Conţinut Capitolul I. Scopul sufletului, liberul arbitru
Yüklə 208,7 Kb.
|
1.) Familia în trecut Pentru viaţa armonioasă a familiei nu poate lipsi o diviziune sănătoasă a muncii. În trecut această diviziune a muncii îl situa pe bărbat, capul familiei, în postura de susţinător material al familiei, care efectuează toate muncile grele din jurul casei. Femeia, soţia, ca un adevărat prim-ministru al capului familiei dirijează cu înţelepciune feminină viaţa internă a familiei, fiind atentă să-i ceară întâi părerea bărbatului, nelăsând nici măcar din întâmplare comunicarea unei hotărâri deja luate. Bărbatul acceptă cu înţelegere propunerile soţiei, ştiind că ea se pricepe mai bine la întocmirea bugetului şi ştie mai bine ce trebuie cumpărat pentru copii, etc. În familiile cu o astfel de viaţă armonioasă bărbatul era bărbat, având toate calităţile de bărbat (bărbat cu bărbăţie) iar femeia era femeie cu calităţi feminine (femeia feminină). În aceste
Tinerii (şi chiar cei mai în vârstă) trăiesc din ce în ce mai mult în concubinaj în loc de căsătorie. Tot mai mulţi copii se nasc din relaţiile de concubinaj. Care este cauza? Poate că tinerii nu îndrăznesc să-şi asume o răspundere mai mare sau obligaţii materiale mai mari! Poate că este mai mică încrederea reciprocă! Bărbatul, soţul, nu câştigă atât cât să-şi poată întreţine singur familia sau nu câştigă atât cât să-şi întreţină familia în condiţiile în care dezvoltarea tehnologică şi reclamele ridică foarte mult nivelul pretenţiilor. Tocmai de aceasta a devenit necesar ca şi femeia să aibă serviciu. Ce se întâmplă atunci? Se cere femeilor să-şi continue rolul mai dinainte asumat în familie. Multe dintre ele nu au putut să facă faţă acestui dublu rol pe termen lung. Resursele lor s-au epuizat. Au devenit tot mai nervoase, mai neliniştite. Tot mai multe femei s-au îmbolnăvit psihic. Dacă femeia, soţia, datorită studiilor făcea carieră şi câştiga mai mult decât soţul, acesta din urmă era afectat negativ. Nu putea să-şi explice de ce nu mai poate să-şi asume rolul de cap al familiei. Acest proces a evoluat spre pierderea rolului tradiţional al familiei. Femeia, soţia a început să simtă ca pe o povară naşterea. Nu întâmplător s-a schimbat şi terminologia în acest sens (femeia care aşteaptă un copil se numeşte însărcinată). Bărbatul se simte din ce în ce mai bine în familie pentru că crede că soţia nu mai are nevoie de el. Din cauza lipsei de armonie, un cuplu din două ajunge să divorţeze. Ca urmare mulţi copii cresc în familii destrămate, de regulă alături de mame. Dacă femeia nu va avea un nou soţ, concubin sau prieten, copiii nu au exemplul unui comportament bărbătesc. Ei nu vor cunoaşte în familie rolul bărbatului. Din această pricină se poate observa că atunci când dansează, tot mai des, femeile impun ritmul. Un bărbat tradiţional este obligat să cucerească prin lupta corp la corp rolul conducător de la femeie. Rolurile feminine şi masculine încep să se inverseze în societăţile occidentale. Femeia începe să preia tot mai mult atribute masculine iar bărbatul din ce în ce mai mult calităţi feminine. Inversarea rolurilor feminine şi masculine este un proces grăbit tot mai mult de mijloacele de comunicare în masă, de unele canale tv, de ziare şi cinematografie prin faptul că acestea prezintă în seriale, în filme asemenea modele de comportament. O parte a femeilor nu-şi doresc copii deoarece consideră că este în detrimentul fericirii şi carierei lor. Este şi aceasta un motiv al scăderii drastice a populaţiei în occident. Şi pe teritoriul fostei Uniunii Sovietice populaţia scade cu un milion dacă nu luăm în considerare teritoriile din sud cu populaţie mahomedană. Dacă soţia sau concubina