Curtea de Apel Constanta

35. Plângere in faţa judecătorului impotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere in judecată – art. 278¹.

Atât timp cât faţă de recurentul petent se efectuează cercetări faţă de aceeaşi faptă (dar o altă incadrare juridică) nu se poate da o soluţie de scoatere de sub urmărire penală pentru aceeaşi faptă, dar cu o altă incadrare juridică.
Prin sentinţa penală nr.181 din data de 21 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.14335/118/2009, s-a hotărât:

„În baza art.278¹ alin. 8 lit.a) c.pr.pen;

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I. împotriva Rezoluţiei nr.1420/P/2007 din data de 19.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, menţinută prin Rezoluţia nr.1011/729/II/2/2010 din data de 09.03.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Menţine Rezoluţia nr. 1420/P/2007 din data de 19.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.”

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În mod întemeiat s-a dispus faţă de învinuitul M.I. soluţia de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art.11 al.1 pct.1 lit.b) comb.cu art.10 al.1 lit.d) c.pr.pen. pentru infracţiunea prev.de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu art.41 al.2 c.pen., faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura obiectivă. Învinuitul, deşi cunoştea la momentul emiterii filelor CEC că nu are acoperirea necesară în contul societăţii SC MD M.I. SRL Constanţa pe care o administra, pentru a achita contravaloarea mărfii de care beneficiase, nu a adus la cunoştinţa reprezentanţilor furnizorului SC U.H. SA Bucureşti această împrejurare.

Deoarece infracţiunea prev.de art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 este o infracţiune de pericol şi constatând că prin activitatea întreprinsă de către învinuit s-a cauzat furnizorului un prejudiciu, prin nerecuperarea preţului mărfii livrate,în mod corect s-a reţinut de către procuror că fapta ar prezenta elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, şi s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor prin prisma acestei infracţiuni, dispunându-se totodată şi începerea urmării penale faţă de făptuitorul M.I.

Totodată, în mod întemeiat s-a dispus faţă de învinuitul M.I. şi soluţia de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art.11 al.1 pct.1 lit.b) comb. cu art.10 al.1 lit.a) c.pr.pen. pentru infracţiunea prev. de art. 84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu art.41 al.2 c.pen. întrucât fapta nu există în materialitatea sa. Potrivit înţelegerii intervenite între părţi, prin contractul comercial încheiat, respectivele file CEC chiar dacă au fost numai semnate şi ştampilate de către învinuitul M.I., au fost completate ulterior de către reprezentanţii SC U.H. SA Bucureşti, după livrarea mărfurilor,astfel că au îndeplinit condiţiile de formă impuse de art.1 din Legea nr.59/1934, pentru a produce efectele juridice urmărite, respectiv efectuarea plăţii.

Nu se poate adopta o soluţie unitară, precum s-a solicitat în plângerea formulată, întrucât fiecare infracţiune pentru care a fost cercetat petentul M.I. are un anumit conţinut constitutiv distinct şi era firesc ca procurorul să se raporteze la fiecare faptă în parte, faţă de materialul probator administrat în cauză, adoptând pentru fiecare o soluţie separată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul M.I.

În dezvoltarea motivelor de recurs petentul a arătat că există o singură faptă care poate fi încadrată din punct de vedere juridic atât ca infracţiune de emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare dispune astfel în total sau în parte de disponibilul avut prev.de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.41 al.2 c.pen., cât şi ca înşelăciune prev.de art.215 al.1, 2, 3, 4, 5 c.pen., cu aplic.art.41 al.2 c.pen., cele două încadrări cu referire specială la art.215 al.3 c.pen., neputând coexista, având acelaşi conţinut constitutiv şi s-a considerat că în cauză trebuia pronunţată o soluţie unitară în care în funcţie de probele administrate să se reţină săvârşirea uneia sau alteia dintre infracţiuni.

În recurs nu s-au administrat mijloace de probă.

