Curtea de Apel Ploiesti
Yüklə 0,97 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Cuprins pe materii
- 9. JUDECATA. CITAREA PĂRŢILOR LA JUDECATĂ. PARTE PREZENTĂ LA CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ, ÎN STARE DE LIBERTATE. SCHIMBAREA SEDIULUI INSTANŢEI ÎNTRE TERMENELE DE JUDECATĂ.
- 10. Drept procesual penal. Partea generală. Liberarea provizorie sub control judiciar. Condiţii de legalitate, formă şi temeinicie.
7. CĂILE DE ATAC ORDINARE. RECURSUL. SOLUŢIILE. CASAREA HOTĂRÂRII ATACATE. TRIMITEREA CAUZEI PENTRU REJUDECARE DE INSTANŢA A CĂREI HOTĂRÂRE A FOST REFORMATĂ. JUDECATA APELULUI A AVUT LOC ÎN LIPSA APĂRĂTORULUI ALES, CÂND PREZENŢA ACESTUIA ERA OBLIGATORIE. Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Căile ordinare de atac. Recursul. Soluţiile în recurs. Asistenţă juridică. Avocat ales. Indice alfabetic: Drept procesual penal
În drept: - Convenţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, amendată prin Protocolul nr. 11, art. 6 pct. 3 lit. c) - Constituţia României art. 24 - Codul de procedură penală, art. 6 alin. (1) şi (4); Art. 171 alin. (3) şi (41); art. 197 alin. (1) şi (3); art. 3859 alin. (1) pct. 6; art. 38515 pct. 2 lit. c) - Codul Penal, art. 215 alin. (1), (2) şi (3).
Prin sentinţa penală nr. 269/09 septembrie 2008 a Judecătoriei Râmnicu Sărat s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal şi înşelăciune prev. de art. 215 al. (1), (2) şi (3) Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) Cod penal, fapte din cursul anului 2006, la o pedeapsă rezultantă de câte 4 ani închisoare. Totodată aceştia au fost obligaţi şi la plata sumei de 162.000 lei, prejudiciu total produs părţii civile, societate cu răspundere limitată. Apelurile exercitate în cauză vizând reindividualizarea pedepselor, s-au respins ca nefondate, prin decizia penală nr.224 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Buzău. Împotriva deciziei, în termenul legal a declarat recurs inculpatul N.V.A., criticând-o pentru nelegalitate, între altele şi sub aspectul judecării apelului în lipsa avocatului ales, asigurându-se asistenţa juridică obligatorie prin desemnarea unui avocat din oficiu. Verificând lucrările şi materialul din dosarul cauzei, înscrisurile depuse ca acte noi, se constată că într-adevăr hotărârea adoptată la al doilea grad de jurisdicţie este lovită de nulitate absolută, în sensul disp. art.197 alin.1 şi 3 cod proc. penală, calea de atac exercitată de recurentul inculpat soluţionându-se fără asigurarea dreptului la un proces echitabil în cadrul stabilirii existenţei faptei, vinovăţiei şi limitelor răspunderii penale, prin încălcarea regulilor privind asistenţa juridică prin avocat ales. Din coroborarea dispoziţiilor art. 171 alin.3 şi 41 teza ultimă şi art. 6 cod proc. penală, reformulate potrivit cu legislaţia şi jurisprudenţa C.E.D.O. şi reprecizate de Curtea Constituţională prin deciziile adoptate în rezolvarea excepţiilor de neconstituţionalitate sesizate, rezultă cu certitudine că în cursul procesului penal, indiferent de stadiul judecăţii, organele judiciare sunt obligate să asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, orice parte având dreptul de a fi asistată de un apărător ales. Ca urmare, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanţa are posibilitatea să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să îl înlocuiască, numai după constatarea abaterii judiciare şi aplicarea sancţiunii conform art.198 alin.3 cod proc. penală şi acordarea unui termen de minimum 3 zile în vederea pregătirii apărării. Recurentul a fost trimis în judecată şi condamnat, între altele, şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 şi 3 cod penal, sancţionată cu închisoarea de până la 12 ani, situaţie în care potrivit art.171 alin.3 cod proc. penală, în cursul procesului, inclusiv la al doilea grad de jurisdicţie, asistenţa juridică este obligatorie. Din actele procedurale efectuate la al doilea grad de jurisdicţie, se constată că în aplicarea textelor de lege citate, la cererea inculpatului, instanţa de apel a acordat un termen în vederea angajării unui avocat ales, iar la data de 9 decembrie 2008, confirmând îndeplinirea obligaţiei asumate, el a învederat imposibilitatea prezentării acestuia şi amânarea cauzei. Contrar regulilor procedurale ce asigură deplina exercitare a dreptului la apărare, la sfârşitul şedinţei de judecată, tribunalul a trecut la soluţionarea procesului, în prezenţa unui avocat desemnat din oficiu şi fără acordarea termenului de 3 zile prevăzut de