Curtea de Apel Constanta

37. Retragerea plângerii prealabile sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal. Consecinţe. Incetarea procesului penal conform art. 11 pct. 2 lit. a şi 10 lit. h Cod procedură penală.

Având în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor care au mai beneficiat de clemenţa instanţei de judecată care a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor anterioare, manifestând perseverenţă în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, precum şi conduita procesuală a acestora care nu poate fi considerată ca fiind corectă, în mod temeinic s-a reţinut că singura modalitate de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepselor aplicate şi totodată constrângerea şi reeducarea inculpaţilor, o constituie regimul de detenţie.

Văzând prevederile art. 71 alin. 1 şi 64 C.p., dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ale Protocoalelor adiţionale, precum şi decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie, se constată că, în mod legal şi temeinic, s-a impus inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 tit.a teza a doua şi lit. b C.p.

La dosarul instanţei de recurs au fost depuse declaraţii date in forma autentică, prin care D.I. îşi retrage plângerea penala formulată împotriva numitului I.R., şi S.E. îşi retrage plângerea prealabila formulată împotriva aceluiaşi inculpat şi împotriva numitului A.E.C.

Astfel, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 217 cod penal, cu consecinţa înlăturării aplicării art. 33 si 34 cod penal.
Prin sentinţa penală nr. 09/P/05.02.2008 pronunţată de Judecătoria Hârşova în dosarul nr.1073/842/2007 s-a dispus condamnarea inculpatului A.E.C., cu antecedente penale:

- în baza art. 321 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare; în baza art. 180 alin.2 C.pen., la pedeapsa de 6 (sase) luni inchisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., la pedeapsa de o luna inchisoare;

- în baza art. 33 lit.a C.pen. rap. la art.34 lit.b C.pen., s-a dispus ca inculpatul A.E.C. sa execute in final pedeapsa cea mai grea de 1(un) an inchisoare;

- în baza art. 83 C.pen., revocarea suspendării conditionate a executarii pedepsei de 3 (trei) luni, inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.42/08.03.2006 a Judecatoriei Harsova, dispunându-se executarea in intregime a pedepsei, în final inculpatul A.E.C. executând pedeapsa rezultanta de 1 (un) an si 3 (trei) luni inchisoare;

- în baza art. 71 C.pen., interzicerea exerciţiului de către inculpatul A.E.C. a drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a,b C.pen.;

- s-a luat act ca partea vatamata B.F. nu a mai solicitat despagubiri civile.,

- în baza art. 14 si 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ., respingerea actiunii civile intentata de partea civila D.I., ca neintemeiata;

- în baza art. 321 alin.1 C.pen., condamnarea inculpatului I.R., fara ocupatie si loc de munca, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an inchisoare; în baza art. 217 alin.1 C.pen., la pedeapsa de 2 (doua) luni inchisoare;

- în baza art. 33 lit.a-34 lit.b C.pen., s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an inchisoare;

- în baza art. 83 C.pen., revocarea suspendării conditionate a executarii pedepsei de 3(trei) luni inchisoare aplicate inculpatului I.R. prin sentinta penala nr. 42/08.03.2006 a Judecatoriei Harsova si dispune executarea in intregime a pedepsei, cumuland-o cu pedeapsa aplicata de 1 (un) an inchisoare, în final inculpatul I.R. executând pedeapsa rezultanta de 1 an si 3 luni inchisoare;

- în baza art. 71 C.pen., interzicerea inculpatului I.R. a exercitiului drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a,b C.pen.;

- în baza art. 14 si 346 C.pr.pen. rap. la art. 998-999 C.civ., respingerea actiunii civile intentate de partea vatamata T.E. ca neintemeiata;

- în baza art. 191 C.pr.pen., obligarea fiecărui inculpat la plata a cate 290 lei fiecare, cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Harsova s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimitere in judecata a inculpatilor A.E.C. pentru savarsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art.321 alin.1 C.pen., loviri sau alte violente, prev. de art.180 alin.2 C.pen. si distrugere, prev. de art.217 alin.1 C.pen. (2 fapte), cu aplic. art.33 lit.a C.pen. si I.R., pentru savarsirea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, prev. de art.321 alin.1 C.pen. si distrugere, prev. de art.217 alin.1 C.pen., cu aplic. art.33 lit.a C.pen.