acceptă să nască copilul o face pentru că cei din jurul ei îi pretind acest lucru. Se întâmplă că femeia are nevoie numai de copil şi se dispensează de la bun început de bărbat. Devine tot mai generală încălcarea fidelităţii cuplurilor. Libertinismul în relaţiile dintre bărbaţi şi femei este determinat de ocazii potrivite. Relaţiile sexuale sunt determinate de dorinţele momentane. Concluzie: Am putea spune că toate acestea sunt rezultatul dezvoltării tehnologice deoarece trăim tot mai bine, tot mai mulţi umblă cu automobilul, în fiecare familie este televizor, magnetofon, combină muzicală şi alte nenumărate aparate. Trăim în locuinţe mari şi frumoase. Vara facem drumeţii iar iarna schiem. Limita dorinţelor noastre materiale este cerul înstelat. Din cauza acestora nu observăm că din viaţa noastră lipseşte esenţialul: iubirea, armonia şi fericirea. IV. Dispariţia economiilor naţionale 1.) Apariţia şi caracteristicile agenţilor economici multinaţionali şi transnaţionali. Dezvoltarea economică i-a obligat pe întreprinzători să producă cât mai ieftin şi cât mai mult din cauza scăderii costurilor de producţie şi a creşterii cantităţii de materii prime. Sub efectul acestor constrângeri producătorii şi comercianţii care-şi desfăşoară identic activitatea s-au asociat pentru ca în calitate de vânzători sau cumpărători de materii prime să acţioneze la unison pentru a cumpăra mai ieftin materiile prime iar prin vânzarea produselor să obţină un câştig, un profit material cât mai mare. Din cauza constrângerilor creşterii economice s-au înfiinţat întreprinderi cât mai mari. În zilele noastre au apărut firme atât de mari prin fuziuni, extinderi şi vânzări, capabile să domine o ramură industrială începând de la sursa de materii prime până la realizarea produselor finale. În multe cazuri şi-au înfiinţat reţele de comercializare. Aceste firme au depăşit limitele economiei naţionale şi au devenit agenţi de producţie şi comerţ transnaţionali şi internaţionali. Dacă o ţară permite pătrunderea pe teritoriul său a acestor companii multinaţionale ea trebuie să renunţe în favoarea acestora la produsele şi comercianţii autohtoni cu acelaşi profil ca respectivele companii. Producătorii şi comercianţii autohtoni dau faliment pentru că nu dispun de acea forţă materială cu care să concureze aceste „multinaţionale” cu excepţia faptului dacă guvernul statului respectiv nu-i sprijină corespunzător. Dar se petrece tocmai contrariul. Statele încearcă să atragă aceste companii cu tot felul de înlesniri pe care firmele autohtone nu le primesc (pentru că cred că este singura modalitate de dezvoltare a economiei.)
Firmele multinaţionale şi transnaţionale au o forţă incredibilă obligând ţările şi parlamentele la o legislaţie economică care le asigură un câştig în plus, un extra profit. 2.) Globalizarea Auzim zi de zi prin mijloacele de comunicare în masă că binecuvântarea cea mai mare a occidentului este globalizarea care asigură creşterea economică neîntreruptă şi dezvoltarea lumii occidentale şi bunăstarea. Globalizarea este un leac pentru toate ţările cu dificultăţi economice. Totodată citim, auzim şi vedem proteste împotriva globalizării. Ce este globalizarea? La modul cel mai rezumativ, globalizarea este piaţa şi componentele acesteia, societăţile cu capital (multinaţionale şi transnaţionale), care sunt o contrapondere la stat, la societatea civilă (organizaţiile civice ale populaţiei). Scopul suprem al globalizării este libera concurenţă, fără limite, pe plan mondial, pentru un profit şi foloase materiale cât mai mari. Pentru aceste scopuri folosindu-se de forţa sa materială determină statele să de a legi care să asigure realizarea acestui scop. Dacă