Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

Formarea progresiilor, direcţiilor şi tranzitelor

Progresiile şi direcţiile se bazează pe analiza mişcării efective a pla­netelor sau a cuspidelor după momentul naşterii. Ele se bazează pe ideea că naşterea nu reprezintă un gest final şi că actul naşterii se prelungeşte în timp, se întinde pe o perioadă de ore (direcţii primare) sau zile (progresii secundare), permiţând astfel să se prevestească întâmplările ce se vor obiectiva pe parcursul vieţii.

Acesta reprezintă un punct foarte important, de obicei neînţeles. Toate progresiile şi direcţiile care reclamă studiul mişcării planetare efective după naştere (momentul primei respiraţii), implică faptul că individul nu este o personalitate completă în virtutea primei sale respi­raţii. Individuaţia nu se termină atunci. Şi e nevoie de ceva mai mult timp, de mai multă respiraţie, înainte de a se încheia. Astfel, existenţa este văzută ca un proces de împlinire. Acest proces, din punct de vedere cosmic sau spiritual, atinge o împlinire tot atât de perfectă, pe cât atinge individul în corpul care începe să trăiască ca un organism independent, la câteva ore după naştere şi la câteva săptămâni după naştere - aceasta în funcţie de situarea noastră la nivelul factorului individual sau la nivelul factorului colectiv.

Acesta poate părea un punct dificil de înţeles; totuşi, este foarte simplu, dacă realizăm faptul că omul ca personalitate (corp plus psihic) este rezultatul interacţiunii factorilor individuali şi ai celor colectivi. Aceşti factori pot fi consideraţi în mod separat, pentru că fiecare clasă operează la un anumit nivel de viaţă; sau, altfel spus, are propriul său ritm de viaţă. Acum ritmul de viaţă al factorilor individuali este aso­ciat şi simbolizat în astrologie de rotaţia axială a Pământului: ritmul zilei şi al nopţii. Pe de altă parte, ritmul de viaţă al factorilor colectivi este asociat şi simbolizat de revoluţia orbitală a Pământului: ritmul anotimpurilor.

Începem astfel cu ideea: prima respiraţie nu este suficientă pentru a împlini personalitatea. Următorul punct: oare când va atinge această personalitate împlinirea relativă? Pentru a răspunde la aceasta trebuie să analizăm personalitatea in factorii săi componenţi şi vom spune:

1). Factorul individual va atinge relativa împlinire în câteva minute sau ore.

2). Factorul colectiv va atinge relativa împlinire în câteva zile sau săptămâni.

3). Organismul - în şi prin care aceşti doi factori sunt asociaţi ca şi comportament efectiv în întregul mai vast al societăţii umane - va opera ca un organism (adică ca psihic şi corp) pentru mulţi ani sau decenii.

Împlinirea în factorul individual pare cea mai rapidă, pentru că este asociată rotaţiei axiale a Pământului şi nu (după cum este factorul colectiv) revoluţiei orbitale a Pământului. Am afirmat însă că împlinirea este relativ absolută şi că ea nu depinde de valori mai mici sau mai mari, scurte sau lungi. Dacă vă plasaţi şi vă uitaţi la orizont sau la meridian, veţi vedea tot zodiacul cum trece prin faţa ochilor dumnea­voastră în decurs de 24 de ore; şi, din punct de vedere astrologie, aceasta înseamnă că aţi atins împlinirea totală - pentru că zodiacul simbolizează cercul totalităţii perfecte.

Dar, din punct de vedere al revoluţiei orbitale şi al ritmului anotimpurilor, veţi vedea întregul zodiac trecând pe linia relaţiei Pământ-Soare (care simbolizează factorul colectiv, organic şi vital) abia după un an. Astfel, veţi atinge totalitatea perfectă numai după un an întreg. Însă totalitatea este totalitate, indiferent de măsura duratei întregului în care ea se manifestă. Deci, din punct de vedere al totali­tăţii, un ciclu complet de rotaţie axială (o zi siderală) şi un ciclu complet de revoluţie orbitală (un an solar) sunt analoage - pentru că ambele reprezintă experienţa întregului zodiac

A experimenta întregul zodiac înseamnă, pentru Sinele individual, a progresa prin cele 24 ore de „in-sufiare” de după naştere. Înseamnă „a inspira” întregul zodiac, aşa cum este văzut din punctul de vedere al rotaţiei Pământului.

