Govornean Lilia Ostafii Olga
LIMBA ROMÂNĂ
CULEGERE DE TEXTE
PENTRU DICTĂRI
EVALUAREA FINALĂ DE STAT
CLASA a 9-a
CERNĂUȚI
2014
Рекомендовано Міністерством освіти і науки України
(наказ від 27.12.2013 № 1844)
Укладачі:
Говорнян Л.С., методист румунської мови та літератури (румунської і світової) Інституту післядипломної педагогічної освіти Чернівецької області
Остафій О.Р., головний спеціаліст відділу дошкільної, загальної середньої, позашкільної освіти та виховної роботи Департаменту освіти і науки, молоді та спорту Чернівецької облдержадміністрації
Рецензенти:
Жерновей Г.Я., кандидат філологічних наук, доцент, завідувач кафедри румунської та класичної філології Чернівецького національного університету ім. Ю. Федьковича
Бостан Л.О., кандидат філологічних наук, доцент кафедри румунської та класичної філології Чернівецького національного університету ім. Ю. Федьковича
Бирка М.Ф., кандидат педагогічних наук, доцент кафедри педагогіки, психології та теорії управління освітою Інституту післядипломної педагогічної освіти Чернівецької області.
Збірник диктантів для державної підсумкової атестації з румунської мови для загальноосвітніх навчальних закладів з навчанням румунською мовою. 9 клас.
Укладачі:
Говорнян Л.С., Остафій О.Р.
Пропоновані тексти для учнів 9-го класу вибрані відповідно до діючих критеріїв оцінювання навчальних досягнень школярів у системі загальної середньої освіти. Вони передбачають перевірку знань, умінь і навичок учнів як з окремих тем, так і з відповідних розділів програм.
2
Cuvânt înainte
Culegerea de texte pentru dictări are drept scop verificarea cunoștințelor elevilor din clasa a IX-a a școlilor cu limba română de predare din Ucraina pentru evaluarea finală a acestora de către comisia de stat.
Textele din culegere corespund normelor limbii literare contemporane.
Limba romană trebuie sa fie vorbită perfect de către fiecare elev. Studiind limba română în şcoală, tinerii cetăţeni se îmbogăţesc spiritual, se ridică la un nivel superior de cultură comunicațională, sunt mai pregătiţi să înțeleagă lumea, să comunice și să interacționeze cu semenii, să utilizeze eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme vitale concrete, să continue să extindă procesul instructiv-educativ asupra întregii lor vieţi.
Dictarea este o activitate didactică prin care un profesor sau un învăţător citeşte cu voce tare un text care ulterior este reprodus, selectiv sau în totalitate, în funcţie de cerinţe, de către elevi în vederea verificării gradului de cunoaştere de către aceştia a regulilor de scriere corectă. Pentru a scrie o dictare, elevul trebuie să aibă cunoştinţe temeinice de gramatică şi să le aplice cu pricepere, ortografiind corect cuvintele şi folosind semnele de punctuaţie cuvenite. De asemenea, el trebuie să recunoască în textul ascultat cu atenţie secvențele de dialog, de narațiune și de descriere pentru a le reproduce întocmai, conform regulilor învăţate anterior.
Textele pentru dictări au fost alese cu luarea în consideraţie a regulilor ortografice și de punctuație deja cunoscute elevilor.
Volumul textelor variază de la 140 la 160 de cuvinte. Dictările vor fi evaluate cu o singură notă, conform
următoarelor criterii:
3
NOTA
|
NUMĂRUL DE GREȘELI
|
|
|
1
|
15-16 (și mai multe)
|
|
|
2
|
13-14
|
3
|
11-12
|
4
|
9-10
|
5
|
7-8
|
6
|
5-6
|
7
|
4
|
8
|
3
|
9
|
1+1 (nu gravă)
|
10
|
1
|
11
|
1 (nu gravă)
|
12
|
-
|
4
1. Ucraina
Ucraina are o așezare geografică favorabilă, deaceea are o floră bogată și pământuri roditoare. Toate acestea favorizează la dezvoltarea diferitelor ramuri ale economiei.
În ţara noastră sunt condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea agriculturii, în special, a sectorului vegetal şi celui zootehnic.