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către petent este fondat, pentru următoarele:

Prin Rezoluţia nr.1420/P/2007 din data de 19.10.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa în temeiul art.249 c.pr.pen.în referire la art.11 alin.1 pct.1 lit.b) c.pr.pen.comb.cu art.10 lit.a) şi d) c.pr.pen., art. 38 c.pr.pen.în referire la art.45 c.pr.pen., art.228 alin.1 c.pr.pen. şi art.219 c.pr.pen s-a dispus:

1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.I. cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- emitere de cecuri fără a avea la tras disponibil suficient sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare dispune astfel, în total sau în parte de disponibilul avut prev. de disp. art. 84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic.art.41 al.2 c.pen.faptei lipsindu-i unul din elementele esenţiale respectiv latura obiectivă;

- emitere de cecuri cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale cerute de al.1, 2, 3 şi 5 şi ale art.1 şi art.11 prev. de art. 84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită în materialitatea sa;

2. Disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor penale faţă de făptuitorul M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1, 2, 3, 4, 5 c.pen în cond. art. 41 alin.2 c.pen;

3. Începerea urmăririi penale faţă de învinuitul M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1, 2, 3, 4, 5 c.pen. în cond.art.41 al.2 c.pen;

4. Cercetările penale urmează să fie efectuate de I.P.J.Constanţa – Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Pentru a emite această rezoluţie, prim-procurorul a reţinut că în datele de 24.01.2006 şi respectiv de 26.01.2005, B.C.R. - Sucursala Constanţa a sesizat organele de poliţie din cadrul IPJ Constanţa cu privire la faptul că SC MD M.I. SRL Constanţa a emis un număr de trei file CEC (seria BH 300 nr.01315822, seria BH 300 nr.01315823 şi seria BH 300 nr.01315825) în beneficiul SC U.H. SA fără să aibă disponibil în contul bancar.

La data de 22.02.2005 SC U.H. SA Bucureşti a formulat o plângere penală împotriva reprezentanţilor SC MD M.I. SRL Constanţa înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev.de art.215 al.1,2,3,4,5 c.pen.

S-a motivat că în luna aprilie 2004 învinuitul M.I. în calitate de administrator al SC MD M.I. SRL Constanţa a făcut demersuri pe lângă reprezentanţii SC U.H. SA în scopul stabilirii unor raporturi comerciale constând în livrarea de produse petroliere de către această ultimă societate comercială.

Pentru a dovedi credibilitatea şi solvabilitatea societăţii sale, numitul M.I. a făcut promisiuni cu privire la efectuarea plăţii prin utilizarea unor bonuri de compensare şi a prezentării unor file CEC cu titlu de garanţie şi a pus la dispoziţie înscrisuri din care a rezultat că ar garanta livrarea mărfurilor cu un hotel proprietatea soţiei sale.

La data de 31.05.2004 s-a încheiat contractul de furnizare produse petroliere între SC U.H. SA Bucureşti, în calitate de vânzător şi SC MD M.I. SRL Constanţa în calitate de cumpărător, având ca obiect livrarea de motorină EURO în condiţiile şi la termenele stipulate prin înţelegerea părţilor. Conform art.3 par. 3.5 se prevedea că ”Plata se va efectua de comun acord cu fila CEC, integral completată în favoarea vânzătorului în termen de 20 zile calendaristice de la livrare pe baza următoarelor documente: factură fiscală,nota de greutate şi avizul de expediţie”.

La acest contract, la data de 17.08.2004 s-a încheiat şi un addendum conform căreia părţile au convenit de comun acord ca în situaţiile în care fila CEC nu a fost completată la rubricile data scadentă şi suma datorată (în cifre şi litere) să fie de acord ca aceste rubrici să fie completate de către vânzător. Numitul M.I., semnând contractul şi adenddum-ul, a avut deci reprezentarea că filele CEC emise în numele şi pe seama SC MD M.I. SRL Constanţa urmau să reprezinte instrumente de plată pentru achitarea contravalorii produselor petroliere livrate de către furnizorul SC U.H. SA Bucureşti.

În aceste condiţii, SC U.H. SA Bucureşti a livrat către SC MD M.I. SRL Constanţa marfă în valoare totală de 5,3 miliarde lei pentru care s-a efectuat o plată parţială în sumă de 3 miliarde lei.

