Condideratii generale privind raspunderea civila delictuala

Jean Loup Amselle, (2008), L’Occident décroché, Editeur Stock. De la critique postcoloniale, on retient surtout la remise en cause de l'universalité de la raison occidentale et celle de la prétention européenne à exporter les Lumières, la démocratie et les droits de l'Homme. Pour Jean-Loup Amselle, cette opposition entre l'Ouest et le reste est simplificatrice: elle ignore les connections et les interférences réciproques, ne prend pas en compte des philosophies ou des pensées concurrentes de la pensée occidentale élaborées en Europe et, enfin, méconnaît les réflexions et les controverses venues d'Afrique, d'Asie et d'Amérique du Centre ou du Sud. Pour y voir clair, il a donc entrepris une vaste enquête à travers continents et théories, auteurs et institutions. Du renouveau d'une certaine pensée juive dans le sillage de Benny Lévy à l'indigénisation du mouvement zapatiste, en passant par la défense des savoirs endogènes africains ou l'affirmation d'une temporalité indienne spécifique, il analyse les divers 'décrochages' par rapport à l'Occident et les dangers qu'ils recèlent quand ils mettent en avant les principes essentialistes de cultures et de races. Chemin faisant, il revient aussi sur la figure tutélaire de Gramsci pour montrer combien l'hommage rituel dont celui-ci fait l'objet dans les études postcoloniales repose sur un usage infidèle de sa pensée.

'L' Occident décroché': 'décroché', c'est à dire tombé de son piédestal, désaxé, flottant dans un bain idéologique, un éther démagogique. Sa vaste enquête sur les postcolonialismes impute en effet nos sombres perspectives d'avenir - puisque la reconnaissance de toutes les minorités n'a pas l'air pour demain - à tous les intellectuels à succès qui (...) joueraient à 'déconstruire l'Occident'.

1 Voir Horace Engdahl, secrétaire de l’Académie suédoise qui annonce Le Prix Nobel de littérature: Le prix Nobel de littérature pour l’année 2008 est attribué à l’écrivain français Jean-Marie Gustave Le Clézio «l’écrivain de la rupture, de l’aventure poétique et de l’extase sensuelle, l’explorateur d’une humanité au-delà et en - dessous de la civilisation régnante».

2 Voir Gérard de Cortanze, 1999 Le Clézio, le nomade immobile, qui caractérise Le Clézio de la façon suivante: «j’ai une conception sans doute morale de la littérature, car je crois, en effet, que la littérature est une fiction en vue d’autre chose», p.6.

1 «La langue française est peut-être mon seul véritable pays», Entretien avec J.M.G. Le Clézio, Label France, nr. 45, 12/2001 explique la fascination de l’ailleurs de J.M.G. Le Clézio: La culture occidentale est devenue trop monolithique […]. Toute la partie de l’être humain est occultée au nom du rationalisme. C’est cette prise de conscience qui m’a poussé vers d’autres civilisations (p.3). Cette interview a été réalisée par Tirthankar Chanda, Universitaire et collaborateur au Magazine littéraire et au Label France nr.45.

2 «Noble nomade, Nobel», par Jean-Louis Ezine, Le Nouvel Observateur, Bibliobs, le 18 novembre 2006.

1 Issa Asgarally, écrivain mauricien, auteur de L'interculturel et la guerre, 2005, Imprimerie MSM Ltd., Ile Maurice.

1 «J.M.G. Le Breton», Le Nouvel Observateur, Nr. 2290, jeudi 25 septembre 2008; «Les mille et une îles de Le Clézio», Le Nouvel Observateur, 9/10/2008.

1 Herbert Kliebard, "Reappraisal: The Tyler Rationale," in Curriculum Theorizing: The Reconceptualists, ed. William Pinar (Berkeley: McCutchan Publishing Corp., 1975), p. 70.

