Curtea de Apel Constanta

32. Incălcarea dispoziţiilor art. 385 ind. 1 lit. d Cod procedură penală. Atacarea doar cu recurs a sentinţelor privind infracţiuni pentru care punerea in mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Potrivit art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. d ind. 1 Cod procedură penală, sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, text care se completează cu dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a C. Pr. Pen., în care se prevede că nu pot fi atacate cu apel sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi atacate doar cu recurs.
Prin sentinţa penală nr. 643 din 19 iunie 2009, Judecătoria Tulcea în baza art. 250 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul F.P., la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p iar în baza art. 81 C.p. a fost suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C.p.

Totodată, în baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 250 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. a fost condamnat N.S, la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. au fost interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. iar în baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C.p.

Totodată, în baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 250 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul G.L.D., la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. iar în baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C.p.

Totodată în baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 250 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul E.V. la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. iar în baza art. 81 C.p. a fost suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C.p.

Totodată, în baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare şi i s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 250 alin. 4 C.p. cu aplicarea art. 75 lit. a C.p. a fost condamnat inculpatul G.V. la 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p. iar în baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C.p. iar în baza art. 71 alin. 5 C.p. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.G., domiciliat în loc. Agighiol, jud. Tulcea şi au fost obligaţi inculpaţii să-i plătească acestuia cu titlu de daune morale suma de 5000 lei.

Prima instanţă a obligat inculpaţii la plata a câte 400 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Tulcea a reţinut că în ziua de 30.10.2006 partea vătămată se afla la pescuit pe „dereaua Agighiol” în zonă fiind şi martorul S.I. La un moment dat, la locul respectiv şi-a făcut apariţia inculpatul F.P. administrator a S.C. S. S.R.L. Tulcea, însoţit fiind de către ceilalţi inculpaţi, angajaţi ca paznici în cadrul aceleiaşi societăţi, care au început să controleze bicicleta părţii vătămate. Fiind întrebaţi de către partea vătămată ce căută în lucrurile de pe bicicleta sa, inculpaţii au început să-l lovească cu ajutorul unor pari, pe tot corpul, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngriji medicale.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 50.000 lei, din care suma de 5.000 lei daune materiale şi 45.000 daune morale.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, prima instanţa a avut în vedere plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, certificatul medico-legal nr. 844/16.11.2006 care atestă împrejurarea că aceasta a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale coroborate cu declaraţiile martorilor prezenţi la locul săvârşirii faptei, S.I., R.I., C.S., P.N. şi C.M.

A reţinut prima instanţă că incidentul în care a fost agresată partea vătămată a avut loc pe data de 30.10.2006 şi nu într-o altă zi, aşa cum susţin inculpaţii, şi că acest aspect rezultă fără îndoială din probele administrate în cauză.

În conţinutul acestui proces verbal, conform declaraţiei inculpatului, s-a menţionat faptul că bunurile predate au fost găsite de către paznicii fermei piscicole însă acest lucru nu poate fi reţinut atâta vreme cât, aşa cum s-a arătat, martorii, prezenţi la locul faptei, au arătat că bicicletele şi celelalte bunuri aparţinând pescarilor au fost luate de către agresori, printre aceştia aflându-se chiar inculpatul F.P.

A mai reţinut prima instanţă că toţi martorii audiat în cauză l-au nominalizat doar pe inculpatul F.P., necunoscând numele celorlalţi agresori. S-a apreciat că aceştia din urmă sunt inculpaţii N.S., G.L.D., E.V. şi G.V., acest aspect reieşind chiar din declaraţiile acestora date în cursul urmăririi penale şi în care au arătat că pe data de 30.10.2006 au fost de serviciu. Mai mult chiar, cu ocazia recunoaşterii din grup efectuate la data de 20.03.2008, martorul S.I. i-a indicat pe inculpaţii G.L.D. şi N.S., ca făcând parte din grupul persoanelor care au gresat-o pe partea vătămată.

Referitor la criticile referitoare la existenţa unor modificări în conţinutul unor depoziţii ale inculpaţilor date în cursul urmăririi penale neconfirmate în scris potrivit dispoziţiilor art. 194 C.p.p., a apreciat judecătorul fondului că acestea, chiar dacă sunt reale, nu sunt de natură a atrage anularea actelor procedurale respective.

