Constituţia regatului spaniei

CAPITOLUL CINCI

Suspendarea drepturilor şi libertăţilor

Articolul 55

1. Drepturile recunoscute în articolele 17 şi 18, alinea-tele 2 şi 3. articolele 19 şi 20, alineatele 1 lit. a) şi d), şi 5 şi articolele 21 şi 28, alineatul 2 şi articolul 37, alineatul 2 pot fi suspendate când se declară starea excepţională sau de asediu în condiţiile prevăzute de Constituţie. Se excep-tează de la prevederile anterioare, alineatul 3 al articolului 17, In cazul declarării stării excepţionale.

2. 
   O lege organică stabileşte forma şi cazurile în care, în mod individual, cu intervenţia judiciară necesară pot fi suspendate drepturile prevăzute în articolele 17, alineatul
   

2. 
   şi 18, alineatele 2 şi 3, anumitor persoane, atunci când sunt cercetate în legătură cu activitatea elementelor tero-riste şi bandelor armate.
   

Folosirea nejustificată şi abuzivă a facultăţilor prevă-zute de legea organică angajează răspunderea penală, pentru violarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de lege.

Titlul II

Despre Coroană

Articolul 56

1. 
   Regele este şeful statului, simbol al unităţii şi per-manenţei sale, arbitrează şi moderează funcţionarea insti-tuţiilor, este reprezentantul cel mai de seamă al statului în relaţiile internaţionale, în special cu naţionalităţile din comunitatea sa istorică şi exercită funcţiile pe care i le atribuie în mod expres Constituţia şi legile.
   
2. 
   Titlu său este de Rege al Spaniei şi poate folosi şi celelalte titluri ce revin Coroanei.
   
3. 
   Persoana regelui este inviolabilă şi nu este supusă responsabilităţii. Actele sale sunt întotdeauna contrasem-nate în forma stabilită de articolul 64, în caz contrar fiind lipsite de validitate, cu excepţia celor prevăzute de arti-colul 65, alineatul 2.
   

Articolul 57

1. 
   Coroana Spaniei este ereditară pentru succesorii Majestăţii Sale, Don Juan Carlos 1 de Bourbon, moştenito-rul legitim al dinastiei istorice. Succesiunea la tron va urma ordinea stabilită de primul născut şi de repre-zentare, fiind preferată linia anterioară celei posterioare; in cadrul aceleiaşi linii de rudenie, cel mai aproape în grad este preferat celui mai îndepărtat; In cadrul aceluiaşi grad, bărbatul, femeii şi in caz de acelaşi sex„ cel mai mare ca vârstă.
   

2. Prinţul moştenitor, de la naştere sau de la data când se produce faptul care îl aduce în aceasta funcţie, va avea rangul de Principe de Asturias şi celelalate titluri tradiţionale succesorului Coroanei Spaniei.

3. Dacă toate liniile care au dreptul la succesiune sunt stinse, Parlamentul va desemna la succesiunea Coroanei pe cel ce reprezintă cel mai bine interesele Spaniei.

4. 
   Persoanele care, având dreptul la succesiunea tronului contractează o căsătorie cu interdicţia expresă a Regelui şi a Parlamentului, vor fi excluse de la succe-siunea Coroanei, precum şi descendenţii lor .
   
5. 
   Prin lege organică se vor reglementa abdicările şi renunţările ca şi orice incertitudine de fapt sau de drept care apare în ordinea succesiunii la tron.
   

Articolul 58

Regina consoarta sau consortul reginei nu va putea avea funcţii constituţionale, cu excepţia celor prevăzute pentru regenţă.

Articolul 59

L Când regele este minor, tatăl sau mama regelui şi in lipsa acestora, ruda majoră cea mai apropiată va succeda la coroană, conform unei ordini stabilite de Constituţie, îşi asumă imediat regenţa pe care o exercită pe toată durata minorităţii regelui.

2. 
   Dacă regele este incapabil pentru exerciţiul auto-rităţii sale şi imposibilitatea a fost recunoscută de Parla-ment Principele moştenitor al Coroanei, dacă este major, va începe a exercita imediat regenţa. Dacă nu este major, se procedează conform celor prevăzute in alineatul anterior, până când prinţul moştenitor devine major.
   
