Curtea de Apel Constanta


Caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală. Nemotivarea hotărârii



Yüklə 1,39 Mb.
səhifə30/38
tarix02.11.2017
ölçüsü1,39 Mb.
#26890
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   ...   38

29. Caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală. Nemotivarea hotărârii.



În condiţiile în care partea civilă a făcut cunoscute în detaliu pretenţiile materiale şi morale solicitate, iar motivele de apel au fost structurate raportat la fiecare sumă solicitată, instanţa de apel avea obligaţia să răspundă motivat fiecărei critici în parte.

Mai mult decât atât, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, dar şi al rolului activ, în vederea justei soluţionări a cauzei, instanţa de apel trebuia să administreze toate probele necesare, creându-şi astfel suportul unei argumentaţii convingătoare şi la obiect, vizavi de soluţia adoptată.

În raport de obligaţiile legale ce-i incumbau, tribunalul - ca instanţă de apel, ar fi trebuit să verifice dacă oferta de muncă adresată părţii civile C.C.M. avea sau nu caracter „intuitu personae” deoarece, în cazul unui răspuns afirmativ, problema certitudinii prejudiciului grevat de imposibilitatea onorării respectivei oferte impunea o analiză mai nuanţată.

În aceeaşi ordine de idei, curtea constată că este întemeiată critica din recursul părţii civile C.C.M., privind nepronunţarea în legătură cu suma de 42.000 USD, reprezentând beneficiu nerealizat pe perioada noiembrie 2008 – octombrie 2009 de partea civilă.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a făcut o motivare superficială şi neconvingătoare, în condiţiile în care nu s-a indicat în ce procent a fost admisă acţiunea civilă şi care este cuantumul total al cheltuielilor de judecată la care s-a raportat procentul de admitere al pretenţiilor civile formulate de C.C.M.

Raportat la cele ce preced, curtea constată că instanţa de apel nu a soluţionat toate cererile cu care a fost investită, devenind incidente prevederile art. 3859 pct. 9 şi 10 cod pr. penală.
Prin sentinţa penală nr. 1399/14.12.2009 a Judecătoriei Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. 22640/212/2008 s-a hotărât;

În baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul B.L. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată C.C.M.); in baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată A.A.); in baza art. 33 lit. b rap. la art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul B.L. să execute pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art.71 Cod penal au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal şi în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Respinge cererea de obligare alături de inculpat la plata despăgubirilor civile a S.C. O. S.A. şi S.C. G.A. S.A.

În baza art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 şi urm. Cod civil, si art. 49-50 din Legea 136/1995 (modificata), obligă pe inculpatul B.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E.T 2004 S.R.L. şi alături de asigurătorul S.C. A. S.A., asigurătorul urmând să răspundă alături de inculpat în limita plafonului legal, la plata:

- sumei de 1.181,09 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Militar de Urgenţă Dr. A.G. Constanţa;

- sumei de 4.275 lei daune materiale către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Constanţa;

- sumei de 10.019,95 lei daune materiale către partea civilă A.A.;

- sumei de 22.000 lei daune morale către partea civilă A.A.;

- echivalentul în lei a sumei de 7000 usd la data efectuării plăţii şi a sumei de 10.253,44 lei daune materiale către partea civilă C.C.M.;

- sumei de 36.000 lei daune morale către partea civilă C.C.M.

Respinge ca nefondate restul pretenţiilor civile.

În baza art. 193 alin.1 si 2 Cod procedură penală obligă inculpatul B.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E.T. 2004 S.R.L. şi alături de asigurătorul S.C. A. S.A la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către partea civilă A.A. şi la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli de judecată către partea civilă C.C.M.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul B.L. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E.T. 2004 S.R.L. la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 111 alin.6 din OUG nr.195/2002 republicată dispune prelungirea dreptului de circulaţie pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 15.12.2009, inculpatului B.L.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa fondului a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 12240 din 13.10.2008, emis de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B.L. pentru savarsirea infractiunii de art.184, alin.2 şi 4 din Cp. Şi art.184, alin.2 şi 4 din C.p. cu aplic.art.33 lit.a Cp.

Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.L. pentru vătămarea corporală a numitului C.T.N., faptă prevăzută şi pedepsită de art. 184 alin. l şi 3 din Cp. (întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală).

