Curtea de apel iaşI
Partaj de bunuri comune. Aplicarea art. 741 Cod civil
Yüklə 281,47 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- IV. SECŢIA COMERCIALĂ Deschiderea procedurii reorganizării juridice şi faliment. Condiţii
- Spaţii comune. Folosinţă. Activităţi de interes public
- Nerespectarea normelor de procedură privind citarea. Consecinţe
- Proba cu expertiză contabilă solicitată şi neadmisă de prima instanţă
- Repunere în termen. Condiţii
- Citarea legală a părţilor. Consecinţe
- Ordinea vânzării bunurilor. Licitaţie
- V. SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL Contencios administrativ. Cerere rambursare T.V.A. aferentă activităţii de export. Condiţii de admisibilitate
| Partaj de bunuri comune. Aplicarea art. 741 Cod civil
Împotrivit art. 741 Cod civil, la formarea şi compunerea loturilor trebuie să se dea fiecărei părţi aceeaşi cantitate de mobile, imobile, drepturi şi creanţe, de aceeaşi natură şi valoare. Conform acestui principiu, ori de câte ori este posibilă atribuirea în natură a bunului, prin formarea mai multor loturi, folosirea acestei modalităţi de partajare este obligatorie pentru instanţă, dacă părţile cer ca atribuirea să se facă în natură. Raportat la cele expuse, în mod greşit Tribunalul Iaşi a reţinut că apartamentul şi garajul constituie o singură unitate locativă, că garajul are destinaţia unei dependinţe, a cărei utilizare sau valorificare separată – prin exercitarea dreptului de dispoziţie – ar fi de natură să determine o modificare a valorii reale, în sensul scăderii sale. În speţa – însă - este posibilă partajarea prin atribuirea apartamentului către una din părţi şi a garajului de către cealaltă. Pentru a conchide în acest sens, curtea are în vedere conţinutul expertizei tehnice de specialitate întocmite în cauză de ing. D.G. În urma constatărilor efectuate în teren, experta relatează că garajul în cauză este amplasat în Iaşi, str. A. nr. 5 şi este amenajat într-o boxă intersectată la nivelul tavanului de reţele purtătoare de apă, canalizare şi termoficare. Boxa respectivă se află la demisolul aceluiaşi bloc în care este situat şi apartamentul 11 de la etajul 2, supus partajului. Este astfel indubitabil că cele două imobile - apartamentul şi garajul - sunt bunuri separate şi de sine stătătoare, iar în ipoteza în care ar fi atribuite separat nu s-ar produce o prejudiciere a părţii care va primi apartamentul, imobilele fiind separate prin natură şi destinaţie. Din chiar cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 37024/1992 rezultă că garajul este o construcţie separată, cu suprafaţa de 19,35 m2 şi ca atare nu poate fi considerat o dependinţă a apartamentului. Pentru a constitui o dependinţă a apartamentului, ar fi fost necesar să existe o legătură indisolubilă între cele două imobile, condiţie care nu este îndeplinită în cauză , a conchis curtea. În raport de situaţia reţinută, curtea a admis recursul, modificând decizia civilă nr. 138 din 3 februarie 2006 a Tribunalului Iaşi şi sentinţa civilă nr. 9459 din 20 octombrie 2004 a Judecătoriei Iaşi, în ceea ce priveşte modalitatea de atribuire la ieşirea din indiviziune. (Decizia civilă nr.69/01 iunie 2006) IV. SECŢIA COMERCIALĂ
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de S.C. Micro Thermo Centrale S.R.L. Fălticeni, judeţul Suceava contra sentinţei civile nr. 336/COM/16.11.2005 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care o modifică în tot în sensul că îi admite cererea sus numitei creditoare în contradictoriu cu debitoarea S.C. Romedil S.R.L. Iaşi şi dispune deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment a debitoarei, urmând a fi efectuate procedurile legale prin judecătorul sindic al Tribunalului Iaşi, resemnat. S-a reţinut că în ceea ce o priveşte pe creditoare, aceasta a făcut dovada creanţei certe, lichide şi exigibile cu factura nr. 376077/15.03.2004 iar starea de insolvenţă a debitoarei rezidă în imposibilitatea acesteia de a face faţă datoriilor scadente. Aşadar, se reţine că s-a făcut dovada condiţiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 64/1995, modificată, prin coroborare cu art. 36 din aceeaşi lege, încât soluţia de admitere a recursului se vădeşte a fi întemeiată. (Decizia comercială nr. 105/3.