Curtea de Apel Constanta

34. Nesoluţionarea fondului cauzei. Consecinţe. Casarea cu trimitere spre rejudecare.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, respectiv a pretenţiilor formulate de partea civilă S.C. „E” S.A. Măcin, deci, decizia atacată este supusă casării pentru cazul prevăzut de art.385⁹ pct.(10) Cod procedură penală şi, pe cale de consecinţă, recursul este fondat, motiv pentru care, în baza art. 385¹⁵ pct.(2) lit.c) Cod procedură penală, va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va dispune rejudecarea de către Tribunalul Tulcea.
La data de 27.10.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, S.C. „A.T.” S.R.L. Cerna prin administrator I.E. a depus plângere penală împotriva inculpatului B.S. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.246 cod penal prin aceea că în iunie 2003, în calitate de şef al Agenţiei A.R.R. Tulcea, a favorizat o altă firmă şi nu a luat măsuri de soluţionare a cererii de înfiinţare a unui traseu nou pe relaţia Tulcea-Ostrov; cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea unde, în dosarul nr.133/P/2005, procurorul a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale).

La data de 26.06.2005, S.C. „A.T.” S.R.L. Cerna, prin administrator I.E., s-a adresat şi Parchetului Naţional Anticorupţie, ce a trimis sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, fiind depusă în acelaşi dosar penal nr.133/P/2005 la 21.07.2005.

La data de 13.11.2003, S.C. „E” S.A. Măcin, prin reprezentant I.L., a adresat Prefecturii Tulcea un memoriu împotriva intimatului B.S., ce a fost înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, unde plângerea penală a fost înregistrată la nr.272/P/2005 şi procurorul a confirmat începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art.248 cod penal prin aceea că în iulie 2003, în calitate de şef al Agenţiei A.R.R. Tulcea, favorizând o altă firmă cu ocazia atribuirii traseelor pentru transportul auto în comun, a împiedicat S.C. „E” S.A. Măcin să obţine licenţe pentru noi trasee „Tulcea-Isaccea-Bucureşti” sau „Tulcea-Horia-Măcin”.

Prin ordonanţa nr.133/P/2005 din 22 martie 2005 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a reunit cele două cauze.

Prin rezoluţia nr.133/P/2005 din 16.06.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.S., pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art.246 Cod penal, motivând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume vinovăţia sub forma intenţiei directe.

Prin rezoluţia nr.139/VIII/1/II/2/21.07.2006, s-a respins plângerea formulată de către S.C. A.T. S.R.L., prin reprezentantul său I.E., conform art.278 cod procedura penală, împotriva rezoluţiei nr.133/P/2005 din 16.06.2006, ca neîntemeiată.

Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea, înregistrată la nr. 4641/2006 la data de 10 august 2006, petentul I.E. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală nr. 133/P/2005 din 16 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea motivat de faptul că este nemulţumit de soluţia pronunţată de către Parchet.

Prin sentinţa penală nr. 1528 din data de 26 septembrie 2006, pronunţată în dosarul penal nr.4641/2006 Judecătoria Tulcea a respins plângerea petentului ca nefondată.

Prin decizia penală nr.3 din data de 9 ianuarie 2007 pronunţată în dosarul penal nr.334/88/2006, Tribunalul Tulcea a admis recursul petentului, a casat sentinţa penală nr. 1528/26 septembrie 2006 a Judecătoriei Tulcea, a admis plângerea petentului, a desfiinţat în parte rezoluţia nr. 133/P/16 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea numai cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimatului B.S. şi a trimis cauza la Judecătoria Tulcea pentru rezolvarea cauzei privind săvârşirea de către intimatul-inculpat B.S. a infracţiunii prevăzută de art. 246 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr.1010 din data de 23.10.2009, pronunţată în dosarul penal nr.2586/327/2007, Judecătoria Tulcea l-a condamnat, în baza art. 246 Cod penal, pe inculpatul B.S. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor”, i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal, în temeiul art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, aplicând art. 71 alin. 5 Cod penal cu privire la pedeapsa accesorie, a respins acţiunea civilă a părţii civile I.E. ca nefondată şi acţiunea civilă a părţii civile S.C. „E.” S.A. Măcin, ca inadmisibilă, iar conform art. 191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 Cod pr. penal a fost obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată I.E.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt următoare:

La data de 21 mai 2003, în calitate de administrator al S.C. A.T. S.R.L. Cerna, petentul I.E. a formulat o cerere către Autoritatea Rutieră Română pentru înfiinţarea unei curse de călători în asociere cu SC S. SRL pe ruta Tulcea - Ostrov. Cererea petentului a fost înregistrată la A.R.R. - Agenţia Tulcea la nr. 694/21 mai 2003.

