Cuprins cuprins 1 politică 4

Adriana Săftoiu: „Femei şi femei în politică”

altPHel, 25 februarie 2011

Cel puțin o dată pe lună, sunt întrebată ce părere am despre femeia în politică, despre reprezentativitatea ei, despre rolul pe care îl are pe scena publică. De fiecare dată, îmi păstrez calmul și răspund cât pot de cumpătat. Întrebarea mi se pare deplasată, cât timp simt mirosul discriminării pozitive. Femeia nu are loc în politică, din cauza bărbaților! Femeia e nedreptățită, în raport cu bărbații din politică! Femeia e bună, e valoroasă, ar merita mai mult!

Mărturisesc, acum, cu ocazia acestor zile intrate în calendarul tradiției, Mărțișorul și Femeia, că nu sunt o feministă. Așa cum nu susțin nici o cauză care se bazează pe criterii de discriminare.

Cred că feminitatea dă farmec vieții. Chiar și femeia egocentrică poate să recunoască, în sinea ei, acel parfum suav al Doamnei, care nu se impune cu forța, dar care nici nu se lasă neremarcată. Care nu renunță la familie pentru carieră, dar nici nu își subjugă cariera familiei, care știe ce vrea fără să devină bărbat, care poate avea un punct de vedere argumentat fără să devină “mârlan”, femeia care nu are nevoie nici de fustă scurtă, nici de ciorapii cu plasă, nici de corsetul care o sugrumă, nici de machiajul care îți rupe privirea, ca să fie văzută. Cred în Doamnele care au finețea dialogului, care te învăluie în parfum fără să te înece, care au dibăcia să își atingă scopul fără să lase cadavre în jur, cred în femeia care e mamă fără să se ofilească schimbând scutece. Ador femeia care nu își motivează eșecul prin bărbat și care își iubeşte copiii, devenind strălucitoare la fiecare apariție. Iubesc toate mamele care își cresc copiii cu sentimentul că e cea mai frumoasă întâmplare a vieții lor. Iar ei, bărbații, cea mai frumoasă nevoie pentru a putea fi frumoase. Sunt admirabile toate Doamnele care nu fac din bărbat o obsesie și îl îmblânzesc arătându-se bune și puternice. Cele două adjective nu se exclud, ci se completează. Trebuie doar bunătate.

În politică, femeile cu femeile sunt adeseori rapace. Chiar și atunci când par a fi prietenoase și compătimitoare. De fapt, femeile nu cu bărbații se luptă, ci cu ele între ele. Priveam deunăzi schimbul de replici dintre Suflina Barbu și Monica Ridzi. Aspru, tăios și acuzator. Nu reții vorbele, ci doar tonul. Ascultam îndemnul doamnei Anastase către primarul din Măgurele, care se confesa public despre cum doarme cu poza doamnei Udrea sub pernă. Marturisirea merită ținută doar sub pernă. Am văzut scene aspre, lipsite de maniere, între femei duelându-se electoral.

În politică, femeile își construiesc prea des evoluția bazându-se pe câte un lider aflat la putere. Și de aici și efemeritatea lor pe scena politicii. O trecere în revistă arată cam câte doamne care au ocupat posturi ministeriabile au dispărut de pe scena politică, odată cu persoana care le-a protejat. Guvernul Năstase număra probabil cele mai multe femei promovate la nivel de administrație centrală. Singura care a rămas în prima linie este doamna Andronescu. La PDL, lucrurile par la fel de fluide. Și tind să cred că scenariul se va repeta. La PNL, lucrurile sunt atât de accidentale, încât e greu să spui că există un reper al ascensiunii și decăderii. Dar nu poate fi o prea mare diferență între modul în care apar și dispar doamnele în politică. Și asta pentru că nu există o cultură în rândul doamnelor, de a se promova ”prin ele însele”. De o recomandare, oricine are nevoie. Chiar și bărbații se bucură de recomandări, tot de la bărbați. Chiar și Traian Băsescu a fost recomandat de Petre Roman și susținut, la începutul carierei sale. Doar că bărbații au descoperit că nu poți sta mereu la umbra tatălui.