S-a retinut in sarcina inculpatului B.L. faptul ca în data de 21.10.2007, conducând autoturismul taxi marca Fiat Albea, pe str. F. din Constanţa, ajungând la intersecţia cu str. C., nu acordă prioritate la efectuarea virajului la stânga şi intră în coliziune cu autoturismul marca Renault, din eveniment rezultând vătămarea corporală a numiţilor C.C.M., care a suferit vătămări corporale ce a necesitat pentru vindecare 6 luni de îngrijiri medicale, şi A.A., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale.

Analizand actele si lucrarile dosarului administrate atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 21.10.2007, în jurul orelor 20,00, inculpatul B.L. conducea autoturismul taxi marca Fiat Albea, pe str. F. din Constanţa, dinspre str. D. către str. P.

Ajungand la intersectia cu str. C., inulpatul a initiat un viraj la stanga, fara a se asigura corespunzator si a intrat in coliziune cu autoturismul marca Renault, condus din sens opus de numitul C.T.N.

Din eveniment a rezultat vătămarea corporală a numiţilor C.C.M., pasager în autoturismul condus de inculpat, C.T.N. şi A.A., pasager în autovehiculul marca Renault, care au fost transportaţi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa pentru îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.473/AC din 5.12.2007, emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, numitul C.T.N. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.577/AC din 17.03.2008, emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, se desprinde faptul că numitul C.C.M. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 6 luni de îngrijiri medicale.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.505/AC din 14.01.2008, emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, numitul A.A. a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale.

Ambilor conducători auto, respectiv învinuitului B.L. şi numitului C.T.N., le-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei şi, conform buletinelor de analiza toxicologică a alcoolemiei nr. 3235 şi 3236 din 22.10.2007, emise de Serviciul de Medicină Legala Constanţa, a rezultat faptul că aceştia nu au consumat băuturi alcoolice.

In cursul urmaririi penale a fost efectuata efectuată o expertiză tehnică auto care a stabilit faptul că starea de pericol a fost creată în exclusivitate de inculpatul B.L. care a efectuat manevra de virare la stânga fără o asigurare corespunzătoare. Viteza autoturismului condus de inculpat în premomentul apariţiei stării de pericol a fost de 10 km/h, iar a celui condus de numitul C.T.N. de 71,11 km/oră, superioară celei maxime admise în localităţi. Singura posibilitate de evitare a accidentului a aparţinut inculpatului care avea obligaţia să se asigure înainte de efectuarea virajului la stânga.

Audiat, inculpatul B.L. a declarat că în seara de 21.10.2007, în jurul orei 19,45, se afla în zona staţiei de taxi din km 4-5, când a fost anunţat de dispecerat să se deplaseze pentru o comandă pe str. C. În maşină a urcat C.C.M. şi D.O., care i-au cerut să-i ducă pe str. F. din cartierul Coiciu. Circulând pe str. D., a efectuat viraj dreapta pentru a intra pe str. F., s-a asigurat din faţă şi din spate, a semnalizat schimbarea direcţiei de mers spre str. C., după ce a trecut puţin de axul drumului, a auzit un zgomot de frânare bruscă după care a urmat impactul. Maşina în care se afla a fost proiectată într-un stâlp pe care l-a retezat. A precizat inculpatul că atunci când a auzit zgomotul de frânare a văzut o lumină puternică care, din câte a înţeles ulterior, era o lumină ce provenea de la flash-urile autoturismului ce venea din sens opus şi care circula cu farurile stinse. Lumina puternică a văzut-o venind din partea sa dreaptă. La o distanţă de aproximativ 60 metri era oprit un taxi pe care l-a văzut în momentul în care s-a asigurat pentru efectuarea virajului.

Inculpatul B.L. s-a aparat, aratand faptul ca iluminatul public nu functiona in zona si ca numitul C.T.N. circula cu luminile autoturismului stinse.

Cu privire la afirmatia inculpatului potrivit careia iluminatul public nu era in functiune, instanta retine ca afirmatia este contrazisa de declaratiile părţilor vătămate C.T.N., C.C.M. şi A.A. şi a martorei D.O., cât şi de planşa fotografică aflată la dosar, în care se observă că iluminatul public funcţiona.

In ceea ce priveşte apararea inculpatului, potrivit careia numitul C.T.N. circula cu luminile stinse, aceasta nu se coroboreaza cu niciun mijloc de proba administrat in cauza.

