Criminalistica

CERCETAREA CRIMINALISTICA A URMELOR DE MAINI
Cercetarile intreprinse asupra desenelor papilare si a utilitatii lor in identificarea persoanelor au pus bazele unei ramuri importante a criminalsiticii si anume dactiloscopia (dactilos=deget, scopia=prin care se poate privi, cerceta).

Dactiloscopia este ramura Criminalisticii care se ocupa cu examinarea si clasificarea desenelor papilare in vederea identificarii persoanei.

Desenele papilare, specifice pielii corpului omenesc, aflate la nivelul degetelor, palmei si talpii piciorului cunoscute sub denumirea de dermatoglife, sunt formate din sistemul liniilor paralele ale crestelor papilare, separate intre ele de santuri papilare. Crestele papilare redau relieful neregulat al papilelor dermice, aflate la linia de legatura dintre cele 2 straturi principale ale pielii, derma si epiderma, dintre care ultimul, aflat la suprafata, cunoaste un permanent proces de descuamare.
In varful crestelor papilare se gasesc orificiile sudoripare sau porii prin care este secretata sudoarea. Formata din apa, saruri minerale si substante organice, sudoarea reprezinta unul din elementele importante de formare a urmelor pe suprafetele cu care pielea intra in contact.

Nu numai desenul papilar, dar si crestele papilare si porii prezinta elemente de specificitate, puncte caracteristice de natura sa deosebeasca un individ de altul.

Proprietatile desenului papilar

1. 
   Unicitatea desenului papilar – se deosebesc intre ele prin forma si prin detalii caracteristice, al caror numar si varietate fac practic imposibila intalnirea a 2 amprente identice. Pornindu-se de la un numar de 4 caracteristici, posibilitatea repetarii a 2 desene papilare cu aceleasi puncte coincidente ar exista teoretic numai la 64 milioane de amprente. Daca numarul detaliilor caracteristice creste rezultatul calculului ajunge la cifre astronomice.
   
2. 
   Fixitatea desenului papilar – consta in mentinerea formei si detaliilor caracteristice ale desenului papilar de la formarea sa in luna a 6 a de viata intrauterina si pana la moartea persoanei. Singura modificare, fara implicatii in procesul identificarii, o reprezinta cresterea in dimensiuni a amprentei. Pe masura dezvoltarii corpului, fara influenta asupra caracteristicilor crestelor papilare.
   
3. 
   Inalterabilitatea – in mod normal un desen papilar nu poate fi modificat sau inlaturat. Numai ranile adanci care afecteaza in adancime stratul dermic, distrugand papilele, precum si unele boli de tipul leprei, pot duce la alterarea involuntara a desenului.
   

Clasificarea desenului papilar:

Desenele papilare sunt caracterizate de forme variate. Astfel, s-a impus impartirea lor pe categorii, grupe sau tipuri.

Primul criteriu il reprezinta regiunea anatomica a corpului pe care o ocupa, respectiv regiunea digitala, palmara sau plantara.

Desenele papilare ale mainii sunt impartite astfel:

• 
  regiunea digitala cu zonele falangetei, falanginei si falangei, despartite de santurile flexorale;
  
• 
  regiunea palmara cu zonele palmara, tenara si hipotenara.
  

Indiferent de regiunea sau zona in care se gasesc desenele papilare au o importanta aproape egala in identificare. Dintre acestea se disting desenele de pe falangete ale caror urme raman cel mai frecvent la fata locului.

Crestele papilare formeaza de regula trei zone:

• 
  zona bazala dispusa intre santul flexoral si centrul desenului;
  
• 
  zona centrala sau nucleara, zona ce detine ponderea cea mai mare in clasificare;
  
• 
  zona marginala alcatuita din crestele aflate la exteriorul desenului.
  

Locul de intalnire al celor trei zone poarta denumirea conventionala de DELTA.