2 Lawrence Cremin, "Curriculum Making in the United States," in Curriculum Theorizing: The Reconceptualists, ed. Pinar, pp. 19-35.

3 Ibid., p. 33.

1 Ralph Roeder, The Man of the Renaissance (New York: The Viking Press, 1933), p. 213.

1 Ibid., p. 213.

2 Jacob Burckhardt, The Civilization of the Renaissance in Italy (New York: Harper & Row, Publishers, 1929), p. 382.

1 Baldesar Castiglione, The Book of the Courtier, translated by Charles S, Singlton (New York: Anchor Books, 1959), pp. 31-32.

2 Ibid., p. 40.

3 Julia Sutton, "Reconstruction of 16th Century Dance," in C.O.R.D. 's Dance History Research: Perspectives from Related Arts & Disciplines; Proceedings from the 2nd Conference on Research in Dance, July 4-6, 1969, Warrenton, Va., p. 56.

4 Thoinot Arbeau, Orchesography, translated by Mary Stewart Evans (New York: Dover Publications, Inc., 1967), p. 13.

1 Ibid., p. 6.

2 Castiglione, The Book of the Courtier, p. 43.

3 Groves' Dictionary of Music and Musicians, Vol. 1, ed. Eric Blom (London: Macmillan & Co., Ltd., 1954), p. 482.

4 Arbeau, Or chesography, p. 51.

5 Ibid., p. 59.

1 Castiglione, The Book of the Courtier, p. 43.

"But, having thought many times already about how this grace is acquired (leaving aside those who have it from the stars), I have found quite a universal rule which in this matter seems to me valid above all others, and in all human affairs whether in word or deed; and that is to avoid affection in every way possible as though it were some very rough and dangerous reef; and to practice in things a certain sprezzatura (nonchalance), so as to conceal all art and make whatever is done or said appear to be without effort and almost without any thought about it.

Therefore we may call that art true art which does not seem to be art; nor must one be more careful of anything than of concealing it, because if it is discovered, this robs a man of all credit and causes him to be held in slight esteem."

2 Ibid., p. 289.

3 John S., White, Renaissance Cavalier (New York: Philosophical Library, 1959), p. 58.

1 John M. Majors, "The Moralization of the Dance in Elyot's Governour Studies in the Renaissance (New York: Renaissance Society of America), Vol. 5, pp. 27-28.

2 Sir Thomas Elyot, The Boke named the Governor, ed. S. E. Lehmberg (New York: Everyman's Library, 1907), p. 77.

3 Ibid., p. 78.

4 Ibid., p. 78.

5 Ibid., p. 79.

1 Ibid., pp. 79-86. The explicit nature of the "dance-to-prudence" analogy may be seen as an example of the Elizabethan conception of "the univerdal order," E. M„ W0 Tillyard, The Elizabethan World Picture (New York; Vintage Books).

1 RE XII, 1925, col. 1271 şi urm.

2 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7, 1, 2; 3.

3 Ibidem, 7, 1, 3; Mitford 1980, 1186; DE IV, s. v. limes, 1317 şi urm.

4 RE XII, 1925, 1271-2, 1765; R. Syme, CAH XI, 1936, 140-1; cu privire la Satala, vezi: Mitford 1980, 1187; DE IV, s. v. Limes, 1314 şi urm.

5 Vezi referinţe bibliografice la Berchem, 190, nr. 29.

6 Berchem, 191, nr. 31; Ibidem, nr. 32, unde acest autor consideră că legio XVI Flavia Firma nu a staţionat niciodată în Cappadocia, ci doar în Syria, înlocuind legio X Fretensis care a fost transferată la Ierusalim.

7 Suetonius, Vespasianus, 8, 4.

1 Mitford 1980, 1183-4.

2 Keppie 1986, 421 şi urm.; Reynolds-Beard-Roueche, 137; Isaac 1990, 50-1, care a remarcat că este vorba doar de vexilaţii ale celor patru legiuni, fiind posibil transferul unui detaşament din legio XVI Flavia pentru a participa la aceste lucrări; Schwartz 1990, 9, nr. 26.