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de S.C. CANEL S.A. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 517/E/6.10.2005 a Tribunalului Iaşi pe care o modifică în tot. Admite cererile de intervenţie formulate în interesul recurentei Asociaţia de proprietari „Cloşca” nr. 4, dispunând rezilierea „Convenţiei civile” încheiată între părţi la 01.12.1999. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la ridicarea antenelor amplasate pe casa liftului blocului B2 din str. Cloşca nr. 4. S-a reţinut că spaţiul recurentei se află într-un codomeniu, recurenta având aceleaşi drepturi pe care e au şi proprietarii apartamentelor din cadrul asociaţiei de proprietari „Cloşca” nr. 4. Datorită poziţiei ostile a Asociaţiei cu privire la montarea antenelor de radio-comunicaţii pe scara liftului, recurenta S.C. CANEL S.A. Iaşi a acţionat-o în judecată, iar prin decizia nr. 48/2005 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis acţiunea, iar S.C. CANEL S.A. Iaşi a devenit membră a Asociaţiei de proprietari (intimată) pe motiv că sediul acesteia este comun cu a membrilor asociaţiei, a căror apartamente sunt situate în aceeaşi construcţie în care se regăsesc şi spaţii cu o altă destinaţie decât cea de locuinţă. Prin urmare, casa liftului este de folosinţă comună, nefiind necesar să se încheie vreun act de intimată pentru amplasarea antenelor menţionate, cum nu este necesar nici pentru ceilalţi membri ai asociaţiei care şi ei şi-au amplasat antene aici. De altfel, recurenta pentru antenele amplasate, nu trebuie să achite vreo chirie asociaţiei, cum nici ceilalţi locatari nu achită chirie pentru antenele amplasate de ei. Dezafectarea antenelor ar aduce mari prejudicii atât recurentei, cât şi firmelor asigurate şi asociaţiilor de pază care asigură intervenţia. Recurenta îşi desfăşoară activitatea corect, de radio-comunicaţii şi monitorizarea sistemelor de alarmare prin radio, asigurând paza unor societăţi comerciale, sedii de bănci, notariate publice etc, conform certificatului nr. 166/2003, cu respectarea O.G. nr. 79/2002, care reglementează cadrul legal. (Decizia comercială nr. 110/3.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de E.I. contra sentinţei civile nr. 12/F/17.01.2006 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care a casat-o trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, deoarece a fost soluţionată cu încălcarea normelor de procedură privind citarea pârâtului recurent. Citat pentru termenul din 10 ianuarie 2006, recurentul a perfectat contractul de angajament cu apărătorul ales – fapt atestat de înscrisul depus la fila 8 dosar – din conţinutul căruia rezultă data de 9 ianuarie 2006. La data de 10 ianuarie 2006 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de amânare a judecării cauzei – fila 7 dosar – căreia însă nu i s-a dat curs, ceea ce a împiedicat partea să-şi formuleze apărări. Instanţa, privind concluziile scrise formulate de apărător la 17 ianuarie 2006, avea obligaţia ca în raport de actele noi evocate şi în special faţă de cererea de repunere pe rol, justificată prin ataşarea sentinţei penale nr. 546/F/15 decembrie 2005 – ce cuprinde dispoziţii ce au relevanţă în dosarul de faliment, să repună cauza pe rol şi a i se acorda posibilitatea de a formula probe şi apărări, ceea ce, în speţă, nu s-a făcut. Încălcându-se normele imperative impuse de art. 105 Cod procedură civilă şi dreptul la apărare, astfel cum este consacrat prin art. 156 Cod procedură civilă, instanţa a pronunţat o hotărâre ce se impune a fi casată, cu trimitere a cauzei spre rejudecare. (Decizia comercială nr. 1123/10.