În fapt prima instanţă a reţinut următoarele aspecte:

Inculpatii A.E.C. si I.R. sunt intr-o relatie de rudenie si, la data de 11.07.2006 dupa ce, in prealabil, acestia au consumat bauturi alcoolice, s-au deplasat pe str. P. din orasul Harsova, iar cand au ajuns in dreptul curtii partii vatamate, D.I., s-a iscat o discutie cu acesta avand ca obiect o suma de bani pe care numitul D.I. avea sa o dea familiei celor doi inculpati. Numitul A.M. a iesit din curtea lui D.I. si i-a lovit pe cei doi inculpati si pe numitul A.S.A., dupa care a fugit.

Inculpatii ulterior acestui incident si-au anuntat rudele si prietenii, care in jurul orelor 22³⁰ s-au dus la domiciliul partii vatamate D.I., unde a izbucnit un scandal.

Inculpatul A.E.C. a pus mana pe o ranga si cu ajutorul acesteia i-a spart geamurile autoturismului marca Dacia Papuc. Inculpatul A.E.C. a lovit-o pe partea vatamata D.I. provocandu-i leziuni ce au necesitat un nr. de 16-18 zile pentru vindecare, conform C.M.L. nr.1090/T eliberat de S.M.L. Constanta la data de 19.07.2006.

Inculpatul A.E.C. a aruncat cu pietre in geamurile partii vatamate B.R., spargandu-le.

Inculpatul I.R. a fost si el implicat in scandal, a lovit cu pumnii si picioarele in ceilalti participanti la scandal si a aplicat lovituri cu piciorul autoturismului partii vatamate D.I. si spargand geamul de la casa partii vatamate T.E.

Incidentul a provocat dezordine publica, o mare galagie, panica generala, tulburand linistea si ordinea publica.

Incidentul s-a desfasurat practic in mai multe etape, ultima incepand in jurul orelor 01³⁰, cand inculpatii au aruncat cu pietre in toate partile, s-au spart geamurile partii vatamate B.R. si T.E., au creat panica in randul populatiei, conform declaraţiilor tuturor martorilor audiati atat in faza de urmarire penala cat si in cea de cercetare judecatoreasca. Martorul D.T., audiat in faza de urmarire penala, a precizat că a auzit bubuituri in poarta sa, strigate si tipete pe strada, facute de familia de rromi turci si rudele acestora. Cand a vrut sa iasa afara din casa a auzit bubuituri si pietre aruncate, care i-au lovit poarta si, de frica, nu a mai iesit din casa, in timp ce scandalul a continuat mult timp pe strada. Manifestarile de acest gen sunt sunt frecvent generate de membrii familiei A., iar martorului ii este frica de ceea ce se intampla.

Martora C.F., audiata in ambele faze ale ale procesului, a declarat ca in ziua scandalului a auzit galagie si a iesit la poarta, fiindu-i teama ca iar o sa-i strice gardul si l-a vazut pe inculpatul A.E.C. cu un “drug” de grosimea unui deget in mana, care s-a dus si a lovit geamurile de la masina partii vatamate D.I. Sotia partii vatamate D.I. a sarit gardul in curtea martorului si i-a spus ca in masina este un copil, iar un vecin a mers si a luat copilul. Cunoaste că incidentul a plecat de la o suma de bani pe care partea vatamata D.I. avea sa i-o dea inculpatului I.R. si unui frate al inculpatului A.E.C. Cunoaste ca in casa partii vatamate D.I. s-au batut inculpatii cu acesta, dar nu a vazut. Cunoaste ca i-a fost spart geamul partii vatamate B. Martora declară că a fost speriată si indignata de ceea ce a vazut si ce s-a intamplat.