Al doilea criteriu este impus de forma desenului din zona centrala si de pozitia si numarul deltelor astfel:

• 
  desenele adeltice sau de tip arc lipsite de zona centrala;
  
• 
  desenele monodeltice sau de tip lat in care zona centrala are forma unui lat pornind din dreapta sau din stanga desenului, de unde avem clasificarea in dextrodeltice si sinistrodeltice;
  
• 
  desene bideltice sau de tip cerc zona centrala fiind sub forma de cerc, de spirala, de laturi gemene, etc;
  
• 
  desene polideltice sau de tip combinat majoritatea prezen tand trei delte si foarte rar patru delte;
  
• 
  desene exceptionale sau amorfe care nu se apropie de desenele papilare obisnuite.
  

DETALIILE CARACTERISTICE ALE DESENULUI PAPILAR

Amprenta digitala contine o serie de puncte caracteristice sau detalii de natura sa permita identificarea certa a individului.

Intr-un desen papilar se pot gasi in jur de 150 de detalii caracteristice.

Poroscopia si crestoscopia

Detaliile sau punctele caracteristice ale desenelor papilare pot fi exploatate cu success in identificarea criminalistica numai daca sunt prezente intr-un numar sufficient sau reflectate, in conditii bune, de urma.

Sunt frecvente situatiile in care la fata locului urmele digitale se prezinta sub forma unor fragmente de creste papilare. Si in aceste cazuri identificarea este posibila prin examinarea formei porilor si a marginilor crestelor papilare.

Cercetara si interpretarea la fata locului a urmelor de maini
Urma papilara a degetelor, a palmei sau a intregii maini se formeaza prin contactul direct al acesteia cu o suprafata sau un obiect oarecare.

In functie de modul de formare se pot imparti astfel:

• 
  urme de maini statice sau dinamice – valoarea cea mai mare pentru identificare o au urmele de maini statice deoarece redau cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Urmele dinamice care se prezinta sub forma unor manjituri pot servi la o identificare generica.
  
• 
  Urme de suprafata sau de adancime – in functie de plasticitatea suportului primitor de urma. Urmele formate pe suprafete tip plastilina, chit moale, vopsea neuscata se formeaza in adancime spre deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura, de tipul sticlei care sunt urme de suprafata. Urmele de suprafata se pot forma prin stratificare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare,vopsea, grasime, sange, etc.) pe suprafata atinsa precum si prin destratificare datorita ridicarii substantei existente anterior pe obiect (praf, vopsea);
  
• 
  Urme de maini vizibile sau latente – urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al porilor. Urmele de maini latente contrar aparentelor sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile. Cu toata valoarea redusa de identificare a urmelor vizibile ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea
  

Descoperirea urmelor de maini
Presupune in primul rand o cautare sistematica a lor in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei.
Cautarea urmelor papilare poate incepe din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, comutatorului, etc. Daca s-a patruns prin spargerea geamului cioburile acestuia pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare. De asemenea, obiectele de portelan si sticla, suprafetele metalice, mobilier, suprafete relative zgrunturoase, gulerele, mansetele de camasi pot retine urme in conditii bune.
In situatia in care infractorul a folosit manusi, trebuie sa retinem faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice.
Stabilirea vechimii urmelor de maini
Reprezinta o probleme importanta de care se tine seama atat in procesul descoperirii cat si in cel al revelarii urmelor crestelor papilare.
Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Astfel, urmele de portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore in functie de calitatea ei.
In primele momente ale cercetarii stabilirea vechimii urmelor este absolute necesara pentru alegerea mijloacelor adecvate de revelare – de ex revelarea unei urme proaspete de circa o ora, prin prafuire, poate sa conduca la alterarea urmei datorita imbacsirii.
Fixarea si ridicare urmelor de maini
Din punct de vedere procedural principalul mijloc de fixare a urmelor il reprezinta procesul-verbal. Fixarea in acest document presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale
Din punct de vedere tehnic – criminalistic fixarea presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul general a locului faptei cat si in calitatea lor de obiecte principale.

Fotografiile se executa dupa revelarea urmelor latente, cateodata chiar inainte, daca exista pericolul degradarii.