3 Mitford 1974, 165-6; Mitford 1977, 507-9; Mitford 1980, 1186-92.

4 Mitford 1974, 164-5, nr. 3 = AE 1971 465.

5 Hartmann 2004; Drahor-Berge-Kurtulmu 2004.

6 Cassius Dio 68, 19, 2.

7 Panegyricus, IX, 2; XIV, 1; XVI, 1; LVIII, 3; LXXXXIX, 3; ILS 8970; cf. E. Dabrowa 1998, 64 şi urm. (non vidi).

8 Flavius Iosephus, Bellum Iudaicum, 7, 7, 1; Suetonius, Vespasianus, 8; Mitchell 1993, 118; Gebhardt 2002, 43 şi urm.; M. A. Speidel 2005, 85-100.

9 Tacitus, Annales, 4, 5, 6.

10 Ektaxis kata Alanon, I-XIV; XVIII; idem, Periplus Ponti Euxini, 3; 9; Mitford 1980, 1189; AFRBA 1983, 16 şi urm.

11 CIL X 1202.

12 Cassius Dio 55, 24, 3; M. A. Speidel 2000, 330, nr. 42; AE 1950 190.

1 Ptolemaios, V, 14, 18: Samosata, legion Flauia.

2 CIL VI 3492 = ILS 2281.

3 IGLS I 53, 57 = CIL III 6048; CIL III 13615, 14165 (cf. IGLS I, 55).

4 Flavius Iosephus, Antiquitates Iudaicae XIV, 74-6; idem, Bellum Iudaicum, I, 155-7.

5 Bowersock 1983, 91; Millar 1993, 95; 409.

6 Vezi Freeman 1996, 107, care pune decizia pe seama unor raţiuni de ordin administrativ.

7 Jones 1928, 146-7, nr. 3.

8 Welles Kraeling 1938, 435, nr. 171.

9 Kennedy 1980, 297-9.

10 Cotton 2000, 354-7.

1 AE 1971 551 = IGLS XIII.1, 9063.

2 AE 1979 62. Despre cariera acestui personaj, vezi: Dabrowa 1995, p. 100.

3 Cotton 2000, 355.

4 Arrianus, Parthike, Fr. 85; AE 1950 66 = AE 1952 94; B. E. Thomasson, Laterculi praesidum, III, 183, nr. 58; IRT 545.

1 AE 1968, 510-1.

2 AE 1972 616 = SEG XVII 584 = DNTH 113 = Dobson 1978, nr. 113; AE 1972 617. Despre discuţia cu privire la misiunea îndeplinită de acest personaj în Cyrenaica, vezi Wheeler 2000, 292-3.

3 Eusebius, Historia ecclesiastica, 4, 2, 3-4; SHA, Vita Hadriani, 5, 8; Petolescu 1993, 288, nr. 26-9.

4 Este vorba de monede emise în timpul lui Traian în Caesarea Cappadociei, descoperite la Ptolemais, în Cyrenaica: Kraeling 1962, 17, 268, 269, nr. 291; BMC, Cyrenaica, CCX; cf. BMC, Galatia, Cappadocia, and Syria, 53. nr. 54-7; 59, nr. 112-6.

5 Pucci 1981, 58; Applebaum 1979, 310-4; Strobel 1988a, 266-7.

6 BGU I 140 = DNTH 333; Keppie 1973, 861; Strobel 1988a, 266.

7 Wheeler 2000, 259-308.

8 Préaux 1950-1951, 123-39; Dussaud 1955, 154; Petersen 1967, 160, nr.3; M. P. Speidel 1977, 689-93; Kennedy 1980, 289-92; Strobel 1988a, 251-80; Freeman 1996, 91-118; Gatier 2000, 341-9. Strobel 1988b, 196; Strobel 1988a, 262-3, 266-7 susţine că în Egipt a rămas, timp de 12 ani, doar legiunea XXII Deiotariana. Wheeler 2000, 288, nr. 168, consideră că teza reducerii garnizoanei romane din Egipt la o singură legiune în timpul lui Traian nu este plauzibilă.