Bogăţia cea mai preţioasă a pământului ucrainean o constituie zăcămintele minerale...
Afară de cărbunele de pământ, pe teritoriul statului nostru, se dobândeşte şi cărbunele brun.
Din vechime Ucraina e cunoscută prin zăcămintele de sare. Cele mai mari rezerve se găsesc în Donbas, în apropierea oraşului Artemievsk, precum şi în Crimeea, lângă lacurile saline ale Sivaşului. Se dobândeşte sarea şi în minele din
Solotvino, Transcarpatia.
În Ucraina există zăcăminte de piatră de construcţie şi decorativă – granit, marmoră, labradorit, cuarţ şi alte roci. Multe din acestea se dobândesc în ţinuturile Jitomir, Kiev, precum şi în regiunile apusene.
Este bogată Ucraina şi în turbă, ale cărei rezerve mari se găsesc în Polesia.
Din presă
151 de cuvinte
2. Străvechiul Kiev
Cel mai vechi popor care a dăinuit pe Nipru au fost poienii. Ei trăiau în familii şi aveau cnejii lor. Erau între cneji trei fraţi: Kii, Şcek şi Horiv. Aceşti fraţi aveau o soră cu numele Lâbidi. Kii s-a aşezat cu traiul pe o colină. Şcek pe
5
altă colină, care se numeşte astăzi Şcekoviţa. Şi Horiv pe a treia din coline. Ea a rămas să se numească Horeviţa. Tustrei fraţii au întemeiat un oraş şi l-au numit Kiev, în cinstea fratelui mai mare. De jur-împrejurul oraşului creşteau păduri dese, de nepătruns. În ele trăiau diferite animale.
Kii a luat parte la diferite campanii militare. Se întorcea însă de fiecare dată în oraşul său de pe coline, unde a şi închis ochii. Şi fraţii mai mici, Şcek şi Horiv, la fel şi sora lor, Lâbidi, sunt înmormântaţi pe aceste coline. De la numele Lâbidi şi-a luat denumirea şi râul, care se varsă acum în
Nipru.
După moartea fraţilor, moştenitorii acestui neam au domnit mult timp în străvechiul oraș Kiev.
Nicolae Dabija 168 de cuvinte
3. Luceafărul poeziei românești
Considerat Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu a ridicat limba română pe culmile expresivității, reușind să-i scoată în evidență valoarea și bogăția mijloacelor de exprimare și frumusețea, în așa fel, că poeziile sale nu se pot traduce în nici o altă limbă, care să redea delicatețea trăsăturilor sufletești sau frumusețea naturii.
În opera sa, atât în poezie cât și în proză, codrul, marea, râul, luna, sunt idei, divinități, nu fenomene; fenomen este doar omul. A slăvit țăranul, care respectă natura și legile ei.
Însetat de a cunoaște viața, natura, sub toate aspectele, urmează diverse trupe de teatru pe drumurile țării, culegând materiale pentru creația sa de mai târziu.
6
Îl cunoaște pe Ion Creanga... Între cei doi s-a născut una dintre cele mai desăvârșite prietenii cunoscute în istoria noastră literară.
Eminescu este cel mai mare poet pe care l-a avut și-l va avea vreodată, poate, pamântul românesc.
Ape vor seca în albii, vor răsări păduri și cetăți, câte o stea se va veștezi pe cer în depărtări, dar numele lui Eminescu va exista veșnic...
Din presă
172 de cuvinte
3. Zâna Zorilor
Nimic nu-i stătea în cale, nimic nu-i oprea gândirea: toată lumea dormea, zânele de pe la izvoare, păsările de pe crengi, căprioarele dintre tufișuri și fluturii de lângă flori. Toate erau duse de fluierașul lui Petru.
Chiar nici vântul nu se mai juca cu frunzele, nici razele soarelui nu mai sorbeau roua de pe iarbă și râurile încetară de a mai curge... Singur Petru era treaz.
Ajunse la curte. Jur-împrejurul curții se întindea un ierbiș frumos și des. Poarta era în frunte: o poartă tot din flori și alte lucrări frumoase. Pe de-a dreapta și pe de-a stânga dormeau zânele ce au fost să păzească intrarea în curte.