Martorul R.C. a declarat ca a asistat la incident si l-a vazut pe inculpatul A.E.C. care avea in mana un fier, cu acesta a lovit geamurile masinii partii vatamate D.I., pe care le-a spart. A vazut cum partea vatamata D.I. si tatal acestuia s-au batut cu cei doi inculpati, pentru care au sarit sarit si alte rude. Bataia s-a terminat prin interventia organelor de politie. Atat partea vatamata D.I., cat si cei doi inculpati, au suferit leziuni. Cu ocazia acestui incident, s-au adunat foarte multi oameni. Ulterior, a aflat ca a mai fost un scandal intre parti in aceeasi seara.

Martorul N.V., audiat in fata instantei, a declarat ca este vecin cu inculpatii iar in ziua respectiva cand a avut loc scandalul, a venit acasa dupa orele 20⁰⁰, observand o masina Dacia papuc de culoare verde, care cunoste ca-i apartine vecinului D., afland ca masina acestuia a fost avariata de catre inculpatul A.E.C., cu ajutorul unei tevi de esapament sau ceva asemanator, spargandu-i parbrizul si indoindu-i capota. A auzit ca a fost un scandal intre familia inculpatului si cea a lui D. Pe la orele 01⁰⁰-02⁰⁰ noaptea a fost trezit de niste zgomote, respectiv batai in poarta si tipete. A iesit afara si a auzit ca familia inculpatului facea zarva pe motiv ca ar veni partea vatamata D.I. cu alte persoane sa intre peste ei si sa le dea foc. Nu a vazut incaierarea, dar si-a dat seama ca erau doua tabere, care se certau, aruncau cu pietre, la fata locului deplasandu-se organele de politie. Dupa cateva ore a venit si Brigada speciala care a aplanat situatia. Nu a stat prea mult sa vada ce se intampla, a intrat in casa sa se odihneasca. Dezaproba ceea ce s-a intamplat, fiind deranjat de scandalul care a avut loc, percepandu-i si pe celilalti vecini in acelasi mod.

Martorul Z.C., audiat in fata instantei, a declarat ca a vazut in parte ceea ce s-a intamplat in noaptea respectiva, era trecut de 12⁰⁰ (noaptea) si vroia sa plece cu autoturismul sau, de acasa, in centrul orasului Harsova.

De al domiciliul sau situate pe str. S. nr. 5, Harsova, pentru a ajunge in centrul orasului trebuia sa treaca pe strada unde a avut loc incidentul intre parti, iar de teama sa nu-i fie avariata masina, s-a intors si a lasat-o acasa. La locul incidentului erau si politisti de la Harsova si cca 20 de persoane isi aplicau reciproc lovituri. A doua zi, a vazut ca a fost spart geamul familiei B.

Martorul s-a temut de ceea ce a vazut in noaptea respectiva, din acest motiv nu a incercat sa treaca cu masina pe acolo deoarece s-ar fi putut intampla sa-i sparga geamul sau sa-i loveasca masina. A vazut foarte multa lume adunata la locul incidentului, vecinii erau pe la porti.A vazut masina jandarmeriei care se indrepta spre locul incidentului, deoarece considera ca cei 2-3 politisti de la Harsova care erau prezenti la locul incidentului nu erau in masura sa aplaneze conflictul. Martorul se declara indignat de ceea ce a vazut si apreciaza ca incidentul a fost de o intensitate ridicata, niciodata nu a mai vazut un scandal de o asemenea amploare. Nu cunoaste ce motiv a stat la baza incidentului.

In drept, faptele inculpatului A.E.C., constand in aceea ca la data de 11.07.2006 si in noaptea de 11.07.2006 – 12.07.2006, i-a aplicat lovituri partii vatamate D.I., provocandu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 16-18 zile de ingrijiri medicale conform, certificatul medico-legal nr.1090T/19.07.2006, eliberat de S.M.L. Constanta, a distrus parbrizul autoturismului partii vatamate marca Dacia papuc, a spart geamurile locuintei partii vatamate B.R. si a participat la scandalul petrecut pe str. P. din orasul Harsova, tulburand ordinea si linistea publica au fost încadrate în prev. de art. 180 alin.2 C.pen., art.217 alin.1 C.pen., art. 321 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., apreciindu-se ca intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de loviri sau alte violente, distrugere (doua fapte), ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, toate in concurs real.