9 BMC, Phoenicia, XXXVII; Rey-Coquais 1974, 167 şi Rey-Coquais 1978, 68 afirmă că legio XV Apollinaris a staţionat temporar la Arados. Această teză a fost respinsă de Howgego 1985, 257, care susţine că legiunea ar fi fost prezentă în regiune în timpul revoltei din Iudeea, desfăşurată între 132-135 p. Chr. Însă această ipoteză rămâne o simplă speculaţie, deoarece nu există dovezi cu privire la participarea legiunii la campania împotriva rebelilor conduşi de Simon bar Kochba, unitatea fiind prezentă cu efectiv complet la operaţiunile purtate de Flavius Arrianus împotriva iudeilor. (cf. Ektaxis kata Alanōn, 5, 15, 24). Moneda găsită la Arados a fost datată în 115/116 p. Chr. (Howgego 1985, 257), 113/114 p. Chr., (Reinach 1914, 6-7, n. 4).

10 Wheeler 2000, 291.

11 DNTH = P. Bremen 1 = CPJ 438; Birley 1997, 74; Pucci 1981, 57-8, n. 67; cf. 58-9; Smallwood 1976, 402, n. 50 afirmă că, în această perioadă, în Egipt, a staţionat o singură legiune.

1 Nota 38.

2 Nota 39.

3 Gatier 2000, 343.

4 Ibidem.

5 Sartre 1974, 86 = AE 1974 659 = AE 1909 132.

6 M. P. Speidel 1977, 697-8.

1 Ibidem, 698, nr. 35; Pflaum 1969, 225 şi urm.; Keppie 1973, 859-64; M. Avi-Yonah, 1973, 209-13.

2 Isaac-Roll 1979, 149-55. Ipoteza celor doi cercetători a fost constestată de Rea 1980, 220-1. Demonstraţia a fost reluată în Isaac-Roll 1982, 131-2, unde autorii ipotezei au revenit asupra inscripţiei şi au adus noi argumente în favoarea lecturii iniţiale.

3 Kennedy 1980, 299-302.

4 Din perioada lui Nero: Landau 1976, 76-80; războiul parthic al lui Traian: CIL III 14155²; Filow 1906, 68-70; Lepper 1948, 177; din timpul lui Hadrianus: Avi-Yonah 1939, 57 şi urm.

5 ILS 9491; AE 1939 132; Guey 1938, 56-7; Lepper 1948, 180-3.

6 Inscripţii similare ale acestei legiuni au fost descoperite pe apeductul de la Caesarea Maritima şi în alte zone din Iudeea: Lifshitz 1960, 109-11; Tzori 1971, 53-4.

7 Gatier 2000, 344.

8 Seyrig 1941, 31-44; Kindler 1975, 14-147; Kindler p. 92-5.

9 CIL III 14165 = IGLS IV 1400; Keppie 1986, 194; Rémy 1986, 61; Strobel 1988a, 262, 264; Wheeler 1996, 255-6.

1 Wheeler 1996, 256, nr. 56, cu bibliografie.

1 Kincaid (2000), 67.

2 Searle (2002) oferă o analiză interesantă a presupoziţiilor perspective clasice.

1 Cf. Elster (1983).

1 Sen (1999b), 366.

1 W. H. Newton-Smith distinge între evaluări minirat şi maxirat ale raţionalităţii deciziilor, ultimele presupunând nu doar evaluarea mijloacelor, ci şi a antecedentelor deciziei: opinii, preferinţe, scopuri. (Newton-Smith 1994, 315 şi urm.)

