Cuprins Contents

1.2. Dezvoltarea energiilor regenerabile/alternative

Energia bazată pe combustibili fosili este epuizabilă. De aceea singura opţiune viabilă pentru criza energetică ce se prefigurează, pe lângă energia atomică, o reprezintă energia regenerabilă: solară, eoliană, geotermală, hidro, bio (etanol, ulei, gaz, etc.). Opţiunea cea mai bună pentru un oraş o reprezintă energia solară, dat fiind soluţia tehnică mai simplă faţă de celelalte surse posibile. Amplasarea de panouri fotovoltaice şi solare, atât pe clădiri publice cât şi pe cele de locuit, colective şi individuale, coroborată cu acţiunea de reabilitare termică a clădirilor, publice şi private, va contribui substanţial la realizarea de economii de energie clasică şi la satisfacţia cetăţenilor, prin scăderea facturilor lunare şi obţinerea unor condiţii de trai şi muncă mai bune.

Prioritate va fi dată utilizării energiilor alternative în instituţiile publice, pentru reducerea consumurilor specifice şi realizarea de economii bugetare.

Măsuri

• 
  Până în anul 2020 majoritatea clădirilor publice din sector vor folosi energii alternative (apă caldă, curent electric, iluminat solar).
  

Indicatori

• 
  % de energie alternativă din total energie folosită în instituţiile publice
  
• 
  % de energie alternativă din total energie folosită în clădiri de locuit
  
• 
  % de clădiri ce deţin panouri solare
  

1.2.1. Extinderea utilizării energiei solare

Energia solară, fie sub forma de căldură fie sub forma de lumină, este gratuită şi disponibilă zi de zi, în mai mare sau mai mică măsură. Puterea acestei energii este apreciabilă (ca. 1 kW/m²) iar tehnologiile, deşi încă scumpe, sunt disponibile. Odată cu creşterea certă a preţului energiei electrice va deveni tot mai atractivă utilizarea energiei solare, ce va avea rate de recuperare a investiţiei mult mai mici în viitor.

1.2.2. Introducerea utilizării energiei fotovoltaice

Energia electrică solară constituie o alternativă atractivă pentru viitor datorita faptului ca oferă independenţă faţă de sistemul public de distribuţie.

1.3. Modificarea stilului de viaţă şi a comportamentului de consum

Soluţiile tehnice nu sunt suficiente dacă în efortul de protecţie climatică şi eficientizare energetică nu intervine şi factorul uman, prin comportamentul acestuia de utilizare a resurselor energetice, de orice natură ar fi ele. Astfel pe lângă informarea şi educarea în domeniu, mai pot interveni soluţii tehnice şi organizatorice care să constrângă la un anumit comportament favorabil economisirii de energie. Omul consumă energie (termică, electrică) fără să-i pese prea mult de costuri (de resurse şi financiare directe). Prin acțiuni și proiecte de popularizare privind metodele de protecție climatică și de eficiență energetică ce pot fi inițiate de Primăria Sectorului 4 se poate genera un comportament proactiv eficient energetic și protectiv față de mediu.

Măsuri

• 
  Până în anul 2020 vor fi introduse în şcoli şi grădiniţe material de informare în domeniul energiei şi protecţiei climei.
  
• 
  Susținerea proiectelor private de popularizare a eficienței energetice și de protecție a mediului în general.
  
• 
  Promovarea transferului tehnologic și asigurarea consultanței și informării în domeniul energetic
  
• 
  Bază de date publică privind eficienţa aparatelor electrocasnice şi industriale
  

Indicatori

• 
  Nr. de campanii de mediatizare în domeniul energetic, inclusiv evenimente speciale
  
• 
  % de achiziţie a aparatelor electrocasnice clasa energetică A, din total aparate vândute
  
• 
  Nr. de forumuri pe marginea energiei şi de participanţi la acestea
  
• 
  Nr. de broşuri tipărite
  

1.3.1. Program de mediatizare şi conştientizare în domeniul economisirii energiei

În Sectorul 4 se va dezvolta o cultură a eficienţei energetice, susţinută de mase largi de cetăţeni. Activităţile umane şi infrastructura urbană vor fi astfel concepute încât să favorizeze atingerea unor eficienţe energetice sporite.

