Cuprins cuprins 1 politică 5

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU : “Locuri comune ale misoginismului”

Dilema veche, nr. 408, 8-14 decembrie 2011

„În spatele fiecărui bărbat puternic se ascunde o femeie“ – am auzit de atîtea zeci de ori această inepţie că nu mai am nici o reacţie. Şi în spatele fiecărei femei puternice se ascunde cine? Un bărbat puternic, determinarea şi ambiţia de a-şi depăşi condiţia sau o „pilă“ bine manipulată? Iritarea mea porneşte de la toată această dezbatere fără dezbatere din societatea românească în care se afirmă, fără să se dorească cu adevărat, necesitatea promovării femeilor pe scena publică/politică fără a se lucra prea mult la educaţie. Românii sînt misogini, poate mai misogini decît alte naţii, şi sînt încă tributari, ca mulţi alţii, de altminteri, clişeelor. Lipsa de educaţia şi accentul încă predominant pe mitul „celor şapte ani de acasă“ îşi spun şi în această direcţie cuvîntul.

Într-una din zilele astea cu mult soare, aşteptam cuminte la semafor; din dreapta, de pe banda a doua mi se făceau semne disperate. Apuc doar să văd un taxi, un şofer care înfuleca dintr-o şaorma, vorbea la telefon, avea ochelari de soare şi ar fi vrut să facă la stînga, deşi se încadrase prost. Nu ştiu unde ar fi trebuit să mă bag, cert este că verdele m-a salvat, dar pentru vreo cîteva secunde, căci a virat brusc, s-a aşezat în faţa mea, a blocat toată circulaţia, s-a dat jos din taxi, fără să renunţe la şaorma, nici la telefon, nici la ochelarii de soare, şi a început să urle şi să mă înjure: „Chioara dracului, nu puteai să te dai la o parte. Cine dracu ţi-a pus, fă, volanu-n mînă? Un tîmpit ca şi tine şi ca prostu’ de lîngă tine (aluzie la soţul meu, din dreapta)“. Şi pe măsură ce se înfierbînta, spumele se adunau în colţul gurii, şaorma îi aluneca printre degete, părul i se ridicase în cap şi toţi dracii, sfinţii, mădularele, fecioarele, ocările cutremurătoare fură invocate...

Spectacolul era grotesc, iar singurul meu gînd se îndrepta către faptul că acuşi, acuşi o să facă apoplexie... şi-o să-i moară copiii de foame acasă... Ca la circ: toată lumea blocată în trafic ne privea nemulţumită şi toţi ochii dezaprobatori erau aţintiţi asupra mea. Eram muiere... la volan... deci trebuie să fi greşit cu ceva... N-am reuşit să aflu cu ce... Nici poliţistul venit la faţa locului n-a reuşit să mă lămurească... Nici taximetristul nu s-a oprit din furie... Dar nici nu s-a gîndit nimeni să-l sancţioneze, măcar (cu) o amendă pentru tulburarea ordinii publice, dacă nu pentru calomnie. Totul părea „natural“: o altă şoferiţă proastă pusă la punct de un taximetrist, chiar şi fără rost, dar bărbat şi cu siguranţă cu mult mai multă experienţă... de viaţă cel puţin...

