as an "instrument for political and social oppression.” With the merchant classes gaining economic and substantial political power, nobility was placed in a position of re-asserting its importance. This power was held through the aristocracy's control of social acceptance. The means for granting social acceptance stemmed from an implementation of curricular goals formulated in Il Cortegiano A count, a member of nobility, proclaimed himself the "torchbearer of an aesthetic personality ideal." Thus Castiglione, in an autocratic apriori manner, proclaimed nobility's ways as the "proper" form of social behavior. The rising merchant class aspiring to gain acceptance from the aristocracy sought to become "proper" in their behavior. Castiglione's writings make clear nobility's degree of acceptance of the lower classes. Noble birth was a near prerequisite for becoming a "good" courtier. With such a prerequisite and with such extremely subjective concepts as "sprezzatura," the aristocracy had total control of who was accepted into their social circles. Oppression was clearly an outcome of such autocratic control of the ends of education 3.) Curriculum theory implicit in the works of Castiglione and Elyot was based on a holistic view of human nature. They clearly were unwilling to separate the cognitive from the affective and the psychomotor dimensions of the individual. Their view of the role of dance in education is a good example of this position in as much as it cuts across all three domains. Furthermore, dance as they perceive it draws upon "cultural content" from a wide range of cultural heritage. Since their time this content has been separated into narrow and diverse subject matter fields. It may be asserted that these two early patrons of curriculum theory suggest a significant historical antecedent for present attempts to reconceptualize general education. LEGIO XVI FLAVIA FIRMA DE LA CREAREA SA PÂNĂ ÎN EPOCA LUI HADRIANUS
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti raduurloiupatrascu@yahoo.co.uk Abstract: The present paper tackles some disputed issues concerning the history of Legio XVI Flavia. The first issue in dispute is as to where was stationed the legion immediately upon its creation and when it became a part of the military garrison of Cappadocia. The second question that arises is about its transfer from Satala, in Cappadocia, to Samosata, in Syria. Using different literary, epigraphical and archaeological evidence concerning the overall movement of the roman Eastern legions from Vespasian to Hadrian we’ve reached the conclusion that Legio XVI Flavia Firma was stationed between 75-119 AD in Cappadocia, and transferred after to Samosata. keywords: Gerasa, legio XVI Flavia Firma, Legio VI Ferrata, Samosata, Satala, vexillatio. E. Ritterling a presupus că, în anul 70 p. Chr., în Syria au rămas doar trei legiuni: III Gallica, IIII Scythica şi VI Ferrata1. Potrivit lui Flavius Iosephus, legio X Fretensis a rămas la Ierusalim2, iar legio XII Fulminata a fost transferată de la Raphaneae la Melitene, în Cappadocia3. De asemenea, E. Ritterling susţinea că legio XVI Flavia Firma a fost creată în 70 p. Chr. şi stabilită la Satala, astfel încât Cappadocia a devenit, în acel an, o provincie imperială de rang consular4. Această teză nu mai este considerată valabilă de majoritatea cercetătorilor, existând numeroase elemente care o contestă5. O inscripţie gravată pe o bornă miliară descoperită în apropiere de Antiochia, datând din 75 p. Chr., atestă faptul că legio XVI Flavia Firma se afla încă în Syria: [pe]r militum legionum (quattuor), [III Gal]l(icae), IV Scyt(hicae), VI Ferr(atae), XVI Fl(aviae), [ite]m cohortium (viginti), [item ?] Antiochensium...6. Epigrafa pare să infirme informaţia existentă în opera lui Suetonius, potrivit căreia Vespasianus a transferat două legiuni în Cappadocia şi a numit în fruntea acestei provincii un guvernator de rang consular7. Este adevărat faptul că nu există informaţii cu privire la locul unde a staţionat această legiune în perioada 75-120 p. Chr. T. B. Mitford a presupus că legio XVI Flavia Firma a participat, alături de legio XII Fulminata, în 76 p. Chr., la construcţia drumului care lega Satala de Melitene1. Totuşi, majoritatea autorilor este de acord asupra prezenţei legiunii în Cappadocia, nefiind exclusă posibilitatea unui transfer al acesteia din Syria ulterior anului 75 p. Chr2. Drumul dintre Satala şi Melitene a fost marcat cu borne miliare încă din anul 76 p. Chr., fapt care conduce spre concluzia logică a existenţei celor două legiuni în Cappadocia în această perioadă3. Prima inscripţie de la Satala nu este anterioară secolului II p. Chr.4, dar explorările arheologice mai recente au pus în evidenţă vestigiile unui castru de legiune datând din perioada lui Vespasianus5. Potrivit istoricului Cassius Dio, Traian a vizitat Satala la începutul războiului parthic, unde a primit omagiile lui Anchialos, regele heniochilor şi machelonilor care i-au jurat supunere6. Situarea acestei aşezări pe itinerariul împăratului şi rolul pe care l-a jucat ca scenă pentru organizarea ceremoniei menite