lege pentru pregătirea apărării, deşi aceasta se impunea faţă de complexitatea cauzei, poziţia adoptată constant de inculpat, în sensul nerecunoaşterii faptelor, dar şi motivele de casare pe larg expuse în scris de apărătorul ales. Pe de altă parte, prin înscrisurile depuse ca acte noi în recurs s-a dovedit că exercitându-şi întocmai mandatul de asistenţă juridică, fiind angajat cu o zi înaintea termenului de judecată şi având sediul profesional într-un alt judeţ, la data de 8 decembrie 2008, orele 9,49, avocatul ales a încunoştiinţat tribunalul asupra imposibilităţii prezentării în instanţă, solicitând amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, documentaţia ataşându-se la dosarul cauzei de registratura instanţei, abia după trei zile de la închiderea dezbaterilor. Faţă de cele ce preced, rezultă că într-adevăr soluţionarea apelului declarat de inculpatul NVS, asistat de avocat din oficiu, în lipsa apărătorului ales, atrage nulitatea deciziei recurate, atâta timp cât tribunalul nu a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile art. 171 alin.3 şi 41 teza ultimă cod proc. penală, interesele sale procesuale fiind afectate în sensul dispoziţiilor art.197 alin.1 şi 3 din acelaşi cod, vătămare ce nu poate fi înlăturată în faţa instanţei de recurs. Constatându-se aşadar, cazul de casare prev. de art. 3859 alin.1 pct.6 cod proc. penală, se va dispune reformarea în parte a deciziei adoptate la al doilea grad de jurisdicţie şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de recurent împotriva sentinţei penale nr. 269 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat, la acelaşi tribunal conform art.38515 pct.2 lit.c cod proc. penală, cu respectarea dispoziţiilor procedurale privind asigurarea exercitării dreptului la apărare. 8. URMĂRIRE PENALĂ. COMPETENŢA DUPĂ CALITATEA PERSOANEI. COMPETENŢA PROCURORULUI ÎN FAZA URMĂRIRII. ACTE PREMERGĂTOARE. PLÂNGERE PENALĂ FORMULATĂ ÎMPOTRIVA UNUI MAGISTRAT CE DEŢINE GRADUL PROFESIONAL SUPERIOR INSTANŢEI LA CARE ÎŞI EXERCITĂ ATRIBUŢIILE ÎN FAPT. Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Competenţa organelor de urmărire penală. Calitatea persoanei. Acte premergătoare efectuate de procuror. Conexitate. Indice alfabetic: - Drept procesual penal. - Urmărire penală. - Competenţă după calitatea persoanei. - Magistrat. În drept: - Codul de procedură penală, art. 29 pct. 1 lit. f); art. 40 alin. (2); art. 209 alin. (3) şi (4); art. 197 alin. (2); art. 332 alin. (2); art. 2781 alin. (3); - Codul penal, art. 246 şi art. 249; - Curtea Supremă de Justiţie – Completul de 9 judecători, Decizia nr. 51 din 07 aprilie 2004. Or, din coroborarea dispoziţiilor art.209 alin.3 şi 4, art.40 alin.2 rap. la art.29 pct.1 lit.f) cod proc. penală, rezultă că în cazul magistraţilor ce deţin gradul profesional de judecător de curte de apel, chiar în faza actelor premergătoare, urmărirea penală se efectuează de parchetul corespunzător instanţei care potrivit legii ar judeca în primă instanţă cauza, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceste reguli privind competenţa după calitatea persoanei sunt de strictă interpretare, fiind confirmate atât de jurisprudenţa instanţei supreme de control judiciar, inclusiv prin decizia nr.51 din 7 aprilie 2003 adoptată de Curtea Supremă de Justiţie-Completul de 9 Judecători, doctrină, cât şi opinia majoritară exprimată prin soluţiile adoptate de celelalte instanţe judecătoreşti. Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie Sentinţa penală nr. 28 din 18 februarie 2009, definitivă prin nerecurare. Prin plângerea înregistrată sub nr. 1205/42/2008, petenţii persoane vătămate conform disp. art. 2781 cod proc. penală au solicitat desfiinţarea rezoluţiilor adoptate în dosarul nr. 242/P/2008, prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii judecători în funcţie la tribunal şi judecătorie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246, art. 289 şi respectiv art.246 şi art.289 cod penal, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, în sensul art.10 lit. d) cod proc. penală. În şedinţa publică din 4 februarie 2009, petentul persoană vătămată a invocat nulitatea urmăririi penale efectuată de procurorii din cadrul acestui parchet, susţinându-se că s-au încălcat regulile privind competenţa după calitatea persoanei, faţă de gradul profesional de judecător de curte de apel al unuia dintre intimaţii magistraţi, în funcţie la Tribunalul Dâmboviţa. Excepţia este întemeiată. Prin plângerea penală obiect al dosarului nr. 242/P/12 martie 2008 instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petenţii persoane vătămate au solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de patru magistraţi, judecători în funcţie la Judecătoria Târgovişte şi respectiv Tribunalul Dâmboviţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art.246 cod penal şi neglijenţă în serviciu prev. de art.249 cod penal şi respectiv fals intelectual prev. de art.289 cod penal. În esenţă s-a pretins că faptele ar fi fost comise cu ocazia soluţionării în fond şi recurs a dosarului civil nr. 3791/315/2007, pronunţând sentinţa civilă nr. 2608/2007 şi decizia civilă nr. 1200/2007, prin care s-a respins cererea în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri. Prin adresa nr.1660/A/27 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, transmisă în cursul efectuării actelor premergătoare de către procuror, s-a confirmat faptul că una dintre intimatele judecător deşi funcţionează la Tribunalul Dâmboviţa, deţine gradul profesional de judecător de curte de apel. Or, din coroborarea dispoziţiilor art.209 alin.3 şi 4, art.40 alin.2 rap. la art.29 pct.1 lit.f) cod proc. penală, rezultă că în cazul magistraţilor ce deţin gradul profesional de judecător de curte de apel, chiar în faza actelor premergătoare, urmărirea penală se efectuează de parchetul corespunzător instanţei care potrivit legii ar judeca în primă instanţă cauza, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aceste reguli privind competenţa după calitatea persoanei sunt de strictă interpretare, fiind confirmate atât de jurisprudenţa instanţei supreme de control judiciar, inclusiv prin decizia nr. 51 din 7 aprilie 2003 adoptată de Curtea Supremă de Justiţie - Completul de 9 Judecători, doctrină, cât şi opinia majoritară exprimată prin soluţiile adoptate de celelalte instanţe judecătoreşti. Punctul de vedere privind rezolvarea conflictului negativ de competenţă în favoarea parchetelor de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, exprimat de Procurorul General de pe lângă Î.C.C.J. prin ordonanţa nr.2338/II/4/2008 din 2 iunie 2008 nu poate fi primit drept concludent, în raport de natura actelor procedurale emise de organele judiciare din cadrul autorităţii judecătoreşti. În atare situaţie, rezultă că actele premergătoare pentru soluţionarea plângerii penale introdusă împotriva celor patru intimaţi judecători, s-au efectuat de către un parchet necompetent să înceapă urmărirea penală împotriva unui judecător având gradul profesional de curte de apel, fiind lovite de nulitate absolută, în sensul art.197 alin.2 comb. cu art.209 alin.3 şi 4, art.40 alin.2 rap. la art.29 pct.1 lit.f) cod proc. penală. Aşa fiind, constatându-se că excepţia invocată este întemeiată, se va admite plângerea formulată de petenţii persoane vătămate iar în baza art. 2781 alin.3 comb. cu art.332 alin.2 din acelaşi cod, se va restitui cauza la procuror, pentru refacerea actelor procedurale, cu respectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea persoanei, inclusiv în ce priveşte judecătorii cu gradul profesional de tribunal şi de judecătorie, constatându-se cazul de indivizibilitate prev. de art.33 lit.a) cod proc. penală, trimiţându-se dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 9. JUDECATA. CITAREA PĂRŢILOR LA JUDECATĂ. PARTE PREZENTĂ LA CERCETAREA JUDECĂTOREASCĂ, ÎN STARE DE LIBERTATE. SCHIMBAREA SEDIULUI INSTANŢEI ÎNTRE TERMENELE DE JUDECATĂ. Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Acte procedurale. Citarea părţilor la judecată. Indice alfabetic: - Drept procesual penal. - Judecata. - Citarea. - Termen în cunoştinţă. În drept: - Convenţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, amendată prin Protocolul nr. 11, art. 6 - Constituţia României art. 23 - Codul de procedură penală, art. 291 alin. (1) şi (3); art. 197 alin. (1), (3) şi (4); art. 2781 ; art. 3859 alin. (1) pct. 21; art. 38515 pct. 2 lit. c); art. 176
