Dan Brown Fortăreaţa Digitală

Capitolul 72
Susan se împletici de-a lungul podelei întunecate din Crypto, către pasarela care ducea la biroul lui Strathmore: locul cel mai îndepărtat de Hale în interiorul complexului blocat.

Când ajunse în capătul pasarelei de acces, descoperi că uşa de la biroul comandantului e deschisă. Pana de curent scosese din uz broasca electronică. Năvăli înăuntru.

— Comandante? Singura lumină dinăuntru provenea de la ecra­nele computerului lui Strathmore. Comandante! strigă ea mai tare. Comandante!

Brusc, îşi aminti că el se afla în laboratorul Sys-Sec. Începu să rătăcească aiurea în biroul gol, cu gândul la clipele de groază prin care trecuse. Trebuia să iasă din Crypto. Sosise clipa să treacă la acţiune, cu sau fără Fortăreaţa Digitală. Era momentul să închidă TRANSLTR şi să evadeze de acolo. Se uită la ecranele luminate, apoi se îndreptă spre biroul şefului. Se aşeză în faţa tastaturii. Opreşte TRANSLTR! Acum, că se găsea la terminalul autorizat, sarcina părea simplă. Apelă fereastra de comandă potrivită şi tastă:

„ANULEAZĂ RULAREA”
Degetul i se opri o clipă deasupra tastei ENTER.

— Susan! răcni o voce dinspre uşă.

Se întoarse înspăimântată, crezând că e Hale. Nu era el, ci Strathmore. Comandantul respira anevoie, era palid şi avea un aer ciudat în lumina emisă de ecrane.

— Ce dracu’ se întâmplă?

— Co-co-com... mandante! icni Susan. Hale este în Node 3! Tocmai m-a atacat!

— Ce? Imposibil! Hale e închis în...

— Nu, nu e! E liber! Trebuie să chemăm securitatea aici şi acum! Opresc TRANSLTR!

Şi dădu să se întoarcă spre tastatură.

— Nu atinge nimic!

Strathmore se repezi la terminal şi îi dădu mâna la o parte.

Susan se făcu mică, uluită. Se holbă la comandant; era pentru a doua oară în acea zi că nu-l recunoştea. Se simţi brusc singură.

Strathmore văzu sângele de pe cămaşa lui Susan şi îşi regretă imediat ieşirea:

— Iisuse, Susan! Ţi-e bine?

Ea nu îi răspunse.

Comandantul îşi dori să nu fi sărit pentru atâta lucru la ea. Avea nervii întinşi la maximum. Mersese prea departe. Avea anu­mite probleme pe suflet, despre care Susan Fletcher nu ştia nimic, probleme pe care el nu i le dezvăluise şi se ruga să nu fie niciodată nevoit să o facă.

— Îmi cer scuze, zise el cu o voce moale. Spune-mi ce s-a întâmplat.

Ea îşi întoarse faţa:

— Nu contează. Nu e sângele meu. Doar scoateţi-mă de aici.

— Eşti rănită?

Strathmore îşi lăsă o mână pe umărul ei. Susan se ghemui. El îşi luă braţul şi întoarse privirea. Când se uită din nou la chipul ei, văzu că avea ochii aţintiţi peste umărul lui, la ceva de pe perete.

Acolo, în întuneric, licărea puternic o tastatură mică. Strathmore urmări direcţia privirii ei şi se încruntă. Sperase ca Susan să nu observe panoul de control sclipitor. Tastatura iluminată controla accesul în liftul lui personal. Strathmore şi oaspeţii lui din sferele înalte ale puterii îl foloseau ca să vină şi să plece din Crypto fără ca restul personalului să ştie. Liftul cobora la cincisprezece metri sub domul Crypto, după care se deplasa lateral o sută şi ceva de metri printr-un tunel subteran blindat, până la nivelul subsolurilor din complexul principal NSA. Liftul era alimentat cu energie din complexul principal. Ca atare, era perfect funcţional, în ciuda penei de curent din Crypto.

Strathmore ştiuse tot timpul că liftul e operaţional, însă nu sco­sese o vorbuliţă despre el, nici chiar atunci când Susan încercase disperată să folosească ieşirea principală. Nu-şi putea permite s-o lase să scape — cel puţin, nu încă. Strathmore se întrebă acum cât de multe trebuia să-i povestească pentru a o convinge să rămână.

Susan îl împinse şi se repezi la perete. Apăsă furioasă pe bu­toanele luminate.

— Vă rog, îl imploră ea.

Însă uşa rămase închisă.

— Susan, rosti Strathmore cu calm, uşa are nevoie de o parolă.

— O parolă? repetă ea furioasă.

Privi mânioasă butoanele de control. Sub tastatura principală se găsea o a doua tastatură — una mai mică, cu butoane minuscule. Pe fiecare buton era inscripţionată o literă a alfabetului. Susan se întoarse spre comandant.

— Care e parola?

Strathmore se gândi o clipă, apoi oftă din rărunchi:

— Stai jos, Susan.

Ea îl privi neîncrezătoare.

— Stai jos, repetă comandantul cu voce fermă.

— Daţi-mi drumul! ţipă Susan, privind temătoare spre uşa des­chisă a biroului.

Strathmore o cântări din priviri şi îi evaluă starea de panică. Cu calm, se apropie de uşă. Păşi afară pe platformă şi miji ochii în întuneric. Hale nu se zărea pe nicăieri. Se întoarse în birou şi închise uşa după el. După aceea propti un scaun de ea, ca s-o menţină cât de cât închisă, se duse la birou şi scoase ceva dintr-un sertar. În lumina palidă a ecranelor, Susan zări ce ţinea el în mână şi se albi într-o fracţiune de secundă. Era o armă.

Strathmore trase două scaune în mijlocul încăperii. Le roti astfel încât să fíe cu faţa spre uşa închisă. După aceea se aşeză pe unul din ele. Ridică pistolul Beretta semiautomat şi ţinti cu mână sigură spre uşa uşor întredeschisă. După o clipă, lăsă la loc pistolul în poală. Vorbi solemn:

— Susan, aici suntem în siguranţă. Trebuie să discutăm. Dacă Greg Hale apare pe acea uşă...

Lăsă cuvintele să atârne în aer.

Susan rămăsese fără grai.

Strathmore o privi în lumina difuză din birou. Îi indică scaunul de lângă el:

— Stai jos. Trebuie să îţi spun ceva. Ea nu se mişcă. După ce termin, continuă el, îţi dau parola de acces la lift. Vei putea decide dacă pleci sau rămâi.

Se lăsă o lungă tăcere. Ca într-un vis, Susan traversă biroul şi se aşeză alături de Strathmore.

— Susan, începu el, n-am fost complet sincer cu tine.