cele trei componente ale societăţii: piaţa, statul şi sfera civilă sunt în echilibru, în armonie, atunci putem spune că nici una nu este o contrapondere la celelalte. Asta înseamnă că statul împuternicit de societatea civilă, prin alegeri, prin organizaţiile populaţiei elaborează legislaţia şi normele juridice prin care societăţile cu capital, în funcţie de puterea lor economică trebuie să participe la susţinerea cheltuielilor pentru societate. Prin aceasta cheltuielile sociale se distribuie proporţional între sfera civilă, populaţie şi firmele capitaliste. Ca urmare se formează societatea bunăstării în care se afirmă foarte puternic sfera civică (fiind format o puternică clasă mijlocie.) Exemplul cel mai bun în acest sens este Suedia, care până la sfârşitul anilor 1970, a putut să menţină armonia între cele trei sfere ale societăţii. În lumea noastră occidentală raportul celor trei sfere (piaţa, statul şi populaţia) s-a dezechilibrat. Populaţia şi-a pierdut capacitatea de a a-şi apăra interesele. Statul şi-a asumat sarcina să servească firmele mondiale, transnaţionale, obţinerea unui profit cât mai mare a acestora. Statul se comportă astfel fiindcă ori crede că serveşte interesele populaţiei şi este în beneficiul dezvoltării ţării, ori interesele materiale îi dictează aceasta. Firmele mondiale globalizatoare fac totul pentru a convinge populaţia şi guvernele că concurenţa fără limite este singura cale a progresului. Pentru aceasta se folosesc de mijloacele mass-media şi institutele de cercetare pe care le întreţin din uriaşa lor avere. Activitatea acestora este foarte gravă. Pentru a obţine un profit cât mai mare, ignoră protecţia mediului, se folosesc de muncitorii lipsiţi de apărare, folosesc procedee de producţie care să le asigure profitul. (Fabrică produse din materiale de slabă calitate iar pentru conservarea, colorarea şi condimentarea alimentelor folosesc ingredienţi ieftini care pot fi dăunători sănătăţii.) Toate acestea pentru a obţine un folos cât mai mare din produsele lor. Concluzie: Scopul companiilor multinaţionale este un stat mondial în care populaţia are o singură datorie, aceea de a consuma în folosul profitului. Acest obiectiv îl pot realiza cu uşurinţă dacă naţiunile dispar şi populaţia îşi pierde conştiinţa etnică. Pe baza celor de mai sus putem spune că proprietarii şi conducătorii companiilor multinaţionale şi transnaţionale servesc conştiincios forţele ispitei. 3.) Pământul Dacă observăm procesul de dezvoltare, progresul ultimilor 50 – 60 de ani, vedem că degradarea mediului – fenomen ce însoţeşte progresul occidentului – a luat o amploare atât de mare încât Terra nu mai poate face faţă. Urmările sunt schimbări de climă, catastrofe naturale, dispariţia de specii, etc., ceea ce vedem zilnic la emisiunile tv. Nu cred că singura cale ce ne duce spre progresul, spre fericirea omenirii este cea oferită de Occident. Trebuie ă fie şi o altă soluţie. Dimensiunile acestui studiu nu permit prezentarea detailată a acestora. V. Diminuarea conştientă a populaţiei în civilizaţia de tip occidental Organismul nostru funcţionează prin relaţii electronice între celule şi organe, lucru posibil printr-o substanţă ca apa mării, rezultată din sare de bucătărie (NaCl) şi clorură de kaliu (KCl). Proporţia optimă este de 99:0,9:0,03 din care 99% apă, 0,9% sare de bucătărie (NaCl) şi 0,03% (KCl). Aceasta este o soluţie „Ringer” care are menirea să completeze sângele şi să asigure circulaţia sanguină. Dacă acest electrolit sanguin îşi schimbă proporţia optimă şi devine deficitară de natriu şi cu exces de kaliu, se deteriorează relaţiile electronice dintre celule şi organe, urmarea fiind distrugerea organismului. Electrolitul