3. 
   Dacă regenţa nu poate fi atribuită nici uneia din persoanele prevăzute să o asume, aceasta va fi numită de Parlament şi se va compune din una, trei sau cinci persoane.
   
4. 
   Pentru a putea exercita regenţa, este necesar a fi spaniol şi major.
   
5. 
   Regenţa se exercită prin mandat constituţional şi întotdeauna, în numele regelui.
   

Articolul 60

1. 
   Tutorele regelui minor va fi persoana numită în testamentul regelui defunct, care trebuie să fie major şi spaniol prin naştere; dacă nu a fost nimeni numit, va fi numit tutore tatăl sau mama atâta timp cât sunt văduvi. în lipsa acestora, Parlamentul numeşte tutorele, însă numai tatăl, mama sau ascendenţii direcţi ai regelui pot cumula funcţiile de regent şi de tutore.
   
2. 
   Exercitarea tutelei este incompatibilă cu orice atribuţie sau funcţie politică.
   

Articolul 61

1. 
   Regele, în momentul în care este proclamat de Parlament, prestează jurământul de credinţă faţă de func-ţiile sale, de a respecta şi a face să fie respectată Con-stituţia şi legile, precum şi drepturile cetăţenilor şi ale comunităţilor autonome.
   
2. 
   Prinţul moştenitor, la majorat, şi regentul sau regenta în momentul în care îşi preiau funcţiile, prestează acelaşi jurământ, ca şi jurământul de fidelitate faţă de rege.
   

Articolul 62

Regele este cel care:

1. 
   Sancţioneză şi promulgă legile.
   
2. 
   Convoacă şi dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în condiţiile prevăzute de Constituţie.
   
3. 
   Convoacă referendumul în cazurile prevăzute de Constituţie.
   
4. 
   Propune candidatul la funcţia de preşedinte al Guvernului şi, dacă este cazul, îl numeşte şi îl demite în cazurile prevăzute de Constituţie.
   
5. 
   Numeşte şi revocă pe membrii Guvernului, la propunerea preşedintelui Guvernului.
   

0. 
   Emite decrete care au fost aprobate de Consiliul de Miniştri, face numirile în funcţiile civile şi militare şi acordă onoruri şi distincţii conform legilor.
   

7. 
   Este informat de treburile statului şi prezidează în acest scop şedinţele Consiliului de Miniştri, atunci când găseşte necesar, la cererea preşedintelui Guvernului.
   
8. 
   Este comandantul suprem al Forţelor Armate.
   
9. 
   Exercită dreptul de graţiere conform legii, nu poate acorda graţieri generale.
   

j) Exercită înaltul patronaj al Academiilor Regale.

Articolul 63

1. 
   Regele acreditează ambasadorii şi pe ceilalţi repre-zentanţi diplomatici. Reprezentanţii străini în Spania sunt acreditaţi pe lângă el.
   
2. 
   Regele este cel care exprimă consimţământul sta-tului pentru a se angaja prin tratate internaţionale, în con-formitate cu Constituţia şi cu legile.
   
3. 
   Regele este cel care declară starea de război sau de pace, cu autorizarea prealabilă a Parlamentului.
   

Articolul 64

1. 
   Actele regelui sunt contrasemnate de preşe-dintele Guvernului şi dacă este cazul, de miniştri compe-tenţi. Actele prin care regele propune şi numeşte preşedintele Guvernului şi declară dizolvarea prevăzută în articolul 99, sunt contrasemnate de Preşedintele Congre-sului Deputaţilor.
   
2. 
   Persoanele care au contrasemnat actele regelui sunt răspunzătoare.
   

Articolul 65

1. 
   Regele primeşte de la bugetul statului o sumă globală pentru susţinerea familiei şi Casei regale de care dispune în mod liber.
   
2. 
   Regele numeşte şi eliberează pe membrii civili şi militari ai Casei regale.
   

TITLUL III

PARLAMENTUL PRIMUL CAPITOL Despre Camere

Articolul 66

1. 
   Parlamentul reprezintă poporul spaniol şi este alcătuit din Congresul Deputaţilor şi Senat.
   
2. 
   Parlamentul exercită puterea legislativă a Statului, aprobă bugetul, controxează activitea Guvernului şi are toate celelalte competenţe consacrate de Constituţie.
   