Faptele savarsite de inculpatul I.R. care la data de 11.07.2006 si in cursul noptii de 11.06.2006 – 12.06.2006 a spart geamurile locuintei partii vatamate T.E. si a provocat scandal pe str. P. din orasul Harsova, tulburand ordinea si linistea publica, au fost apreciate de către prima instanţă ca intrunind elementele constitutive ale infractiunilor de distrugere si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, in concurs real, prev. de art. 217 alin.1 C.pen. art. 321 alin. C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute generic de art. 72 alin.1 si 2 C.pen. respectiv dispozitiile partii generale a C.pen, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Cu privire la persoana inculpatilor, prima instanţă a reţinut că inculpatul A.E.C. este in varsta de 31 ani, pe parcursul ambelor etape ale procesului penal a avut o atitudine oscilanta, in sensul ca acesta ar fi victima intregului incident si nu autorul asa cum rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza. Inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr.42 din 08.03.2006 a Judecatoriei Harsova la pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 321 alin.1 C.pen. si 217 alin.1 C.pen., aceasta pedeapsa a fost suspendata conditionat conform art. 81 C.pen. pe o durata de 2 ani si 3 luni termen de incercare, faptele deduse judecatii in prezenta cauza fiind savarsite in interiorul termenului de incercare, motiv pentru care prima instanţă a reţinut incidenţa dispozitiilor art.83 C.pen. - revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei infractiuni.

În legătură cu inculpatul I.R., instanţa de fond a reţinut că acesta este in varsta de 23 ani, nu are ocupatie si a avut o pozitie oscilanta în cursul judecăţii. S-a reţinut, de asemenea că, a fost condamnat si el la o pedeapsa de 3 luni inchisoare prin aceeasi sentinta penala nr.42/08.03.2006 a Judecatoriei Harsova, beneficiind de institutia suspendarii conditionate prev. de art. 81 C.pen., stabilindu-se in sarcina sa un termen de incercare de 2 ani si 3 luni in baza art. 82 C.pen, infractiunile pentru care este judecat in prezenta fiind savarsite in termenul de incercare.

Prima instanţă a mai reţinut că cei doi inculpati nu au respectat dispozitiile imperative ale suspendarii conditionate, ei au savarsit acelasi gen de infractiuni, in cazul lor chiar putem vorbi de o anumita specializare in comiterea infractiunilor prev. de art. 321 alin.1 C.pen. si distrugere.

In ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată în cauză, instanţa de fond a avut în vedere faptul că partea vătămată T.E. nu s-a prezentat in fata instantei pentru a face dovada daunelor materiale solicitate, iar partea vătămată D.I. nu si-a individualizat pretentiile civile, pronunţând astfel o soluţie de respingere a acţiunii civile formulate de cele două părţi vătămate.

Prin decizia penală nr. 409/13.10.2009, Tribunalul Constanţa a dispus următoarele :

« În baza art. 379 pct. 2 lit a Cod pr. penală:

Admite apelul declarat de către inculpaţii A.E.C. şi I.R. împotriva sentinţei penale nr. 09/P/05.02.2008 pronunţată de Judecătoria Hârşova în dosarul nr.1073/842/2007.

În baza art. 382 alin. 2 C.p.p.:

Desfiinţează, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând:

Înlătură din sentinţă dispoziţia de aplicare a art. 64 lit. a teza întâi C.p.faţă de inculpaţii A.E.C. şi I.R.

În baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. în ref. la art. 10 alin. 1 lit. h C.p.p.:

Încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului A.E.C. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.p. (fapta comisă faţă de persoanele vătămate B.F. şi B.R. – decedat), ca efect al împăcării inculpatului cu persoana vătămată B.F.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p.:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârşova împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că prima instanţă a efectuat cercetarea judecătorească în mod complet, a realizat o evaluare justă a întregului material probator administrat în cauză, reţinând în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilori precum şi vinovăţia acestora.