A experimenta întregul zodiac înseamnă, pentru fiinţa colectiv-organică, a progresa printr-un ciclu complet de schimbări solare şi sezonale de un an. Înseamnă a experimenta întregul ciclu de viaţa vegetală - pentru că această fiinţă colectivă, organică din noi este, arhetipal vorbind, un copac sau o plantă; un punct al discuţiei care este în afara scopului acestei cărţi.

Putem duce mai departe analogia şi să analizăm ciclul de rotaţie al axei Pământului, Marele cerc polar (ciclul de precesie) de 25868 ani. Acesta constituie, de asemenea, un întreg „ciclu de experienţă” şi este „zodiacal”, cel puţin în sensul că fiecare meridian al planetei noastre în timpul acestui ciclu ajunge, prin precesie, în conjuncţie cu fiecare grad al zodiacului (aceasta înseamnă acelaşi lucru cu a spune că punctul vernal vine în contact în mod succesiv cu fiecare meridian).

Avem astfel trei cicluri, fiecare reprezentând o deplinătate a expe­rienţei zodiacale; se poate spune că fiecare este, sub aspect simbolic, egal sau analog celorlalte: ziua siderală, anul sideral şi Marele cerc polar. Ele se referă la factorul individual, la factorul colectiv şi la factorul planetar. Dar am văzut anterior că atunci când vorbim de factorul planetar, ne referim la viaţa „Individului planetar” al cărui „Eu sunt” este simbolizat prin axa de rotaţie a Pământului: axa polară. Astfel, un Mare ciclu polar reprezintă ciclul de împlinire al factorului individual în Fiinţa Planetară, pe care o putem numi „Logos-ul Planetar” sau „Dumnezeu”.

Şi aici suntem confruntaţi cu o situaţie foarte interesantă, chiar misterioasă. Atunci când am vorbit despre Marele ciclu polar, am prezentat două alternative de subdivizare a acestui ciclu. Dacă îl împărţim în conformitate cu perioadele vibratorii, numite „nutaţii” avem o diviziune a întregului ciclu în, să spunem, 70 de perioade de câte 370 de ani solari (20 de cicluri de Noduri lunare). Dar dacă urmau ceea ce H. P. Blavatsky pretinde a fi „calculaţia ezoterică” (prezumtiv substanţializată de citatul din Kabbala), avem în schimb o împărţire în 370 de perioade de câte 70 de ani.

Aceasta este foarte interesant legat de problema noastră prezentă; pentru că acolo avem două valori (370 şi 70) care pot fi luate că lungimi arhetipale ale ciclului de personalitate umană. Amândouă sunt adevărate, doar că se referă la lucruri diferite. Şaptezeci de ani (trei de douăzeci şi zece), constituie perioada karmică de manifestare indivi­duală în personalitate (adică ciclul relaţiei noastre individuale cu Individul Planetar). Trei sute şaptezeci de ani constituie perioada de manifestare a personalităţii arhetipale: personalitatea ca organism spiritual, ca o structură permanent perfectibilă, gata să devină o celulă a Fiinţei Planetare.

Problema aceasta nu poate fi în întregime analizată aici, dar noi trebuie să o aducem în discuţie, în măsura în care ne conduce la recunoaşterea acestui ciclu „ezoteric” de 370 de ani, care reprezintă ciclul real de împlinire a personalităţii. Evident, nici o personalitate obişnuită (de la vremea Patriarhilor încoace) nu atinge o asemenea durată de manifestare în corp; dar tocmai acesta este motivul pentru care nici o personalitate obişnuită nu atinge, în acest stadiu de dezvol­tare planetară, împlinirea ca personalitate.

Şi aceasta este exact ceea ce subliniază progresiile astrologice; pentru că prin echivalarea tradiţională „o zi după naştere sau patru minute după naştere echivalează cu un an al procesului de viaţă”, se observă deodată că nici un ciclu de progresii sau direcţii nu este vreodată împlinit.

Cu alte cuvinte, factorul individual din om nu experimentează întregul zodiac, ci numai, să zicem, 70 de grade din el, măsurate pe ciclul rotaţiei axiale a Pământului. La fel, factorul colectiv experimen­tează 70 de grade ale zodiacului - măsurate pe cercul revoluţiei orbitale a Pământului. Şi personalitatea poate „păstra corpul şi sufletul laolaltă” numai pentru 70 de ani - dintr-un ciclu de împlinire totală de trei sute şaptezeci de ani.