Audiat martorul V.F., propus de inculpat, si mentionat in declaratiile inculpatului dupa 6 luni de la producerea accidentului, in mod constant a declarat ca a asistat la producerea accidentului, insa se remarca faptul ca pe parcursul declaratiilor acesta se contrazice.

Astfel, audiat în cursul cercetării judecătoreşti martorul V.F. a declarat că se afla la intersecţia str. F. cu str. D.M., unde a oprit taxiul pe care îl conducea pentru a lăsa un client, cand la un moment dat a văzut venind din sens opus o maşină cu motorul turat, deplasându-se spre str. D., nu a văzut dacă acea maşină circula cu farurile aprinse, dar la scurt timp s-a auzit un zgomot de frâne puternice şi o izbitură. A mai declarat martorul ca staţiona pe banda 1 de mers cu direcţia de deplasare spre str. P., pe str. F., iar taxiul venea din spatele lui si, totodata, ca iluminatul public funcţiona. A mai precizat că maşina care circula din direcţia opusă a văzut-o din faţă si se afla staţionat la o distanţă de aproximativ 30 - 40 metri de locul impactului.

In cursul urmaririi penale, martorul V.F. a declarat că a oprit la aproximativ 6 – 7 metri de intersecţia cu str. G.M., fiind staţionat pe dreapta, intrucât după ce a coborât clientul, număra banii primiţi, moment în care pe lângă el, din sens opus, a trecut o maşină cu viteză spre str. D., în acelaşi timp el auzind cum conducătorul autoturismului schimba vitezele, după care a auzit o frână puternică, urmată de o bubuitură; când a auzit frâna, a ridicat capul şi în oglinda retrovizoare a văzut cele două stopuri ale autoturismului din spate. A mai declarat martorul că autoturismul ce venea din sens opus nu avea farurile aprinse.

Instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia martorului V.F., având în vedere poziţia oscilantă a acestuia şi restul ansamblului probator administrat.

Audiată, partea vătămată C.C.M. a declarat că se deplasa spre domiciliul părinţilor împreună cu prietena sa, cu un taxi, la intersecţia str. F. cu str. C., taxiul a virat stânga moment în care a văzut nişte lumini, după care a simţit o lovitură puternică.

La momentul accidentului era în desfăşurarea unui contract şi avea permisie de 3 zile, vaporul aflându-se în rada portului Constanţa. Ulterior accidentului a fost sunat de agenţie pentru a naviga, dar datorită stării de sănătate nu a mai putut face acest lucru. La momentul accidentului era ofiţer 3 punte pe tanc petrolier. Nu se uita la stradă, nu a putut vedea daca din faţa circula vreun autoturism, iar luminile pe care le-a văzut, le-a văzut pentru o fracţiune de secundă înainte de producerea accidentului. iluminatul public funcţiona, intensitatea luminii era de cartier.

Partea vătămată A.A. a declarat ca la data de 21.10.2007, împreună cu prietenul său C.N., se deplasa în autoturismul condus de acesta, dinspre Piaţa Ovidiu spre domiciliul său. În timp ce se afla pe strada F. cu direcţia de mers spre str. D., la intersecţia cu str. C. a observat un autoturism galben care semnaliza stânga şi care a tăiat brusc faţa autoturismului în care se afla, prietenul său a frânat brusc, semnalizând totodată cu farurile. Autoturismul a intrat în portiera dreaptă faţă a taxiului. A mai precizat partea vătămată că autoturismul condus de C. avea farurile aprinse înainte de impact, iluminatul stradal funcţiona, vizibilitatea fiind bună. Nu îşi aminteşte dacă pe stradă erau si alte maşini.

Audiat, martorul C.T.N. a declarat ca se deplasa pe str. F., mai avea o distanţă de aproximativ 300 – 400 metri până la locuinţa părţii civile A.A. când, la intersecţia cu str. C., a sesizat o maşină semnalizând stânga, deşi venea pe drum cu prioritate a crezut că aceasta îi va acorda prioritate, a ezitat pentru moment să continue deplasarea, din ce îşi mai aminteşte a văzut că maina a oprit, şi-a continuat deplasarea, a constatat însă că inculpatul a virat stânga, a făcut flash-uri şi a acţionat sistemul de frânare şi crede ca inculpatul s-a speriat şi a oprit în mijlocul străzii. A precizat martorul că circula cu farurile aprinse, iar carosabilul era umed. Iluminatul public funcţiona.