Într-adevăr, declaratiile partii vatamate D.I., B.R. si T.E., declaratiile martorilor N.V., S.V., D.T., R.C., C.F. si Z.C., procesele verbale de cercetare la fata locului, certificatul medico-legal nr.1090T/19.07.2006, eliberat de S.M.L. Constanta partii vatamate D.I., demonstrează dincolo de orice dubiu comiterea faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, distrugere de către ambii inculpaţi, lovire sau alte violenţe de către inculpatul A.E.C., precum şi elementele constitutive ale infracţiunilor prev.de art.321 alin.1 C.p., art.180 alin.2 C.p., art.217 alin.1 C.p.

Având în vedere declaraţia autentificată a părţii vătămate B.F., în care aceasta şi-a manifestat voinţa în sensul împăcării cu inculpatul A.E.C. sub aspectul infracţiunii de distrugere pentru care acesta a fost condamnat de către prima instanţă, tribunalul, în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. în ref. la art. 10 alin. 1 lit. h C.p.p., ca urmare a admiterii apelului declarat de inculpatului A.E.C. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.p. (fapta comisă faţă de persoanele vătămate B.F. şi B.R. – decedat )

Întrucât dispoziţiile art.284 ind.1 C.p.p. au fost abrogate prin art.I pct.144 din Legea nr.356/2006, solicitarea inculpaţilor, de încetare a procesului penal pornit împotriva acestora pentru comiterea infracţiunilor de distrugere, ca efect al lipsei nejustificate a părţilor vătămate la două termene consecutive de judecată, nu este fundamentată legal.

Intrucat in cauza sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prev.de art.345 alin.2 C.p.p., in mod corect prima instanta a dispus condamnarea inculpatului A.E.C. pentru comiterea infracţiunilor prev.de art.321 alin.1 C.p., art.180 alin.2 C.p., art.217 alin.1 C.p. (persoană vătămată D.I.) cu aplicarea art.33 lit.a C.p, precum şi a inculpatului I.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.321 alin.1 C.p., artr.217 alin.1 C.p. cu aplicarea art.33 lit-.a C.p.

Astfel, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, fapta inculpaţilor de a participa la scandalul care a avut loc la data de 11.07.2006 pe strada P. din oraşul Hârşova, prilej cu care s-au manifestat agresiv atât fizic cât şi verbal şi au distrus mai multe bunuri (parbrizul unui autoturism, geamurile unei locuinţe), tulburând liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art.321 C.p. Astfel cum a susţinut şi reprezentantul Ministerului Public, urmarea acţiunii inculpaţilor – tulburarea ordinii şi liniştii publice (care a fost probată în cauză) - constituie unul din elementele care delimitează infracţiunea prev.de art.321 de cea prev.de art.322 C.p., iar în situaţia în care printr-o încăierare se tulbură ordinea şi liniştea publică, se impune reţinerea ambelor infracţiuni în concurs.

Ţinând seama de modul de derulare a incidentului, de faptul că inculpaţii au fost cei care iniţial au abordat partea vătămată D.I., de faptul că, după lovirea inculpaţilor aceasta a fugit, precum şi de împrejurarea că, după acest incident, inculpaţii au premeditat continuarea scandalului, anunţându-şi rudele şi prietenii cu care s-au deplasat după mai mult de 2 ore către locuinţa părţii vătămate în vederea continuării scandalului, de manifestări concrete de agresivitate ale acestora, nu se poate susţine că ar fi existat o acţiune de provocare a inculpaţilor atât de gravă încât să le fi produs acestora o puternică tulburare sub imperiul căreia să fi acţionat.

Dimpotrivă, antecedenţa penală a inculpaţilor, aceştia fiind condamnaţi anterior tot pentru infracţiuni de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, beneficiind de clemenţă prin suspendarea condiţionată a executării pedepselor, coroborată cu succesiunea evenimentelor din data de 11.07.2006, creează convingerea instanţei că inculpaţii au acţionat în mod deliberat, într-un scop bine determinat, cu excluderea oricărei stări de puternică tulburare ori emoţie.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului S.P., dată în cursul judecării apelului, tribunalul constată că aceasta nu este relevantă sub aspectul infracţiunilor de lovire şi distrugere reţinute în sarcina inculpaţilor, martorul precizând că nu a asistat la întregul scandal, confirmând însă prezenţa acestora la a doua parte a incidentului.