să îl impresioneze pe dinastul barbar demonstrează că la Satala se afla un castru de mari dimensiuni, în care staţiona o legiune. Reorganizarea Cappadociei ca provincie de rang consular sub Vespasianus trebuie pusă în legătură cu escaladarea tensiunilor dintre Imperiul Roman şi Regatul Parthic7. Absenţa unor forţe substanţiale în Asia Minor făcea ca flancul stâng al dispozitivului roman din Syria să fie foarte vulnerabil. De asemenea, această reorganizare trebuie pusă în relaţie cu anexarea Commagenei, Armeniei Minor8, dar şi a micilor regate de la Emessa şi Chalkidike, ultimele două intrând sub autoritatea guvernatorilor Syriei. Un argument suplimentar, deşi nu infailibil, în favoarea tezei prezenţei a două legiuni pe teritoriul Cappadociei îl reprezintă numărul trupelor auxiliare. Potrivit unei afirmaţii a marelui istoric Tacitus, efectivele trupelor auxiliare ale unei provincii erau egale cu cele ale legiunilor din teritoriul respectiv9. Astfel, în Cappadocia staţionau, potrivit informaţiilor oferite de Flavius Arrianus, 4 alae şi 10 cohortes, alte cinci sau şase cohorte fiind cunoscute pe baza documentelor epigrafice10. Legiunea a participat, fără îndoială, la războiul parthic al lui Traian11. Cel mai târziu în 118/119 p. Chr., legio XVI Flavia Firma a fost transferată la Samosata, în Syria12, fiind înlocuită la Satala de legio XV Apollinaris, venită din Egipt. Prezenţa sa la Samosata este confirmată, la mijlocul secolului II p. Chr., de Ptolemaios, în lucrarea sa, Geographia1. De asemenea, numele acesteia figurează pe lista legiunilor romane gravată pe o epigrafă de la Roma în ordinea aşezării lor geografice: XII Fulminata, XV Apollinaris, III Gallica, IIII Scythica, XVI Flavia2. La Samosata au fost descoperite un cippus, aparţinând unui militar al legiunii, şi ţigle ştampilate3. Aceste materiale nu pot fi datate, însă, cu precizie şi nu oferă informaţii cu privire la data transferării legiunii la Samosata. Însă cea mai concludentă dovadă privind prezenţa legiunii XVI Flavia Firma în Syria în primii ani ai principatului lui Hadrianus o constituie un text epigrafic deteriorat de la Gerasa a cărui lectură a provocat o dispută aprinsă între cercetători. Este vorba de o inscripţie onorifică aparţinând legiunii VI Ferrata. Oraşul a intrat sub control roman în timpul lui Pompei şi a fost integrat în provincia Syria4. Ulterior, la o dată necunoscută, Gerasa şi alte cetăţi care alcătuiau Decapolis au intrat sub autoritatea guvernatorului Arabiei5. Motivele acestei decizii sunt, de asemenea, necunoscute6. Inscripţia a fost publicată pentru prima dată de A. H. M. Jones, în 19287, şi reluată de C. B. Welles, zece ani mai târziu, cu următoarea lectură8:
Inscripţia a fost reanalizată în 1980 de D. L. Kennedy, care a oferit o nouă lectură9: ..U]lpiae fideli... Provinciae ?] Arabiae vexill(ationis)] leg. VI Ferr(atae) imp(eratore) Caes(are) T]raiano Hadriano Aug(usto) trib. pote]st. III cos [III] ...]runt ex Alex[andria] O interpretare diferită a fost oferită de H. M. Cotton, care a remarcat, pe bună dreptate, că aceste variante de lectură ale epigrafei nu constituie o dovadă suficient de solidă în favoarea ipotezei privind prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în timpul lui Hadrianus10. Cercetătoarea israeliană a considerat, pe bună dreptate, eronată ipoteza lui Welles,potrivit căreia militarii legiunii VI Ferrata i-ar fi dedicat o inscripţie procuratorului provinciei. H. M. Cotton a mai remarcat că un ofiţer de rang ecvestru care a efectuat doar primele două miliţii nu putea accede la înalta poziţia de procurator al Iudeii, de rang centenar. Autoarea a propus, în schimb, o nouă variantă de reconstituire a textului inscripţiei, pornind de la ipoteza că acesta reda un cursus honorum senatorial, fiindu-i dedicată guvernatorului provinciei care deţinea şi funcţia de legat al legiunii. H. M. Cotton a respins lectura primului rând păstrat al inscripţiei, oferită de D. L. Kennedy, U]lpiae fideli[---] pe care o consideră cu totul improbabilă. Cercetătoarea a dat o nouă lectură: piae fideli[s, care, în opinia sa, reprezintă epitetul unei legiuni. Acest epitet a fost conferit legiunilor I Adiutrix, I Minervia, II Adiutrix, VII Claudia, XI Claudia, XIII Gemina şi XXII Primigenia. În schimb, H. M. Cotton a admis lectura lui D.L. Kennedy din r. 5 al inscripţiei, privind cea de a treia puterea tribuniciană a împăratului Hadrianus, fapt care datează inscripţia între 10 decembrie 118-9 decembrie 119 p. Chr. Ne asumăm, la rândul nostru, această lectură, pe care o considerăm corectă. De asemenea, Cotton a acceptat lectura lui D. L. Kennedy [---]runt ex Alex[---] pentru ultimul rând al înscripţiei, pe care l-a completat astfel: [redie]runt ex Alex[andria]. Cel căruia i-a fost dedicată epigrafa este, în opinia cercetătoarei israeliene, M. Paccius Silvanus Quintus Corredius Gallus Gargilius Antiquus1, succesorul primului guvernator al provinciei, C. Claudius Severus. Acesta a fost numit consul suffectus în 119 p. Chr.2, fapt care ar putea constitui, în cazul în care identificarea ar fi corectă, un terminus ante quem pentru datarea inscripţiei.
