Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

X. GRADELE ZODIACULUI ŞI SIMBOLURILE „SABIENE”

Gradul nu reprezintă doar o simplă subdiviziune a semnului zodiacal sau a întregului zodiac. El este, ca element astrologie, autonom şi pe o poziţie (deşi puţin înţeleasă) de semnificaţie capitală. Gradul este cel mai misterios element din astrologie şi reprezintă într-adevăr cheia tuturor interpretărilor astrologice mai profunde, pentru că în grad ajung la un punct de sinteză cele două mişcări ale Pământului - şi, în mod simbolic, cele două mari principii ale întregii vieţi: colectivul şi individualul, universalul şi particularul. În grad suntem martorii operării creativului într-o personalitate individuală sau într-o situaţie particulară. Aici stă revelată „semnificaţia” - pentru oricine ştie cum să citească simbolurile.

Ignorând deocamdată discrepanţa numerică existentă între cele 365 de zile şi cele 360 de grade, vedem că gradul reprezintă spaţiul acoperit de Pământ în revoluţia sa orbitală în timp ce efectuează o rotaţie axială completă. Gradul reprezintă astfel proiecţia spaţială a unităţii-timp, ziua. În grad sunt integrate valoarea-timp şi valoarea-spaţiu şi sunt combinate cele două mişcări ale Pământului. Fiecare rotaţie axială completă distribuie peste tot Pământul o anumită fază a funcţiei vitale asociate semnului zodiacal (sau segmentului orbitei Pământului) în care apare această rotaţie particulară. Deoarece Pământul se mişcă pe orbita sa în timp ce se roteşte în jurul axei sale, poate exista doar un număr limitat de rotaţii axiale în cadrul revoluţiei anuale în jurul Soarelui. Fiecare rotaţie generează astfel, din punct de vedere orbital, un grad. Aceste grade nu sunt simple subdiviziuni ale zodiacului, întrucât existenţa lor nu depinde de nici o diferenţiere intrinsecă cauzată de natura zodiacului însuşi sau de forţa vitală universală. Depinde doar de rotaţia axială a Pământului. Gradul este astfel părtaş la două naturi. El este un element orbital condiţionat de rotaţia axială. El trebuie să simbolizeze astfel acel factor din viaţă care „reconciliază opoziţiile”.

Ce înseamnă aceasta funcţie de reconciliere a opoziţiilor se poate vedea în studiul nostru anterior referitor la psihologia analitică a lui Jung, ca şi din conţinutul capitolului nostru „Individual, colectiv, creativ”. În „zi” vedem cum operează succesiv toate fazele conştiinţei de la starea de veghe la cel mai adânc somn. Toate stadiile sunt prezente, în mod teoretic, de la conştiinţa clară la cea mai adâncă inconştienţă. Dar dacă o „zi” reprezintă un ciclu fundamental de viaţă trebuie să existe ceva care integrează toate aceste stadii, o funcţie a relaţiei dintre conştient şi inconştient.

Această funcţie se manifestă în moduri variate, pe de o parte în vise, pe de alta, în fantezia creativă. În prima predomină inconştientul; în ultima, conştientul. Dar în ambele cazuri găsim la lucru un proces de legătură sau de integrare şi acest proces se manifestă prin proiecţia de imagini, care sunt simboluri. Visele sau marile inspiraţii de geniu sunt la fel ca produsele unui proces de integrare ce leagă conştientul şi inconştientul. Într-un sens, ele sunt condiţionate de forma stării de conştiinţă - deoarece gradul este condiţionat de rotaţia axială a Pământului - dar energia cu care sunt ele înzestrate vine din inconştient; gradul este o parte din zodiac.

Se poate spune că planeta Uranus (şi, în alt mod, Jupiter) simbo­lizează această activitate a inconştientului în relaţie cu conştientul; dar ce reprezintă o planetă este activitate pură. Indiferent dacă individul extrage sau nu din activitate „nestemata semnificaţiei”, planeta însăşi nu o revelează; nici nu indică calitatea particulară a semnificaţiei faptului că individul, în cel mai bun caz, ar putea-o extrage din împli­nirea acestei activităţi; adică natura „nestematei de semnificaţie”.