O scenă cotidiană şi banală întîmplată multora dintre femeile de astăzi. Dispreţul bărbaţilor pentru femeile din vieţile lor este atît de mare că preferă de cele mai multe ori să le ţină „ascunse“: unii dintre ei îşi respectă mamele, dar nu şi pe celelalte femei din comunitate; îşi admiră soţiile, dar nu au cuvinte de laudă pentru soţiile altora; îşi protejează surorile, dar nu se gîndesc la surorile altora. Cariera unei femei este mai totdeauna pusă sub semnul întrebării şi mai ales al suspiciunilor de tot felul, „trebuie să fi făcut ea ceva“, „trebuie să fi netezit ea patul cuiva“, cum spunea odinioară Constantin Sion. Acum, nu că exemplele n-ar fi numeroase în această direcţie, mai ales în zilele astea, cînd media ne asaltează cu sînii siliconaţi şi bărbaţii „virili“, cu femeile „rele de muscă“, cum zice acelaşi Sion, şi bărbaţii gata să le „cumpere“. Ce lipseşte în toată această ecuaţie? Stima de sine. Femeile nu se respectă suficient pentru a cere respect, bărbaţii cred prea mult că totul li se cuvine pentru a oferi respect. Nu vreau să generalizez. După mine însă mulţi, mult prea mulţi români şi mult prea multe românce se complac în apele tulburi ale misoginismului. Ele se ascund „în spatele bărbaţilor puternici“ (chipurile spre a se proteja!), ei se stăpînesc cît pot în sînul familiei şi-i dau drumul „imaginaţiei“ odată „liberi“. De la vlădică la opincă, ţipăm că avem nevoie de o mai mare reprezentare a femeii în spaţiul public, dar fără să depăşim clişeul de „la cratiţă“. De la vlădică la opincă ne pierdem în judecăţi de valoare şi strigăm că „egalitatea de şanse“ e tema principală a unor schimbări fără de schimbări. Uităm însă că acceptarea schimbării nu se face decît prin educaţie. Cît despre educaţie... aflai că a mai căzut o treaptă la recentul buget. Aşa că „spor“ la înjurat femei, acasă, pe stradă, în parlament, la televizor, în ziare, la şcoală, la biserică... iar cea mai tare înjurătură mi se pare cea de „tută“. Degradare supremă ca un bărbat să fie „tută“. Priviţi în DEX şi veţi afla de ce...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

http://dilemaveche.ro/sectiune/ieri-vedere-azi/articol/locuri-comune-ale-misoginismului

Dan C. Mihăilescu: Nu avem temperament de macho, nu suntem Latin lovers, nici luptători. Suntem un popor receptacul, care ştie să trăiască feminin istoria

HotNews, 16 decembrie 2011

de Cosmin Navadaru HotNews.ro

​"Asa cum cele mai frumoase poezii ale romanilor sunt doua texte ale lui Eminescu (Ruga si Rasai asupra mea, amandoua legate de Fecioara Maria), sunt sigur ca exista in literatura romana o dimensiune infinit superioara feminin decat partii de masculinitate", a explicat criticul literar si eseist, cu ocazia lansarii volumului Amintiri de Zoe Camarasescu (fiica lui Zoe Bengescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta - Carmen Silva).

Despre dimensiunea feminina a culturii romane

"Cred ca exista popoare cu mai multa "anima" decat "animus. Ani la randul eu am lucrat la o idee despre dimensiunea marianica, feminina a culturii romane. Si sunt sigur si astazi ca, asa cum cele mai frumoase poezii ale romanilor sunt doua texte ale lui Eminescu (Ruga si Rasai asupra mea, amandoua legate de Fecioara Maria), exista in literatura romana o dimensiune infinit superioara feminin decat partii de masculinitate.

Am inventariat candva personajele feminine diabolice, dracesti din literatura noastra si, cu o exceptie sau doua (ceva Caragiale - dar care are un dracesc ludic, fabulos, oriental; sau doua mici striatii de lesbianism de la Hortensia Papadat-Bengescu; sau de ceva din Maitreyi - un fel de duh, de dracusor indian), 99% din literatura noastra, ca sunt mame de autori, fiice de autori, amante de autori, toate au o dimensiune marianica extraordinara.

Va invit sa va ganditi in ce masura femininul si feminitatea sunt mult mai reprezentative simbolic pentru sufletul romanesc. Nu avem temperament de macho, nu suntem Latin lovers, nu suntem cavaleri teutoni, nu suntem niste luptatori, suntem un popor receptacul, care stie sa traiasca feminin istoria".

Imaginea sufletului romanesc

"Acum 4-5 ani am fost provocat de un editor sa dau un volum de 200 de pagini, care sa fie imaginea sufletului romanesc. Am stat si m-am gandit la Eminescu, la Caragiale, Miorita, etnologie, la Pacala. Mi-am dat seama ca cel mai bine ne reprezinta o imbinare de semisfere de jurnale de memorialistica feminina. Si am masluit o antologie, care cheama "De la coroana regala la Cercul Polar"."