Din declaraţia martorei D.O. a rezultat ca aceasta se afla împreună cu C.C.M. într-un taxi si se deplasau pe str. F., cand la un moment dat taxiul trebuia să vireze stânga, când a văzut o lumină foarte puternică din sens opus şi a simţit o bubuitură. Strada era luminată. A precizat martora că înainte de impact, şoferul taxiului a încetinit şi a oprit, după care s-a pus în mişcare.

Pntru a stabili aceasta situatie de fapt, instanta a avut in vedere procesul verbal de cercetare la faţa locului nr. 12975/21.10.2007, schiţa accidentului şi planşele fotografice, buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei emise de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, raportul de constatare medico-legală nr. 473/AC din 05.12.2007 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, raportul de constatare medico-legală nr. 577/AC din 17.03.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, raportul de constatare medico-legală nr. 505/AC din 14.01.2008 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, raportul de expertiză tehnică-auto din 26.05.2008, raportul de expertiză tehnică auto din 30.05.2008, raportul de expertiză tehnică auto din 27.05.2008, plângerea şi declaraţiile numitului C.T.N., plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate C.C.M. şi A.A., declaraţiile martorilor D.O., dar si declaraţiile inculpatului B.L.

Instanţa a retinut, asfel, că fapta inculpatului B.L. care, în data de 21.10.2007, conducând autoturismul taxi marca Fiat Albea, pe str. F. din Constanţa, ajungând la intersecţia cu str. C., nu a acordat prioritate la efectuarea virajului la stânga şi a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault, din eveniment rezultând vătămarea corporală a numiţilor C.C.M., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 6 luni de îngrijiri medicale şi A.A., care a suferit vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 100-110 zile de îngrijiri medicale, există si a fost săvârşită de acesta sub forma culpei, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art.184 alin.2 şi 4 din Cp. şi art.184 alin.2 şi 4 din Cp., cu aplic.art.33 lit.a Cp.

Instanţa a mai retinut totodat, ca, deşi numitul C.T.N. a încălcat prevederile art.49 alin.l din O.U.G.nr.195/2002, rep., în sensul depăşirii limitei maxime de viteză admise în localitate, accidentul de circulaţie din data de 21.10.2007 a avut drept cauză determinantă nerespectarea de către inculpatul B.L. a prevederilor art.57 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002, rep., care a efectuat manevra de virare la stânga fără o asigurare corespunzătoare.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, de limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, gravitatea vătămărilor corporale suferite de părţile vătămate, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, atingerea adusă relaţiilor sociale ce ocrotesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi drepturile persoanei referitoare la integritatea corporală şi sănătate.

Raportat la conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea faptelor, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, la atitudinea după comiterea faptelor, rezultând din prezentarea în faţa autorităţilor, atitudinea procesuală sinceră, la vârsta sa, instanţa a apreciat că există suficiente elemente care conduc la concluzia că pronunţarea unei condamnării spre minimul special constituie un avertisment pentru acesta astfel încât scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă a pedepsei.

S-a apreciat ca pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată C.C.M.), pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată A.A., sunt in masura să asigure realizarea scopului pedepsei.

Constatând întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 81 cod penal respectiv: pedeapsa aplicată nu depăşeşte 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior şi s-a apreciat că scopul pedepsei – reeducarea, prevenirea de noi infracţiuni şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială – poate fi atins şi fără executarea efectivă, astfel încât se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal şi în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.



Pe latura civila, s-a constatat ca Spitalul Militar De Urgenţă Dr. A.G. Constanţa s-a constituit parte civila cu suma de 1.181,09 lei, iar Spitalul Clinic Judeţean Constanţa Constanţa s-a constituit parte civila cu suma de 4275 lei.

Partea vatamata A.A. s-a constituit parte civila cu suma de 10.019,95 lei reprezentand daune materiale, 35.000 lei reprezentand daune morale.

Partea vatamata C.C.M. s-a constituit parte civila cu suma de 50.000 euro reprezentand daune materiale si cu suma de 50000 euro reprezentand daune morale.

S-a apreciat ca pretentiile civile formulate de partea civila A.A. sunt dovedite cu declaratia martorului D.A.A., potrivit careia acesta are cunoştinta că partea civila s-a împrumutat cu suma 4000 lei de la cumnatul sau, in acelasi sens fiind si declaratiile martorilor A.C. si B.I.