Avem, cu alte cuvinte, trei cicluri de împlinire: ziua siderală, anul solar şi ciclul de împlinire a personalităţii de 370 de ani. Acestea pot fi considerate ca fiind analoage (sau „egale”) în termenii împlinirii. 0 unitate dintr-un ciclu corespunde unei unităţi din celelalte două cicluri. Unitatea zilei siderale (rotaţia axială) reprezintă o perioadă de 4 minute în timpul căreia meridianul mişcă spaţiul unui grad zodiacal-Unitatea anului solar (revoluţia orbitală) reprezintă ziua solară pe parcursul căreia Soarele pare a se mişca pe o medie de 59°8' Şi se spune că aceste două unităţi sunt echivalentele unui an de viaţă a personalităţii⁴⁷.

Calculaţia bazată pe formula „o zi echivalează cu un an” se sprijină pe faptul, deseori menţionat, că pentru „axa polară” - care simbolizează „Eu sunt”-ul planetar - un an înseamnă o zi (6 luni de lumină, 6 luni de întuneric, teoretic). Prin urmare, dacă patru minute reprezintă echivalentul unei zile, şi o zi este egală cu un an, rezultă de aici că patru minute corespund, de asemenea, unui an - aşa cum se înţelege din „direcţiile primare”.

Principalele puncte care trebuie înţelese într-o asemenea chestiune complexă sunt: 1) că „direcţiile primare” se referă la ciclul rotaţiei axiale a Pământului şi la factorul individual din om; 2) că „progresiile secundare” se referă la ciclul revoluţiei orbitale şi la factorul colectiv din om; 3) că ambele sunt expresii asociate faptului că naşterea nu înseamnă împlinirea personalităţii şi că, de aceea, naşterea este un proces care continuă, care se desfăşoară pe trei niveluri: individual, colectiv şi organic (personalitate); 4) că fiecare din aceste trei niveluri sau factori ai fiinţei îşi are propriul său ritm de dezvoltare, care îl aso­ciază cu ciclul împlinirii.

Astfel fazele dezvoltării factorului individual pot fi determinate din poziţiile planetare, după naştere, de-a lungul ciclului de rotaţie axială. Fazele dezvoltării factorului colectiv pot fi determinate din poziţiile planetare, după naştere, de-a lungul ciclului de revoluţie orbitală, iar fazele dezvoltării personalităţii, în măsura în care sunt determinabile prin mediul social şi planetar, pot fi calculate din poziţiile corpurilor celeste an după an - adică de-a lungul ciclului său de împlinire de 370 de ani. Asemenea poziţii se numesc „tranzite”.

Aceasta ne oferă apoi trei metode fundamentale de determinare a fazelor procesului de viaţă care continuă, se prelungeşte şi conduce la împlinirea relativă a fiinţei umane, al cărei tipar structural este arătat în harta natală: direcţii primare, progresii secundare, tranzite.

În general vorbind, în aceste trei cazuri este utilizată aceeaşi pro­cedură: poziţiile planetare sunt calculate pentru orice perioadă de timp dorită, şi se obţin astfel noile poziţii (progresate, direcţionate, tranzitate), care sunt comparate cu poziţiile radicale sau de naştere; sau, în unele cazuri, sunt considerate în noile lor relaţii reciproce. Sunt astfel determinate „aspecte” care definesc sau caracterizează procesul de viaţă sau condiţionarea de viaţă generală, într-un an, lună sau zi de viaţă dată. În fiecare caz sunt generaţi noi factori planetari prin folosirea acestei metode care, fie înlocuieşte, fie modifică semnificaţia celor douăzeci şi patru de factori originali care constituie harta natală;

În timp ce în metoda studiată anterior a „analizei temporale a hărţii natale”, singurii factori utilizaţi sunt aceşti douăzeci şi patru de factori primari precum şi factorii secundari produşi de combinaţia factorilor primari.

Din ceea ce s-a spus în acest capitol, s-a dobândit o înţelegere mai mult sau mai puţin clară a valorii şi semnificaţiei relative a metodelor fundamentale utilizate în astrologie, pentru a exprima factorul temporal şi de devenire. Vom reveni totuşi la această chestiune complexă, întrucât vom rezuma discuţia noastră referitoare la utilizarea şi interpretarea hărţii natale şi a progresiilor în relaţie cu marele scop al integrării şi realizării personalităţii. Dar înainte de a atinge acest punct, pare necesar să acordam mai multă atenţie tehnicii progresiilor, direcţiilor şi tranzitelor, astfel încât cititorul să poată deveni familiar cu ele şi cu relativa lor importanţă şi semnificaţie.