În referire la operaţiunea de individualizare a pedepselor, se constată că instanţa de fond a dat eficienţa corespunzătoare tuturor criteriilor generale prevăzut de art. 72 C.p., a manifestat echilibru în dozarea pedepselor stabilind pentru fiecare infracţiune comisă de inculpaţi un cuantum care se circumscrie scopului preventiv prevăzut de lege şi care este în măsură să asigure constrângerea şi totodată reeducarea inculpaţilor, sens în care, criticile formulate în apelul procurorului cât şi cele vizând individualizarea pedepsei, formulate de către inculpaţi, apar ca neîntemeiate.

Având în vedere antecedentele penale ale inculpaţilor care au mai beneficiat de clemenţa instanţei de judecată care a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor anterioare, manifestând perseverenţă în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, precum şi conduita procesuală a acestora care nu poate fi considerată ca fiind corectă, în mod temeinic prima instanţă a reţinut că singura modalitate de natură a asigura realizarea scopului preventiv al pedepselor aplicate şi totodată constrângerea şi reeducarea inculpaţilor, o constituie regimul de detenţie.

Văzând prevederile art. 71 alin. 1 şi 64 C.p., dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, ale Protocoalelor adiţionale, precum şi decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie, tribunalul constată că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a impus inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicţia exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 tit.a teza a doua şi lit. b C.p.

Într-adevăr, inculpaţii sunt nedemni de a exercita aceste drepturi în raport de natura infracţiunilor comise, fiind neîndoielnic că nu au valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpaţii nu le deţin având în vedere infracţiunile comise.

Tribunalul mai constată că, odată cu pronunţarea hotărârii de condamnare, instanţa de fond le-a interzis inculpaţilor, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza întâi Cod penal.

Raportat la circumstanţele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul tribunalului, se constatată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicţiei prevăzute de art. 64 lit. a teza întâi C. pen. nu atinge nici unul din dezideratele enunţate de art. 52 C. pen. Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpaţilor şi fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestora, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege în autorităţile publice sau în funcţii elective publice apare ca fiind o ingerinţă în dreptul la vot al oricărei persoane, care, deşi prevăzută de art. 71 alin. 2 C. pen., nu se justifică, fiind în disproporţie cu interesul urmărit prin edictarea normei care o reglementează, precum şi cu scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.

Această interpretare este conformă practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat în mod repetat că interzicerea absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanţele în care a fost săvârşită fapta, constituie o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (potrivit căruia Înaltele părţi contractante se angajează să organizeze la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condiţii care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ).

Este evident că orice cetăţean are dreptul de a-şi exprima în mod liber voinţa cu privire la persoanele care îi va reprezenta interesele, atât timp cât faptele pentru care a fost condamnat nu au nici o legătură cu alegerile din orice stat democratic.

Prin urmare, având de soluţionat conflictul dintre norma naţională română, reprezentată de art. 71 alin. 1 Cod penal, şi norma europeană desemnată de art. 8 din Convenţie, tribunalul constată că aplicarea pedepsei accesorii prev.de art.64 alin.1 lit.a teza întâi C.p. potrivit dreptului penal român, în condiţiile mai sus expuse, deci în mod automat şi absolut, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti şi fără a lua în considerare tipul infracţiunii, nu îndeplineşte cerinţele enunţate de C.E.D.O., în sensul că o atare ingerinţă să fie o măsură legală necesară în raport de obiectivele enunţate Convenţie.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii A.E.C. şi I.R.

Recursurile nu au fost motivate în scris în termenul prevăzut de art. 385/10 cod pr. penală. Oral, cu ocazia dezbaterilor, hotărârile au fost criticate sub următoarele aspecte:

Se apreciază ca pentru inculpatul A.E.C. sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 10, 14, 17 şi 18 cod pr. penală, in sensul că faţă de inculpaţi s-au aplicat pedepse complementare, deşi pedeapsa principala era închisoare ce nu depăşea 2 ani, s-a reţinut o greşita încadrare juridica si solicita sa se reţină scuza provocării si circumstanţele personale inculpatului.