Printre procedeele de fixare a urmelor se mai numara schitele si desenele intocmite la fata locului si care se anexeaza procesului-verbal.
Ridicarea urmelor de maini
Se poate realiza fie prin transferarea pe pelicula adeziva speciala, fie prin efectuarea unui mulaj.

1. 
   Transferarea pe pelicula adeziva denumita folio se face dupa revelarea si fotografierea urmelor. Foliile adezive pot fi transparente, albe sau negre, alegerea lor fiind in functie de culoarea urmei.
   
2. 
   Ridicarea cu ajutorul mulajelor se realizeaza in cazul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor;
   
3. 
   Transportarea obiectelor putatoare de urma impune respectarea unor cerinte de manipulare si ambalare vizand prevenirea distrugerii sau alterarii urmelor.
   

Expertiza criminalistica a urmelor de maini

Expertiza dactiloscopica reprezinta etapa finala a activitatii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de maini la fata locului, de obtinerea de informatii privind persoana, precum si de precizarea raportului dintre urma si activitatea infractionala.

Daca expertului i se prezinta numai urma ridicata la fata locului acesta are posibilitatea sa stabileasca de la ce mana provine, regiunea mainii sau degetul care a format-o, din ce tip sau varietate de desen papilar face parte, in ce mod s-a format, vechimea urmei si daca aceasta contine suficiente date de identificare.
In cazul in care i se prezinta expertului si impresiunile digitale luate persoanei suspecte, ori cele existente in cartoteca dactiloscopica, se poate stabili daca urma si impresiunea sunt formate de acelasi deget deci de aceeasi persoana.
Un aspect particular al identificarii pe baza amprentelor digitale il reprezinta posibilitatea identificarii unor cadavre necunoscute.
Scopul principal al expertizei dactiloscopice este acela al identificarii persoanei ce a lasat urme in campul infractional. Pentru efectuarea expertizei dactiloscopice este necesara in primul rand amprentarea persoanelor aflate in sfera de interes a inestigatiilor.

Amprentarea cadavrelor prezinta anumite particularitati datorate proceselor specifice putrefactiei, rigiditatii cadaverice mumificarii si deshidratarii.

Cercetarea criminalistica a urmelor lasate de alte parti ale corpului

1. 
   Cercetarea urmelor lasate de picioare
   

Sunt folosite destul de rar in activitatea de identificare, considerandu-se ca au mai putine posibilitati de individualizare datorita numarului relative redus de elemente caracteristice, cu exceptia celor specifice crestelor papilare de pe talpa piciorului.

Din categoria urmelor de picioare fac parte:

• 
  urmele plantei piciorului – ale piciorului gol;
  
• 
  urmele piciorului semi-incaltat;
  
• 
  urmele de ciorapi sau de incaltaminte.
  

Urmele plantei piciorului si anume cele formate de piciorul gol sunt cele mai valoroase pentru individualizare, deoarece amprenta plantara (amprenta talpii piciorului) poate servi la o identificare certa a individului, echivalenta cu identificarea bazata pe amprentele digitale.

Urmele piciorului semiincaltat sau ale ciorapilor reproduce forma generala a plantei piciorului, a regiunilor sale si a tesaturii.

Urmele de incaltaminte daca sunt formate in conditii corespunzatoare (de ex. urme statice in pamantul moale) pot reflecta elemente caracteristice utile identificarii.

In legatura cu urmele de picioare trebuie sa precizam ca nu trebuie sa confundam o urma dinamica (prin excelenta o urma de alunecare) cu urma create de piciorul aflat in mers, urma de natura statica.
Expertiza criminalistica a urmelor de picioare

Problemele principale pe care le poate rezolva expertiza criminalistica a urmelor de picioare indiferent daca este vorba de urma piciorului gol ori de cea de incaltaminte sunt in functie daca expertului i se trimite spre examinare numai urma in sensul mulajului, fotogramei sau desenului ridicata de la fata locului sau si urma si modelele tip de comparative.