3. 
   Parlamentul este inviolabil.
   

Articolul 67

1. 
   Nimeni nu poate fi membru în acelaşi timp al cele două Camere, nici să cumuleze funcţia de membru al uneia din adunările comunităţii autonome cu cea de deputat al Congresului Deputaţilor.
   
2. 
   Membrii Parlamentului nu sunt legaţi de un mandat imperativ.
   
3. 
   Reuniunile parlamentare care au loc fără convo-carea reglementară nu obligă cele două Camere, par-lamentarii implicaţii nu pot să-şi exercite funcţiile şi nici să se prevaleze de privilegiile pe care le au.
   

Articolul 68

1. 
   Congresul se compune din minim 300 şi maxim 400 deputaţi, aleşi prin vot universal, liber, egal, direct şi secret, în termenii pe care îi stabileşte legea.
   
2. 
   Circumscripţia electorală este provincia. Populaţiile din Ceuta şi Melilla vor fi reprezentate fiecare de un deputat. Prin lege se va repartiza numărul total al acesto-ra, desemnând o reprezentare minimă iniţială pentru fie-care circumscripţie şi apoi distribuindu-i pe ceilalţi în raport cu populaţia.
   
3. 
   Alegerile se desfăşoară în fiecare circumscripţie ţinând seama de reprezentarea proporţională.
   
4. 
   Congresul Deputaţilor este ales pe patru ani. Man-datul deputaţilor expiră după patru ani de la alegere sau în ziua dizolvării Congresului.
   
5. 
   Pot alege şi pot fi aleşi toţi spaniolii care se bucură în mod deplin de drepturile politice.
   

Legea recunoaşte şi statul asigură cetăţenilor aflaţi în străinătate să-şi exercite dreptul de vot.

6. 
   Alegerile vor avea loc între a treizecea zi şi a şaize- cea zi de la expirarea mandatului. Congresul ales va fi convocat în termen de douăzeci şi cinci de zile de la data alegerilor.
   

Articolul 69

1. 
   Senatul este Camera reprezentării teritoriale.
   
2. 
   în fiecare provincie se vor alege patru senatori prin vot universal, liber, egal, direct şi secret de alegătorii fiecă-reia, în condiţiile prevăzute de legea organică.
   
3. 
   În provinciile insulare, fiecare insulă sau grup de insule, cu consiliul local insular, vor constitui o circum-scripţie pentru alegerea senatorilor, revenind trei pentru fiecare din cele trei insule mari: Gran Canaria, Mallorca şi
   

Tenenfe, pentru unul din fiecare insule sau grupuri de insule: Ibiza-Formentera, Menorca, Fuerteventura, Gomera, Hierro, Lanzarote şi La Palma.

4. 
   Locuitorii din Ceuta şi Melilla vor alege fiecare câte doi senatori.
   
5. 
   Comunităţile autonome vor desemna pe lângă un senator. încă unul pentru fiecare milion de locuitori din teritoriul respectiv. Desemnarea aparţine adunării legisla-tive sau, în lipsa acesteia, organului colegial superior al comunităţii autonome, conform dispoziţiilor din statute, care vor asigura, în toate cazurile o reprezentare propor-ţională adecvată.
   
6. 
   Senatorul este ales pe patru ani. Mandatul sena-torilor expiră după patru ani de la alegere sau în ziua dizolvării Camerei.
   

Articolul 70

1. 
   Legea electorală va stabili cauzele de ineligibilităţi şi incompatibilităţi ale deputăţiilor şi senatorilor care se referă în toate cazurile, la :
   

1. 
   Membrii Tribunalului Constituţional.
   
2. 
   Înalţii funcţionari ai administraţiei de stat sta-biliţi prin lege, cu excepţia membrilor guvernului.
   
3. 
   Apărătorul Poporului.
   
4. 
   Magistraţii, judecătorii şi procurorii în activitate.
   
5. 
   Militarii de carieră şi membrilor forţelor şi cor-purilor de siguranţă şi poliţie, în activitate.
   
6. 
   Membrii comitetelor electorale.
   

2.Valabilitatea actelor şi împuternicirilor membrilor celor două Camere vor fi supuse controlului judiciar, în termenii prevăzuţi de legea electorală.
Articolul 71

1. 
   Deputaţii şi senatorii se bucură de inviolabilitatea opiniilor exprimate în exercitarea mandatului.
   
2. 
   În timpul mandatului, deputaţii şi senatorii se bucură de imunitate şi pot fi arestaţi numai în caz de infracţiune flagrantă. Nu vor putea fi înculpaţi şi nici trimişi în judecată fără autorizarea prealabilă a Camerei respec-tive.
   