S-a constatat că aceste acte procedurale au fost întocmite cu ocazia schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 C.p. în infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. 4 C.p., iar corecturile vizează data săvârşirii faptei, în sensul că în loc de 29.10.2006 s-a menţionat 30.10.2006. În opinia instanţei de fond, aceste corecturi care nu schimbă înţelesul frazei nu sunt de natură a produce consecinţe juridice care să le fi ştirbit inculpaţilor vreun drept procesual.

A considerat prima instanţă că ansamblul probator administrat în cauză dovedeşte, fără îndoială, că fapta dedusă judecaţii a fost săvârşită la data de 30.10.2006 de către inculpaţi.

Împotriva aceste hotărâri, în termen legal au declarat apel F.P., N.S., G.L.D., E.V. şi G.V.

Prin decizia penală nr. 110/24.11.2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3767/327/2008 au fost respinse apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale numărul 643 din 19 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr. 3767/327/2008, ca nefondate.

A fost menţinută sentinţa penală nr. 643 din 19 iunie 2009 a Judecătoriei Tulcea ca legală şi temeinică.

În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală au fost obligaţi apelanţii la plata sumei de 430 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva deciziei penale nr. 110/24.11.2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3767/327/2008 au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi inculpaţii F.P., N.S., E.V. În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea se arată că potrivit art. 158 C. Pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 58/2008, pentru faptele prevăzute la art. 246,247,250 alin. 1-4, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar calea de atac este recursul, conform art. 385 ind. 1 lit. d C. Pr. Pen., motiv pentru care decizia penală recurată este nelegală, întrucât a fost pronunţată în complet de apel.

Inculpaţii F.P., N.S. şi E.V. nu au formulat motive de recurs, dar au achiesat la motivul de recurs al Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, conform art. 385 ind. 6 alin. 1,2 C. Pr. Pen. în referire la art. 385 ind. 9 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constată că recursurile formulate sunt fondate.

Inculpaţii F.P., N.S., E.V., G.L.D. şi G.V. sunt învinuiţi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250 alin. 4 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C. Pen., constând în aceea că în data de 30.10.2006 partea vătămată M.G. a fost agresată de cei 5 inculpaţi, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile de îngriji medicale. Inculpaţilor, fiind funcţionari în sensul art. 147 alin. 2 C. pen, le erau aplicabile dispoziţiile art. 258 alin. 1 C. pen., în sensul că „dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime”.

Pe parcursul urmăririi penale, art. 258 C. pen. a suferit modificări prin Legea nr. 58/2008 (intrată în vigoare la data de 28.03.2008). Prin acest act normativ a fost introdus alineatul 2 al art. 258 C. pen., în care se prevede că „în cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepţia acelora care au fost săvârşite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1”.

Consecinţa modificării legislative enunţate este aceea că pentru infracţiunea de purtare abuzivă în modalităţile prev. de art. 250 alin. 1-4 C. Pen., comisă de funcţionari, răspunderea penală este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În aplicarea acestei modificări legislative, procurorul a chemat partea vătămată M.G. pentru a preciza dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă împotriva inculpaţilor, manifestarea de voinţă a părţii vătămate fiind în sensul de a formula plângere prealabilă împotriva inculpaţilor, conform procesului verbal din data de 15.07.2008.

Prin rechizitoriul nr. 642/P/2007 din data de 01.08.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F.P. ş.a. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 250 alin. 4 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a C. Pen.

Sentinţa penală nr. 643/2009 a Judecătoriei Tulcea, prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor, a fost pronunţată la data de 19.06.2009.

Potrivit art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. d ind. 1 C. Pr. Pen. sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, text care se completează cu dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a C. Pr. Pen., în care se prevede că nu pot fi atacate cu apel sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, pot fi atacate doar cu recurs.

În raport de data pronunţării sentinţei penale şi de dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a C. Pr. Pen., art. 385 ind. 1 alin. 1 lit. d ind. 1 C. Pr. Pen. hotărârea primei instanţe era susceptibilă de a fi atacată doar cu recurs.