Totodata, la dosarul cauzei au fost depuse o serie de acte care dovedesc daunele materiale suferite de partea civila A.A.: fatură fiscala seria B YDQ nr. 834247 – 953.40 lei – proteză de genunchi, chitanţă nr. 0101805 din 15.11.2007 – 39,55 lei, bon fiscal – 27 lei, in total 5019,95 lei.

Partea civila A.A. a fost angajat la SC SCC C. SRL in perioada 15.10.2007 – 21.10.2007, moment de la care nu a mai putut munci datorită leziunilor suferite ca urmare a accidentului rutier, insa l-a rugăminţile parţii civile a fost ţinut angajat cu carte de muncă, fără să presteze servicii până la data de 01.04.2008 moment la care şi-a reziliat contractul din motive personale.

La dosar se gaseste un inscris potrivit caruia partea civila era angajat ca agent de paza la SC SCC C. SRL si realiza un venit in suma de 500 lei.

Potrivit inscrisului aflat la dosar, partea civila A.A. s-a reangajat la data de 01.10.2008 la C.I. SRL în funcţia de şofer, cu un salariu de bază lunar de 170 lei.

S-a mai aratat ca partea civila A.A., victimă a accidentului de circulatie, nu a realizat nici un venit in perioada 21.10.2007 şi 01.10.2008, suferind un prejudiciu cert in cuantum de 5000 lei, iar in ceea ce priveste pretentiile civile solicitate de partea civila C.C.M., s-a retinut ca la momentul accidentului partea civilă era în desfăşurarea unui contract de muncă incheiat cu SC H. SRL şi avea permisie de 3 zile, vaporul pe care era îmbarcat aflându-se în rada portului Constanţa. Contractul în derularea căruia se afla a fost semnat pe 23.08.2007 şi avea valabilitate 4 luni +/- 2 luni, salariu fiind de 3500 usd.

Avându-se în vedere data accidentului, respectiv 21.10.2007, s-a aratat că partea civilă ar mai fi avut 2 luni certe de derulare a contractului, astfel că nu a realizat un beneficiu de 7000 usd pe care altfel l-ar fi obtinut in conditiile in care ar fi dus la capat contractul incheiat cu SC H. SRL.

Partea civilă a solicitat suma de 36000 de euro, reprezentand suma obtinuta in conditiile in care ar fi onorat contractul cu SC B.S. SRL, şi suma de 42000 de euro, reprezentand suma pe care ar fi obtinut-o in conditiile in care si-ar fi exercitat in mod normal atributiile.

Constatănd că deşi fapta ilicită există, prejudiciul nu este cert, oferta depusă la dosar face dovada doar a intenţiei SC B.B.S.S. SRL de a încheia un contract de muncă cu C.C.M., dar intenţia nu s-a materializat în nicio modalitate, reţinându-se aici şi faptul că oferta a fost făcută la data de 11.01.2008, dată la care partea civilă dacă nu s-ar fi produs accidentul ar fi fost în derularea contractului încheiat cu SC H. SRL, şi astfel nu ar fi putut onora contractul de muncă propus de SC B.B.S.S. SRL.

S-a aratat ca in acest caz ar fi un prejudiciu eventual, ipotetic, care este lipsit de certitudine şi, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Partea civilă C.C.M. a depus la dosar o serie de chitanţe şi facturi în sumă totală de 10253,44 lei, care au legătură directă cu vătămările suferite ca urmare a accidentului, astfel că vor fi admise aceste pretenţii civile.

Cu privire la prejudiciul de natură nepatrimonială al părţilor civile A.A. şi C.C.M., sub aspectul daunelor morale, avand in vedere durerile fizice cauzate prin rănire, operaţiile suferite şi tratamentele medicale la care au fost supuse părţile civile, numărul de zile de îngrijiri medicale, lipsirea pentru o perioadă de posibilitatea deplină de a participa la viaţa socială şi de a se bucura direct şi efectiv de binefacerile acestei participări, s-a apreciat ca acordarea unor daune corespunzătoare evaluate la 22.000 lei pentru partea civilă A.A. şi 36.000 lei pentru partea civilă C.C.M. sunt in masura sa asigure o reparatie de natura nepatrimoniala

În cauză au fost introduse în calitate de asigurători SC G.A. SA, SC O. SA şi SC A. SA, si in mod corect s-a apreciat ca nu poate fi reţinută răspunderea asigurătorului SC G.A. SA la care autoturismul avea încheiat un contract de asigurare facultativă (Casco).