Ce a văzut Petru într-aceasta curte, știe doar toată lumea că curtea Zânei Zorilor nu poate fi lucru de rând. Jur-împrejur zâne împietrite, pomi cu frunzele de aur și cu florile de mărgele și pietre scumpe, stâlpi de raze de soare, trepte lucii și moi ca și culcușul fetelor de împărat și un aer plin de miros dulce și adormitor...
După Ioan Slavici
7
168 de cuvinte
4. Din memoriile Trubadurului
Cine-ar putea să puie pe pânză toată gama verdelui care începe cu nota sură a spicului când bate în galben, apoi se schimbă în curatul verde de smarald al crețului proaspăt de stejar și sfârșește cu verdele sever și sănătos al nucului? Cine poate să păteze, norocos ca natura, o priveliște, cu umbrele norilor, cu apele închise pe care le aruncă foaie pe foaie? Cine poate să-și scalde un copac măcar în atâta aer în care îl crește, îl înverzește, îl înflorește și-l încarcă cu rod nevăzutele puteri ale naturii? Cine poate să puie sub pielița străvezie a unui trup tânăr acel rumen al sângelui, care tremură, licărește, aleargă și se schimbă după cum vei ridica perdeaua de la geamurile camerei tale? Cine poate săpa în piatră un mușchi încât să vezi într-însul o forță care se odihnește? Ferice de acela care se îmbată de mărimea și frumusețea acelor ce veșnic trăiesc și se răsfață în aplauzele mulțimii, fără a simți depărtarea de la ceea ce a făcut până la ceea ce vroia și trebuia să facă.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea 177 de cuvinte
6. Eminescu
Acum se scriu multe versuri pretutindeni, în toate colţurile lumii. Totuşi, în sânul unei culturi, oricât de mulţi, oricâţi de mari poeţi ar fi avut vatra acelei culturi, deasupra tuturor domneşte unul, numai unul care se cheamă poet naţional. Ceilalţi îşi fac de acum rând în urma lui. Se întâmplă că şi acolo, în umbră, să fie poeţi mari, să fie opere care, puse
8
alături de opera poetului naţional, poate ar fi chiar în câştig, dar nimeni nu va îndrăzni să facă o astfel de confruntare, lumea literelor întregului neam acceptând prioritatea şi stema, şi domnia acelui prim poet.
Eminescu a dat o viaţă nouă întregii noastre limbi, a băgat-o în luptele cele mai crâncene, şi izbânzile pe care le-a repurtat această armată sub cârmuirea lui rămân a fi cele mai mari izbânzi ale noastre.
Pe semne, asta o şi fi însemnat poet naţional.
Atunci, când vom merge la masa rotundă a viitorului, vom lua truda și cinstea, suferințele Marelui Poet național...
Ion Druţă
162 cuvinte
7. Zeița poeziei
Prima zeiță care l-a îmbrățișat pe bucovineanul
Grigore Bostan la naștere a fost aceea a poeziei. Pe la paisprezece ani, anume în versuri, a încercat dânsul să-și exprime gândurile și sentimentele. Motivul drumului, al căutării unui rost în viață, mărturisește el însuș i, persista în probele sale poetice timpurii. Cum s-a văzut pe parcursul anilor, a posedat și alte vocaț ii: de savant folclorist, etnolog, istoric și critic literar, publicist și pedagog. Fără a părăsi vreodată făgașul poeziei, a obținut succese frumoase în toate domeniile nominalizate. Pe lângă alte calități apreciabile, o coloratură aparte îi conferă poeziei lui Grigore Bostan spiritul umoristic și satiric – caracteristici rare și de o valoare deosebită în beletristică și nu numai. Înzestrat cu
9
virtutea de a surprinde contradicția dintre esență ș i aparență, de a observa mișcările cu ș iretlic ale unor indivizi, Grigore Bostan ne-a lăsat o moștenire literară prețioasă – fabule și epigrame care ne ajută să cunoaștem
mai bine realitatea, ne îmbogățesc cugetul și ne delectează sufletul.