Cele sase doamne care surprind imaginea sufletului romanesc:

"trei castelane, femei regale divine, care au iubit mult, care s-au simtit superb in pielea lor si au stiut sa rasfranga in toata lumea harul senzualismului lor princiar": Regina Maria, Martha Bibescu si Maria Cantacuzino

"doua taranci dumnezeiesti, cum nu cred ca mai exista in alte parti": Anita Nandris (a stat 20 de ani in Siberia, pentru a fi in cele din urma eliberata, KGB-ul spunandu-i "pardon, a fost o eroare") si Elisabeta Rizea (ridicata de par si prinsa de carlig de catre Securitatea Romana, de tavan)

intre ele, "o pata de sange albastru, intelectual": Alice Voinescu

"Din toate aceste sase doamne superbe am luat cate 20-30 de pagini de memorii si vin si va spun acuma ca, daca as fi fost acum 10 ani cel care sunt acuma, as fi plasat-o pe Zoe Camarasescu langa Alice Voinescu si intre Regina Maria si Martha Bibescu".

Memorialistica feminina versus memorialistica masculina

"De ce acum 10 ani am fost un pic dispretuitor, sfidator, superior fata de aceste amintiri superbe: pentru ca acum 10 ani eram atat de imbibat de nevoia de memorialistica virila, masculina, militara, diplomatica, partizana. Eram imbibat de memoriile lui Eliade, Cioran, Marghiloman, Argetoianu, Maiorescu, Vaida Voievod, de Bratieni, Carol I, Carol al II-lea.

Aparuse acea extraordinara carte "Inchisoarea noastra cea de toate zilele" (Ion Ioanid), Jurnalul fericirii (Nicu Steinhardt), incat aceasta literatura mi s-a parut ceva de domnisoare de pensiune. Si-mi fac astazi o penitenta in public, fata de aceasta minunata doamna de care eu, la aproape 60 de ani, m-am indragostit. Alaltaieri am aflat ca ar fi implinit 116 ani".

Vulgarizarea feminitatii in zilele noastre

"Ganditi-va rapid in ce context ne aflam - intr-un mediu de o dizarmonie si de o mazga, de o mocirla umana si sociala infioratoare. Cred ca mare parte din dizarmonia si din uratul care ne inconjoara prin vulgarizarea feminitatii ajunge acuma sa propulseze acest text enorm.

Ca barbat, ma simt tot mai inconjurat si agresat de o feminitate tot mai aspra, tot mai vulgara. Avem romane care fac zgomot in literatura noastra si care incep cu randul "Sunt o doamna, ce... mea", fetele spun asa ceva in tramvai ("ce... mea"), avem emisiune la televizor care se cheama "In puii mei", doamnele noastre sunt tot mai virilizate, se practica mersul domnisoarelor in ghete, in masini 4x4 (nu se mai doreste sa se conduca Smart-uri), tot mai multe femei de afaceri sunt obligate sa intre in afaceri, pentru ca - asa cum spun ele - "al meu este un betiv nenorocit".

Ganditi-va la toate Sexy Brailencele, Senzualele, Monele, Iri, divorturi, modul hâd in care apare femininul in viata noastra. Ne gandim si la catastrofismul pe care mass-media ni-l difuzeaza in fiecare zi, intr-o tara in care "good news - no news", in care "it bleeds, it leads", la toate "apocaliptita" care ni se infuzeaza - si veti avea un soc enorm intrand in aceste amintiri.

Traim acum intr-o tara in care, "la noi la tara", in Stroesti de Valcea, o fata de 4-5 ani isi face deja pedichiura cu oja. Si sunt tot mai multe fatuci de 8-9 ani, carora mamele le injecteaza silicon ca sa intre la concursuri".