Daca expertului i se trimite numai urma acesta va putea solutiona urmatoarele probleme: determinarea sexului, varsta, talia, greutatea aproximativa, particularitatile anatomo-patologice, mecanismul de formare si vechimea urmei, alte date rezultate din interpretarea elementelor crearii de urma.

In ipoteza in care i se pun la dispozitie expertului si modele de comparatie, respectiv impresiunea plantei piciorului sau incaltamintea suspecta, se poate ajunge la identificarea persoanei sau obiectului creator de urma.

Urmele de dinti

Fac parte din categoria acelor urme care ofera o baza de identificare atat sub raport criminalistic cat si medico-legal, datorita unor caractersitici ale formei, dispunerii si particularitatilor prezentate de fiecare dinte, indeosebi dupa varsta de 25 de ani cand intreaga dantura este formata.

Urmele de dinti asa cum se descopera ele pe corpul persoanelor, pe alimente sau diverse obiecte se prezinta sub forma statica sau dinamica de suprafata sau de adancime.

In cazul Ramaru urmele de dinti descoperite pe corpul victimelor alaturi de modul de operare au constituit un indiciu pretios de stabilire a faptului ca omorurile erau savarsite de acelasi autor servind la alcatuirea portretului robot.

Cerecetarea la fata locului a urmelor de dinti nu necesita mijloace de investigare deosebite fiind prin excelenta vizibile.

Fixarea urmelor de dinti se face prin consemnarea in procesul-verbal si prin fotografiere, insistandu-se numai asupra detaliilor si asupra corpurilor purtatoare de urma fata de celelalte obiecte principale.

Expertiza urmelor de dinti sau expertiza odontologica poate raspunde la intrebari privind natura umana sau animala a urmei, sex, varsta, tipul antropologic al persoanei, mecanismul de formare si caracteristicile dintilor reflectate in urma.
Urmele de buze

Se formeaza la contactul acestora cu diverse obiecte, prin depuneri de natura biologica (saliva), alimentara si cosmetica. Urmele se prezinta sub forma statica sau dinamica, pentru identificare fiind realmente utile urmele statice. Se pot prezenta sub forma vizibila sau latenta si in majoritatea cazurilor numai ca urme de suprafata.

Expertiza criminalistica a urmelor de buze poate sa dea raspunsuri privind natura umana sau animala a urmelor, mecanismul de formare, vechimea urmei, varsta, sexul, tipul antropologic aproximativ al individului, natura substantelor existente in urma.
Alte urme formate de parti ale corpului uman:- avem urme de urechi, urmele nasului, urmele fruntii, urmele de unghii – toate acestea pot furniza data referitoare la cele petrecute in momentul savarsirii infractiunii, la raportul dintre victima si agressor, la modul in care a actionat autorul, la numarul de persoane, etc.


Cercetarea criminalistica a urmelor biologice de natura umana
Din categoria urmelor biologice face parte marea masa a urmelor de materie biologica umana, indeosebi produsele de secretie, excretie si tesuturi umane.

Secretiile principale sunt: saliva, secretia nazala, laptele matern. Excretiile include: urina, fecalele, sperma, sputa, vomismentele, meconiul, etc. Tesuturi moi: sange, piele, tesut muscular, masa cerebrala. Tesuturi dure: oase si unghii.

Cercetarea urmelor de sange
Urmele de sange detin o pondere particulara in cadrul investigarii criminalistice.

Sangele detine aproape 1/13 din greutatea unei persoane si se compune din 2 parti principale: plasma si elementele celulare formate din globule rosii- hematii, globule albe – leucocite si trombocite.

La fata locului urmele de sange se prezinta sub forma de picaturi, stropi, dare, si sunt consecinta unei actiuni violente exercitate asupra corpului persoanei, de natura sa determine, direct sau indirect, leziuni ale vaselor sanguine.

Culoarea urmelor de sange difera in functie de vechimea, cantitatea, natura suportului si factorii care actioneaza asupra lor: temperature, lumina, agenti fizici si chimici. O urma proaspata are o culoare rosu-stacojiu si un luciu caracteristic. Cu timpul luciul dispare iar culoarea se transforma in maroniu si negru.