Tototodată, nu s-a reţinut nici răspunderea SC O. SA, la care era încheiat contractul de asigurare de accidente a persoanelor aflate în autovehicule, întrucât potrivit clauzelor contractuale societatea prestează asigurarea numai în caz de deces şi în caz de invaliditate a călătorilor, nefiind cazul în această speţă.

Împotriva sentinţei penale nr. 1399 din 14.12.2009 a Judecătoriei Constanţa, au declarat apel inculpatul B.L. şi partea civilă C.C.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 149 din 9.04.2010 a Tribunalului Constanţa, apelurile declarate de inculpatul B.L. şi partea civilă C.C.M. au fost respinse ca nefondate şi obligaţi apelanţii să plătească părţii civile A.A. câte 300 lei cheltuieli de judecată, iar statului câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, tribunalul ca instanţă de apel, a reţinut următoarele;

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, tribunalul constată că prima instanţă a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet,a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reţinând în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, precum şi vinovăţia inculpatului în comiterea acestora. In mod corect s-a retinut totodata, ca, deşi numitul C.T.N. a încălcat prevederile art.49 alin.l din O.U.G. nr.195/2002, rep., în sensul depăşirii limitei maxime de viteză admise în localitate, accidentul de circulaţie din data de 21.10.2007 a avut drept cauză determinantă nerespectarea de către inculpatul B.L. a prevederilor art.57 alin.l din O.U.G. nr.195/2002, rep., care a efectuat manevra de virare la stânga fără o asigurare corespunzătoare.

Întrucât probele administrate în cauză au dovedit fără echivoc existenţa faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, elementele constitutive ale infracţiunilor retinute, fiind aşadar îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea acestuia.

În referire la operaţiunea de individualizare a pedepsei, se constată că instanţa de fond a dat eficienţa corespunzătoare tuturor criteriilor generale prevăzut de art. 72 C.p., a manifestat echilibru în dozarea pedepselor, stabilind în raport cu fiecare infracţiune un cuantum care se circumscrie scopului preventiv prevăzut de lege şi care este în măsură să asigure constrângerea şi totodată reeducarea inculpatului.

Având în vedere natura faptelor comise de inculpat, împrejurările şi modul de săvârşire, persoana inculpatului, care are un loc de muncă care să-i asigure obţinerea de venituri licite, dar şi conduita sa procesuală înainte de săvârşirea faptelor, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, la atitudinea după comiterea faptelor, rezultând din prezentarea în faţa autorităţilor, atitudinea procesuală sinceră, la vârsta sa, instanţa in mod corect a apreciat că există suficiente elemente care conduc la concluzia că pronunţarea unei condamnării spre minimul special constituie un avertisment pentru acesta astfel încât scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă a pedepsei.

Pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată C.C.M.) pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (parte vătămată A.A., aplicate de instanta de fond sunt in masura sa asigure realizarea scopului pedepsei .

În mod just a fost înlăturată de prima instanţă, fiind infirmată de probele administrate, apararea inculpatului B.L. care a aratat faptul ca iluminatul public nu functiona in zona si ca numitul C.T.N. circula cu luminile autoturismului stinse, apararea fiind contrazisa de declaratiile părţilor vătămate C.T.N., C.C.M. şi A.A. şi a martorei D.O., cât şi de planşa fotografică aflată la dosar, în care se observă că iluminatul public funcţiona.

Totodata, in mod corect, a fost inlaturata declaratia martorului V.F. propus de inculpat si mentionat in declaratiile inculpatului dupa 6 luni de la producerea accidentului, martor care, in mod constant, a declarat ca a asistat la producerea accidentului, insa se remarca faptul ca, pe parcursul declaratiilor, acesta se contrazice.

Nu se poate susţine, astfel cum s-a arătat în cadrul motivelor de apel, că în cauză se impune reducerea cuantumului pedepselor stabilite, inculpatul benefiicind deja de clemenţa instanţei de fond care a coborât pedeapsa la limita minimului special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei stabilite, aceasta nu comportă discuţii, în mod legal, prima instanţă a constatat indeplinite cerintele art 81 cod penal.