Pentru inculpatul I.R. se apreciază ca încadrarea juridica corecta ar fi cea prev. de art. 322 cod penal si nu cea prev. de art. 321 cod penal. De asemenea, se solicita redozarea pedepsei pentru acest inculpat.

In plus, la dosarul instanţei de recurs au fost depuse declaraţii date in forma autentică, prin care respectivul D.I. îşi retrage plângerea penala formulată împotriva numitului I.R., şi S.E. îşi retrage plângerea prealabila formulată împotriva aceluiaşi inculpat şi împotriva numitului A.E.C.

Verificând hotărârile recurate potrivit criticilor formulate, curtea apreciază ca nefondat recursul formulat de A.E.C. si fondat numai in parte cel declarat de către inculpatul I.R.

Astfel, in ce-l priveşte pe acest din urma inculpat, se ia act de manifestarea de voinţă a parţii vătămate S.(T.)E. care si-a retras faţă de acesta plângerea prealabila sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 cod penal.

In acest sens, urmează a se face aplicarea art. 385/15 pct. 2 lit. d cod pr. penală, casându-se in parte hotărârile recurate şi rejudecând, dispunându-se încetarea procesului penal faţă de acest inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 217 cod penal cu consecinţa înlăturării aplicării art. 33 si 34 cod penal.

Celelalte două declaraţii in forma autentica vizând retragerea plângerilor prealabile nu pot fi valorificate in prezentul recurs, întrucât faptele cu privire la care se referă au primit soluţii de netrimitere înainte de sesizarea instanţei si nu au făcut obiectul judecaţii in prezenta cauza.

In ce priveşte critica vizând greşita aplicare a pedepsei complementare, curtea constata ca recurentul se afla in eroare, întrucât faţă de inculpaţi nu s-au aplicat pedepse complementare, dispoziţiile art. 71 c.p. in referire la art. 34 c.p. fiind temeiuri de drept ale aplicării pedepsei accesorii obligatorie indiferent de nivelul pedepsei aplicate.

Se constata, de asemenea, că s-a reţinut corect ca încadrare juridica infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 cp., încadrare ce rezulta din modul de săvârşire a faptelor si consecinţele produse astfel cum au fost dovedite prin probele administrate in cauza.

Infracţiunea prev. de art. 321 c.p nu intră in contradicţie sau nu este absorbita in conţinutul constitutiv al infracţiunii de încăierare prev. de art. 322 c.p., ele putând coexista ca infracţiuni concurente.

Ca atare, si aceasta critica este nefondată. In ce priveşte individualizarea pedepselor, ţinând seama de săvârşirea faptelor in termenul de încercare al suspendării condiţionate şi de limitele pedepselor prevăzute de normele incriminatoare, curtea apreciază ca pedepsele au fost just dozate, iar executarea acestora nu poate fi realizata conform legii decât in condiţiile art. 57 c.p., respectiv prin executare efectiva.

Celelalte cazuri de casare ce ar putea fi analizate din oficiu, indicate expres ca motive de recurs, nu au fost dezvoltate intr-o maniera suficienta astfel incit instanţa de recurs, din oficiu, sa le poată examina si verifica.

Se ţine seama ca în calea recursului, când hotărârea primei instanţei a putut fi atacata si cu apel, instanţa de control judiciar nu face o verificare de ansamblu in fapt si in drept a întregii cauze, ci răspunde doar la criticile si motivele de recurs invocate in termen intr-o maniera suficient de explicita incit sa se înţeleagă care sunt neregularităţile ce se invoca.

Pentru toate aceste motive, recursul declarat de inculpatul A.E.C. va fi respins ca nefondat, urmând a se admite recursul inculpatului I.R., casându-se in parte hotărârile recurate numai in priveşte incidenta art. 10 lit. h cod pr. penală in referire la săvârşirea infracţiunii art. 217 al. 1 cp. cu consecinţele expuse mai sus, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 189 şi 192 cod pr. penală.

Dosarul 1073/842/2007

Decizia penală nr. 281/P/12.05.2010

Judecător Marius Epure


Preşedinte Secţia Penală,

ZOIŢA FRANGU