O influenta importanta asupra urmelor de sange o au actiounile exercitate de om, respective de persoana care cauta sa indeparteze pata prin razuire, spalare sau prin distrugerea suportului sau a portiunii sale care contine urma, cum ar fi de pilda arderea prosopului, a batistei, decuparea unei portiuni din material, etc.

Expertiza urmelor de sange incadrata in categoria mai larga a expertizelor biocriminalistice este destinata sa ofere clarificari la numeroasele intrebari formulate de organele judiciare si anume daca urma este sau nu este sange, daca este de natura umana sau animala, caror grupe din sistemul AB0, serice, enzimatice sau limfocitare apartine sangele, care este organul din care provine, daca contine alcool sau elemente de natura toxica, sangele apartine unui barbat sau unei femei, care este vechimea aproximativa a urmei, etc?

Cercetarea urmelor de saliva si de sperma
Urmele de saliva intereseaza pentru obtinerea unor date privind persoana, indeosebi pe baza grupei sanguine, cu precizarea ca acest lucru este posibil numai in ipoteza in care individual este de tip secretor. Calitatea de secretor o au persoanele care elimina in secretiile organismului antigene ce se gasesc si pe hematiile sangelui, ceea ce permite determinarea grupei sanguine.

La cautarea urmelor de saliva nu trebuie pierdut din vedere ca ele se pot confunda cu alte urme biologice – sperma, secretie vaginala, transpiratir, mucus nasal – precum si cu pete de alta natura organica sau anorganica – sucuri, detergenti, vopsea.

Expertiza urmelor de saliva serveste la clarificarea unor aspecte relative asemanatoare urmelor de sange. In saliva pot fi depistate si o serie de caracteristici individuale reflectate de compozitia celulara si de flora microbiana specifica zonei bucale.
Urmele de sperma – sau urmele seminale. Prezenta lor este caracteristica savarsirii de infractiuni de un grad de periculozitate deosebit sau al caror mod de savarsire prezinta anumite particularitati. Si anume omorul, infractiunile privitoare la viata sexuala.

Expertiza biocriminalistica a urmelor seminale este destinata stabilirii faptului daca urma este de sperma si daca aceasta este de origine umana sau animala, determinarea caracterului de secretor sau nesecretor a individului, grupei sanguine, vechimii petei, substantelor straine prezente in urma si a eventualelor boli venerice.

Posibilitatile de examinare a urmelor de sperma fata de alte urme biologice sunt amplificate de capacitatea de supravietuire a spermatozoizilor. Astfel, la o femeie in viata, spermatozoizii supravietuiesc intravaginal circa 48 ore, iar la un cadavru ei se pot conserva un timp mai indelungat, mergand pana la 19 zile, in ipoteza cadavrelor inghetate.

Cercetarea firului de par
Firele de par uman alcatuiesc o categorie aparte de urme biologice denumite si urme de natura piloasa. – prin care se obtin date importante cu privire la personae si la imprejurarile faptei. In esenta se pot obtine date despre natura, originea, caracteristicile de sex, varsta, regiunea corporala din care provine, pigmentatia, diverse particularitati morfologice ale firului de par, etc.

In general unui fir de par ii este caracteristica o anumita lungime, grosime, pigmentatie, ondulatie precum si unele degradari, toate raportate la varsta si sexul persoanei, la regiunea corpului din care provine, la starile fiziopatologice si la influenta unor factori de mediu.

Expertiza firelor de par este consacrata pe de o parte cercetarii structurii intime a parului, cu elementele sale caracteristice iar pe de alta parte , analizei suprafetei acestuia a diverselor particule aderente, urme ale materiei in care a fost descoperit.

Expertiza va trata anumite aspecte:

• 
  natura si originea umana sau animala a firului de par;
  
• 
  modul de detasare a firelor de par;
  
• 
  sexul, varsta aproximativa si rasa persoanei;
  
• 
  eventualele alterari produse de diverse boli;
  
• 
  natura depunerilor de pe suprafata firului de par.
  