Cercetătorul american E. L. Wheeler a demonstrat că, începând, cel mai probabil, cu anul 106, în Egipt a staţionat legio XV Apollinaris, care a fost transferată de la Carnuntum, din Pannonia, la Nikopolis7, în locul legiunii III Cyrenaica, stabilită la Bostra, în noua provincie Arabia8. Nu avem dovezi concludente privind participarea legiunilor XV Apollinaris şi XXII Deiotariana la războiul parthic al lui Traian. Două monede, una din Arados, şi alta din timpul lui Domitianus, despre care se crede că provine din Neapolis în Samaria, ambele purtând contramarca legiunii XV Apollinaris (LXV), atestă prezenţa unei vexillatio a acestei unităţi în Phoenicia sau în Iudeea între anii 115-117 p. Chr9. Probabil că legio XV Apollinaris sau o vexillatio a acesteia a îndeplinit o misiune de susţinere logistică a trupelor care operau împotriva rebelilor din Iudeea sau chiar a participat la companie10. În 115 p. Chr., în Cyrene a izbucnit revolta iudeilor, care a cuprins apoi şi Egiptul. Scrisoarea găsită la Hermouplis evocă înfrângerea suferită de una dintre legiunile locale în faţa rebelilor. În papyrul respectiv se mai menţionează că prefectul Egiptului, Rutilius Lupus, mai dispunea de o altă legiune, care urma să ajungă la Memphis11. Nu cunoaştem identitatea legiunii înfrânte, dar putem presupune că, în condiţiile în care legio XV Apollinaris a participat la operaţiunile împotriva rebelillor diu Iudeea, aceasta era unitatea aşteptată să sosească la Memphis. Cu siguranţă, nu era legio III Cyrenaica, care se afla în corpul expediţionar condus de Q. Marcius Turbo1. Transferul legiunii VI Ferrata în Arabia trebuie legat de cel al plecării legiunii XV Apollinaris din Egipt la Satala, unde a înlocuit legio XVI Flavia Firma, transferată la Samosata, în Syria. Cel mai probabil, legio XV Apollinaris a fost transferată la Satala în 118 p. Chr. sau în 119 p. Chr. Rezultă că plecarea legiunii XVI Flavia Firma de la Satala la Samosata a avut loc în acelaşi timp. Plecarea legiunii VI Ferrata din Egipt, unde a participat la operaţiunile de reprimare ale revoltei iudeilor, a avut loc, aşadar, cel mai timpuriu în anul 117 p. Chr., dar nu mai târziu de 119 p. Chr., când prezenţa legiunilor III Cyrenaica şi XXII Deiotariana este atestată la Nikopolis2. Considerăm neîntemeiată rezerva exprimată de cercetătorul francez P.-L Gatier, cu privire la informaţiile conţinute în papyrul BGU 140, privind prezenţa celor două legiuni în august 119 p. Chr. în castrul dublu situat în apropiere de Alexandria3. Ambiguitatea informaţiei invocată de acest istoric, potrivit căreia castrul respectiv purta numele legiunilor care staţionaseră anterior, este lipsită de orice fundament. Nu dispunem de mărturii care să ateste numirea castrelor în funcţie de legiunile care staţionau, cu atât mai puţin a legiunilor care staţionaseră anterior. Este de neconceput ca, la 13 ani după plecarea legiunii III Cyrenaica din Egipt în Arabia, castrul de la Nikopolis să poarte numele acesteia şi nu pe cel al legiunii care o înlocuise. Chiar şi dacă am accepta ipoteza că legio III Cyrenaica nu se mai afla în august 119 p. Chr. în Egipt, nu avem niciun motiv să presupunem aceeaşi situaţie pentru legio XXII Deiotariana. Prin urmare, chiar dacă legio III Cyrenaica nu mai era prezentă la Nikopolis, iar legio XXII Deiotariana se mai afla în acest castru, ipoteza evocată de cercetătorul francez devine un nonsens. De asemenea, P.