La data de 18.11.2004 SC MD M.I. SRL Constanţa datora furnizorului său suma de 2.375.000.000 lei şi pentru achitarea acesteia s-a încheiat un Protocol potrivit căruia SC A.P. SRL urma să preia acest debit iar în situaţia în care acest debit nu ar fi fost achitat până la data de 15.01.2005 se reactiva debitul pe care SC MD M.I. SRL Constanţa îl avea faţă de SC U.H. SA Bucureşti.

Până la data de 15.01.2005 debitul către furnizorul SC U.H. SA Bucureşti nu a fost achitat nici de titularul debitului. SC MD M.I. SRL Constanţa şi nici de către SC A.P. SRL.

În perioada următoare 17-19.01.2005 furnizorul SC U.H. SA Bucureşti a tras la B.C.R. cele trei file CEC refuzate la plată de către bancă,după ce anterior notificase SC MD M.I. SRL Constanţa cu privire la acţiunea pe care urma să o demareze.

Din examinarea extraselor de cont ale SC MD M.I. SRL Constanţa pentru perioada 2004-2005 procurorul a reţinut că nici la data de 31.05.2004 şi nici la data de 17.08.2004 această persoană juridică nu a rulat şi nici nu dispunea de fonduri băneşti în conturile bancare care să-i permită achitarea în realitate a debitelor către furnizor, şi nici M.I. nu a făcut demersuri prin care să prezinte furnizorului situaţia bancară reală a societăţii sale.

Procurorul a mai reţinut că învinuitul M.I. deşi ştia la momentul emiterii filelor CEC că nu are acoperirea necesară în contul societăţii sale, totuşi le-a emis şi nu a adus la cunoştinţă acest aspect reprezentanţilor persoanei vătămate. În atare situaţie, fapta de emitere a unei file CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, fapt ascuns beneficiarului cec-ului în momentul emiterii acestuia, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cec-ului, s-a considerat că ar constitui infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 alin. 4 c.pen. şi nu infracţiunea prev.de art.84 al.1 pct.2 sau pct.3 din Legea nr.549/1934.

S-a mai apreciat că din examinarea conturilor bancare ale SC MD M.I. SRL Constanţa, a demersurilor efectuate de către furnizorul SC U.H. SA Bucureşti şi a lipsei oricărei reacţii din partea beneficiarului produselor petroliere, rezultă existenţa indiciilor de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1, 2, 3, 4, 5 c.pen. cu aplic. art. 41 al.2 c.pen. în sarcina învinuitului M.I., împrejurare faţă de care s-a dispus disjungerea cauzei şi începerea urmăririi penale pentru această infracţiune.

Prin Rezoluţia nr.1011/729/II/2/2010 din data de 09.03.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art.278 al.2 c.pr.pen. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de către numitul M.I. împotriva Rezoluţiei nr.1420/P/2007 din data de 19.10.2009 dispusă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa.

S-a apreciat din cuprinsul actelor şi lucrărilor efectuate în dosarul nr.1420/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa că adoptarea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a numitului M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art.41 alin.2 c.pen. faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă şi pentru infracţiunea prev.de art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplic. art.41 alin.2 c.pen. întrucât fapta nu a fost săvârşită în materialitatea sa, este temeinică şi legală, având în vedere practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, s-a considerat că soluţia de disjungere a cauzei şi continuarea cercetărilor penale, faţă de făptuitorul M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5 c.pen. cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen. precum şi începerea urmăririi penale faţă de învinuitul M.I. pentru aceeaşi infracţiune corespunde materialului administrat în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că în dosarul penal nr. 1420/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, petentul este cercetat pentru că în luna aprilie 2004, în calitate de administrator al SC MD M.I. SRL Constanţa, a făcut demersuri pe lângă reprezentanţii SC U.H. SA în scopul stabilirii unor raporturi comerciale constând în livrarea de produse petroliere de către această ultimă societate comercială.

Pentru a dovedi credibilitatea şi solvabilitatea societăţii sale, numitul M.I. a făcut promisiuni cu privire la efectuarea plăţii prin utilizarea unor bonuri de compensare şi a prezentării unor file CEC cu titlu de garanţie şi a pus la dispoziţie înscrisuri din care a rezultat că ar garanta livrarea mărfurilor cu un hotel proprietatea soţiei sale.