Tribunalul Tulcea, prin încheierea de şedinţă din data de 06.10.2009, a calificat calea de atac exercitată împotriva sentinţei penale nr. 643/19.06.2009 a Judecătoriei Tulcea ca fiind apel, fără a motiva această soluţie.

La data săvârşirii faptei nu se prevedea necesitatea plângerii prealabile a persoanei vătămate pentru angajarea răspunderii penale, în cazul infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art. 250 alin. 1-4 C. pen., comisă de un funcţionar, însă pe parcursul prezentului proces penal, încă din faza de urmărire penală, a fost introdus aliniatul 2 al art. 258 C. pen. prin Legea nr. 58/2008.

Nu se poate susţine că aliniatul 2 al art. 258 C. pen. nu este aplicabil în cauză, întrucât a intrat în vigoare la data de 28.03.2008, ulterior săvârşirii infracţiunii reţinută în sarcina inculpaţilor.

Dispoziţiile art. 258 alin. 2 C. pen. prevăd condiţii suplimentare pentru răspunderea penală a funcţionarului acuzat de săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, în modalităţile de la alineatele 1 – 4, respectiv existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate, astfel că noua reglementare are pentru inculpaţi caracterul unei legi penale mai favorabile, fiindu-le aplicabilă în temeiul art. 13 C. Pen., ce consacră principiul legii penale mai favorabile.

Drept urmare, răspunderea penală a inculpaţilor este condiţionată de plângerea prealabilă a părţii vătămate M.G. care, aşa cum am arătat, s-a exprimat în sensul formulării plângerii prealabile.

Modificarea legislativă adusă art. 258 C. pen. prin Legea nr. 58/2008, are pe lângă componenta de drept substanţial, ce constă în existenţa plângerii prealabile, ca şi condiţie de pedepsibilitate, potrivit art. 131 alin. 1 C. pen., şi o componenta de drept procedural, întrucât lipsa plângerii prealabile constituie, potrivit art. 10 alin. 1 lit. f C. Pr. Pen., un caz de împiedicare a punerii în mişcare sau exercitării acţiunii penale. Componenta procedurală se manifestă şi în planul căilor de atac, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii intră în categoria infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu importanţă în ceea ce priveşte calea de atac ce se poate exercita împotriva sentinţelor penale pronunţate în cazul acestor infracţiuni. În egală măsură, trebuie dată eficienţă principiului activităţii normelor de drept procesual penal, potrivit cu care normele se aplică între momentul intrării lor în vigoare şi momentul ieşirii din vigoare, dar şi principiului aplicării imediate a dispoziţiilor procesuale, aşa încât hotărârea pronunţată este supusă căilor de atac prevăzute de lege la data pronunţării.

Întrucât în cazul infracţiunilor la care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate singura cale de atac este recursul, în mod nelegal Tribunalul Tulcea a soluţionat căile de atac formulate de inculpaţii F.P. ş.a. ca fiind apeluri.

În consecinţă, decizia penală nr. 110/24.11.2009 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 3767/327/2008 este supusă cazurilor de casare prevăzute de art.385⁹ pct.3 (instanţa nu a fost compusă potrivit legii) şi pct.11 (instanţa a admis o cale de atac neprevăzută de lege) din Codul de procedură penală.

În acelaşi sens este şi decizia nr. 35/14.12.2009 prin care s-a admis sesizarea cu recurs în interesul legii formulată de Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a stabilit că recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată calea de atac a apelului, deşi recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, este admisibil, potrivit dispoziţiilor art. 385¹ lit. e din Codul de procedură penală, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. 1 pct. 3 şi 11 din Codul de procedură penală.

În raport de această decizie nu se mai impun precizări suplimentare asupra admisibilităţii recursurilor declarate în cauză.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit.”c” cod procedură penală cu referire la art. 385⁹ pct.3 cod procedură penală curtea va admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi de către inculpaţii F.P., N.S. şi E.V. împotriva deciziei penale nr. 110/24.11.2009 a Tribunalului Tulcea pe care o va casa, urmând a se dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea în complet de recurs.

Dosarul 3767/327/2008

Decizia penală nr. 73/P/04.02.2010

Judecător Mitea Damian

7.