Este posibila identificarea grupei sanguine a persoanei datorita prezentei antigenelor specifice sistemului A,B, O.

Cercetarea urmelor olfactive
Urmele de miros reprezinta o categorie aparte de urme specifice nu numai omului ci si animalelor, inclusiv majoritatii substantelor care contin elemente volatile.

Formarea urmelor olfactive este practice inevitabila, orice persoana lasandu-si moleculele de miros peste tot pe unde trece, pe fiecare dintre obiectele atinse, nici pantofii, nici imbracamintea si nici manusile neputand sa impiedice formarea acestui tip de amprenta olfactiva.

Exploatarea in investigatiile criminalistice a urmelor olfactive s-a impus datorita proprietatii acestora de a se forma invariabil la simpla trecere a [persoanei printr-un anumit loc.

O urma olfactiva formata in locuri inchise poate persista in conditiile cele mai bune max. 20 ore. Temperatura ridicata, vantul,ploaia, trecerea unui numar mare de oameni conduc la degradarea rapida a urmei.

In functie de persistenta urmelor acestea sunt clasificate in urme proaspete cu o vechime de pana la o ora, urme normale cu o vechime de trei ore si urme reci cu o vechime de 6-7 ore.
Spre deosebire de om, un caine poate selecta o urma din alte 200, el dispunand de un numar de cellule olfactive de 30 de ori mai mare. Calitatile care servesc la descoperirea urmelor olfactive sunt in fucntie de rasa, pregatirea si sexul cainelui. Printre cei mai folositi caini in descoperirea si prelucrarea urmelor de miros este ciobanescul german (cainele lup), acuitatea olfactiva maxima avand-o femelele.

Folosirea “cainilor politisti” in descoperirea si prelucrarea urmelor olfactive a devenit o practica curenta datorita eficacitatii ei, nu numai in cazurile de identificare a persoanelor dar si in domenii ca de ex:

• 
  depistarea stupefiantelor;
  
• 
  detectarea explozivilor;
  
• 
  descoperirea de persoane rapite, victime ale unor actiuni de natura terorista ori personae care se ascund pentru a se sustrage urmaririi penale ori altor masuri judiciare.
  

Identificarea persoanelor dupa semnalmente, dupa voce si prin alte metode criminalistice

Identificarea persoanelor si cadavrelor dupa semnalmentele exterioare.
Pentru ca o persoana sa poata fi deosebita de o alta sub raport criminalistic si identificata este necesar ca descrierea caracteristicilor sale anatomice sa se faca dupa metode riguros stiintifice. Descrierea semnalmentelor – cunoscuta in literature de specialitate sub denumirea de metoda portretului vorbit – are in vedere caracteristicile intregului corp, accentul fiind pus pe particularitatile anatomice ale fetei.
In esenta, identificarea se face cu ajutorul unor metode si tehnici specializate, in cadrul unor activitati de urmarire penala desfasurate potrivit unor reguli tactice specifice ascultarii martorilor sau victimilor infractiunii.