Un om informat este mai deschis în a lua decizii şi a urma o direcţie promovată de autorităţi şi de comunitatea ştiinţifică. Astfel crearea unor programe de mediatizare a tematicii mediului şi eficientei energetice o direcție în care Sectorul 4 va merge. Se vor utiliza, pe lângă pagini Web special concepute acestui scop, şi materiale tipărite (broşuri, pliante, bannere, afişe, etc.), materiale video şi poze cu instalaţii şi metode de utilizare a energiei alternative. Site-ul primăriei precum şi broşura primăriei vor conţine obligatoriu pagini dedicate acestui subiect. Nu în ultimul rând postarea de inscripţii pe mijloace de transport, în clădiri publice, staţii ale mijlocului de transport în comun, etc. va atrage atenţia cetăţenilor asupra subiectului.

1.3.2. Protecţia climei începe în şcoală

O colaborare strânsă a administraţiei publice cu sistemul de învăţământ garantează succesul acestui obiectiv premergător introducerii materiilor amintite este necesară instruirea cadrelor didactice în acest domeniu de importanta strategică, astfel ca predarea să fie cât mai eficientă, iar cunoştinţele să fie asimilate fără problemă.

1.4. Sprijin transversal pentru energie şi protecţia mediului

Mediul reprezintă o responsabilitate pe care trebuie să ne-o asumăm în comun. Pe fondul deteriorării ecologice avansate din ultimul deceniu, gradul de implicare şi de responsabilitate a actorilor internaţionali a crescut. Preocuparea pentru mediu a apărut pe agenda europeană la începutul anilor 1970. Politica de mediu a Uniunii Europene (UE) a fost creată prin Tratatul Comunităţii Europene şi are ca scop asigurarea sustenabilităţii măsurilor de protecţie a mediului. Prin Tratatul de la Maastricht, protecţia mediului devine o prioritate cheie a Uniunii Europene, unde este semnalată necesitatea integrării şi implementării politicii de mediu în cadrul unor politici sectoriale precum agricultura, energia, industria, transportul. Principalul pilon al politicii de mediu este conceptul de dezvoltare durabilă, care constituie o politică transversală ce înglobează toate celelalte politici comunitare, subliniind nevoia de a integra cerinţele de protecţie a mediului în definirea şi implementarea tuturor politicilor europene.

“Pentru 2020, Comisia propune Uniunii Europene cinci obiective măsurabile care vor ghida acest proces şi vor fi transpuse în obiective naţionale: ocuparea forţei de muncă, cercetarea şi inovarea, schimbările climatice şi energia, educaţia şi combaterea sărăciei. Acestea vor imprima direcţia în care ar trebui să ne îndreptăm şi vor reprezenta mijloacele de măsurare a succesului nostru.” (José Manuel Barroso)
Obiectivele ce stau la baza construirii politicii de mediu a Uniunii Europene au fost stabilite prin Tratatul Comunităţii Europene, Art. 174. Astfel, acesta prevede că obiectivele politicii europene de mediu sunt următoarele:

1. Conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

2. Protecţia sănătăţii umane.

3. Utilizarea prudentă şi raţională a resurselor umane.

4. Promovarea de măsuri la nivel naţional, în vederea tratării problemelor regionale de mediu şi nu numai.
Reprezentanţii statelor membre ale Comunităţii Europene au pus bazele unei politici comune de mediu în urma summit-ului de la Paris din 1972, ca urmare a conştientizării caracterului transfrontalier al problemelor de mediu. Astfel, în 1973 Comisia a iniţiat un prim program european de acţiune pentru mediu, care formulează cele mai importante principii ale politicii de mediu, principii care sunt în vigoare şi astăzi: principiul poluatorul plăteşte, al acţiunii preventive şi precauţiei. Acestora li se adaugă principiul protecţiei ridicate a mediului, al integrării şi al proximităţii.