După Dumitru Apetri
160 de cuvinte
8. Prutul
Din cel din urmă arc al Carpaților, de sub poalele Călimanului, se lasă pe coasta despre răsărit a țării, un lung șir de coline, care merg – ridicându-se și culcându-se ca valurile unei mări. Pe la căpătâiul acestor dealuri, frumoasele și roditoarele dealuri ale Moldovei – se îndoaie Prutul în șerpuiri mari, așternut ca de pe întinsul unei stepe. Izvorât de departe, din Carpații Galiției, râul vine tulbur la hotarele noastre, sparge măgurile Mamorniței și-și împinge apa-i gălbuie, lină, fără nici o încrețitură, în lunca largă, ce se desface de la Cotul Boianului de jos.
Tăcut, posomorât, mâncându-și mereu malurile nisipoase, uneori părăsindu-le și căutându-și o albie nouă pe lăsăturile șesurilor, curgând, mai în toată lungimea lui, în câmp deschis, între maluri joase, rupte, pustii, arareori umbrite de câte un zăvoi de sălcii, de câte un petecuț de dumbravă. Prutul n-are nimic din frumusețea râurilor ce înveselesc pământul țării noastre, dar întotdeauna apele mari
10
au atras așezările oamenilor pe țărmurile lor. Pe ele se înșiră toată strălucirea și toată istoria lumii...
Alexandru Vlăhuță
169 de cuvinte
9. Prietenie adevărată
Dacă ai un prieten adevărat, preţuieşte-l din toată inima! Nu te certa cu el, încearcă să-i înţelegi modul în care gândeşte şi să-i accepţi atât calităţile, cât şi defectele. Străduieşte-te să-i vii în ajutor în orice clipă. Nu uita că în prietenie se preţuieşte cel mai mult dreptatea, punctualitatea, fidelitatea, corec-titudinea şi nu în ultimul rând, sinceritatea.
Prietenia şi prietenii pot fi diferiţi. Un prieten nu este altceva decât o persoană de aceeaşi vârstă în prezenţa căreia îţi petreci timpul liber, alături de care îţi faci lecţiile, vizionezi filme.
Prietenia te face să înţelegi mai bine lumea înconjurătoare. Prietenia te ajută să înţelegi mai bine ceea ce se întâmplă în jurul tău.
O prietenie adevărată rezistă de-a lungul timpului. Ea se păstrează indiferent de timpul care trece. Înţelepciunea populară a sintetizat adevărata valoare a prieteniei în numeroase proverbe. Unul dintre ele concentrează în sine tocmai această idee: „Fă-ţi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi!”
Text adaptat 156 de cuvinte
11
10. Moara cu noroc
Dacă aruncai privirea împrejur, la dreapta şi la stânga, vedeai drumul de ţară şerpuind spre culme, iară la vale, de-a lungul râuleţului, cât străbate ochiul, până la câmpia nesfârşită, afară de câţiva arini ce stăteau grămadă din jos de podul de piatră, nu zăreai decât iarbă şi mărăcini. La deal valea se strâmtează din ce în ce mai mult; dar aici vederile sunt multe şi deosebite: de-a lungul râuleţului se întind două şiruri de sălcii şi de răchite, care se îndesează mereu, până ce se pierd în crângul din fundul văii. Pe culmea dealului de la stânga, despre Ineu, se iveşte pe ici, pe colo marginea unei pă-duri de stejar.
Rămânând singur cu Ana şi cu copiii, Ghiţă priveşte împrejurul său, se bucură de frumuseţea locului şi inima îi râde când Ana cea înţeleaptă şi aşezată deodată se aruncă alintată spre dânsul, căci Ana era tânără şi frumoasă, era fragedă şi subţirică, era sprintenă şi mlădioasă, iară el însuşi, înalt şi spătos, o purta ca pe o pană subțirică.
După Ion Slavici
169 de cuvinte
11. Frumosul în muzică
Din prima zi de naştere şi până la ultima zi omul este însoţit de muzică. Ea răsună pe stradă şi acasă, la radio şi la televizor, la teatru şi film, la şcoală şi în maşină, la calculator. Ea îţi ajută să găseşti ritmul în timpul muncii, să învingi oboseala, să-ţi redai sentimentele de durere şi de bucurie. Prin forţa ei de influenţă asupra oamenilor, muzica nu cedează literaturii artistice şi filmului.