Ceea ce revelează gradul este „calitatea” arhetipală a orice apare în limitele sale, personalitatea potenţială a oricărei manifestări de viaţă concentrată acolo. Zodiacul considerat ca o serie ciclică, completă a gradelor devine mai mult decât o reprezentare de energii colective - devine matca universală de semnificaţii. El devine Timp, în sensul său cel mai înalt: o serie ciclică de momente creative, care reprezintă „pântecul sufletelor”, din care fiecare emite o „calitate” devenind „monada” fiecărei entităţi şi care atinge existenţa independentă din cadrul acelui moment. Timpul, astfel înţeles, este identic cu marele concept chinezesc de Tao.³⁸ Gradele sunt unităţi de Timp creativ. Ele revelează graniţele marilor „momente” creative pentru fiinţele umane de pe acest Pământ.

Faptul că există 360 de asemenea grade înseamnă, din punct de vedere planetar, că există tot atât de multe tipuri fundamentale individuale ale sinelui pe Pământ; tot atât de multe „semnificaţii” încarnate ca „grupuri de fiinţe umane”. Este un număr planetar. Există Un număr diferit pentru fiecare planetă şi este determinat (arhetipal, mai degrabă decât fenomenal, după cum vom vedea) de relaţia dintre durata revoluţiei planetei şi cea a rotaţiei sale axiale. Această relaţie dintre cele două durate reprezintă semnificaţia mistică şi creativă a Timpului. Am putea spune că este numărul operativ al lui Tao pe Pământ - tot aşa cum, de exemplu, numărul Pi (3,14159) este numărul operativ al vieţii, considerat din punct de vedere universal.

Din cele afirmate devine clar faptul că realitatea gradului, fiind de o asemenea natură transcendentă, poate fi considerată şi studiată numai pe baza unei reprezentări simbolice particulare ataşată acesteia Fiecare grad al zodiacului trebuie să poarte, de aceea, un simbol; şi acest simbol va revela semnificaţia - individualitatea potenţială - sau orice este găsit poziţionat în acest grad; indiferent dacă este o planeta sau o cuspidă, sau orice alt punct abstract.

Cum se pot percepe sau vizualiza, aceste simboluri? Răspunsul nu este uşor de dat. Pentru a percepe simboluri care reprezintă „pântece de semnificaţie” trebuie să existe o facultate de percepere spirituală; mai mult, puterea de a face explicite şi revelatoare imaginile vizua­lizate. Termenul de „clarvedere” nu elucidează prea mult, dar trebuie să-l folosim în acest context. Spaţiul ne interzice să explicăm la ce fel de tip de „clarvedere” ne referim. Este, cu certitudine, mai asemănător cu adevărata intuiţie, decât cu simplele daruri „psihice”. Putem spune că este un tip special de „percepţie holistică” - dar una care are dimen­siune planetară. Trebuie să adăugam şi faptul că revelarea simbolurilor poate ajunge la public numai prin câteva stadii de transmisie. Cei care au de fapt o asemenea „percepţie planetară” pot transmite simboluri discipolilor care, la rândul lor, le înregistrează pentru uzul general.

În seria de manuale astrologice ale lui Alan Leo, găsim broşura intitulată Gradele zodiacului simbolizat, care oferă două seturi de interpretare simbolică a gradelor. Prima, a lui Charubel, este foarte valoroasă. A doua, dintr-o sursă medievală, pare complet inutilă. Marc Edmund Jones a emis un alt set, care este de departe cel mai bun. Simbolurile sunt prezentate ca tablouri foarte moderne; dar se spune că ele derivă din surse egiptene foarte vechi. Noi credem că ele consti­tuie o revelare astrologică importantă; o semnificaţie şi o înţelegere ce se conturează din ce în ce mai mult pe măsură ce trec anii.

În acest ciclu de simboluri „sabiene”, avem ceva similar cu ciclul Yi Jing, aşa cum a fost el interpretat de regele Wen cu aproximativ trei mii de ani în urmă. Clarvăzătorul chinez a folosit tablouri şi scene luate din natură şi din simpla viaţă agricolă de atunci pentru a transmite, prin intermediul imaginilor, semnificaţii altfel de neexprimat. El trebuia să folosească aceste tablouri şi scene pentru că, dacă nu erau familiare şi uşor de experimentat de către oamenii timpului său, aceştia nu ar fi fost capabili să extragă semnificaţia iniţală închisă în ele. Acelaşi lucru este valabil şi astăzi. De aceea simbolurile „sabiene” înregistrate de Marc Jones ne prezintă tablouri şi scene moderne, care ne sunt relativ familiare, sau cel puţin în limita experienţelor noastre indirecte. Este posibil ca formularea acestor 360 de simboluri să nu fie încă perfectă; este posibil ca, în unele cazuri, scenele descrise drept simboluri să nu fie suficient de adânc înrădăcinate în experienţa obişnuită a omenirii, şi să nu fie în mod universal sau vital impunătoare. Dar în principi, credem că o asemenea serie de simboluri ajunge la adevărata rădăcina a semnificaţiei planetare pentru epoca noastră actuală şi că, după ce au fost rafinate ici şi colo, şi după ce a fost făcut clar ritmul său structural prin studii de interpretare la diferite niveluri, seria va avea o semnificaţie comparabilă cu aceea a celor şaizeci şi patru de simboluri ale seriei Yi Jing. În orice caz, valoarea sa practică în aplicarea astrologiei este, pentru noi, în mod absolut, dincolo de orice îndoială. A fost dovedită în sute de cazuri; de fapt, ori de câte ori a fost testată în mod practic, atât în hărţile natale cât şi în cele orare importante.