1.4.1. Întărirea capacităţii administraţiei publice în domeniul energetic şi ecologic

Întărirea capacităţii administraţiei publice în domeniul energetic şi ecologic prin întărirea activității privind controlul respectării prevederilor legale în ceea ce privește colectarea deșeurilor și disciplina în construcții

O bună gestiune a problematicii protecţiei climatice şi economisirii energiei în Sectorul 4 presupune resurse umane specializate în cadrul aparatului propriu din primărie. Se vor iniţia programe de instruire a personalului din administraţia publică, în domeniul ecologiei, şi de formare de specialişti în domeniu.

1.4.2. Facilităţi administrativ - financiare pentru eficientizarea energetic

Comisia europeana impreuna cu Guvernul Romaniei au deschis o axa de finantare nerambursabila, tocmai pentru indeplinirea obiectivelor asumate in protocolul de la Kyoto. Obiectivul domeniului major de intervenţie 1.2 – „Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinte” il reprezintă crearea/menţinerea de locuri de muncă şi promovarea coeziunii sociale, prin sprijinirea îmbunătăţirii eficienţei energetice a blocurilor de locuinţe din România, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, ceea ce va conduce la creşterea/menţinerea ratei de ocupare a fortei de munca, consum redus de energie si limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera.

Sectorul constructiilor este la nivel mondial un consumator major de energie si un generator major de gaze cu efect de sera. In UE, aproximativ 40% din energie este consumata in acest sector. Din acest motiv, imbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor este un obiectiv important la nivelul politicilor UE. O proporţie însemnată de energie consumată in cladirile rezidentiale este pentru încălzire. Acest lucru este observat in special în multe ţări UE-12, inclusiv în România, datorită unui stoc de locuinţe construite fara protectie termica în perioada comunistă, mai ales în formă de blocuri de locuinte.

Clădirile rezidenţiale domina totalul clădirilor din România, reprezentând aproximativ 95,4% din totalul clădirilor. Clădirile rezidenţiale existente sunt, în general, vechi (peste jumătate din clădirile rezidenţiale au fost construite înainte de anul 1970). Aceste clădiri au proprietăţi termice scazute - cu cerinţele anuale medii pentru încălzire cuprinse între 137-220 kWh/m². Consumul de energie termică pentru încălzire şi apă caldă menajera în gospodării reprezintă aproximativ 80% din consumul de energie in clădiri. În medie, potenţialul de economisire a energiei în clădirile rezidenţiale este estimat la aproximativ 38%, care ar putea fi tradus în economii semnificative de combustibil conventional. Este de asemenea important să fie menţionat şi faptul că în clădirile din România consumul specific de căldură şi apă caldă menajera este dublu faţă de cele din Europa de Vest, şi, prin urmare, există o rată ridicată de emisii de poluare. Investiţiile în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe vor contribui la reducerea sărăciei energetice (fuel poverty) în România, prin reducerea costurilor cu încălzirea populaţiei, în special a celor cu venituri reduse, ceea ce va ajuta la îmbunătăţirea puterii de cumpărare a categoriilor sociale defavorizate. Acest domeniu major de intervenţie va contribui la coeziunea socială, acordând o atenţie deosebită grupurilor vulnerabile ale populaţiei cu venituri mici. În acest sens, s-a stabilit un mecanism de selecţie a blocurilor de locuinţe ce vor fi reabilitate termic, pentru ca această categorie de populaţie să beneficieze cu precădere de implementarea investiţiilor. În plus, ratele de co-finanţare sunt stabilite în conformitate cu capacitatea şi disponibilitatea populaţiei pentru a co-finanţa astfel de investiţii.

Implementarea măsurilor de eficienţă energetică în blocurile de locuinţe va duce la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei, prin:

• 
  Imbunatatirea conditiilor de confort interior;
  
• 
  Reducerea consumurilor energetice;
  
• 
  Reducerea costurilor de intretinere pentru incalzire si apa calda menajera;
  
• 
  Reducerea emisiilor poluante generate de producerea, transportul si consumul de energie.