Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

IX. LEGĂTURILE PLANETARE

Studiul „Lunilor” mai înalte şi a „funcţiile de legătură* pe care acestea le simbolizează ne-a pregătit pentru consideraţiile ulterioare, formulate de-a lungul aceleiaşi linii de gândire. In acest capitol vom re-interpreta elementele astrologice tradiţionale cunoscute sub numele de „noduri” şi „părţi”. Primele au fost folosite de secole în India, în special în asociere cu Luna. Ultimele par să fi reprezentat trăsătura caracteristică a astro­logiei arabe. Amândoi aceşti factori servesc la stabilirea punctelor de legătură între planete şi Pământ. Ei se referă la lucrarea personalităţii ca un întreg unificat şi ca o unitate in infinit de complexele legături ale relaţiei sociale.

Nodurile planetare

Nodurile unei planete reprezintă două puncte opuse, acolo unde planul orbitei planetei intersectează ecliptica. Întrucât ecliptica nu este doar calea aparentă descrisă de Soare pe sfera celestă (adică printre constelaţii), ci şi „un plan prin centrul Soarelui prin care străbate orbita medie a Pământului”, rezultă că nodurile planetare reprezintă punctele în care linia de intersecţie a planului unei orbite planetare şi planul orbitei Pământului întâlnesc sfera celestă (adică, „cupola cerurilor”). Soarele este, în mod natural, în punctul de mijloc al acestei linii de intersecţie.

Ceea ce este implicat în ideea de noduri, reprezintă deci un tip de relaţie existentă între planurile orbitelor planetare şi planul orbitei Pământului. Mărimile diferitelor unghiuri de înclinaţii ale orbitelor planetare faţă de ecliptică pot fi luate ca reprezentări ale acestor relaţii orbitale; dar acestea ne-ar da, ca simboluri, numai valori numerice - care s-ar potrivi într-un sistem de simbolism astro-numeric, dar nici­decum în astrologie, pentru că toate măsurătorile relaţiei astrologice trebuie întotdeauna să se refere la factorul poziţie zodiacală. Linia nodurilor planetare se termină în două puncte pe sfera celestă care are longitudine zodiacală; astfel, aceste puncte sunt luate ca simboluri ale relaţiei dintre orbitele planetei şi Pământ.

Motivul pentru care orbitele planetelor sunt considerate importante este că, atunci când vorbim despre orbită avem de-a face cu valori ale mişcării. Şi, după cum am văzut deja, toţi adevăraţii factori astrologiei pot fi deseori separaţi în factori ai mişcării. Astrologia este o algebră care utilizează mişcările ciclice ca simboluri ale sale (cf. cap. „O cheie pentru simbolismul astrologie”). Astfel, planurile mişcărilor orbitale pot fi într-adevăr considerate ca semnificative, semnificaţia fiindu-ne revelată de poziţia zodiacală a liniei lor de intersecţie.

Orbita unei planete reprezintă ciclul total de activitate dinamică a acestei planete în relaţie cu Soarele. Soarele stă acolo ca integrator al întregului sistem pe care el îl ţine laolaltă şi îi dă semnificaţia totală ultimă. Planeta în sine simbolizează un mod particular de activitate vitală şi, într-o anumită măsură, independent. Dar orbita sa este o reprezentare a acestei activităţi caracteristice, nu ca un lucru în sine, ci mai degrabă în relaţie cu Soarele. De aceea, orbita semnifică aspectul integrator al activităţii planetare, adică această activitate operând clar în interiorul întregului organic şi pentru realizarea ţelului central de integrare a personalităţii.

Relaţia orbitei planetei cu orbita Pământului este partea pe care activitatea vitală reprezentată de o planetă o ocupă, în orice moment, în schema de dezvoltare a omenirii născute pe Pământ. Dacă Uranus simbolizează forţa regeneratoare care tinde să aducă umanităţii ca întreg imagini universale ce vor înlătura formula saturniană stereotipă de egoism separator, atunci nodurile lui Uranus ne vor spune maniera în care această forţă regeneratoare operează în prezent. Indicaţia ofe­rită va fi generală şi va acoperi o mare perioadă de ani, sau de secole, căci nodurile planetare se mişcă foarte încet de-a lungul zodiacului, după câte s-ar părea cu mişcare directă şi retrogradă, alternativ. În prezent, linia de noduri a lui Uranus se întinde de la 13,40 Gemeni, până la 13,40 Săgetător; şi, ceea ce este de accentuat, forţa regenera­toare a lui Uranus operează, şi a operat de secole, prin mintea omului.