Pe latura civila se apreciaza ca hotararea instantei de fond este intemeiat prejudiciul de natură nepatrimonială al părţilor civile A.A. şi C.C.M., sub aspectul daunelor morale, avand in vedere durerile fizice cauzate prin rănire, operaţiile suferite, tratamentele medicale la care au fost supuse aceste parti, numărul de zile de îngrijiri medicale, lipsirea acestora pentru o perioadă de timp de posibilitatea deplină de a participa la viaţa socială, de a se bucura efectiv de binefacerile acestei participări au motivat instanta de fond la acordarea unor daune corespunzătoare evaluate la 22.000 lei pentru partea civilă A.A. şi 36.000 lei pentru partea civilă C.C.M. sunt in masura sa asigure o reparatie de natura nepatrimonială.

În cauză, desi au fost introduse în calitate de asigurători SC G.A. SA, SC O. SA şi SC A. SA, s-a apreciat ca nu poate fi reţinută răspunderea asigurătorului SC G.A. SA la care autoturismul avea încheiat un contract de asigurare facultativă (Casco) si nici răspunderea SC O. SA, la care era încheiat contractul de asigurare de accidente a persoanelor aflate în autovehicule, întrucât potrivit clauzelor contractuale societatea prestează asigurarea numai în caz de deces şi în caz de invaliditate a călătorilor, nefiind cazul în această speţă.

Instanta de fond a admis acţiunile civile în măsura în care au fost dovedite iar in ceea ce priveste pretentiile civile solicitate de partea civila C.C.M. s-a retinut ca la momentul accidentului partea civilă era în desfăşurarea unui contract de muncă incheiat cu SC H. SRL şi avea permisie de 3 zile, vaporul pe care era îmbarcat aflându-se în rada portului Constanţa. Contractul în derularea căruia se afla a fost semnat pe 23.08.2007 şi avea valabilitate 4 luni +/- 2 luni, salariu fiind de 3500 usd.

Partea civilă a solicitat suma de 36000 de euro reprezentand suma obtinuta in conditiile in care ar fi onorat contractul cu SC B.S. SRL şi suma de 42000 de euro reprezentand suma pe care ar fi obtinut-o in conditiile in care si-ar fi exercitat in mod normal atributiile.

Cum prejudiciul nu este cert, oferta depusă la dosarul cauzei facand dovada doar a unei intentii a SC B.B.S.S. SRL de a încheia un contract de muncă cu C.C.M., dar cum intenţia nu s-a materializat în nicio modalitate, reţinându-se aici şi faptul că oferta a fost făcută la data de 11.01.2008, dată la care partea civilă dacă nu s-ar fi produs accidentul ar fi fost în derularea contractului încheiat cu SC H. SRL, şi astfel nu ar fi putut onora contractul de muncă propuse de SC B.B.S.S. SRL. nu poate justifica acordarea de despăgubiri.

Pentru pretentiile care au legătură directă cu vătămările suferite ca urmare a accidentului, aceste pretenţii civile se justifica, partea civilă C.C.M. dovedind aceste cheltuieli prin depunerea la dosar a unor chitanţe şi facturi în sumă totală de 10253,44 lei.

Cum hotărârea primei instanţe nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie, apelurile declarate în cauză vor fi respinse în conformitate cu art. 379 pct. 1 lit b Cod pr. Penală, cu consecinţa obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

In baza art 193 cod proc pen, va obliga apelantii, fiecare la suma de 300 lei - cu titlu de cheltuieli efectuate de parte, catre partea civila A.A.

Văzând si disp art.192 alin.2 c.p.p., apelantul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 149/P/9.04.2010 a Tribunalului Constanţa a declarat recurs, în termen legal, partea civilă C.C.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În esenţă, criticile recurentului C.C.M. au fost întemeiate pe prevederile art. 3859 pct. 9 şi 10 cod pr. penală şi respectiv art. 3859 pct. 171 , 14, 18 şi 3859 al. 2 cod pr. penală.

În susţinerea motivelor de recurs invocate s-a arătat că hotărârea instanţei de apel nu este motivată cu privire la respingerea apelului părţii civile C.C.M., prin nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale formulate în apărare.

Totodată, s-a susţinut că, în privinţa cheltuielilor de judecată către stat, există o evidentă contradicţie între considerente şi dispozitiv, astfel că, deşi în considerente se face vorbire de obligarea apelantului inculpat la plata în întregime a acestora, în dispozitiv se menţionează că ambii apelanţi urmează să plătească 100 lei către stat.