12
Pentru a înţelege şi a îndrăgi muzica trebuie înainte de toate să ne deprindem s-o ascultăm. Muzica exprimă anumite sentimente, stări de dispoziţie, emoţii. Ea reflectă, în felul său, realitatea. Forţa ei rezidă în redarea celor mai fine nuanţe ale sentimentelor omeneşti: exaltarea şi disperarea, bucuria, triumful şi dezamăgirea, neliniştea şi speranţa. Muzica e în stare să redea şi fenomene concrete: foşnetul frunzelor, cântecul păsărilor, spargerea valurilor de ţărm, ecoul în munţi...
Muzica, poate mai bine decât orice altă artă, ajuta oa-menilor să găsească limbă comună, poate să-i unească.
Din presă
160 de cuvinte
De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.”
12. Despre limba română
A vorbi despre limbă este ca o duminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poate fi decât exprimată în limba română. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.
Pentru mine iarba se numeşte iarbă, pentru mine arborele se numeşte arbore, malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Ce patrie minunată este această limbă!...
Nu spun că alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atât de proprie, atât de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât aproape nu-mi pot imagina
13
existența fără ea. Noi, de fapt, avem două patrii coincidente: o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă o dată este numele patriei de pământ şi de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea.
Nichita Stanescu
158 de cuvinte
13. Cum am învățat românește
Pe când uitasem că suntem români și avem și noi o limbă, pe când lipseau și cărți, și tipografie, căci la școala publică se învăța numai grecește, câțiva boieri, ședeau triști și jeleau pierderea limbii române.
Mai rămăsese o școală pe care acești buni bătrâni o priveau ca adăpostul prigonitei limbi, școală unde se învăța încă românește – în mănăstirea Socola.
Tatăl meu era unul din românii aceștia. Nu ieșea nici un calendar pe care să nu-l aibă, nici o carte bisericească pe care să n-o cumpere.
Într-o zi, venind de la școală, l-am găsit cu o carte mare dinainte.
— Citește-mi, îmi zice, o viață de-a sfinților din cartea aceasta.
— Iartă-mă, părinte, eu nu pot citi românește.
— Cum! apoi dar ce înveți tu?
— Poate că sunt frumoase acelea ce spui tu – zise tatăl meu – dar e rușine să nu știi limba ta! Mâine vei veni cu mine la Socola. Voi vorbi pentru tine cu dascălul; și nu mă îndoiesc că tu te vei sili să înveți degrabă...
— O, negreșit! am răspuns cu bucurie.
14
După Costache Negruzzi
172 de cuvinte
14. Pe drumuri de munte
Eu şi tânărul meu tovarăş de călătorie ne hotărâm a merge pe jos peste munţi.
În zori, a doua zi, eram gata de drum. Greul călătoriei noastre începea aici; lăsam acum calea cea mare şi bătută şi mergeam pe o reţea încâlcită de poteci înguste şi fără număr.
Soarele călca acum pe hotarele dintre amurgul nostru şi zorile altor lumi; iar lumina razelor lui nu mai poleia decât cele mai înalte piscuri ale munţilor, care se desfăşurau sub picioarele noastre. Pe stânga, Ceahlăul cu nenumăratele sale turnuri de stânci, săpate pe adâncul cerului se înălţa în aer ca un fantastic castel de aur zidit de mâna fermecată a vreunui vrăjitor din poveşti. Vântul nu mai sufla şi glasul răguşit al ierburilor aspre şi sălbatice amuţise; o solemnă tăcere domnea în cer şi pe pământ; numai zgomotul surd al paşilor noştri tulbura în cadenţă această tăcere. S-ar fi zis că noi singuri mai respiram în mijlocul acestei lumi, răsărite ca prin minune.
După Calistrat Hogaş
161 de cuvinte
15. Visele
Totul, cu ce trăieşte un om, ce -i dă o viaţă valoroasă, plină de evenimente, este un vis.
