Cuvântarea I'

Hristos reaseaza sufletul in vrednicia originala

E-1. Caci, intr-adevar, toate cele asupra carora Dum­nezeu ne-a atras atentia prin Parinti (prin Profeti, prin Patri­arhi si prin Lege si apoi prin venirea si petrecerea cu noi a Domnului Insusi), toate acestea au fost facute atat pentru fi­inta cea ganditoare si graitoare a sufletului - asa de pretios creat dupa chipul lui Dumnezeu - cat si pentru indreptarea si vindecarea mintii si a gandurilor. Caci sufletul bolea din pricina profundei caderi in robia patimilor, dupa ce mai intai cazuse in mainile duhurilor raului, a incepatoriilor, a puterilor si a stapanitorilor lumii intunericului, atunci cand Adam a calcat primul porunca (lui Dumnezeu). Asa se im­bracase sufletul in patimile pacatelor provenite din rautatea (diavolului), instrainandu-se astfel de Dumnezeu.
E-2. Apostolul, referindu-se si scotand in evidenta vinde­carea si eliberarea fiintei spirituale a sufletului, zice: „Pacea lui Hristos, care covarseste toata mintea, sa pazeasca ini­mile voastre si gandurile intru Hristos". De aceea, vinde­carea loviturilor sufletului si ridicarea din cadere a mintii, constau in faptul ca puterea de a reflecta simtamintele (inimii) si gandurile sufletului sunt legate succesiv in Hristos si pastrate in lumina cereasca a duhului pacii: in faptul ca esenta sufletului, cu bagajul gandurilor lui sunt ferite de duhurile rautatii, de cugetele rele, materiale si desarte. Aceasta-i rascumpararea obtinuta prin Domnul, prin venirea si petrecerea Sa intru neamul oamenilor, in scopul ca de acum inainte sa restabileasca in inaltimea morala si curatia (originala) fiinta ganditoare si graitoare, atat de valoroasa a sufletului; si mai mult inca, sa aseze sufletul in comuniune cu propria lui fiinta spirituala, Izvor al harului si mai demna decat celelalte creaturi vazute si nevazute. Iar noi, prin ne­cunoasterea si delasarea noastra, prin nepasare si uitare ii dam in schimb (suflete) leproase, vremelnice, ticaloase si stricacioasele noastre preocupari si indeletniciri?!

Ne lipim de cele pamantesti, de materie, de lume si de slava ei; iubim lucrurile vazute, suntem atenti la preocu­parile trecatoare acestei lumi si ne sunt dragi toate acelea pe care ar trebui sa le aruncam departe de noi, sa ne lepadam de treburile trecatoare ale pamantului si de gandurile stri­cate ale materiei si ale pulberii, ca, prin dragoste, sa ne lipim numai de Hristos si sa fim raniti de dragostea cereasca nu­mai pentru El si, printr-o duhovniceasca iubire sa fim atrasi numai de El.

6. Sufletul este miza (ramasag) in lupta dintre Dumnezeu si Satana

F-1. Cu adevarat mare si pretioasa, nobila si incantatoare este demnitatea sufletului, fire ganditoare si cuvanta­toare, pentru care Dumnezeu, ingerii si sfintele puteri prin Parinti si Patriarhi, prin Profeti si Domnul Insusi au venit ca soli spre a-l intoarce (pe acest suflet) iarasi la El, de asemenea si prin Apostoli, prin dascali (invatati) mesteri iscusiti ai adevarului care sa-l intoarca la vointa Domnului si sa-l in­demne a se uni si a-L avea cu ei pentru viata vesnica. Si tot la fel, pentru acest suflet, Satan, incepatoriile si stapaniile puterilor rele dezlantuie lupta, efort, razboi si stradanii prin falsi profeti si mincinosi apostoli, prin inselari, prin fauritori de erezii si, in cele din urma, si prin antihrist. Astfel si aces­tia lupta sa se uneasca definitiv cu sufletul pentru ca acesta sa nu mai scape din mainile lor, caci si ei voiesc a fi si sufle­tul cu ei in intunericul osandei. Oare acest suflet, mult pretuitul chip al lui Hristos, cazut in prapastia patimilor rautatii, va mai voi el sa se uneasca cu Hristos prin vointa lui? Pentru aceasta va trebui intr-un anumit fel schimbat, transformat, reintors, reinnoit si recreat acum, cat timp se gaseste in trup, dupa traditia Scripturilor.

7. Exemple de transformari in cazuri lipsite de vreo nadejde

G-l. Sa ne inchipuim un loc plin de miasme si unde se mai gaseste si o mlastina, un loc plin cu depuneri de baligar si umplut de tot felul de murdarii, de putregaiuri si de scarnavii. Iata insa ca un barbat puternic si bogat vine aici si porneste sa-si curateasca siesi acel loc de toate scarnaviile si spurcaciunile. Acesta isi da toate silintele sa curateasca acest loc de o astfel de putreziciune. Apoi zideste acolo un palat imparatesc, randuieste in el camere elegante, sali in mar­mura pentru festivitati, felurite incaperi splendide unde sa petreaca si sa se odihneasca imparatul. In felul acesta aerul rau-mirositor si murdariile au facut loc bunei miresme, aerului placut si unei bogate prospetimi.
G-2. Un alt exemplu. Iata pamantul pustiu, sarac, plin de maracini si scaieti. Dar vine acolo un barbat, bun agricultor, lucreaza cu grija acest pamant pustiu, smulge maracinii si scaietii si-i arde; aduce pe santuri apa din belsug, sapa (si ara) pamantul, reimprospateaza tot ogorul; planteaza pe el vii si gradini, trandafiri de tot felul, flori si toate speciile de pomi roditori. Astfel, acest teren ajunge sa fie un loc de pla­cuta liniste, bine irigat si roditor. Iata ce prefaceri si schim­bari s-au produs: un loc salbatic si pustiu, fiind amenajat, a devenit un loc placut si folositor.
G-3. Si inca un exemplu. Este vorba de o femeie, cerse­toare nenorocita pe care tot cel o vedea intai o lua in deradere si abuza de ea. Un imparat vestit se-ndragosteste de ea. O ia langa el, ajutand-o sa treaca de la aceasta rusi­noasa stare de prostitutie la una de femeie insemnata, in rand cu femeile libere. In loc de hainele zdrentaroase si murdare o imbraca in haine imparatesti, este impodobita cu aur si cu pietre scumpe. Ii pune pe cap diadema imparateasca si-i face onoarea de a se uni cu el si a-i deveni o nobila sotie de imparat. Iata ce transformare si ce schimbare s-a produs! Iata de la acel fel de stare de ocara si de saracie, a fost inaltata, la ce slavita cinste si la bogatie a fost adusa!

8.