3. 
   În cauzele îndreptate împotriva deputatului sau senatorului este competent Tribunalul Suprem, Secţia Penală.
   
4. 
   Deputaţii şi senatorii vor primi o îndemnizaţie care va fi fixată de cele două Camere.
   

Articolul 72

1. 
   Camerele stabilesc propriile regulamente, îşi vor aproba autonom bugetele şi de comun acord, reglemen-tează statutul personalului Parlamentului. Regulamentele şi modificarea acestora vor fi supuse unui vot final pe ansamblu, cu majoritatea absolută.
   
2. 
   Camerele îşi aleg preşedinţii şi ceilalţi membrii ai prezidiului. Sesiunile comune vor fi prezidate de Preşe-dintele Congresului Deputaţilor şi se vor desfăşura după un regulament al Parlamentului aprobat cu majoritatea absolută de fiecare Cameră.
   
3. 
   Preşedinţii Camerelor exercită în numele acestora toate puterile administrative şi fac poliţia în interiorul respectivelor sedii.
   

Articolul 73

1. 
   Camerele se întrunesc anual în două perioade de sesiuni ordinare: prima, din septembrie până în decem-brie şi a doua, din februarie până în iunie.
   

2 Camerele se pot întruni in sesiuni extraordinare, la cererea Guvernului, a Comitetului permanent sau a majo-rităţii absolute a membrilor oricărei Camere. Sesiunile extraordinare trebuie sâ fie convocate potrivit unei ordini de zi determinate şi vor fi închise o dată ce aceasta a fost epuizată.

Articolul 74

1. 
   Camerele se întrunesc în sesiune comună, pentru a exercita competenţele, care nu au caracter legislativ, şi pe care Titlu 11 le atribuie expres Parlamentului
   
2. 
   Hotărârile Parlamentului prevăzute în articolele 94 alineatul 1; 145, alineatul 2 şi 158, alineatu’ 2 se vor adopta cu majoritatea fiecărei Camere. în primul caz, procedura se va iniţia de Congresul Deputaţilor şi în cele două, de Senat. în ambele cazuri, dacă nu există acord între Senat şi Congresul Deputaţilor, se va încerca să se obţină de către o comisie mixtă, compusă de un număr egal de deputaţi şi senatori. Comisia va prezenta un text care va fi votat de ambele Camere. Dacă nu va fi aprobat în forma stabilită, va decide Congresul Deputaţilor cu majoritate absolută.
   

Articolul 75

1. 
   Camerele se întrunesc în plen şi în comisii.
   

2. 
   Camerele pot delega comisiilor legislative perma-nente adoptarea proiectelor sau propunerilor de lege. Totuşi, camerele întrunite în plen pot cere, în orice mo-ment, dezbaterea şi votarea oricărui proiect sau propu-nere de lege ce a făcut obiectul acestei delegări.
   

3. 
   Sunt exceptate de la cele prevăzute în alineatul anterior, revizuirea constituţiei, problemele internaţio-nale, legile organice şi de cadru precum şi bugetele generale ale statului.
   

Articolul 76

1. 
   Congresul Deputaţilor şi Senatul şi, dacă este cazul, ambele Camere în sesiune comună, vor putea numi comisiile de anchetă a oricărei probleme de interes public. Concluziile lor nu sunt obligatorii pentru tribunale şi nici nu afectează hotărârile judecătoreşti, rezultatul anchetei fiind comunicat Ministerului Public pentru a lua măsurile necesare.
   
2. 
   Prezentarea, la cererea Camerelor, este obligatorie. Prin lege se vor stabili sancţiunile pentru neîndeplinirea acestei obligaţii.
   

Articolul 77

1. 
   Camerele pot primi petiţii individuale şi colective, numai în scris, fiind interzisă prezentarea directă în cadrul unor manifestaţii ale cetăţenilor.
   
2. 
   Camerele pot trimite Guvernului petiţiile pe care le primesc. Guvernul este obligat să dea explicaţii asupra conţinutului acestora, ori de câte ori, Camerele îi cer acest lucru.
   

Articolul 78

1. 
   În fiecare Cameră va fi un comitet permanent compus din minim douăzeci şi unu de membri, care să reprezinte grupurile parlamentare, proporţional cu impor-tanţa numerică a acestora.
   
2. 
   Comitetele permanente sunt prezidate de preşe-dintele Camerei respective şi au funcţiile prevăzute în arti-colul 73, aceea de a-şi asuma sarcinile care revin celor două Camere, conform articolelor 86 şi 116, atunci când acestea au fost dizolvate sau când le-a expirat mandatul, şi de a supraveghea puteriile celor două Camere atunci când acestea nu sunt întrunite
   

3.În căzui dizolvării sau expirării mandatului, comite-tele permanente îşi continua activitatea până la constitu-irea noului Parlament.

4. 
   Comitetul permanent prezintă rapoarte in faţa Ca-merei corespunzătoare reunite, despre problemele rezol-vate şi deciziile luate.
   

Articolul 79

1. Pentru a adopta hotărâri. Camerele trebuie să fie reunite regulamentar şi în prezenţa majorităţii membrilor săi.

2. 
   Aceste hotărâri pentru a fi valabile, trebuie să fie votate cu majoritatea membrilor prezenţi, cu respectarea majorităţilor speciale prevăzute de Constituţie sau de tegiie organice, precum şi de regulamentele celor două Camere pentru alegerea persoanelor.
   

3. Votul senatorilor si al deputaţilor este personal şi nu poate fi delegat.

Articolul 80

Ședinţele în plen ale celor două Camere sunt publice, cu excepţia hotărârii contrare a fiecărei Camere, adoptată cu majoritate absolută sau conform regulamentului.

CAPITOLUL DOI

Legiferarea

Articolul 81

1. Legile organice sunt cele referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale vi a libertăţilor publice, la cele stabilite de statutele de autonomie şi la sistemul electorai, ca şi la celelalte legi prevăzute de Constituţie.

2. 
   Adoptarea, modificarea şi abrogarea legilor organi-ce sunt votate cu majoritatea absoluta a Congresului De-putaţilor.
   

Articolul 82

1. 
   Parlamentul poate abilita Guvernul să emită nor-me cu rang de lege. în materii care nu sunt închise în articolul anterior.
   
2. 
   Delegarea legislativă trebuie acordată printr-o lege cadru, atunci când obiectul său este formularea textelor pe articole sau printr-o lege ordinară, când este vorba de comasarea mai multor texte legale într-unuî singur.
   
3. 
   Delegarea legislativă trebuie acordată Guvernului în mod expres pentru o materie anume şi pentru o perioada determinată. Delegarea legislativă încetează în momentul publicării de către Guvern a normei corespunzătoare. Ea nu poate fi considerată acordată în mod tacit sau pentru o perioadă nedetermiriată. Cu atât mai puţin, subdelegarea către alte autorităţi distincte de Guvernul propriu, nu poate fi autorizată.
   
4. 
   Legile cadru stabilesc cu precizie obiectul şi durata delegării legislative, ca şi principiile şi criteriile care trebuie respectate în exercitarea acesteia.
   
5. 
   Autorizarea pentru comasarea textelor legate sta-bileşte domeniul normativ care face obiectul delegării, specificându-se dacă se circumscrie unei simple elaborări a unui text unic sau se Înscrie în cea de regularizare, clarificare şi armonizare a textelor de lege care trebuie comasate.
   
6. 
   Fără a prejudicia competenţa proprie a tribu-nalelor, legile de delegare pot stabili în Fiecare caz formele suplimentare de control.
   

Articolul 83

Legile-cadru nu pot în nici un caz să:

1. 
   Autorizeze mordificarea propriei legi cadru;
   
2. 
   Autorizeze adoptarea de norme cu caracter retro-activ.
   

Articolul 84

Daca o propunere de îege sau de amendament este contrară unei delegări legislative în vigoare, Guvernul este abilitat să se opună de a i se da curs. In acest caz se poate prezenta o propunere de lege care să abroge total sau parţial legea de delegare.

Articolul 85

Dispoziţiile Guvernului care sunt obiectul delegării legislative se numesc decrete-legi.

Articolul 86

1. În caz de necesitate extraordinară şi urgentă, Guvernul poate emite dispoziţii legislative provizorii care

iau forma decretelor-lege şi care nu vor putea afecta organizarea instituţiilor de bază ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în Titlul I, regimul comunităţilor autonome şi nici sistemul electoral general.

2. 
   Decretele-lege trebuie să fie supuse imediat dez-baterii şi votării pe ansamblu Congresului Deputaţilor, convocat anume in acest scop, dacă nu este reunit, în timp de treizeci de zile de la promulgarea lor. Congresul Deputaţilor, trebuie să se pronunţe în acelaşi timp asupra aprobării sau abrogării, pentru care regulamentul va stabili
   

o procedură specială şi sumară.

3. 
   În termenul prevăzut în alineatul anterior, Parla-mentul poate da curs decretelor-lege conform procedurii de urgenţă prevăzută pentru proiectele de lege.
   

Articolul 87

1. 
   Iniţiativa legislativă revine Guvernului, Congresului Deputaţilor şi Senatului, potrivit Constituţiei şi regula-mentelor celor două Camere.
   
2. 
   Adunările comunităţilor autonome pot cere Guver-nului să adopte un proiect de lege sau să trimită biroului Congresului Deputaţilor o propunere de lege, delegând maxim trei membri pentru a susţine acestea în faţa Camerei respective.
   
3. 
   O lege organică stabileşte formele de exercitare şi cerinţele iniţiativei populare pentru prezentarea propu-nerilor de lege în toate cazurile vor fi necesare, cel puţin, 500.000 de semnături verificate. Această iniţiativă nu poate fi aplicată materiilor proprii unei legi organice, Problemelor fiscale sau cu caracter internaţional şi nici prerogativei de graţiere.
   

Articolul 88

Proiectele de legi sunt adoptate de Consiliul de Miniştri, care le va supune Congresului Deputaţilor. însoţi-te de o expunere de motive şi de documentele necesare pentru a se pronunţa asupra acestora.

Articolul 89

7. 
   Procedura proiectelor se stabileşte de regulamen-tele Camerelor, fără ca prioritatea cuvenită proiectelor de lege să împiedice exercitarea iniţiativei legislative în condiţiile prevăzute de articolul 87.
   
8. 
   Propunerile de lege pe care le ia în considerare Senatul, conform articolului 87, sunt trasmise Congresului Deputaţilor pentru a-şi urma procedura de legiferare.
   

Articolul 90

0. 
   După ce Congresul Deputaţilor a aprobat un proiect de iege ordinară sau organică, preşedintele acestuia îl va informa imediat pe preşedintele Senatului, care îl supune dezbaterii acestu^;a.
   
1. 
   Senatul, în două luni de la primirea textului, poată să opună veto-ul său ori să introducă amendamente, printr-un mesaj motivat. Veto-ul trebuie să fie adoptat cu majoritate absolută. Proiectul de lege nu poate fi supus regelui pentru sancţionare decât dacă Congresul Deputa-ţilor a ratificat textul iniţial cu majoritate absolută, în caz de veto, sau cu majoritate simplă, după ce au trecut două luni de la prezentarea veto-ului, sau se pronunţă asupra amendamentelor, acceptându-le sau respingându-le cu majoritate simpiă.
   

3.Termenul de două luni de care dispune Senatul pentru a se opune prin veto sau de a amenda proiectul se

reduce Ia douăzeci de zile pentru proiectele considerate urgente de Guvern sau de Congresul Deputaţilor.

Articolul 91

Regele sancţionează, într-un termen de cinsprezece zile, legile adoptate de Parlament, le promulgă şi dispune publicarea lor imediată.

Articolul 92

1. 
   Hotărârile politice de importanţă deosebită pot fi supuse tuturor cetăţenilor printr-un referendum consul-tativ.
   
2. 
   Referendumul este convocat de rege, la propu-nerea preşedintelui Guvernului, cu autorizarea prealabilă a Congresului Deputaţilor.
   
3. 
   O lege organică reglementează condiţiile şi proce-dura diferitelor modalităţi de referendum prevăzute de prezenta Constituţie.
   

CAPITOLUL TREI