15
Visele ajută oamenilor să trăiască viața așa, cum își doresc ei, să fie optimiști, cu scopul bine determinat.
Visul este motorul iubirii în viaţa omului. Vis fără iubire şi iubire fără vis nu există.
Mulţi oameni spun că n-ar trebui să visăm, ci să trăim o viaţă reală. Omul nu poate trăi fără vise.
Visul distinge un om de celălalt. El este un obiectiv spre care o persoană aspiră să meargă o anumită perioadă de timp sau toată viața. Acest lucru este ceva, ce ajută să se ridice din adâncurile sufletului, a totul ce este mai bun în om. Toate visele au o forţă absolut egală. Și, prin urmare, toată lumea poate visa, dar să urmărească visele lor pot numai oamenii cu un suflet puternic.
Fiecare om îşi poate realiza visul dacă vrea, dar totul depinde de capacitatea de a distinge visul de iluzie.
Visaţi, pentru că visul este viaţa ...
Andrei Fedorneak
168 de cuvinte
16. Fetița Dochiei
Și așa, fetița de suflet a Dochiei creștea frumoasă, mladie, acolo, aproape de nouri. Iar baba se legase de ea c-o dragoste nespusă. Îi urmărise primii pași și primele cuvinte c-o bucurie la care nu pot ajunge muritorii. Ș-acum se desfăta la vederea ei, ș-o îmbrățișa, ș-o mângâia cu vorbe de mamă care niciodinioară nu sunaseră în pustia ei viață.
Traiau amândouă de-un timp, pe munte. Oamenii erau departe, cine stie unde, în șesuri, unde plutea un abur subțire. Acolo, deasupra vârfurilor de codri, fata Dochiei vedea numai caprele stâncilor, cu coarnele întoarse pe spate, și vulturii cei
16
mari cu gâturile goale. Îi privea cu ochii ei albaștri și gânditori, le vorbea ca unor prieteni, și se bucura — caci alte științi și alte jocuri ea n-avea pe lume.
Într-un rând, în puterea primăverii, fata sta cu capul pe brațele batrânei și mamă-sa îi răsfira cu degetele osoase părul auriu. Zâmbind, crapă pleoapele și, printre genele negre, zări în pulberea de lumină un fluture, apoi o albinuță...
Mihail Sadoveanu
166 de cuvinte
17. Singur
Noaptea se vestea grăbită din adâncuri și luna nu pășise încă dincoace de hotarele răsăritului său. De sub marginile depărtate ale văzduhului, de pretutindeni, nenumărate grămezi vinete de nouri posomorâți, cu frunți îndrăznețe și amenințătoare, se iviră fără de veste și împânziră într-o clipă, de jur-împrejur, linia de împreunare a cerurilor cu pământul...
Imense și negre fantome uriașe urcau, în rânduri strânse, pe înalte trepte de haos, spre asaltul cel mai de deasupra al tăriilor cerești... Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești...
O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor... Vijelia își trimisese înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați...
Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!...
Calistrat Hogaș
168 de cuvinte
17
18. Moromete
Venise toamna şi porumbul se făcuse şi el din belşug porumb şi grâu şi printre porumb dovleci, floarea-soarelui şi fasole, altceva nu semănau. Cu toate că pământul le-ar fi putut da să n-aibă ce face cu cânepa, inul, tutunul, sfecla de zahăr, plantele medicinale scumpe şi cei trei îşi frecară mâinile de bucurie şi într-o seară îi spuseseră tatălui lor:
— Ar trebui să îngrășăm caii aceia, tată! Tudor a fost săptămâna trecută la munte şi a câştigat o mie de lei.
Moromete n-a înţeles cum s-ar putea câştiga o mie de lei într-un drum la munte, dar n-a avut nimic contra îngrăşării cailor. Au vândut porumb, au cumpărat ovăz şi prin iarnă părul cailor strălucea ca mătasa.
Moromete însă tot nu se mişca. Petrecea seri lungi cu prietenul său, discutând politică sau ascultând poveşti grozave din cărţi luate de la Cristache al Iui Dumitrache. Erau seri tulburătoare.
Marin Preda 148 de cuvinte
Dostları ilə paylaş: |