"Complexul sanilor mari" la romance

"Eram la scoala si eram foarte induiosat si foarte compatimitor, la un mod fratern si patern, fata de fetele care, la 12-14-16 ani, aveau un complex al sanilor mari. Ma gandeam ce frumusete, ce minunati sunt sanii mari. Cand le vedeam cum se cocoseaza, cum merg pe langa ziduri...!

Si am dat de Margarita Miller Vergy, care dimpotriva, in timpul lui Maiorescu, spunea ca sanii sunt mandria feminina. Sanii trebuie aratati, nu ostentativ, dar impetuos. Iar sfatul era sa mearga fetele cu cate doua dictionare Larousse pe cap. Sa incerci sa traversezi sala teapana, dreapta, cu aceste dictionare. Asta-mi parea ceva regal, princiar".

Nu mai stim sa mergem: comunismul "ne-a cocosat, ne-a cocarjat"

"Nici noi, baietii, nu mai stim sa mergem. In 1990, cand am putut pasi liber la Muzeul National de Arta (fostul Palat Regal), am observat ca 90% dintre noi nu eram in stare sa mergem direct pe mijlocul salii. Toti ne fofilam pe dupa ziduri, in loc sa mergem drept, "straight ahead", prin sala, mergeam pe langa zid. Pentru ca am fost educati in apartament de bloc, cu tavanul in cap, batuti in cap, cu bai mici, cu paturi mici, cu holuri mici. Singurul care mergea direct acolo era, fireste, Alexandru Paleologu, care a traversat sala exact ca un boier de altadata.

Asta arata ca inauntrul nostru, comunismul nu doar o "blana de iepure", cum s-a spus, ci ne-a cocosat, ne-a cocarjat. Ei bine, din carti de acest gen reinvatam sa mergem drept, reinvatam sa ne simtim bine in pielea noastra, sa ne educam gastronomic, igienic, vestimentar".

Memoriile unei femei care lua in considerare doar binele

"In aceasta carte nu exista nici cea mai mica "mocherie", nici cel mai mic dispret, nici cea mai mica barfa. Va dati seama ce inseamna memorii dintr-un Palat Regal? O femeie care a stiut cum e cu Carmen Silva, cum e cu amorul dintre Ferdinand si Elena Vacarescu, cum Carol I era suparat pe ticneala cu spiritismul a Reginei Elisabeta...putea sa spuna tot felul de chestii incercanate, picante. Ei bine, nu spune absolut nimic din aceste lucruri.

Fata de noi, care avem acum un masochism national si nu alegem decat raul in tot ceea ce ne inconjoara, femeia aceasta nu lua decat binele. Este o viziune absolut sarbatoreasca asupra vietii: fericirea ca datorie. Oamenii acestia stiau foarte bine ca nu trebuie sa-i arati celuilalt uratul dinauntrul tau. Dumnezeu te face ca sa dai partea angelica dinauntrul tau.

Niciodata aici nu veti gasi o barfa. Doar mici, usoare cochetarii, care nici macar rautati nu sunt. In rest, nu gasim decat bucurie de a fi".

Sarbatorile din zilele noastre - traite in mod isteric

"Astazi, noi traim sarbatoarea la un mod isteric. Toata lumea cara sacose, se inghesuie in magazine, arunca bani si face shopping. Sa vedeti seri de sarbatori de iarna la 1900. Cum asteptau copilasii, innebuniti de extaz, sa se deschida glasvandul si sa vada pomul, bradul. Sa vedeti cum se mergea la baluri, cum se faceau jurnalele, cum se imbracau... era o baie regala de frumusete".

Despre cartea Amintiri. Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut: "Este o carte ce cuprinde anii 1900-1920, deci prinde si 1907, si Razboiul. Si aveti tot ceea ce inseamna acest lucru: viata la Castelul Peles, intalnirile cu Carol I, cum lucra de mana Regina Elisabeta, cum mergea pe cal Regina Maria, cum a pus trandafiri la Cotroceni, cum se faceau sarbatorile, cadourile. Si tot ceea ce facea educatia unei domnisoare, la nivel de castelana. N-o sa vedeti o femininitate mai armonioasa decat la aceasta doamna. Am comparat-o cu Jeni Acterian, poate Regina Maria, pe care ea o si admira mult.