Am putea adăuga, pentru înţelegerea deplină a problemei, că există motive foarte plauzibile ca fiecărui grad să i se poată ataşa câteva simboluri valabile înregistrate mai mult sau mai puţin în acelaşi fel de către persoane având „calităţi” spirituale diferite. Trebuie să înţelegem totuşi că în domeniul semnificaţiei pure valorile sunt foarte diferite de acelea întâlnite în analizele intelectuale sau ştiinţifice. În primul rând, elementul individual este suprem; în al doilea rând, este legat de factorul de timp. Un simbol poate fi valabil acum, dar se poate dovedi fără valoare peste câteva secole. Problema nu este una de adevăr sau de corectitudine, ci una de valoare. Şi valorile se schimbă ciclic. Un set de valori poate fi „adevărat” sau mai degrabă vital semnificant acum; de asemenea poate să fi fost la fel de semnificativ în urmă cu cinci mii de ani. Totuşi, ar fi putut să aibă o valabilitate mică sau nici una acum o mie de ani.

Din aceleaşi motive, culturile şi exprimările artistice se schimbă periodic. În cadrul ciclurilor există cicluri de semnificaţie. Fiecare rasă, fiecare ciclu este imaginea simbolică a unei vaste semnificaţii planetare sau cosmice. Oamenii care se străduiesc să dobândească adevăratele valori spirituale, îşi rafinează conştiinţa interioară până la punctul în care pot deveni recipiente, „graal”-uri în care curge - şi numai acolo poate curge - „vinul semnificaţiei”. Ei sunt „văzătorii”, geniile creative ale rasei - avatarii Timpului, germenii de semnificaţie pentru grupul monadic de care aparţin prin drept spiritual.

Aceste grupuri monadice pot fi descoperite prin intermediul analizei astrologice. Ele sunt, într-un sens, ascunse în spatele zodia­cului. Dar nu în spatele zodiacului de semne înţeles în mod obişnuit ci mai degrabă în spatele mai misteriosului ciclu de 360 de grade. Numărul cheie într-un astfel de ciclu nu este 12, ci 6. Ciclul este unul de conştiinţă, conştiinţa fiind vehiculul semnificaţiei. Astfel, prima sa diviziune este una corespunzând conceptului de orizont, şi, de asemenea, împărţirii teoretice între zi şi noapte, care se referă la împărţirea între conştient şi inconştient, exterior şi interior, bărbat şi femeie, senzaţie-gândire şi intuiţie-sentiment. Conceptul de meridian, Pe de altă parte, se referă la elementul de „putere”. Harta natală a individului foloseşte ambele axe pentru că naşterea înseamnă cruci­ficare în spaţiu, iar numărul 4 reprezintă numărul formării. Zodiacul obişnuit, care simbolizează „puterea formatoare” universală, a trebuit, de aceea, să fie împărţit în 4 secţiuni, care prin secţionare în trei a dat împărţirea în doisprezece - sau prin secţionare în doi, cea în opt.

Comunicaţia este bazată pe tipul de activitate spirituală care în mod constant „reconciliază opoziţiile”. Este, într-un sens absolut, sursa acestei activităţi; într-un sens relativ şi concret este rezultatul acesteia Nota sa dominantă este astfel 2 înmulţit cu 3, numărul 3 referindu-se la principiul manifestării fundamentale sau individuaţie. Cu alte cuvinte găsim, în termeni de semnificaţie, ciclul împărţit în 6 faze Fiecare fază reprezintă realitatea spirituală a ceea ce teozoful numeşte „Raza”. Fiecare Rază, întrucât se manifestă în mod concret, trebuie să se subdividă ea însăşi în 4 părţi: crucificarea Razei. Avem astfel cei 24 de patriarhi ai Bibliei stând în jurul tronului lui Dumnezeu.