sanguin cu deficit de natriu – urmare a alimentaţiei cu deficit de sare – poate duce al degradarea rinichilor, sistemului cardio-vascular. Electrolitul sanguin prea bogat în kaliu are consecinţa negativă cea mai gravă prin înmulţirea asexuată. Care este cauza faptului că la noi şi în ţările occidentale în îngrăşămintele chimice proporţia de kaliu nitrogen este de 60% în timp ce în China şi în lumea islamică este de sub 5%. Este posibil ca forţele ispitei să aibă în vedere diminuarea populaţiei occidentale, pe de o parte prin schimbarea obiceiurilor de hrănire – alimente sărace în natriu – precum şi prin sporirea kaliului din alimente prin intermediul îngrăşămintelor bogate în kaliu. Despre aceste probleme vă puteţi informa din pagina web a Societăţii Ştiinţifice de Analiză Agrară, fără www., scris cu litere mari Aquanet. fw.hu. Capitolul IV. Transilvania – Ardeal 1.)Repere istorice Ardealul este teritoriul cel mai răsăritean cu religie romano-catolică. După tratatul de pace de la Trianon – din 1920, Ardealul este partea teritoriul statului român. Maghiarii din Ardeal – cu excepţia unei scurte perioade – trăiesc aici ca minoritate etnică. După datele ultimului recensământ, numărul maghiarilor este de peste 1,4 milioane. Până în 1990 maghiarii au trebuit să suporte din partea conducerii româneşti de atunci, acţiuni ce vizau asimilarea şi deznaţionalizarea lor. Împotriva acestor tentative de asimilare, maghiarii s-au putu refugia mai ales în credinţa lor. În interiorul bisericii aveau posibilitatea să-şi folosească limba, iar comunităţile parohiale reprezentau un puternic sprijin pentru fiecare individ. Prin aceasta se poate explica situaţia specială, anume că maghiarii din Ardeal sunt mai maghiari decât cei din ţara mamă pentru că şi-au păstrat mai bine identitatea naţională şi credinţa. În vreme ce maghiarii din ţara mamă şi-au pierdut în proporţie de 90% credinţa şi identitatea naţională, maghiarii din Ardeal în proporţie de 50% şi le-au păstrat. Şi românii şi-au păstrat în bună parte credinţa în religia ortodoxă şi greco-catolică. 2.)Ţelul suprem al forţelor ispitei Se poate spune că România de astăzi şi Ardealul din componenţa ei este obiectivul major al forţelor ispitei pentru că ţările occidentale şi-au pierdut caracterul creştin – prin faptul că populaţia a devenit ateistă, iar România şi-a păstrat credinţa prin situaţia ei deosebită printr-o evoluţie istorică aparte. Din 1990 au început acele transformări şi în România inclusiv în Ardeal, care au dus la transformarea ateistă a altor părţi ale Europei. Mijloacele de comunicare în masă au ajuns pe mâna forţelor ispitei ori a celor care le servesc. A început pătrunderea companiilor multinaţionale în România, în Ardeal.
3.) Contradicţie româno – maghiară? Românii şi maghiară au trăit de secole în pace şi trăiesc şi astăzi în Ardeal. Am auzit de un sat prin mijlocul căruia trece un pârâu. De o parte a lui locuiesc maghiarii iar de cealaltă românii, trăind în pace. Vrajba dintre cele două naţionalităţi este stârnită de forţele extremiste, care nu sunt interesate ca între cele două popoare să fie armonie. În trecutul îndepărtat, între cele două popoare a fost o legătură foarte strânsă. După părerea unor istorici şi cercetători maghiari care fac cercetări alternative, dacii sunt un popor de rasă scită, descendenţi ai hunilor negri, care în Imperiul Part, existent între 250 î. Hr. şi 250 d. Hr. – deci aproape 500 de ani – au fost un popor fondator care a contribuit la făurirea statului împreună cu ungurii, tot de origine scită, dar care şi-au pierdut apoi limba şi identitatea. Acest stat a fost considerat de Imperiul Roman drept adversarul cel mai redutabil.