-L. Gatier a presupus că inscripţia de la Gerasa mai sus evocată ar data din timpul scurtei perioade pe care împăratul Hadrianus a petrecut-o în acest oraş şi ar reprezenta o dedicaţie adresată principelui de către militarii care îl însoţeau. Considerăm această interpretare ca fiind speculativă şi improbabilă, şi, în plus, imposibil de argumentat4. De asemenea, fără drept de apel, învăţatul francez respinge ca argument pentru prezenţa legiunii în Egipt inscripţia funerară de la Bostra a unui militar al legiunii: T. Flavius M. [f.] Col(lina) Marcianus, domo Philad(elphia), optio hast(ati) leg(ionis) VI Ferr(atae), Luculla mat(e)r et Fl(avia) Lalla soror her(edes) eius.5. Obiecţiile formulate de P.-L. Gatier cu privire la prezenţa legiunii VI Ferrata în Arabia în primii ani ai domniei lui Hadrianus se bazează pe analiza inscripţiilor de la Gerasa şi de la Bostra, apărută într-un studiu publicat în 1979 de M. P. Speidel, cu privire la primele unităţi care au constituit garnizoana noii provincii Arabia6. Însă teza lui Speidel s-a dovedit depăşită în lumina noilor informaţii apărute la doi ani după publicarea articolului său. Învăţatul german a afirmat că legio VI Ferrata a staţionat în Syria până în anul 117 p.Chr., când a fost transferată în Iudeea1. S-a dovedit însă că, nu mai târziu de primii ani ai domniei lui Hadrianus, în Iudeea a fost transferată legio II Traiana, nu legio VI Ferrata2. P.-L. Gatier trece, de asemenea, sub tăcere o inscripţie aflată la Amman, capitala Iordaniei, menţionată de D. L. Kennedy, gravată pe un bloc de construcţie, cu următorul text3: VEXIL[... LEG. V[... [...?... După cum a remarcat istoricul britanic, după litera V este un spaţiu de cel puţin cinci litere. De pe lista legiunilor al căror număr de ordine începe cu V pot fi eliminate VI Victrix, VII Gemina VIII Augusta şi VIIII Hispana, deoarece acestea nu au participat la nicio misiune în Orient. Singurele legiuni la care poate trimite înscripţia sunt V Macedonica, VI Ferrata şi VII Claudia p. f. Prima este atestată în Iudeea prin mai multe inscripţii4, iar a treia a participat la războiul parthic al lui Traian5. Kennedy a considerat drept cea mai plauzibilă ipoteza potrivit căreia inscripţia îi aparţine legiunii VI Ferrata, ipoteză care, în opinia noastră, este corectă. Această inscripţie evocă, susţine Kennedy, exemple similare, precum cea de la Auchendavy (RIB 2180), pe vallum Antonini: vex(illatio)/leg(ionis) II [Aug(ustae) f(ecit)]. Reconstituirea inscripţiei de la Amman propusă de învăţatul britanic este următoarea: Vexil[latio]/leg(ionis) V[I Ferr(atae)]/[fecit]6. Gatier a încercând să demonstreze continuitatea prezenţei în Arabia a legiunii III Cyrenaica din momentul creării provinciei. Cu toate acestea, cum însuşi epigrafistul francez admite în studiul său7, primele dovezi incontestabile privind existenţa legiunii III Cyrenaica în Arabia datează abia din timpul lui Antoninus Pius. Este vorba de o serie de monede datate între 140-144 p. Chr.8 Prin urmare, concluzia care se impune din studiul acestor dovezi este cea potrivit căreia legiunea VI Ferrata a staţionat în Arabia în primii ani ai domniei lui Hadrianus. În urma plecării acesteia de la Raphaneae9, în 114 p. Chr., şi stabilirea la Bostra, în jur de 118/119 p. Chr., în Syria au rămas doar două legiuni: III Gallica şi IIII Scythica. Transferul legiunii XV Apollinaris de la Alexandria la Satala, în Cappadocia, în 118/119 p. Chr., a determinat plecarea legiunii XVI Flavia Firma din această provincie la Samosata, în Syria. Drept urmare, legio III Gallica a fost transferată de la Samosata la Raphaneae1. Distribuţia legiunilor romane din Orient în anul 119 p. Chr. era aceasta:
Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|