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de G.C şi G.C. împotriva sentinţei civile nr. 299/F/19.10.2005 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Întra-adevăr, prin cererile de la fila 111 şi 112 dosar şi cu ocazia judecării fondului încheiere fila 148 verso, recurenţii-pârâţi au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, probă care a solicitat-o şi creditoarea, dar judecătorul sindic nu s-a pronunţat, deşi se impunea o asemenea probă. Expertiza ar fi clarificat problema răspunderii în raport de apărările recurenţilor de determinare a cauzelor concrete ce au dus la starea de insolvenţă şi dacă în sarcina pârâţilor-recurenţo, separat sau împreună pot fi reţinute fapte din cele enumerate limitativ de art. 137 lit. a-g din Legea nr. 64/1995, republicată. Totodată, din elementele ce le oferă expertiza se poate stabili dacă între faptele celor vizaţi şi prejudiciu există legătură cauzală directă. În aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, se va analiza posibilitatea antrenării răspunderii organelor de conducere pentru partea din prejudiciu (pasivul societăţii ajunsă în încetare de plăţi) care nu poate fi acoperită cu activul societăţii. De asemenea, urmează a se analiza în ce măsură textul citat este operant în cadrul răspunderii solidare. Cât priveşte pe G.C. se va analiza incidenţa textului menţionat faţă de împrejurarea retragerii din societate. Fără determinarea concretă a aspectelor relevate în precedent, nu poate să se pronunţe o hotărâre temeinică şi legală. Având în vedere că hotărârea recurată a fost adoptată fără a ţine seama de apărările formulate prin întâmpinare şi celelalte cereri depuse la dosar pe parcursul dezbaterilor, a fost casată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Cu ocazia rejudecării instanţa de trimitere urmează a avea în vedere şi celelalte critici formulate în recurs, precum şi administrarea oricăror probe a căror necesitatea va rezulta din dezbateri. (Decizia comercială nr. 119/10.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de S.C. RESNER S.R.L. Iaşi contra sentinţei civile nr. 303/COM/7.12.2005 a Tribunalului Iaşi, modificând-o în tot, în sensul că respinge cererea de depunere în termen a S.C. Expert Lichidator S.R.L. Iaşi pentru debitorul S.C.ROMVIS S.R.L. Iaşi şi prin consecinţă respinge acţiunea în anulare a vânzării perfectate între părţi prin factura fiscală nr. 0135901/30.01.2003 privind spaţiul comercial din Iaşi, str. Străpungerea Silvestru nr. 12. S-a reţinut că Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului împotriva debitoarei S.C. ROMVIS SRL Iaşi, pentru creanţa în sumă de 1.40.4.958.813 lei, dispunându-se deschiderea procedurii la data de 13.02.2003. Cu factura fiscală nr. 0135901/30.01.2003 şi chitanţele 9288001/2.02.2005 şi nr. 9288002/7.02.2005 emise de debitoarea S.C. REMVIS S.R.L. Iaşi s-a vândut către cumpărătoarea S.C. RESNER S.R.L. Iaşi, la preţul de 174.214.025 lei spaţiul comercial situat în Iaşi, str. Străpungerii Silvestru nr. 12. bl. CL 18, parter. Prin cererea formulată, lichidatorul judiciar S.C. EXPERT LICHIDATOR S.R.L. Iaşi solicită anularea vânzării perfectate şi repunerea în termen. În mod greşit prima instanţă a respins excepţia privind tardivitatea cererii formulată de lichidator, invocată de cumpărătorul pârât şi a admis cererea lichidatorului anulând vânzarea perfectată. Conform prevederilor art. 63 din Legea nr. 