La data de 31.05.2004 s-a încheiat contractul de furnizare produse petroliere între SC U.H. SA Bucureşti, în calitate de vânzător şi SC MD M.I. SRL Constanţa în calitate de cumpărător, având ca obiect livrarea de motorină EURO în condiţiile şi la termenele stipulate prin înţelegerea părţilor. Conform art.3 par.3.5 se prevedea că ”Plata se va efectua de comun acord cu fila CEC, integral completată în favoarea vânzătorului în termen de 20 zile calendaristice de la livrare pe baza următoarelor documente: factură fiscală, nota de greutate şi avizul de expediţie”.

La acest contract, la data de 17.08.2004 s-a încheiat şi un addendum conform căreia părţile au convenit de comun acord ca în situaţiile în care fila CEC nu a fost completată la rubricile data scadentă şi suma datorată (în cifre şi litere) să fie de acord ca aceste rubrici să fie completate de către vânzător.

Prin urmare, Curtea reţine că petentul (învinuit în cauza penală menţionată mai sus) este cercetat pentru o singură faptă, privind demersurile petentului pe lângă reprezentanţii SC U.H. SA în scopul stabilirii unor raporturi comerciale constând în livrarea de produse petroliere de către această ultimă societate comercială, pentru a dovedi credibilitatea şi solvabilitatea societăţii sale învinuitul M.I. făcând promisiuni cu privire la efectuarea plăţii prin utilizarea unor bonuri de compensare şi a prezentării unor file CEC.

De altfel, Curtea reţine că în rezoluţia atacată chiar procurorul a reţinut că învinuitul M.I., deşi ştia la momentul emiterii filelor CEC că nu are acoperirea necesară în contul societăţii sale, totuşi le-a emis şi nu a adus la cunoştinţă acest aspect reprezentanţilor persoanei vătămate, în atare situaţie, fapta de emitere a unei file CEC asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, fapt ascuns beneficiarului cec-ului în momentul emiterii acestuia, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului cec-ului, s-a considerat că ar constitui infracţiunea de înşelăciune prev. de art.215 al.4 c.pen. şi nu infracţiunea prev.de art.84 al.1 pct.2 sau pct.3 din Legea nr.549/1934.

Prin urmare, chiar procurorul a avut în vedere că în cauză petentul este cercetat pentru o singură faptă, iar încadrarea juridică corectă se poate reglementa prin instituţia schimbării încadrării juridice dată faptei.

Prin urmare, petentul fiind cercetat în dosarul penal nr. 1420/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa iar prin rezoluţia atacată s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2, 3, 4, 5 c.pen. în condiţiile art.41 al.2 c.pen. (punctul 3 din rezoluţia procurorului din data de 19.10.2009), pentru a exista o soluţie unitară faţă fapta pentru care este cercetat petentul.

Atâta timp cât faţă de petent se efectuează cercetări faţă de aceeaşi faptă (sub o altă încadrarea juridică), nu se poate da o soluţie de scoatere de sub urmărire penală pentru aceeaşi faptă (cu o altă încadrare juridică), Curtea apreciind că în cauză ar fi trebuit să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei.

Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că recursul petentului este fondat şi în consecinţă, în baza art.385¹⁵ pct.(2) lit.d) Cod procedură penală se va admite recursul formulat de recurentul – petent M.I. împotriva sentinţei penale nr.181 din data de 21 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.14335/118/2009.

Curtea va casa sentinţa penală recurată şi, rejudecând:

În baza art.278¹ alin.(8) lit.b) Cod procedură penală se va admite plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluţiei nr.1420/P/2007 din data de 19.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, se va desfiinţa în parte rezoluţia atacată, sub aspectul înlăturării din rezoluţia atacată a soluţiei de scoatere de sub urmărire penală dispusă faţă de petentul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.84 alin.(1) pct.(2) din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal (pct. 1 primul alineat din rezoluţia atacată) şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale rezoluţiei atacate.

Curtea va înlătură din sentinţa penală recurată şi dispoziţiile art.278¹ alin.(8) lit.a) Cod procedură penală şi art.192 alin.(2) Cod procedură penală.

În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă şi în faza recursului vor rămâne în sarcina statului.

Dosar nr. 14335/118/2009

Decizia penală nr. 568/P/22.09.2010

Judecător Dan Iulian Năstase

10.