Veti afla ceva stupefiant pentru cei care mergeti pe jos la cota 1400: exista stanca Sfanta Ana, la care noi mergem astazi nonsalant, ca pe bulevard. In timpul lor, la Peles, era o adevarata expeditie, erau excursii formidabile. O sa dati aici de o portretistica extraordinara. Are un ochi si un scaner de luat pitorescul moral din oameni.

O sa dati de guvernante frantuzoaice demente sau foarte rele, o sa dati de o englezoaica ticnita, care se dezbraca in baie sa-si scoata puricii de pe ea si tot orasul o vede, nebuna. O sa vedeti Golestile, Rosettestile, conacele, cozonacii, lumea, totul galgaie de bucurie, de satisfactie si de o prospetime extraordinara. Nu am mai dat de o asemenea prospetime a tot ceea ce o inconjoara".

http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-10958450-dan-mihailescu-nu-avem-temperament-macho-nu-suntem-latin-lovers-nici-luptatori-suntem-popor-receptacul-care-stie-traiasca-feminin-istoria.htm

Editorial Cristian Tudor Popescu: Românela, femeia cu mustaţă

Gândul, 14 decembrie 2011

Primesc reproşuri că nu scriu despre comasarea alegerilor, pe care guvernul Boc o s-o vâre pe gâtul naţiei, prin asumarea răspunderii. Că scriu, în schimb, despre porno, pe persoană fizică şi Mirela.

Nu scriu deoarece n-are rost. Punerea la grămadă a alegerilor locale cu cele generale e o idee. Nu contează dacă e bună sau proastă, sinceră sau mincinoasă, e o idee. Şi electoratul român, în prag de an 2012, nu mi se pare nici interesat, nici în stare să voteze idei. El votează tigăi. Sau găleţi. Nici măcar umplute cu ceva.

Dar cum subsemnatul încă mai sunt interesat de idei, să zicem că aş trece peste asta şi aş scrie totuşi despre modalităţile de a-şi bate joc, de a prosti în faţă fiinţele presupus raţionale de pe teritoriul acestei ţări, pe care le foloseşte regimul în susţinerea comasării electorale. Căci nici măcar o amoebă proteus nu s-ar lăsa convinsă cu argumente de felul "se economiseşte un euro pe cap de locuitor", "se ocupă şcolile numai o dată" sau "anul economic greu 2012 trebuie mai puţin blocat electoral", în care cuvântătorii guvernamentali încearcă să îmbrace acest tertip disperat vizând ciugulirea de voturi.

Efectul unui astfel de editorial ar fi ca şi nul. România, care, aşa cum constatam cândva, e un stat-femeie, şi nu pentru că numele ei e feminin, se comportă asemenea unei curve masochiste - cu cât o batjocoreşte şi o chinuie peştele mai tare înainte de a o pupa pe frunte şi a o trimite la produs, cu atât se leagă mai abitir de el. Se miră unii că nu iese lumea în stradă să protesteze faţă de comasarea cu japca la vot - absurd, au existat în anii din urmă atâtea momente în care puterea a urinat cu boltă în capul poporului şi lumea n-a ieşit în stradă, a ieşit la un grătar în aer liber. De ce-ar face-o acum?

Sondajele care se vântură mi se par nişte prostii. Dacă T. Băsescu ar candida a treia oară, ar câştiga din nou, la mustaţă. Că aşa e Românela, femeia cu mustaţă. Dar fiindcă o lege proastă îl împiedică, cred că voi putea să scriu în continuare despre Mirela, Petronela şi Ginela câtă vreme urcă în politică urmaşul său de drept, Domnu Dan Diaconescu - Popor.

http://www.gandul.info/puterea-gandului/romanela-femeia-cu-mustata-9059843

Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA

Tel/fax: [phone]

E-mail: [e-mail], [e-mail]

Web-site: www.centrulfilia.ro

Strada Povernei, nr. 6-8, sector 1, Bucuresti