146/2004, acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial poate fi formulată de lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 18, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. În speţă, prin sentinţa civilă nr. 202/16.10.2003, s-a admis raportul final de activitate şi s-a dispus deschiderea procedurii, iar acţiunea în anulare a fost introdusă la data de 25.III.2005, cu mult după expirarea termenului de 18 luni. Nu se face în cauză dovada existenţei unei împrejurări de natură a împiedica lichidatorului judiciar de efectua acţiunea în termen, neavând relevanţă faptul că lichidatorul nu a intrat în posesia documentelor societăţii debitoare. În mod greşit s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 103 alin.2 Cod procedură civilă, raportat la art. 19 din Decretul 167/1958, fără însă a se indica dovezile în acest sens. Astfel, lichidatorul ar fi trebuit să facă dovada care să ateste faptul că, la momentul când expira termenul de formulare a acţiunii în anulare a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voinţa lui, de a-şi exercita atribuţiile în acest sens. Instanţa de control judiciar reţine că acţiunea formulată de lichidator este tardivă, textul art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă referindu-se la posibilitatea repunerii în termen dacă actul de procedură s-a îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat. (Decizia comercială nr. 120/10.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de B.Şt. contra sentinţei civile nr. 192/COM/26.05.2005 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care a casat-o trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă respingând excepţiile formulate de M.R.V. pentru următoarele considerente: Prin contractul autentificat sub nr. 1057/12.04.2000, recurentul B.Şt. a vândut apartamentul nr. 1 din Iaşi, str. Nicolina nr. 8, bl. 577, sc. A, etj. 4, fost sediu al SC TARA IMPEX SRL. Conform actului adiţional (fila 96 dosar), au intervenit modificări în statutul şi actul e societate al SC TARA IMPEX SRL printre care şi retragerea administratorului recurent B.Şt. şi a asociaţilor D.S.G., P.M., P.I. şi H.T.-D., fiind cooptaţi M.R.-V. şi SC COMEXIM SRL Iaşi. Totodată, este numit administrator M.R-V. prin retragerea lui B.Şt. şi se cesionează de către cei care se retrag noilor cooptaţi întreg capitalul social, respectiv 20 părţi sociale în valoare de 2.000.000 lei. La punctul 6 din actul adiţional se prevede că, toate obligaţiile faţă de cei care cesionează către cei cărora li se cesionează şi ale lor faţă de societate încetează. De asemenea, la punctul 7 din actul adiţional, se precizează că noul administrator M.R.-V. a luat cunoştinţă de situaţia financiar-contabilă a societăţii, de debitele şi creditele societăţii, precum şi a contractelor în curs de derulare. Prin acest act adiţional se schimbă sediul social în Iaşi, str. Sărăriei nr. 58. În urma investigaţiilor făcute de Direcţia de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Iaşi s-a stabilit sediul societăţii în Iaşi, str. Sărărie nr. 58 şi că administrator este M.R.-V. în condiţiile stabilite de actele la care s-a făcut referire mai sus (fila 98 dosar). Deşi prin adresa nr. 59220/12.07.2004 (fila 56 dosar fond), A.F.P. Iaşi comunică lichidatorului judiciar că SC TARA IMPEX SRL nu are datorii faţă de stat, ulterior, la 09.02.2005 formulează cerere către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Iaşi că se înscrie în tabelul creditorilor cu creanţa de 553.077.635 lei (fila 91-92 dosar fond) şi solicită antrenarea răspunderii fostului şi actualului administrator. Administratorul actual M.R.