METODE CRIMINALISTICE DE IDENTIFICARE A PERSOANELOR DUPA SEMNALMENTELE EXTERIOARE

Imprejurarile in care sunt savarsite infractiunile impugn in mod frecvent identifcarea autorilor unor infractiuni, a victimelor acestora prin metode destinate exploatarii imaginilor fixate memorial, majoritatea acestora fiind aplicabile si in cazul cadavrelor necunoscute descoperite intr-o stare care permite o astfel de identificare.
METODA PORTRETULUI VORBIT
Porteretul vorbit este o metoda stiintifica care seveste la identificarea persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora de catre o alta persoana.
DESCRIEREA FORMELOR STATICE vizeaza elemente caracteristice privind talia, constitutia fizica sub aspectul general al perosanei, forma capului si a fetei, eventuale infirmitati, etc.
Talia poate fi scunda, mijlocie si inalta. In acest sens avem 3 gradatii: 160 cm pentru talia scunda, 160-175 cm pentru talia mijlocie si peste 175 cm pentru talia inalta, urmand ca aceste aprecieri sa se modifice avand in vedere conditiile de crestere a mediei inaltimii.
Constitutia fizica sau corpolenta este apreciata ca robusta sau solida, mijlocie, slaba sau uscativa, in functie de marimea sistemului osos si de masa musculara a individului. De asemenea, intereseaza si forma umerilor, lungimea gatului, particularitati ale mainilor si picioarelor, etc.
Aspectul general sau tinuta unei persoane poate fi evaluata ca sportiva, eleganta, atletica, greoaie, ori asociata unor profesiuni cum ar fi cele de ofiter, balerin, functionar, marinar, intellectual, student, etc.

CAPUL PERSOANEI – detine locul principal in descrierea portretului vorbit, astfel:

• 
  forma capului – privit din fata poate fi alungita, ovala, dreptunghiulara, triunghiulara, cu baza in sus sau in jos, patrata, colturoasa, romboidala. Din profil capul poate avea un contur normal sau regulat, tuguiat, etc. Forma capului trebuie raportata la conturul fetei si la conturul profilului;
  
• 
  fata se imparte de regula in 3 zone ; frontala, nazala si bucala. Zona frontala cuprinde regiunea dintre baza nasului si baza acestuia; zona bucala cuprinde regiunea dintre baza nasului si varful acestuia;
  
• 
  fiecare element component al fetei se descrie separate astfel:
  
• 
  PARUL se descrie dupa culoare, forma carliiontata, intins, ondulat, calvitie, lungime, mod de pieptanare;
  
• 
  FRUNTEA se descrie dupa inaltime, latime, contur, inclinare, particularitati, mod de ridare;
  
• 
  OCHII se descriu dupa forma, pozitie, culoare, spatiu interocular, particularitatile pleoapelor, genelor, adancimea in orbite, etc;
  
• 
  NASUL are caracteristica radacina, linia dorsala sau muchia, inaltimea, latimea, baza, conformatia narilor, culoarea;
  
• 
  GURA SI BUZELE se descriu dupa marime, contur, culoare, pozitie, grosime, proeminenta;
  
• 
  BARBIA se descrie potrivit profilului ei, latimii, inaltimii, particularitatilor sale si anume plata, ascutita, ingropata, Barbie dubla, etc;
  
• 
  URECHEA intereseaza atat in privinta aspectului general, pozitia fata de cap cat si sub aspectul elemntelor sale componente – lob, tragus, antetragus, helis, etc;
  
• 
  RIDURILE sunt apreciate in functie de zona in care se gasesc , dupa forma si numarul lor.
  
• 
  SEMNELE PARTICULARE fac parte din elementele pretioase pentru identificarea persoanelor si cadavrelor. Tatuajul ocupa un loc important in suita semnelor particulare; el poate fi gasit pe toata suprafata corpului cu exceptia palmelor, talpilor si pielii de pe cap, de regula pentru tatuajul ornamental se prefera pieptul, spetele si bratele. Daca eventual s-a incercat inlaturarea lui chirurgicala, cu ajutorul fotografiei sub radiatii infrarosii i se poate observa forma initiala, datorita resturilor de pigment ramase in tesut.
  

DESCRIEREA FORMELOR DINAMICE

Denumite si functionale se refera in special la tinuta corpului, felul mersului, mimica, privirea, diferite forme de manifestare, etc.
Mersul unei personae poate fi normal, degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu pasi mari sau mici, saltaret, cu alte particularitati date de morfologia piciorului, de anumite infirmitati, si de starea de sanatate.
Modul de manifestare se intelege gestica, vorbirea care sunt in functie de personalitatea si temperamental individului.
Vorbirea trebuie inclusa in conturarea portretului vorbit, prin particularitatile de genul vorbirii normale,precipitate, balbaite, organizate precum si timbrului, accentului, etc.