Forţele ispitei sunt atât de puternice pe plan material, iar cei potrivnici lor atât de slabi încât forţele ispitei nu pot fi învinse pe plan material. Tocmai de aceea soluţia nu trebuie căutată pe plan material. Cheia soluţiei se găseşte pe planul spiritual, sufletesc. 2.) Bolile psihosomatice Medicina cunoaşte boli psihosomatice de natură sufletească. Ştiinţa medicală consideră că 80% din boli sunt psihosomatice, de natură sufletească. Dacă putem vindeca sufletul, şi corpul se vindecă. În concordanţă cu acestea problemele pământeşti (bolile) trebuie rezolvate (vindecate) începând cu planul sufletesc, spiritual. 3.) Legea 1% Cercetătorii au observat că dacă într-un grup de maimuţe, într-un loc oarecare, pe o insulă, cel puţin 1% din ele sunt învăţate să facă o activitate, ca de exemplu să spele bananele, atunci după un scurt timp cealaltă parte a maimuţelor, 99%, începe o activitate similară, spălarea bananelor fără să fi fost învăţate. De câţiva ani un grup de tineri – numărul lor abia depăşind 1% din numărul populaţiei locale – la sfârşit de săptămână a făcut un exerciţiu duhovnicesc într-un orăşel. După această activitate s-a examinat statistica anuală a infracţiunilor din acel orăşel. Din aceasta se observă că pe timpul activităţii religioase şi în perioada următoare a scăzut semnificativ numărul infracţiunilor.
a.) Vindecarea cu puterea rugăciunii Maia – o persoană cu calităţi deosebite – a fost solicitată de mama Juditei care i-a cerut s-o ajute pe fetiţa ei aflată în comă după un accident. I-a spus că accidentul s-a produs cu maşina cu care se întorceau de la discotecă. În afara fetei ceilalţi colegi din maşină au murit. Fetiţa a fost dusă la spital iar medicii nu i-au dat nici o speranţă de viaţă. Maia a promis că va face totul pentru fată. Întru-cât a simţit că singură nu poate să o scoată din starea de comă pe fată a solicitat ajutor de la prieteni. Cu o singură excepţie aceştia au refuzat ajutorul considerând că nu o pot ajuta pe fată. După aceasta Maia şi prietenul ei au solicitat prin rugăciune ajutorul divin. Prietenul Maiei a întrerupt rugăciunea a 28 zi, simţind că nu poate să mai facă nimic pentru fată şi nu are sens să mai continue. În a 29 zi Maia la căutat şi i-a spus fericită că Judita a deschis ochii şi a ieşit din comă. b.) Sfânta Scriptură şi puterea credinţei. A observat stimatul cititor că pe parcursul vieţii dorinţele şi aspiraţiile se îndeplinesc? A observat că acele dorinţe şi cereri pe care le-a cerut prin rugăciune şi meditaţii de la Tatăl Ceresc şi îngeri i s-au îndeplinit mai repede? Vi s-a întâmplat ca acele cereri şi dorinţe pe care le-aţi solicitat pentru alţii s-au îndeplinit mai repede decât cele pentru propria noastră persoană? În Sfânta Scriptură este scris în mai multe locuri despre puterea rugăciunii.
Vă zic vouă: „Dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ, şi aşa cer, vor primi de la Tatăl Ceresc.” (Matei, 18, 19-20) Dacă cineva este lipsit de înţelepciune să ceară lui Dumnezeu, care dă cu plăcere tuturor, fără să-i facă reproş, o să primească, dar să ceară cu credinţă, fără cea mai mică îndoială. (Iacob, 1, 5-8) Sigur vă spun vouă: Orice ce veţi cere de la Tatăl în numele meu o să vă dea vouă. Până acum nu aţi cerut nimic în numele meu. Cereţi şi veţi primi, ca bucuria să vă fie deplină. (Ioan, 16, 23-27) Mai departe: Plângerile, 2, 19, Iz. 55, 6-13 Putem trage concluzia că acele dorinţe şi cereri ni se îndeplinesc mai repede pe care le facem în timpul rugăciunii pentru alte persoane şi credem tare că se vor îndeplini. Fireşte, dacă cererile şi dorinţele sunt de aşa natură trebuie să facem totul pentru ca să obţinem rezultatul dorit. 