Cu privire la aprobarea cerințelor minime de securitate privind exploatarea sistemelor de distribuție a gazelor combustibile naturale

Acordarea ajutorui în caz de electrocutare
1371. Contactarea cu conductoarele de curent electric în majoritatea cazurilor aduce la o stare spasmodică. De aceea, în cazul în care accidentatul rămîne în contact cu conductoarele de curent electric, trebuie să fie eliberat de subacţiunile curentului electric. Pentru aceasta este necesar:

- de a deconecta urgent acea parte a instalaţiei care intră în contact cu accidentatul;

- a preîntîmpina sau a asigura posibilitatea căderii accidentatului la deconectarea instalaţiei.

1372. Pentru îndepărtarea accidentatului de la pămînt sau de la conductorii electrici este necesar de a se folosi de îmbrăcăminte uscată, funie, baston, scîndură sau alte obiecte uscate, dielectrice.

1373. Se interzice de a folosi obiecte metalice sau ude pentru aceste scopuri. Nu se permite de a se atinge de încălţămintea accidentatului, care poate fi udă şi un conductor bun de curent electric.

1374. Dacă este necesar de atins de corpul accidentatului cu mîinile, trebuie de îmbrăcat mănuşi dielectrice, galoşi sau de învelit accidentatul cu un trenci sau cu pînză uscată. Se admite, deasemenea, de a sta pe o scîndură uscată, sau un sul de haine etc.

1375. Se recomandă de acţionat, după posibilităţi, numai cu o singură mîină. În caz de necesitate trebuie de tăiat cablurile electrice de tensiune joasă, respectînd măsurile de protecţie (a tăia fiecare cablu separat şi de lucrat în mănuşi dielectrice şi galoşi).

1376. După eliberarea accidentatului de acţiunile curentului electric este necesar de apreciat starea acestuia.

1377. Semnele, după care repede se poate determina starea accidentatului sunt următoarele:

a) cunoştinţa: clară, lipseşte, tulburată (accidentatul este inhibat, excitat);

b) culoarea pielii şi mucoaselor vizibile (ochilor, buzelor): roze, cianotice, palide;

c) respiraţia: normală, lipseşte, neregulată (superficială, stertoroasă);

d) pulsul arterelor carotide: se stabileşte bine (ritm corect sau incorect), se determină greu, lipseşte;

e) pupilele: mărite, înguste.

1378. În cazul în care accidentatul este în stare de sincopă, îi lipseşte respiraţia, pulsul, pielea este de culoare cianotică, iar pupilele mărite (0,5 cm în diametru), se poate de considerat că acesta se află în stare de moarte clinică şi trebuie urgent de început readucerea la viaţă a organismului cu ajutorul respiraţiei artificiale după metoda “gură în gură” sau “din gură în nas” şi a masajului indirect a inimii. Nu se permite de a dezbrăca accidentatul, astfel pierzînd timpul.

1379. În cazul în care accidentatul respiră rar şi convulsiv, dar pulsul este slab, trebuie de efectuat urgent respiraţia artificială.

1380. Începînd reanimarea este necesar de a avea grijă de chemarea medicului sau a ambulanţei. Aceasta o va efectua o altă persoană, care nu acordă primul ajutor.

1381. Dacă accidentatul este în stare de conştiinţă, dar pînă la acest moment a fost în stare de sincopă sau se află în stare de sincopă, dar cu păstrarea respiraţiei şi pulsului stabil acesta va trebui să fie culcat pe un aşternut, spre exemplu din îmbrăcăminte; de a descheia îmbrăcămintea care împiedică respiraţia liberă, a crea aflux de aer curat; a încălzi corpul, în caz că e frig; a asigura răcoarea în caz că e cald; a crea liniştea absolută, permanent de supravegheat pulsul şi respiraţia, a îndepărta persoanele de prisos.

1382. Dacă accidentatul se află în stare de inconştienţă este necesar de a supraveghea respiraţia acestuia şi în caz de dereglare a respiraţiei din cauza căderii limbii de înaintat partea de jos a maxilarului, luînd cu degetele colţurile acestuia, şi de susţinut în această poziţie pînă cînd nu se va termina căderea limbii.

1383. În cazul apariţiei vomei este necesar de a întoarce capul şi umerii accidentatului la stînga pentru înlăturarea vomei.

1384. Nu se permite mişcarea accidentatului, cu atît mai mult să continue lucrul, deoarece lipsa leziunilor grave exterioare din cauza curentului electric sau a altor cauze (căderii etc.) nu exclud posibilitatea agravării stării acestuia. Numai medicul este în stare constate starea accidentatului.

1385. Transferarea accidentatului în alt loc trebuie de efectuat numai în cazurile în care acesta sau persoana, care acordă primul ajutor, este ameninţată de pericol sau cînd acordarea ajutorului pe loc este imposibilă (spre exemplu, pe pilon).

1386. Nu se admite de a îngropa accidentatul cu pămînt.

1387. În caz de accidentare cu fulger se acordă acelaşi ajutor ca şi în caz de electrocutare.

1388. În cazul imposibilităţii chemării medicului la locul incidentului este necesar de asigurat transportarea accidentatului în cea mai apropiată instituţie medicală. Deplasarea accidentatului este posibilă numai în cazul respiraţiei satisfăcătoare şi a pulsului stabil. Dacă starea accidentatului nu admite transportarea acestuia, este necesar de continuat acordarea ajutorului.