1 We refer conventionally to the Secound World War and ro the Roumanian Revolution 1989.

2Rumäniendeutsch = die deutsche Hochsprache, die sich an der deutschen Grund-Hochsprache orientiert, indem sie spezifische Merkmale für die Region (Rumänien) aufweist, wo sie gesprochen und geschrieben wird; Pressesprache = die deutsche Hochsprache in schriftlicher Form, die in der Presse Rumäniens verwendet wird.

3 Für dieses Thema, siehe unter anderem: Genette (1979, 1982, 1987, 1994), Lane (2007).

4 Der für die schriftliche Presse spezifische Peritext beinhaltet jene paratextualen Formen, die den Text innerhalb derselben Zeitung begleiten und umgeben und die unmittelbar mit dem Text verbunden sind. Der Peritext unterstützt den eigentlichen Text durch verbale Elemente (die suggestive Kraft des Wortes) und durch nonverbale Elemente (Fotos, Bilder, Tabellen, Graphiken). Was in der vorliegenden Arbeit interessiert, ist der Peritext verbaler Art, den man in zwei Kategorien unterteilen kann: dem verlegerischen Peritext und dem auktorialen Peritext.

Der auktoriale Peritext, der sich als eine Reihe von paratextuelen Produktionen präsentiert, die direkt vom Autor verfasst und an den Basistext innerhalb derselben Publikation angeschlossen sind, beschränkt sich im Journalismus auf folgende Diskursformen: den Journalistenname, den Übertitel, den Titel, den Untertitel, den Zwischentitel und den Chapeau.

5 Cvasnîi Cătănescu 2006: 7.

1 Zur die Behandlung dieses Themas, siehe unter anderem: Slama Cazacu (2000), Thom (1993)

1 Hdladchi, P., B., (1985), Spionajul economic armă a concurenţei capitaliste, Ed. Politică, Bucureşti, p. 9.

1 NĂSTASE, I., G., (2001), Metode de evaluare şi de analiză a eficienţei economice în transferul internaţional de tehnologii. Teză de doctorat, specializarea Analiză economico-financiară, Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune, Academia de Studii Economice, Bucureşti.

1 Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi-a revizuit prognoza de creştere economică pentru România de la 1,3% la 0% sau chiar la un număr negativ, de -0,5%, dar se aşteaptă la reluarea creşterii economiei până la sfârşitul anului, a declarat, luni, şeful misiunii FMI în România, Jeffrey Franks.

1 potrivit declaraţiilor secretarului de stat în Ministerul Finanţelor Gheorghe Gherghina.

1 Declaraţia Premierului Emil Boc în cadrul întâlnirii cu reprezentanţii Asociaţiei Municipiilor din România, 22 februarie 2010, daily business.ro

2 Numărul de posturi ocupate din sectorul public a scăzut cu 36.404 în perioada decembrie 2008-februarie 2010, respectiv o reducere de la 1.398.867 la 1.362.463 posturi efectiv ocupate, potrivit declaraţiilor secretarului de stat in Ministerul Finanţelor Gheorghe Gherghina.

3 Potrivit Ministerului Muncii în prezent sunt 5521, 5 mii persoane pensionari cu o pensie medie de 677 lei, valoarea punctului de pensie fiind 732,8; salariul minim pe economie este de 600 lei, numărul şomerilor înregistraţi este de 765,3 mii persoane cu o rată a şomajului de 8,36%.

1 R. Miga-Beşteliu, (1997), Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public, Ed. All, Bucureşti, p. 169-170.

2 IPS Pr. I. Popa, (2010), Dătătorul de lege şi legea – legământ în mişcare prin istorie, în Biserica ortodoxă şi drepturile omului. Paradigme, fundamente, implicaţii, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, p. 113.