Prin adresa nr. 277/10 iunie 2003, ARR Agenţia Tulcea a comunicat societăţii petentului că a înaintat propunerile operatorilor de transport la Consiliul judeţean Tulcea la data de 19 mai 2003.

La data de 11 iulie 2003, petentul a revenit cu cererea înregistrată la nr. 1068/11 iulie 2003 la A.R.R. Tulcea prin care solicita să i se spună de ce cererea sa nu este soluţionată, iar prin adresa nr. 335/4 august 2003 A.R.R. Tulcea i-a răspuns petentului în sensul că cererea sa nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 35 din OMLPTL nr. 1842/2001.

Aşa cum a stabilit şi instanţa de casare prin decizia penală nr. 3/9 ianuarie 2007 – chiar dacă se anticipa de către inculpat o soluţie defavorabilă, el nu putea face aprecieri asupra petiţiei şi era obligat să o înainteze Consiliului judeţean, apreciind că reţinerea cererii de către intimat, fără o justificare rezonabilă, se traduce într-o încălcare a drepturilor petentului de a obţine examinarea propunerii sale de către organele competente şi de a exercita căile de atac în măsura unui răspuns nesatisfăcător.

Inculpatul a acţionat cu rea-credinţă, din perspectiva funcţionarului care, aflându-se pe fluxul circuitului juridic al unui act, blochează soluţionarea acestuia.

În drept, întrucât inculpatul nu a comunicat cererea petentului către Consiliul Judeţean Tulcea, ci a apreciat personal că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de ordinul invocat, fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 246 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă, petentul s-a constituit parte civilă cu suma de 35000 euro în faza de urmărire penală, iar cu ocazia dezbaterilor în fond a arătat că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 150000 lei reprezentând veniturile pe care petentul nu le-a putut obţine în perioada mai 2003 până în prezent şi că pretenţiile acestuia nu au fost dovedite în nici un fel în cauză.

A arătat judecătorul fondului că fapta pentru care inculpatul este judecat constă în aceea că nu a trimis cererea petentului spre soluţionare Consiliului judeţean şi nu aceea că nu i-a admis cererea petentului. Or, formularea unei cereri pentru înfiinţarea unui traseu nu înseamnă că cererea va fi şi aprobată şi că traseul respectiv este înfiinţat pentru petent. Astfel fiind, veniturile reclamate de petent pentru perioada 2003 – 2009 sunt unele eventuale şi nu unele certe. Nimic nu îl împiedica pe petent (sau societatea pe care o administra) să solicite în această perioadă înfiinţarea unor noi trasee sau să desfăşoare alte activităţi aducătoare de venituri şi corespunzătoare obiectului de activitate al societăţii.

Acţiunea civilă a părţii civile S.C. „E” S.A. Măcin a fost considerată ca fiind inadmisibilă, în condiţiile în care partea civilă nu a formulat plângere împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală, iar fapta pentru care inculpatul este judecat a fost comisă în raport de cererea petentului de înfiinţare a traseului şi nu în raport de partea civilă S.C. „E” S.A. Măcin.

Prin decizia penală nr.14 din data de 10 februarie 2010, pronunţată în dosarul penal nr.2586/327/2007, Tribunalul Tulcea a decis:

„Admite apelurile declarate de inculpatul B.S. şi petentul I.E. împotriva sentinţei penale nr. 1010 din 23.10.2009 a Judecătoriei Tulcea.

Desfiinţează în totalitate sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe de fond.

Respinge ca nefondat apelul declarat de S.C. E. S.A. MĂCIN, cu sediul în oraşul Măcin str. I.H.R. nr. 54, judeţul Tulcea.

În conformitate cu art. 192 al. 2 Cod de procedură penală, obligă pe apelanta S.C. E. S.A. MĂCIN să plătească în folosul statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”

Instanţa de apel a apreciat că instanţa nu a fost legal sesizată, deoarece cu ocazia rejudecării nu s-a procedat la punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului B.S.

Împotriva deciziei pronunţată de către tribunal, în termenul legal, partea civilă S.C. E. S.A. a declarat recurs motivând că are calitate procesuală în cauză şi, ca atare, trebuia ca apelul să fie soluţionat pe fond.

Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate conform art.385⁶ alin.(1,3) Cod procedură penală, se constată că recursul formulat de partea civilă S.C. E. S.A. Măcin este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel, din actele dosarului de urmărire penală rezultă că atât S.C. „A.T.” S.R.L. Cerna prin administrator I.E., cât şi S.C. „E”.S.A. Măcin, prin reprezentant I.L., au depus plângere penală (primul dosar nr.133/P/2005, iar cel de-al doilea dosar 272/P/2005) împotriva inculpatului B.S. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art.246 şi art.248 Cod penal prin aceea că, în calitate de şef al Agenţiei A.R.R. Tulcea, le-a aplicat un tratament discriminatoriu cu ocazia licitaţiei asupra licenţelor de transport.

Prin ordonanţa nr.133/P/2005 din 22 martie 2005 Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a reunit cele două cauze.

Constatând că inculpatul B.S. „nu a întreprins nicio acţiune care să îngrădească sau să vatăme într-un fel interesele administratorilor celor două societăţi reclamante, precum şi că inspectorul A.P. din cadrul Agenţiei A.R.R. Tulcea şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu conform fişei postului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.246 Cod penal, prin Rezoluţia nr.133/P/2005 din 16 iunie 2006, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B.S. şi neînceperea urmăririi penale faţă de A.P.

Prin decizia penală nr.3 din 9 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul cu nr. nou 334/88/2006, admiţând recursul petentului I.E., Tribunalul Tulcea a casat sentinţa penală nr.1528/26.09.2006, a admis plângerea petentului I.E., reprezentant al S.C. „A.T.” S.R.L. Cerna şi, desfiinţând în parte rezoluţia procurorului numai cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, a trimis cauza la Judecătoria Tulcea pentru judecarea inculpatului B.S. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art.246 Cod penal deoarece lucrările dosarului de urmărire penală indică rea-credinţă din partea funcţionarului care „aflându-se pe fluxul circuitului juridic al unui act blochează soluţionarea acestuia”, inculpatul reţinând cererea petentului de înfiinţare a unui nou traseu fără o justificare rezonabilă, competenţa de soluţionare aparţinând Consiliului Judeţean; mai mult, instanţa a reţinut că şi în situaţia în care inculpatul anticipa o soluţie defavorabilă nu putea face aprecieri asupra petiţiei şi era obligat s-o înainteze Consiliului Judeţean.

Prin urmare, odată cu pronunţarea deciziei, instanţa de control judiciar s-a pronunţat implicit şi asupra „punerii în mişcare a acţiunii penale”, precizând calitatea intimatului B.S. de inculpat şi obiectul judecăţii – infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art.246 Cod penal situaţie în care instanţa de fond nu mai avea temei să procedeze la o nouă inculpare mai ales că, nu există o normă imperativă în acest sens.

Pe de altă parte, atât cu ocazia soluţionării plângerii formulată în temeiul art.278¹ Cod procedură penală cât şi al rejudecării conform art.278¹ alin.(8) lit.c) Cod procedură penală, la fond şi în apel, organele judiciare nu s-au preocupat de stabilirea exactă a cadrului procesual, omiţându-se că plângerile penale au fost formulate de două societăţi comerciale, ulterior constituite părţi civile şi nu de către persoanele fizice care le-au reprezentat, respectiv domnul I.L. şi I.E., ascultaţi ca martori în cursul urmăririi penale.

Deşi, plângerea a fost formulată numai de către S.C. „A.T.” S.R.L. Cerna reprezentată de domnul I.E., instanţa desfiinţând soluţia procurorului cu privire la ambele părţi civile, este evident că şi recurenta S.C. „E” S.A. Măcin este parte în proces; de altfel, această calitate este recunoscută în primă instanţă şi în apel, deoarece societatea a fost citată pe tot parcursul procesului penal ca „parte civilă”.

Instanţa nepronunţându-se asupra fondului cauzei, respectiv a pretenţiilor formulate de partea civilă S.C. „E” S.A. Măcin, decizia atacată este supusă casării pentru cazul prevăzut de art.385⁹ pct.(10) Cod procedură penală şi pe cale de consecinţă recursul este fondat, motiv pentru care, în baza art. 385¹⁵ pct.(2) lit.c) Cod procedură penală, va fi admis, se va casa hotărârea atacată şi se va dispune rejudecarea de către Tribunalul Tulcea.

Cu ocazia rejudecării apelurilor, dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac se va stabili cu certitudine situaţia de fapt, existenţa/inexistenţa vinovăţiei, încadrarea juridică, a prejudiciilor, caracterul întemeiat/neîntemeiat al acestora.

Dosarul 2586/327/2007

Decizia penală nr. 304/P/19.05.2010

Judecător Adriana Ispas

9.