Cele patru critici formulate în apel şi vizând: respingerea pretenţiilor în sumă de 36.000 EURO; nepronunţarea cu privire la plata sumei de 42.000 USD, reprezentând beneficiul nerealizat de partea civilă în perioada noiembrie 2008 – octombrie 2009; nemotivarea cuantumul redus al daunelor morale acordate şi reducerea nejustificată a cheltuielilor de judecată; nu au fost analizate în concret, mai exact, prima critică a primit o motivare sumară, identică cu a instanţei de fond, iar celelalte trei nu au primit nici o motivare, referitor la soluţia adoptată.

În această ordine de idei s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel de Tribunalul Constanţa şi trimiterea cauzei tribunalului, în vederea rejudecării apelului.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că acţiunea civilă a fost greşit soluţionată prin acordarea parţială a despăgubirilor materiale solicitate, dar şi stabilirea unei sume aproape modice de plată către partea civilă, cu titlu de daune morale, fără o motivare temeinică în raport de solicitările cu acest titlu, precum şi reducerea substanţială a cheltuielilor de judecată acordate în apel, cu o motivare superficială.

În eventualitatea respingerii cazurilor de recurs ce vizează trimiterea cauzei la Tribunalul Constanţa pentru rejudecarea apelului, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii Tribunalului Constanţa şi, urmare rejudecării pe fond a acţiunii civile, aceasta să fie admisă, astfel cum a fost formulată.

Examinând decizia penală nr. 149/9.04.2010 a Tribunalului Constanţa, în raport de criticile din recursul părţii civile C.C.M., a probatoriului administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 cod pr. penală, curtea constată că este netemeinică şi nelegală, iar recursul fondat, pentru următoarele considerente;

În condiţiile în care partea civilă a făcut cunoscute în detaliu pretenţiile materiale şi morale solicitate, iar motivele de apel au fost structurate raportat la fiecare sumă solicitată, instanţa de apel avea obligaţia să răspundă motivat fiecărei critici în parte.

Mai mult decât atât, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, dar şi al rolului activ, în vederea justei soluţionări a cauzei, instanţa de apel trebuia să administreze toate probele necesare, creându-şi astfel suportul unei argumentaţii convingătoare şi la obiect, vizavi de soluţia adoptată.

În raport de obligaţiile legale ce-i incumbau, tribunalul - ca instanţă de apel, ar fi trebuit să verifice dacă oferta de muncă adresată părţii civile C.C.M. avea sau nu caracter „intuitu personae” deoarece, în cazul unui răspuns afirmativ, problema certitudinii prejudiciului grevat de imposibilitatea onorării respectivei oferte impunea o analiză mai nuanţată.

În aceeaşi ordine de idei, curtea constată că este întemeiată critica din recursul părţii civile C.C.M., privind nepronunţarea în legătură cu suma de 42.000 USD, reprezentând beneficiu nerealizat pe perioada noiembrie 2008 – octombrie 2009 de partea civilă.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată s-a făcut o motivare superficială şi neconvingătoare, în condiţiile în care nu s-a indicat în ce procent a fost admisă acţiunea civilă şi care este cuantumul total al cheltuielilor de judecată la care s-a raportat procentul de admitere al pretenţiilor civile formulate de C.C.M.

Raportat la cele ce preced, curtea constată că instanţa de apel nu a soluţionat toate cererile cu care a fost investită, devenind incidente prevederile art. 3859 pct. 9 şi 10 cod pr. penală.

Pe cale de consecinţă, făcându-se aplicarea prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d cod pr. penală cu referire la art. 3859 pct. 9 şi 10 cod pr. penală, se va admite ca fondat recursul declarat de parte civilă C.C.M., se va casa decizia penală nr. 149 din 9.04.2010 a Tribunalului Constanţa şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea rejudecării apelului formulat de partea civilă C.C.M.

În condiţiile în care urmează a fi trimisă cauza tribunalului, pentru rejudecarea apelului declarat de C.C.M., curtea este dispensată de analiza celorlalte critici din recurs, critici de care va trebui să se ţină seama la rejudecarea apelului.

Dosar nr. 22640/212/2008

Decizia penală nr. 377/P/24.06.2010

Judecător Viorica Lungu


                  1. Yüklə 1,39 Mb.

                    Dostları ilə paylaş:
1   ...   26   27   28   29   30   31   32   33   ...   38




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin