Coperta, schiţe, hărţi şi caricaturi

Ţancul Mic — trasee

Baza: Buşteni, Refugiul Coştila

Acces: Vîlcelul Pietros

Nr. crt.	Denumirea traseului	Grad	LC	Schiţa	Indice Cristea	Premiera
1	Fisura Răsucită	4B	7		24A	Fl. Stan, P. Pascu - 20.08.1956
2	Fisura însorită	5A	7	5	24	Gh. Enache P. Pascu, 1958
3	Traseul Hermann Buhl	5A	6		-	D.+D. Vasilescu 9.07.1966
4	Traseul „Suzana" 4		4	6	-	alpiniştii cehoslovaci, 1975
5	Traseul Flamura Roşie	3B	3		24	Fl. Stan, P. Pascu, D. Porcescu, 1956
6	Traseul Veveriţei	3B	2	7	24

FISURA RĂSUCITĂ ŞI FISURA ÎNSORITĂ

BUCEGI/COŞTILA/ŢANCUL MIC (gr. 4 B/5 A)
1) Fisura Răsucită (gr. 4 B) este primul traseu întîlnit venind de la Refugiu şi urcînd pe poteca de la baza peretelui sudic al Ţancului Mic. Primele pitoane marchează intrarea în traseu, caracterizată printr-o lespede desprinsă din perete, prilej pentru o traversare prin opoziţie către dreapta. Pitoanele conduc din peretele sudic în muchia estică, apoi în faţa nordică şi din nou în peretele sudic. În final, creasta somitală se escaladează liber pînă în vîrful Ţancului Mic.

2) Fisura Însorită (gr. 5 A) începe imediat în stînga Fisurii Răsucite cu un pasaj surplombat bine pitonat. Traseul, usxor înclinat către stînga, se unesxte după 5 lungimi de coardă cu Fisura Răsucită.

Din vîrful Ţancului Mic se coboară cu asigurare de coardă de-a lungul crestei, spre vest, într-o strungă. Porţiunea de creastă pînă în strunga următoare se poate ocoli prin peretele nordic. În sfîrşit, din a treia strungă se coboară în rapel în Vîlcelul Pietros (spre sud).

O altă posibilitate de coborîre este o suită de 5 rapeluri de 20—40 m prin peretele nordic, direct spre Refugiul Coştila, plecînd de la ultima platformă de regrupare înainte de escaladarea vîrfului (piton cu inel).
6. TRASEUL HERMANN BUHL

BUCEGI/COŞTILA/ŢANCUL MIC (gr. 5 A)

Traseul, care poartă numele celebrului alpinist, învingător solitar al uriaşului Nanga Parbat, este caracterizat de o fisură clară ce brăzdează partea centrală a peretelui, în diagonală, de la dreapta jos la stînga sus.

Intrarea, marcată printr-un piton, se află la 40 m în amonte de Fisura Însorită. Prima lungime de coardă urmează o fisură înclinată uşor către stînga, după care, traversînd spre dreapta, se urcă pe o linie verticală de pitoane pînă deasupra unui contrafort. (Este indicat saa se facă o regrupare intermediară după fisura de la începutul traseului). După o traversare la stînga se atinge linia fisurii principale în diagonală, lungă de circa 60 m.

La capătul fisurii se face o regrupare într-o grotă. Aici se intersectează traseul cehoslovac, înclinat în continuare către stînga, traseul Hermann Buhl ocoleşte o muchie printr-o traversare şi conduce printr-o regiune frămîntată a peretelui (alte trei lungimi de coardă), luînd sfîrşit în prima strungă a virfului Ţancul Mic.
7. FISURA FLAMURA ROŞIE ŞI FISURA VEVERIŢEI

BUCEGI/COŞTILA/ŢANCUL MIC (gr. 3 B)

În extrema vestică a peretelui sudic al Ţancului Mic se află două trasee mai scurte, de gradul 3 B.

1) Fisura Flamura Roşie începe cu escaladarea unei rampe înierbate după care se face o angajare în partea cea mai frămîntată a peretelui într-o fisură adîncă în zigzag (trei lungimi de coardă): fisură înclinată spre stînga — regrupare — surplombă — fisură şi traversare spre dreapta — fisură surplombantă spre stînga şi ieşire în creasta Ţancului Mic.

2) Fisura Veveriţei începe prin escaladarea unui bolovan pe creştetul căruia se face o regrupare. A doua lungime de coardă este marcată printr-o succesiune de pitoane. Primul piton este atins printr-o piramidă.

Coborîrea din ambele trasee se face din strunga cea mai de jos din creasta Ţancului Mic prin rapel către sud (Vîlcelul Pietros).

8. PERETELE VULTURILOR

BUCEGI/COŞTILA

Dintre cei 4 mari pereţi ai Cosxtilei, Peretele Vulturilor este cel mai apropiat de Refugiul Coştila. De formă triunghiulară, expus către est, peretele este delimitat către sud de un contrafort cu vegetaţie, care-l desparte de Peretele Văii Albe, iar către nord de Creasta Vulturilor, dincolo de care se adîncesxte Vîlcelul Pietros. Prin amfiteatrul Padinei Vulturilor se ajunge la baza peretelui unde Brîna Policandrului permite intrarea în Fisura Suspendată, Fluturele de Piatră, Traseul Policandrului şi Fisura Mult Dorită. La 120 de metri mai sus, Brîna Suspendată intersectează traseele amintite permiţînd o retragere confortabilă în caz de nevoie. Cu alţi 100 m mai sus, peretele este traversat de Brîna Interzisă, înălţime la care ia sfîrsxit Fisura Suspendată şi începe traseul Surplombelor. La extremitatea superioară a Peretelui Vulturilor, Brîna Aeriană face legătura dintre Vîlcelul Policandrului şi Creasta Vulturilor — Creasta Văii Albe. Acolo se află intrarea în Hornul Vulturilor. Fără a fi situat în Peretele Vulturilor propriu-zis, Traseul Oblic din Vîlcelul Pietros trebuie totuşi pomenit la acest capitol fiind situat în această zonă.