În timpurile antice, când manifestarea era mai mult potenţiala şi energică decât concretă şi efectiv întrupată, fiecare Rază era mai degrabă împărţită în trei, dând numărul 18 - cele 18 capitole din Bhagavad Gita - Krishna era al 19-lea, exact ca în prima fază a mişcării bahaice, unde Bab-ul (Vestitorul Avatarului) şi cei mai apropiaţi tova­răşi ai săi formau 19 - „Literele Existenţei” - pentru că ei constituiau grupul înainte de manifestarea concretă a „Gloriei lui Dumnezeu” - Baha'u'llah.

Cei 24 de patriarhi reprezentau cele 24 de ore ale zilei, pentru că ziua reprezenta unitatea de timp şi realitatea gradului, care, în schimb, este unitatea semnificaţiei. Fiecare „oră” înseamnă, de aceea, 15 grade în zodiacul complet de semnificaţie', întocmai cum fiecare Rază înseamnă o perioadă de două luni - sau două semne succesive ale zodiacului (care se referă, în mod tradiţional, la perechea masculin-feminin; de exemplu, perechea Berbec-Taur).

În interpretarea ciclului de simboluri „sabiene”, Marc Jones se referă la aceste „ore” ca la , durate” şi le împarte pe fiecare în secţiuni de câte cinci grade: „în fiecare oră primele cinci grade exprimă factorul domeniului obişnuinţei din om; următoarele cinci grade, domeniul emoţional; ultimele cinci grade, domeniul mental - ordinea tuturor împărţirilor întreite în.... evoluţia de la materie în sus, către spirit” {Astrologia simbolică - Lecţia a II-a).

În acest punct pare totuşi necesar să răspundem la două întrebări. Prima: dacă într-un an sunt 365 de zile, de ce atunci există numai 360 de grade? A doua întrebare: Oare nu există mai degrabă şapte Raze decât şase?

La aceste întrebări se poate răspunde simultan, cele două răspunsuri derivând din acelaşi principiu. Putem afirma pe scurt acest principiu, spunând că în Natură există întotdeauna o valoare de nedeterminare, unde două polarităţi fundamentale trebuie să fie interpretate una pe baza celeilalte. Poziţia axială a Pământului este un factor-temporal, subiectiv-cosmic şi individual. Revoluţia orbitală este un factor-spaţial, obiectiv şi universal. Primul nu poate servi ca o unitate de măsură exactă pentru a-l determina pe ultimul. Nu putem măsura un set de valori printr-o unitate aparţinând altui domeniu de valoare. Colectivitatea nu reprezintă o sumă exactă de indivizi. Într-un grup pot fi 360 de indivizi, însă valoarea grupului nu reprezintă suma exactă a valorii fiecărui individ. În orice colectivitate există un adaos de creştere, un plus; o cantitate misterioasă care, într-un sens, nu este o cantitate - în orice caz, niciodată nu e un număr raţional.

Procesul poate fi inversat şi se poate afirma că individul nu repre­zintă o fracţie exactă a valorii de grup. Viaţa nu este aşa de matematică pe cât am putea crede; şi fizica modernă a descoperit aceasta în timpul investigării comportamentului electronilor. Rezultatul a fost principiul de nedeterminare al lui Heisenberg : nu poţi şti exact şi în acelaşi timp poziţia şi viteza unui electron. La fel, nici două mişcări planetare de ordine diferite nu pot fi asociate în mod cantitativ prin numere raţionale.

Probabil că simbolul cel mai universal al acestei legi a relaţiei cosmice trebuie găsit în valoarea lui Pi, care măsoară relaţia dintre circumferinţă şi diametru, 3,14159. Ar părea logic ca circumferinţa să conţină 3 diametre sau 6 raze. Dar ea conţine mai mult de 6 raze, întocmai cum anul conţine mai mult decât 6 x 60 de zile.

