Curtea de Apel Constanta
DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA SPECIALĂ
Yüklə 1,39 Mb.
|
DREPT PROCESUAL PENAL. PARTEA SPECIALĂ.
În condiţiile în care sentinţa penală a fost comunicată condamnatului I.G. conform prevederilor legale operante în situaţia necunoaşterii domiciliului din străinătate, nu se poate susţine cu temei că nu s-a comunicat hotărârea de condamnare. Avându-se în vedere că inculpatul a luat la cunoştinţă de mandat la momentul când a fost arestat, după expulzarea din Canada, respectiv 07.11.2008, şi a declarat apel împotriva sentinţei penale a Tribunalului Constanţa la 11.11.2008, deci în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, se constată îndeplinite cerinţele legale pentru ca apelul de faţă să fie calificat drept unul peste termen. În condiţiile în care sentinţa penală nr. 101/27.02.2007 a fost comunicată condamnatului I.G. conform prevederilor legale operante în situaţia necunoaşterii domiciliului din străinătate, nu se poate susţine cu temei că nu s-a comunicat hotărârea de condamnare. Avându-se în vedere că I.G. a luat la cunoştinţă de mandatul nr. 240/20.03.2007 la momentul când a fost arestat, după expulzarea din Canada, respectiv 07.11.2008, şi a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa la 11.11.2008, deci în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, se constată îndeplinite cerinţele legale pentru ca apelul de faţă să fie calificat drept unul peste termen. Prin sentinţa penală nr. 101 din 27.02.2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 687/118/2006, s-a hotărât condamnarea inculpatului I.G., în temeiul prevederilor art. 215 al.4 şi 5 cod penal cu aplicarea art. 74 al.1 lit.a) cod penal şi a art. 76 al.2 cod penal, la o pedeapsă de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 cod penal, s-a interzis inculpatului I.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a , b) şi c) cod penal. Conform prevederilor art. 14 cod procedură penală coroborat cu art. 998 cod civil, a fost obligat inculpatul I.G. la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile, ANVAS. Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul a reţinut următoarele: „Aşa cum se reţine şi prin actul de inculpare, la licitaţia din data de 22.12.2000 au participat reprezentanţii custodelui S.C. S. S.A., creditoarei S.C. SX S.A. şi debitoarei S.C. T. S.A. , precum şi trei licitatori, respectiv: S.C. T.E. S.R.L. Bucureşti, S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti şi S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti. Martorul B.D. a declarat că a participat la licitaţie în calitate de reprezentant al S.C. SX S.A. Galaţi, preţul final fiind de 5 miliarde lei vechi. Referitor la licitatori acesta a considerat că se cunoşteau şi că urmăreau să cumpere marfa la un preţ derizoriu. Întrucât a fost nemulţumit de preţul final martorul a arătat că a refuzat să semneze procesul verbal încheiat de către executorul judecătoresc. Cu privire la CEC-ul emis a precizat că a aflat că acesta nu ar fi avut acoperire în bancă sau că ulterior emiterii ar fi fost retrasă suma din cont. Martorul Ş.M.M., angajat al S.C. T. S.A. Iaşi, a declarat că a fost încunoştinţat de conducerea societăţii că va avea loc o licitaţie de care să se intereseze. În ziua licitaţiei i-a făcut cunoscut executorului că nu are împuternicire din partea societăţii, dar că i s-a cerut să stea în sală. A mai arătat că în timpul licitaţiei a luat legătura telefonic cu reprezentanţii societăţii cărora le dădea informaţii. La final executorul judecătoresc i-a spus să semneze procesul verbal pentru că a fost prezent, lucru pe care l-a făcut. Martorul C.G. a declarat că a participat la licitaţie în calitate de reprezentant al S.C. T.E. S.R.L. Bucureşti, suma finală fiind de 5-6 miliarde lei vechi, necunoscând amănunte cu privire la modalitatea de plată. Deşi preţul de pornire a fost de 15 miliarde lei vechi, în final s-a adjudecat în favoarea S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti pentru suma de 5 miliarde lei vechi. S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti a fost reprezentată de inculpatul I.G., care a emis o fila CEC RoBank in data de 22.12 2000, cu menţiunea pe seama şi la dispoziţia Tribunalului Constanţa către CEC sucursala Constanţa. Din raportul de expertiză grafoscopică întocmit în cursul urmăririi penale rezultă că semnătura indescifrabilă existentă la rubrica „semnătura trăgătorului” din fila CEC din data de 22.12 2000 a fost executată de către inculpatul I.G. După preluarea mărfii, întreaga cantitate de ţeavă a fost vândută de S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti către S.C. B.A. S.R.L. Din actele existente la dosar se poate observa că la data la care a avut loc licitaţia, inculpatul I.G. era asociat unic al S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti, iar numitul T.M. era asociat unic al S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti. Ulterior operaţiunii de vânzare, conform facturilor menţionate mai sus, prin actul adiţional autentificat prin încheierea nr.1306/25.04.2001, s-a modificat statutul S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti, prin retragerea din această societate a numitului T.M. şi cedarea celor 20 părţi sociale în favoarea inculpatului