Recursul declarat de către petenţii persoane vătămate în principal vizează nulitatea hotărârii atacate, atrasă de punerea în imposibilitate de a participa la judecata cauzei în fond şi susţinerea plângerii, deoarece dosarul s-a soluţionat în lipsa acestora şi la o altă locaţie asupra căreia nu fuseseră încunoştiinţaţi la termenul când s-au amânat dezbaterile şi nici ulterior prin emiterea vreunei citaţii. Critica este întemeiată. Plângerea formulată conform art. 2781 Cod proc. penală de recurenţi, împotriva rezoluţiilor adoptate în dosarul nr. 662/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, s-a înregistrat pe rolul acestui tribunal, secţia penală, ca primă instanţă la data de 30 iulie 2008. Fixându-se termen de judecată la 05 septembrie 2008, conform art. 291 alin. 1 şi 3 Cod proc. penală, părţile au fost citate la sediul instanţei din Târgovişte, str. Independenţei nr. 34, dată la care s-au prezentat în instanţă numai petenţii recurenţi. Cauza s-a amânat la 06 octombrie 2008, admiţându-se cererea persoanei vătămate Anton Ilarian în vederea angajării unui avocat ales, situaţie în care ambii au primit termen în cunoştinţă. Prin înscrisurile depuse ca acte noi în recurs, coroborate cu menţiunile efectuate pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul făptuitor, se confirmă susţinerea recurenţilor că la termenul acordat, şedinţa de judecată a Secţiei penale s-a desfăşurat în noul sediul al tribunalului, din municipiul Târgovişte, Calea Bucureşti nr. 3, dată când instanţa şi-a început efectiv activitatea în această locaţie. Pe de altă parte, din încheierea de şedinţă întocmită la 5 septembrie 2008, rezultă cu certitudine că primind termen în cunoştinţă, ei nu au fost informaţi şi nici citaţi asupra schimbării intervenite, astfel cum cer dispoziţiile art. 176 Cod proc. penală. Deşi dezbaterile s-au desfăşurat într-un alt loc decât acela indicat iniţial prin citaţia primită la 25 august 2008, apreciindu-se procedura ca legal îndeplinită la data de 06 octombrie 2008, instanţa a trecut la judecata cauzei, în lipsa celor doi recurenţi. Or, în raport de împrejurările concrete expuse, ei nu mai puteau fi consideraţi ca având termen în cunoştinţă în sensul art. 291 al. 3 cod proc. penală, neexistând temei legal pentru reţinerea vreunei culpe procesuale privind prezenţa la soluţionarea recursurilor declarate, în şedinţă publică. În atare situaţie, hotărârea adoptată este lovită de nulitate absolută în sensul art. 197 alin. 1, 3 şi 4 Cod proc. penală, încălcarea dispoziţiilor procedurale ce asigurau prezenţa recurenţilor la dezbateri, aducând grave prejudicii exercitării drepturilor procesuale garantate prin art. 6 Cod proc. penală, art. 23 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului. Ca urmare, constatându-se cazul de recurs prev. de art. 3859 al. 1 pct. 21 Cod proc. penală, conform art. 38515 pct. 2 lit. c Cod proc. penală se va proceda la casarea în tot a sentinţei primei instanţe, trimiţându-se cauza pentru rejudecarea plângerii formulate de recurenţii persoane vătămate conform art. 2781 Cod proc. penală împotriva rezoluţiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, cu respectarea dispoziţiilor privind garantarea dreptului la apărare, inclusiv a acelora ce asigură îndeplinirea procedurii de citare. 10. Drept procesual penal. Partea generală. Liberarea provizorie sub control judiciar. Condiţii de legalitate, formă şi temeinicie. C.proc.pen. art. 1602, art. 38515 pct.1 lit.b Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 5, art.6
Prin Încheierea de şedinţă din 17 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr.426/120/2009 a fost respinsă cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul M.S.,cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.255 alin.1 C.pen., rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 – 42 C. pen., art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.a C.pen., cu aplic.art.41 – 42 C.pen. şi art.323 alin.1 şi 2 C.pen., în dosarul nr.513/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa. Inculpatul a fost obligat la 40 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut că inculpatul M. S. a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.33/U/16 decembrie 2008 emis de Tribunalul Dâmboviţa, fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.255 alin.1 C.pen., rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 - 42 C.pen., art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.a C.pen., cu aplic.art.41 – 42 C.pen. şi art.323 alin.1 şi 2 C.pen., deoarece în perioada august – decembrie 2008 a oferit jandarmului G.F.P., suma de 900 lei, promiţându-i că îi va da şi alte sume de bani dacă îl lasă să sustragă produse petroliere din conducta aparţinând SC "C.” SA ce traversează comuna Corneşti, judeţul Dâmboviţa, produse pe care le-a şi sustras la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în diferite forme de participaţie penală, împreună cu coinculpaţii M.D., D.I., N.S. şi învinuiţii I.P., C.C.I., D.C., D.M., etc. Până la acest moment al procesului penal, faptele de mai sus s-au stabilit pe baza autodenunţului jandarmului G.F.P., a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental şi al convorbirilor telefonice, al declaraţiilor inculpaţilor şi învinuiţilor, a proceselor verbale de percheziţie domiciliară şi a mijloacelor materiale de probă ridicate cu această ocazie, a procesului verbal din 15 decembrie 2008 de depistare a instalaţiei artizanale folosită pentru sustragerea produselor petroliere. Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că se fac cercetări în continuare pentru a se stabili exact amploarea şi complexitatea activităţii infracţionale de sustragere de produse petroliere, a rolului precis avut de fiecare coinculpat sau învinuit în cadrul grupului infracţional şi de evaluare a prejudiciului creat. Din procesul verbal întocmit la 17 februarie 2009 în dosarul nr.513/P/2008 de către Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti, rezultă că la data de 17 februarie 2009 a fost depistată o altă instalaţie artizanală montată pe conducta magistrală de gazolină Ţicleni – Ploieşti, pe raza comunei Finta, punctul „Drumul Roşu”, judeţul Dâmboviţa, iar din actele instrumentate până acum reiese că aceasta a fost montată de inculpatul M.S. cu sprijinul altor persoane, sustrăgându-se gazolină, o parte din acest produs fiind găsită în urma percheziţiei la domiciliul învinuitului C.C.I. S-a mai reţinut că prima condiţie referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită, deoarece nici una din cele trei fapte pentru care este cercetat inculpatul nu este pedepsită de legea penală cu închisoarea ce depăşeşte 18 ani, dar în ceea ce priveşte a doua condiţie, prima instanţă a apreciat că nu este îndeplinită, întrucât în dosar există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească şi alte infracţiuni. Se concluzionează astfel că raportat la natura, gravitatea şi modalităţile în care s-au comis faptele pentru care este cercetat inculpatul, nu este oportună lăsarea în libertate a acestuia, situaţie în care cererea formulată privind liberarea provizorie sub control judiciar nu este întemeiată. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.S., criticând-o ca fiind netemeinică şi a solicitat în esenţă, admiterea recursului, casarea încheierii şi pe fond, admiterea cererii şi liberarea provizorie sub control judiciar, cu stabilirea unor obligaţii în sarcina inculpatului. Prin decizia penală nr. 142 din 20 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, recursul declarat de inculpatul M.S., a fost respins ca nefondat. Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă că, la acest moment inculpatul M.S. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.255 alin.1 C.pen., rap.la art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 – 42 C.pen., art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi g şi alin.3 lit.a C.pen., cu aplic.art.41 – 42 C.pen. şi art.323 alin.1 şi 2 C.pen., faptele constând în aceea că în perioada august – decembrie 2008 a oferit jandarmului G.F.P. suma de 900 lei, promiţându-i că-i va da şi alte sume de bani dacă îl va lăsa să sustragă produse petroliere din conducta aparţinând SC”Conpet”SA ce traversează comuna Corneşti, judeţul Dâmboviţa, produse pe care le-a şi sustras la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în diferite forme de participaţie penală, împreună cu coinculpaţii şi cu învinuiţii. Prin mandatul nr.33/U/16 decembrie 2008 emis de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatul a fost arestat preventiv, iar ulterior a fost prelungită această măsură, în prezent fiind în Arestul I.P.J. Dâmboviţa. Potrivit disp.art.160/2 alin.1 C.proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. Conform art.160/2 alin.2 C.proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte. În speţă, cele trei infracţiuni pentru care este cercetat recurentul – inculpat prevăd pedepse mai mici de 18 ani, astfel încât, prima condiţie este îndeplinită. În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art.160/2 alin.2 C.proc. pen., Curtea a apreciat că, în mod corect prima instanţă a constatat că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună în raport de natura şi amploarea faptelor săvârşite pe de o parte, iar pe de altă parte de existenţa unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi sau martori ori distrugerea mijloacelor de probe. În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că recursul declarat de inculpatul M.S. este nefondat şi pe cale de consecinţă, a fost respins în art.385/15 pct.1 lit.b C. proc. pen. Yüklə 0,97 Mb. Dostları ilə paylaş:
|