„Mai mult”-ul reprezintă coeficientul de nedeterminare din toate procesele de integrare. El reprezintă libertatea sufletului, a Şaptea zi a Creaţiei, Atman-ul filozofiei hinduse, Imprevizibilul. Ocultiştii vorbesc de şapte Raze. Dar a şaptea nu este cu adevărat o Rază; este o punte între cele două aspecte înşesite ale fiinţei. Din punct de vedere muzical, reprezintă „nota conducătoare” a scării majore. Este valoarea iraţională prin care lungimea circumferinţei este mai mare decât suma unghiurilor a şase raze; adică , 14159... Ea reprezintă libertatea tuturor razelor; cea prin care ele pot fi mai mult decât ceea ce sunt. La fel, dacă se împarte 365 ¼ la 360, se obţine o valoare zecimală care reprezintă, în mod simbolic, cea prin care, în fiecare an, individul poate creşte la o stare mai înaltă de individualitate. Aceasta valoare, destul de curios, dă din nou numărul 14 - fiind ,014+.³⁹

În alt sens, zilele în plus înseamnă şi faptul că orbita Pământului nu este perfectă şi nici viteza Pământului constantă. Aceasta se poate referi la înclinarea axei polare peste planul eclipticii. Oricum ar fi, 360 trebuie luat ca număr arhetipal, care, pe Pământ, măsoară relaţia dintre individual şi colectiv, adică numărul creativ al Pământului ca arhetip de semnificaţie. Domeniul de semnificaţie este domeniul arhetipal; şi nici o manifestare concretă nu este vreodată o replică

Perfectă a arhetipului său. La fel, nici un ciclu astronomic nu poate fi calculat în numere întregi; şi, putem adăuga, nici o viaţă efectivă nu este vreodată adevărată în mod absolut şi rigid faţă de tiparul oferit de harta natală; nici o grupare de pronosticuri nu poate fi vreodată absolut exactă. Undeva, la un moment dat, va apărea întotdeauna o discrepanţă. Altfel universul ar fi atins deja un punct de perfecţiune statică.

Faptul că viaţa este, reprezintă cea mai sigură indicaţie că spiritul şi materia, semnificaţia şi forma nu pot fi niciodată adaptate perfect, iar accentele lor opuse nu se reconciliază niciodată. De aceea întotdeauna trebuie să fie distrugere şi regenerare. În afara „nede­terminării” se iveşte libertatea creativă a lui Shiva - simbolul tuturor tranziţiilor, zeul „Primei Raze”. Toată creaţia, care este absolut semni­ficativă, este imprevizibilă, pentru că răsare dintr-o imperfecţiune relativă, în afara nevoii perpetue de a găsi o nouă formă de integrare a neintegrabilului.

Există un mare adevăr simbolic în tradiţia potrivit căreia în anii bisecţi, la 29 februarie, femeile pot fi cerute în căsătorie de către bărbaţi. Această zi în plus simbolizează partea nerealizată a oricărui ciclu; şi în această parte, chemarea substanţei necăsătorite către spirit se înalţă la spirit. Şi trebuie auzită. Şi răspunsul este Avatarul, fiinţa-Christos, al Şaptelea Care este Primul.

Oferim acum seriile „sabiene” de grade-simboluri într-o versiunea condensată. Vom adăuga doar aceste câteva remarci, extrase din cursul lui Marc Jones:

„Astrologia simbolică este o artă vie şi trebuie studiată ca atare. Simbolurile asociate gradelor zodiacale trebuie rareori luate în mod literal. Ele reprezintă mai degrabă catalizatori spre o înţelegere mai înaltă a astrologului, dezvoltare care îl va face capabil să adauge conţinut şi semnificaţie fiecărui factor de viaţă”.

Marc Jones dă o interpretare pozitivă şi una negativă fiecărui simbol. În prezenta versiune, este dată îndeosebi semnificaţia pozitivă, deşi ocazional sunt menţionate ambele semnificaţii. Acest dualism de semnificaţii este expresia faptului că întreaga fiinţă se poate orienta către spirit sau către materie, şi toată condiţionarea este susceptibilă a avea două tipuri fundamentale de interpretare - care, în schimb, pot fi asociate unuia sau câtorva (cel puţin trei) niveluri de conştiinţă. Aşadar, aplicarea simbolurilor la cazuri individuale solicită o tehnică bazată pe o înţelegere mai înaltă. Orice fracţie a unui grad trebuie să fie considerată ca un grad întreg. 15°0' Berbec trebuie să se citească ca 15° Berbec; dar 15°1' Berbec, ca şi 15°59' Berbec, reprezintă 16° Berbec. Simbolurile sunt expresia unei perioade de activitate, a unui ciclu a cărui semnificaţie este eliberată dintr-o dată în momentul de început.