I.G., care a devenit astfel asociat unic al S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti. Pe de altă parte, printr-un alt act adiţional autentificat la aceeaşi dată prin încheierea nr.1308/25.04.2001, s-a modificat actul constitutiv al S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti, prin retragerea din această societate a inculpatului I.G. şi cedarea celor 20 de părţi sociale în favoarea numitului T.M., care a devenit asociat unic. S-a susţinut de către apărătorul inculpatului că încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului nu este corectă întrucât la data licitaţiei acesta nu era asociat al celor două societăţi comerciale S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti şi S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti. Considerăm că această împrejurare nu are relevanţă în condiţiile în care inculpatul era asociat al S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti, societate care a câştigat licitaţia şi pentru care a emis fila CEC în valoare de 5 miliarde lei vechi. Cu toate acestea din adresa nr.9712/03.02.2003, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, rezultă că inculpatul până să devină asociat unic al S.C. B.A. S.R.L. Bucureşti a avut calitatea de administrator al acestei societăţi. Împrejurarea că intenţia inculpatului a fost aceea de a induce în eroare reprezentanţii societăţii creditoare rezultă atât din împrejurarea că acesta la data emiterii filei CEC nu avea disponibil în cont, dar şi din faptul că după valorificarea cantităţii de ţeavă, deşi a obţinut o sumă de bani, conform facturilor emise nu a alimentat contul pentru achitarea sumei de 5 miliarde lei vechi, aspecte care rezultă din înscrisurile existente la dosar. Totodată, avem în vedere şi faptul că acesta a devenit asociat unic al societăţii care a achiziţionat cantitatea de ţeavă, devenind practic din nou proprietar al mărfii, în calitatea de asociat unic al societăţii. Nu putem ignora nici împrejurarea că, raportat la valoarea reală a cantităţii de ţeavă, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar, vânzarea acesteia s-a făcut de către inculpat la un preţ cu puţin peste suma de 5 miliarde lei vechi cu care a cumpărat-o la licitaţie. Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea s-a realizat printr-o acţiune de inducere în eroare a reprezentanţilor S.C. SX S.A. Galaţi, constând în faptul că inculpatul nu le-a adus la cunoştinţă că la momentul emiterii filei CEC nu avea suficient disponibil în cont pentru acoperirea necesară. Din modul de operare şi, în special, din atitudinea ulterioară licitaţiei rezultă că acesta a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, cu atât mai mult cu cât nici după valorificarea cantităţii de ţeavă nu a alimentat contul pentru a asigura acoperirea filei CEC emise, cauzând astfel o pagubă în dauna societăţii S.C. SX S.A. Galaţi.
Fapta inculpatului I.G. care, în calitate de reprezentant al S.C. K.P. S.R.L. Bucureşti, a emis, cu intenţie, fila CEC din data de 22.12.2000, pentru suma de 5 miliarde lei vechi şi în favoarea creditoarei S.C. SX S.A. Galaţi, cunoscând că nu avea disponibilul necesar în cont întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.4 şi 5 Cod.pen. La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracţiunii săvârşite, apreciat prin prisma împrejurărilor şi modalităţilor de comitere, a scopului urmărit şi prejudiciului cauzat, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului: născut la data de 22.11.1976, fără antecedente penale. Deşi inculpatul nu a putut fi audiat în cursul procesului penal, întrucât după comiterea faptei a plecat din ţară, raportat la valoarea prejudiciului şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, la faptul că se află la primul conflict cu legea penală, apreciem că se justifică reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod.pen. şi, conform art.76 alin.2 Cod.pen., aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, însă într-un cuantum care să răspundă cerinţelor prev. de art.52 Cod.pen. şi pe care inculpatul o va executa în regim privativ de libertate. Totodată, inculpatului i se va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a şi b Cod.pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Văzând că, potrivit art.357 Cod.proc.pen., atunci când instanţa pronunţă pedeapsa închisorii, în dispozitivul hotărârii se face menţiunea că persoana condamnată este lipsită de drepturile arătate în art.71 Cod.pen., urmează a se face această menţiune şi în hotărârea de faţă cu privire la drepturile prev. de art.64 lit.a, b şi c Cod.pen. Aşa după cum s-a reţinut şi prin actul de inculpare, în condiţiile în care creanţele pe care S.C. SX S.A. Galaţi le avea împotriva S.C. T. S.A. Iaşi au fost preluate de A.V.A.S.,aceasta din urmă are calitatea de parte civilă în prezenta cauză. Pe de altă parte, deşi s-a susţinut că valoarea reală a cantităţii de ţeavă care a făcut obiectul licitaţiei este de 774.800 USD şi prin urmare, că aceasta este şi valoarea prejudiciului, în mod corect s-a stabilit prin actul de inculpare că de fapt, raportat la activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului prejudiciul este în valoarea doar de 5 miliarde lei vechi (500.000 lei noi). Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.14 Cod.proc.pen. coroborat cu art.998 Cod.civ., inculpatul I.G. va fi obligat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile ANVAS. Sentinţa penală nr. 101 din 27.02.2007 a Tribunalului Constanţa a rămas definitivă prin neapelare la data de 20.03.2007, dată la care s-a emis şi ordinul de interzicere a părăsirii ţării, de către compartimentul executări penale din cadrul tribunalului Constanţa. Mandatul de arestare preventivă nr. 240/20.03.2007 emis de Tribunalul Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 101/27.02.2007 a fost înaintat spre executare organelor competente iar la data de 08.01.2008, cu adresa nr. 1497533, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - D.G.P.M.B. – Poliţia Sector 3 Bucureşti, comunică faptul că I.G. este urmărit general prin Ordinul S/1497533/22.03.2007 întrucât se sustrage de la executarea pedepsei. La data de 11 noiembrie 2008, condamnatul I.G. a formulat împotriva sentinţei nr.101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa apel peste termen. În esenţă, condamnatul apelant I.G. a susţinut că este plecat din România, încă din anul 2004, că nu a avut cunoştinţă de condamnarea sa prin sentinţa penală nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa decât la momentul când a fost reţinut în ţara de rezidenţă Canada şi ulterior adus în România. Drept urmare, condamnatul apelant I.G. a solicitat repunerea în termenul de apel şi până la soluţionarea apelului să se dispună suspendarea executării hotărârii apelate. La termenul de soluţionare a apelului, condamnatul I.G. a solicitat să se observe că apelul este declarat în termen, în condiţiile în care nu a avut cunoştinţă de existenţa dosarului în care a fost condamnat, nefiindu-i comunicată hotărârea de fond. Totodată, condamnatul – apelant a solicitat să se observe că atât trimiterea sa în judecată, cât şi soluţionarea în primă instanţă, s-au făcut în lipsa lui, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare, situaţie ce impune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Examinând cauza în lumina criticilor din apelul condamnatului I.G., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 cod procedură penală, curtea reţine următoarele: Din actele şi lucrările dosarului nr. 687/118/2006 al Tribunalului Constanţa rezultă că atât urmărirea penală, cât şi judecata apelantului I.G., s-au făcut în lipsa acestuia, motivat de împrejurarea că nu i se cunoştea adresa din străinătate. În condiţiile menţionate, sentinţa penală nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa a fost comunicată condamnatului I.G. la data de 05.03.2007 prin afişare la ultimul domiciliu cunoscut şi la Consiliul Local al municipiului Constanţa. Pentru punerea în executare a mandatului nr. 240/20.03.2007 emis de Tribunalul Constanţa, în baza sentinţei penale nr. 101/27.02.2007, condamnatul I.G. a fost dat în urmărire internaţională. La data de 26.02.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a I-a penală emite pe numele lui I.G. mandatul european de arestare nr. 11, în baza căruia, la data de 07.11.2008, acesta a fost expulzat din Canada şi arestat pe aeroportul internaţional”Henri Coandă” Bucureşti – Otopeni. La data de 11 noiembrie 2008, se înregistrează la Tribunalul Constanţa apelul declarat de I.G. împotriva sentinţei penale nr. 101/27.02.2007. Raportat la cele menţionate, curtea constată că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 365 al.1 cod procedură penală privind apelul peste termen. În condiţiile în care sentinţa penală nr. 101/27.02.2007 a fost comunicată condamnatului I.G. conform prevederilor legale operante în situaţia necunoaşterii domiciliului din străinătate, nu se poate susţine cu temei că nu s-a comunicat hotărârea de condamnare. Avându-se în vedere că I.G. a luat la cunoştinţă de mandatul nr. 240/20.03.2007 la momentul când a fost arestat, după expulzarea din Canada, respectiv 07.11.2008, şi a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa la 11.11.2008, deci în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, se constată îndeplinite cerinţele legale pentru ca apelul de faţă să fie calificat drept unul peste termen. Constatându-se că apelantul – condamnat I.G. a lipsit la toate termenele de judecată de la fond, cât şi de la pronunţare, neavând posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare, pentru a i se da posibilitatea să beneficieze de un proces echitabil, curtea va admite apelul peste termen ca fondat şi va desfiinţa sentinţa penală nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa în integralitate, dispunând rejudecarea cauzei de către Tribunalul Constanţa ca instanţă de fond. Urmare admiterii apelului peste termen şi în conformitate cu prevederile art.365 al.3 cod procedură penală, se va suspenda executarea sentinţei penale nr. 101/27.02.2007 a Tribunalului Constanţa şi se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I.G. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 240/20.03.2007, emis de Tribunalul Constanţa, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză. Urmare admiterii apelului şi în temeiul prevederilor art. 192 al.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Dosarul 687/118/2006 Decizia penală nr. 15/P/04.02.2010 Judecător Viorica Lungu
|