3 Aristotel, (1988), Etica Nicomahică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p. 142.

4 Cicero, De Republica, III, 17.

5 V. Hanga, (1989), Principiile dreptului privat roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, p.18.

1 N. Popa, I. Dogaru, Gh. Dănişor, D.C. Dănişor, (2010), Filosofia dreptului. Marile curente, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, p. 106.

2 H. Grotius, (1968), Despre dreptul războiului şi al păcii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, p. 108.

3 Ş. Munteanu, (2009), Repere în istoria filosofiei dreptului, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti,
p. 34-35.

4 Giorgio del Vecchio, Lecţii de filozofie juridică, Ed. a IV-a a textului italian, traducere de Josif Constantin Drăgan, Ed. Europa Nova, Bucureşti, p. 248.

5 Ibidem, p. 245.

6 Ibidem.

7 I. Muraru, S. Tănăsescu, (2003), Drept constituţional şi instituţii politice, Vol. I, ed. a IX-a, Ed. All Beck, Bucureşti, p. 135-136.

8 I. Moroianu-Zlătescu, R. Demetrescu, (2002), Drepturile omului. Mecanisme şi instituţii specializate ale Naţiunilor Unite, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, p. 3.

1 D. Popescu, A. Năstase, F. Coman, (1994), Drept internaţional public, Casa de editură şi presă „Şansa” S.R.L., Bucureşti, p. 109.

2 E. Moroianu, (2008), Drepturile omului între universalism juridic şi dreptul la diferenţiere. O abordare de ordin socio-antropologic, în Dreptul comunitar şi dreptul intern. Aspecte privind legislaţia şi practica judiciară. Comunicări prezentate la Sesiunea ştiinţifică a Institutului de Cercetări Juridice 17 aprilie 2008, Ed. Hamangiu, Bucureşti, p. 165.

3 A. Barav, Ch. Philip, (1993), Dictionnaire juridique des Communautés européennes, PUF, Paris, p. 161 şi urm.

4 I. Deleanu, (2006), Instituţii şi proceduri constituţionale în dreptul român şi în dreptul comparat, Ed. CH Beck, Bucureşti, p. 144-149.

5 Ibidem, p. 467.

1 D. Popescu, A. Năstase, F. Coman, op. cit., p. 107.

2 I. Muraru, E.S. Tănăsescu, op. cit, Vol. I, p. 151.

1 CJCE, cauza Daniele Annibaldi vs. Sindaco del Comune di Guidonia, 18 decembrie 1997, C-309/96, Rec., p. I-7493.

2 CJCE, cauza Comisia vs. Republica Federală Germania, C249/86, 18 mai 1989, Rec., p. 1263.

3 CJCE, cauza Internationale Handelsgesellschaft mbH vs. Einfuhr und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel, 17 decembrie 1970, 11/70, Rec., p. 1125, în P. Rambaud, Les grandes décisions de la jurisprudence communautaire, 3^e édition, Hachette, 2007, p. 30-34.

4 F. Sudre, (1998), La communaute européenne et les droits foundamentaux après le traité d'Amsterdam. Vers un nouveau système européen de protection des droits de l'homme, JCP nr. 1-2/7 ianuarie, p. 8.

5 CJCE, cauza NV Algemene Transport en Expeditie Onderneming Van Gend en Loos c/ Administration fiscale néerlandaise, 5 februarie 1963, 26/62, Rec. 3, în P. Rambaud, op. cit.,
p. 10-15.

6 CJCE, cauza Union de pequeños agricultores c/ Conseil de l'Union européenne, C-50/00P, 25 iulie 2002, Rec., I-66/77.

1 Lynn E. Davis, Globalization's Security Implications, RAND Issue paper, 2003, p. 4, citat de T. Frunzeti, G. Dulea, Psihologia terorismului în era globalizării, Edit. Centrului Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009, p. 98.

1 S. Tsang, (2008), Serviciile de informaţii şi drepturile omului în era terorismului global,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, p. 16.

2 T. Frunzeti, G. Dulea, op.cit., p. 95.