-V. nu s-a prezentat la judecata de fond şi nici nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar. Dacă Administraţia Finanţelor Publice şi lichidatorul judiciar ar fi făcut toate demersurile cu putinţă, avea posibilitatea să constate că, din moment ce recurentul şi-a cesionat acţiunile societăţii împreună cu ceilalţi asociaţi, s-a schimbat sediul societăţii care a vândut şi s-a stabilit sediul în Iaşi, str. Sărăriei nr. 58, să-i afle domiciliul actual unde să fie citat (Iaşi, str. Titu Maiorescu nr. 11. Cu toate că în actele societăţii cesionate recurentul este înscris corect cu numele B, greşit la termenul când s-a judecat pricina a fost citat cu alt nume, tot astfel fiind înscris şi în minută şi hotărârea recurată, precum şi în comunicarea hotărârii (fila 107, 110, 112 şi 117 dosar fond), nulitate prevăzută de art. 100 Cod procedură civilă. Neprocedând legal şi continuând să-l citeze la vechiul sediu în Iaşi, str. Nicolau nr. 8, bl. 57, sc. A, etj. 4 care a fost vândut, recurentul a declarat recurs în termen legal, cu atât mai mult cu cât a aflat de soluţia judecătorului sindic cu ocazia executării silite. Aşa fiind, recursul a fost declarat în termen şi este motivat in extenso, arătându-se în concret motivele pe care se întemeiază, cu toate că în această materie instanţa poate şi din oficiu să examineze şi alte motive prin punerea în dezbaterea părţilor. (Decizia comercială nr. 133/18.04.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Curtea de Apel Iaşi a admis recursul formulat de A.V.A.S. Bucureşti contra încheierii nr. 30/F/21.02.2006 a Tribunalului Iaşi judecător sindic, pe care a modificat-o în parte în sensul că, respinge propunerea de vânzare directă a lichidatorului judiciar S.C. L&C Expert Grup SRL Huşi privind terenul în suprafaţă de 29.880 m2 teren – Ferma Pomicolă Crâng Perieni, judeţul Vaslui al debitoarei S.C. FRUCTERA S.A. Bârlad. S-a reţinut că în temeiul art. 114 alin. 2 şi art. 115 lit. c din Legea nr. 64/1995, bunurile nu se pot vinde prin licitaţie publică, ci prin negociere directă, ordinea metodelor de valorificare nu poate fi schimbată, ca fiind imperativ stabilită de lege. Raţiunea este aceea de îndestulare a creditorilor prin obţinerea unor preţuri cât mai mari. (Decizia comercială nr. 138/08.05.2006 a Curţii de Apel Iaşi)
Prin sentinţa civilă nr. 10/CA/6.02.2006 a Tribunalului Vaslui s-a admis contestaţia formulată de S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. împotriva deciziei nr. 91 din 11.07.2003 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vaslui, care a fost modificată în sensul admiterii contestaţiei S.C. „SBA Import-Export” SRL Vaslui pentru suma de 2.298.941 lei reprezentând TVA de rambursat. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut: Din expertiza contabilă (fila 181) rezultă următoarea situaţie de fapt. La data de 24.02.2003 s-a depus cerere de rambursare pentru suma de 1.690.820.514 lei de către S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. – Filiala Vaslui, cod fiscal 12859691. Anterior, la data de 31.01.2005, s-a încheiat protocolul de fuziune între S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. cu sediul în Vaslui, str. Fabricii nr. 4, cod fiscal 6734065 şi S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. – Filiala Vaslui cu acelaşi sediu, cod fiscal 1285969 prin care societatea „mamă” preia activul şi pasivul în care se regăseşte şi suma de 1.690.820.514 lei cu drept de rambursare. Societăţii S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Cod fiscal 126734065 se cuvine rambursată suma de 2.298.243.941 lei din care:
Rezultă că decizia prin care se menţine refuzul de rambursare a TVA este nefundat. În consecinţă, s-a modificat decizia în sensul recunoaşterii dreptului de rambursare al sumei de 2.298.243.941 lei (ROL). În concret, s-a produs o compensare între o parte din creanţa bugetară (contribuabilul fiind în lichidare judiciară) şi această sumă de rambursare. Curtea a admis recursul D.G.F.P. Vaslui, respingând acţiunea reclamantei întrucât eronat instanţa de fond a considerat că reclamanta era în drept a-i fi rambursat TVA în litigiu, întrucât anterior depunerii cererii de rambursare ar fi operat protocolul de fuziune între S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. – Filiala Vaslui, cod fiscal 6734065 şi S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Filiala Vaslui,cod fiscal 1285969, prin care reclamanta ar fi preluat activul şi pasivul în care se regăsea şi suma ce urma a-i fi rambursată. Ori, expertiza contabilă aflată la dosarul cauzei reţine realizarea unei fuziuni doar în fapt, nu şi în drept, respectiv prin înregistrarea hotărârii de fuziune la Registrul Comerţului Vaslui, astfel că nu poate fi opozabilă terţilor, respectiv recurentei din cauză – expertul lăsând de altfel la aprecierea instanţei consecinţele juridice a neîntocmirii formalităţilor legale pentru dizolvarea societăţii absorbite. Situaţia juridică a celor două entităţi se prezintă astfel:
Pentru înmatricularea filialei la Oradea, judeţul Bihor, reprezentanţii legali ai societăţii depun la data de 04.02.2002 la C.C.I. Oradea cererea înregistrată sub nr. 1020 prin care se solicită autorizarea constituirii şi înmatricularea S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Vaslui Filiala Oradea pentru care se emite încheierea nr. 158/2002, pronunţată în şedinţa din 14.02.2002 – de admitere a cererii, autorizarea constituirii şi dispune înmatricularea în registrul comerţului a S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Vaslui Filiala Oradea sub nr. J 05/157/15.02.2002 cu cod unic de înregistrare 14450528, forma juridică „Sucursală”. Radierea din registrul comerţului a S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Filiala Vaslui – cod fiscal 12859691 s-a operat de către C.C.I. Vaslui la dat de 25.02.2003. S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. cod fiscal 12859691 (aşa cum este înscrisă în toate documentele) a desfăşurat activitate la Vaslui în perioada 15.02.2002 – 01.02.2003 fără a mai avea sediul la Vaslui, iar pentru încasarea diferenţei de taxa pe valoare adăugată de rambursat a depus cerere de rambursare societatea „mamă” – cod fiscal 6734065 prin care solicita rambursarea sumei de 2.616.056.541 lei. Din cele prezentate anterior, se reţine că atât S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Vaslui – cod fiscal 6734065, cât şi S.C. „S.B.A. Import-Export” S.R.L. Vaslui – Filiala Vaslui –c od fiscal 12859691 potrivit Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, sunt persoane juridice distincte şi potrivit art.1(1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare aveau obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitate proprie şi pentru a beneficia de scutire de la plata taxei pe valoare adăugată, să justifice scutirea cu drept de deducere cu documente în conformitate cu prevederile alin. 2 şi 3 ale art. 27 din H.G. nr. 598/2002 citate mai sus. Aşa fiind, corect s-a susţinut de recurentă că cele două entităţi, pretins fuzionate, au funcţionat ca două societăţi comerciale distincte, fapt demonstrat de altfel de împrejurarea că documentele de export aferente exporturilor realizate de filiala cu cod fiscal R 12859691 au fost evidenţiate în contabilitatea acesteia din urmă, nu şi în cea a intimatei, situaţie în care intimata nu putea beneficia de rambursarea TVA întrucât nu a întocmit facturi fiscale cu menţiunea „scutit cu drept de deducere”, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 27 din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind TVA, aprobate prin H.G. nr. 598/2002. (Decizia nr. 126/ C.A. / 22.05.2006)
|