5.) Soluţia posibilă. a.) Metoda schimbării viitorului Vizionarii din secole trecute au afirmat că viitorul prezis de ei este transformabil şi de aceea îi îndemnau pe urmaşi să-l transforme. Oare într-adevăr este preschimbabil viitorul posibil? Da, în măsura în care din populaţia sau naţiunea aflată pe un teritoriu anume 1% doreşte aceasta, este dorinţa ei cea mai fierbinte. În acest scop cer prin rugăciune şi meditaţie puterilor cereşti să le asigure un viitor favorabil şi cred nestrămutat că cererea lor va fi ascultată, iar pe plan material în viaţa lor vor face totul pentru îndeplinirea aspiraţiei. b.) Motivul pregătirii acestui studiu 1. A fost scris pentru ca procesele ce se desfăşoară în lume să fie cunoscute de tineret. Acesta să-şi formeze o viziune de ansamblu, să cunoască interdependenţele, pentru a conştientiza ceea ce se întâmplă în jurul său, pentru a nu fi înşelat, pentru a cunoaşte scopul forţelor ispitei şi astfel să nu poată fi abătut de la calea spirituală. 2. A fost scris pentru ca vârstnicii să-l folosească împreună cu experienţa lor bogată pentru a acorda sprijin tineretului neexperimentat, împotriva forţelor ispitei, pentru ca tineretul să pornească şi să înainteze pe calea spirituală. 3. Şi în fine, am scris acest studiu pentru ca noi să ne croim viitorul, care să fie mai bun şi mai frumos pentru familia noastră, pentru naţiunea noastră, să realizăm pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu, şi prin aceasta să dăm exemplu Răsăritului şi Apusului. c. Cererea şi rugăciunea comună Îl rog pe iubitul cititor dacă este de acord cu scopurile amintite, în meditaţie şi rugăciune să-i ceară Tatălui Nostru Atotputernic, Domnului Dumnezeu, Sfintei Fecioare Maria şi tuturor sfinţilor să facă totul pentru ca în Depresiunea Carpaţilor şi chiar şi în afara acestuia să se realizeze visul strămoşilor noştri, Împărăţia pământească a Luminii, spaţiul păcii, iubirii şi al fericirii. Cererea spune-o, spuneţi-o dacă se poate, cu voce tare, pentru că efectul ei este mai mare, cu credinţa că se va îndeplini din iubire pentru Creatorul Nostru. Puterea rugăciunilor, oricine le-ar rosti în zona carpatică ori mai departe, va creşte şi va fi ascultată de Tatăl. Prin efectul său vor apare prin evenimentele lumii noastre acele efecte care se datorează harului Tatălui Nostru. CERE, CREDE, ACŢIONEAZĂ ŞI VEI VEDEA CĂ ASPIRAŢIA NOASTRĂ COMUNĂ SE VA ÎNDEPLINI. Întocmit în Ungaria la 20 septembrie 2002 Autor, Rab Zoltan (5 VRGYDTZ4) Epilog Rog stimaţii cititori să răspândească această broşură la prietenii lor adevăraţi să ne putem uni în scopul nostru comun. Crez : cred într-un Dumnezeu, într-o patrie, în învierea sufletului românesc. Rugăciune comună: Doamnă Dumnezeule Tatăl Nostru Atotputernic te implorăm cu umilinţă, să faci totul pentru ca atât în Bazinul Carpatic cât şi în afara acesteia să se realizeze visul divin al strămoşilor noştri, Împărăţia Divină a Luminii pe acest Pământ, Patria cea fără de graniţe a Păcii, Fericirii şi Iubirii. Amin! CERE şi ţi se va da! CREDE şi miracolele divine se vor produce! ACŢIONEAZĂ făcând voia lui Dumnezeu! Stimate Cititor! După întocmirea studiului „Calea de ieşire”, mi-am dat seama că singur nu sunt capabil să propag conţinutul său informaţional pentru toţi credincioşii din Bazinul Carpatic. De aceea am considerat necesară formarea unei Uniuni care să răspândească studiul într-un mediu cât mai larg. (S-au tipărit deja mai mult de 6000 exemplare.) Dacă sunteţi de acord cu scopul Uniunii vă rugăm, stimaţi cititori să contribuiţi la realizarea scopului Uniunii în contul nostru. Dr. Rab Zoltán Yüklə 208,7 Kb. Dostları ilə paylaş:
|