Creşterea reprezentativităţii femeilor în politică trebuie să vină ca urmare a cererii. Există cumva această cerere pe piață?! Cere electoratul mai multe femei în politică? După rezultatele scrutinurilor, nu pare.

Pe fond, secole de-a rândul, politica a însemnat război, iar acesta e apanajul bărbatului. În lupta de rezistență, femeile au fost folosite tot în același ton insidios. S-au folosit șarmul, subtilitatea, pentru a mai smulge informații de la dușmani. Purtăm povara, uneori neplăcută, a rolului femeii. Cartea scriitoarei Benedetta Craveri, “Regine și amante”, este sugestivă în acest sens. Pe de altă parte, un premier ca Golda Meir salvează parțial imaginea femeii în politică.

Femeia trebuie să creeze nevoia și atunci și oferta va fi primită. În istoria ultimilor 20 de ani, chiar și soțiile de președinţi sau de partid au făcut imaginea slujnicei umile. O modestă implicare în acte de caritate, de exemplu, are doar valoarea unor evenimente de divertisment.

http://www.altphel.ro/2011/02/femei-si-femei-in-politica/

Viorel Dobran: „Macho UDMR. Unde sunt femeile unguroaice?”

Voxpublica, 26 februarie 2011

Dacă liderul PSD Victor Ponta s-ar fi supărat pe femeile din UDMR, nu trebuie să se ascundă prea multă de un atac cu “Hermesuri şi Vuitoane” pentru că partea feminină din principala grupare politică minoritară din românia nu prea există.

UDMR este “cel mai macho partid” din România. Aşa declara de curând consilierul prezidenţial Peter Eckstein Kovacs, opinie pe care a prezent-o la o dezbatere ISP pe tema rolului femeii în politica românească.

Într-adevăr, la alegerile pentru locul lăsat vacant de Marko Bela nici măcar o politiciană din UDMR nu a avut curajul să se înscrie pentru a le face concurenţă lui Kelemen Hunor, Olosz Gergely sau Peter Eckstein Kovacs. Am mers mai departe să văd dacă mitizatele femei unguroiace stau în banca lor şi lucrează pentru bunăstarea UDMR în Parlamentul României. La Senat, fie că numeri în română, fie că numeri în maghiară ies tot ZERO senatoare.

Paradoxal, la Camera Deputaţilor am descoperit după alese UDMR, dar la o cercetare mai atentă s-a dovedit că acestea au intrat în Parlament datorită calculatorului, prin redistribuire şi nu graţie partidului, care nu s-a ostenit să le aşeze pe un loc eligibil. E drept, UDMR urmează trendul din Ungaria, care, deşi la un moment dat au avut-o pe starul porno Cicciolina dornică să intre în Parlamentul European, se află în coada unui clasament privind implicarea femeii în politică, doar 11% fiind reprezentarea acestora în Parlament.

În UDMR sunt bărbaţi puternici, cu averi colosale, dar în acest caz nu se verifică nici zicala cu femeia puternică din spatele acestora. Ultima dată când în spaţiul public a ieşit o femeia de origine maghiară a fost săptămâna trecută, când fosta doamnă Tokes Laszlo s-a chinuit să demonstreze în instanţă că a fost înşelată de domnul episcop reformat. Ceea ce cam contrazice mitul femeii puternice. Până şi rivalii din PRM a defilat cu Oana Zăvoranu şi Anamaria Prodan de-a stânga şi de-a dreapta lui Corneliu Vadim Tudor, fără să aibă replică de la UDMR.

Are UDMR un electorat misogin, sunt şefii minorităţii maghiare zgârciţi în a da banii pe mărţişoare, de ce nu sunt promovate femeile în UDMR?

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/macho-udmr-unde-sunt-femeile-unguroaice-59228.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+voxpublicaro+(voxpublica)