O analiză mai aprofundată a semnificaţiei nodurilor va atribui semnificaţii opuse şi complementare celor două terminale de linii ale nodurilor, Nodul Nord şi Nodul Sud. Acest dualism nodal este logic, pentru că fiecare tip de activitate vitală, în relaţie cu centrul de integrare al sistemului organic, poate lua o valoare pozitivă sau una negativă. Integrarea şi dezintegrarea merg întotdeauna mână în mână. Fiecare element al vieţii poate opera ca un factor distructiv sau ca unul constructiv, astfel fiind legea universală a vieţii.

Nodul Nord este polul pozitiv de integrare, Nodul Sud fiind polul negativ, unde are loc un fel de dezintegrare (totuşi poate să nu fie „rău”). Primul este un punct de ingerare şi asimilare; ultimul, un punct de eliberare şi evacuare. Vom studia această polarizare de activităţi vitale mai în detaliu, atunci când vom considera nodurile lunare. Între timp, aceste scurte remarci vor fi suficiente pentru a indica opoziţia generală de semnificaţii manifestate în cele două noduri.

Dacă ne referim din nou la prezenta poziţie a nodurilor lui Uranus, vom vedea că Polul Sud, fiind în al patrusprezecelea grad în Gemeni, arată că regenerarea pozitivă ajunge în prezent la omenire prin utilizarea intelectului concret şi prin stabilirea de legături spaţiale care reprezintă două din caracteristicile fundamentale ale Gemenilor; există, de asemenea, o accentuare uraniană integratoare asupra dezvoltării sistemului nervos, a comunicaţiilor poştale etc.

Pe de altă parte, calităţile Săgetătorului privitoare la idealismul religios, supunerea faţă de autoritate etc. - chiar la nivel de abstracţiune metafizică - sunt văzute ca negative din punctul de vedere al acţiunii planetare a lui Uranus. Ele constituie „linia de ultimă rezistenţă”; ele rezultă mai ales din deprinderile trecute de integrare şi astfel constituie „mecanisme de evadare” psihologică. Cu toate acestea, eliberările uraniene puternic creative pot însoţi liniile Săgetătorului prin indivizi ce acţionează ca „ultim cuvânt” într-un domeniu de realizare care, fiind cu grijă dezvoltat de milenii, poate să nu ofere nimic vital constrângător, şi, totuşi, să fie capabil să producă perfecţiune absolut formală.

Simbolul pentru actuala poziţie de grad a Nodului Nord al lui Uranus este: „Doi oameni, total separaţi, comunică telepatic”. Aceasta este foarte semnificativ, dacă e să dăm crezare afirmaţiei deseori repetată în cărţile lui Alice Bailey: „dezvoltarea facultăţii telepatice este cea mai importantă sarcină cu care se confruntă acum pionierii spirituali ai rasei”. Pe de altă parte, Nodul Sud al lui Uranus se află pe un grad simbolizat prin: „Sfinxul şi piramidele sunt vestigii glorioase ale trecutului” - lucru care evidenţiază faptul că acum tot trecutul glorios al omenirii este sintetizat, înregistrat, adus la culminaţie, prin numeroase tipuri de activităţi umane - de la arheologie la metafizica ocultă. Totuşi, aceasta sugerează şi că dependenţa de aceste glorii trecute, naţionale sau religioase, reprezintă foarte adesea rezultatul retragerii de la sarcina viitorului, fiind, evident, o formă de evadare bazată pe frică.

Următorul tabel oferă poziţiile zodiacale ale nodurilor planetelor, pentru anul 1935. Variaţia anuală este, în fiecare caz, mai mică de un minut.

	Nodurile Nord	Nodurile Sud
Mercur	Taur 17°33'	Scorpion 17°33
Marte	Taur 19°03'	Scorpion 19°03'
Uranus	Gemeni 13°40'	Săgetător 13°40'
Venus	Gemeni 16°05'	Săgetător 16°05'
Jupiter	Rac 9°47'	Capricorn 9°47'
Pluto	Rac 19°25'	Capricorn 19°25'
Saturn	Rac 23°05'	Capricorn 23°05'
Neptun	Leu ll°03'	Vărsător ll°03'

Modul în care în prezent sunt distribuite nodurile în zodiac este foarte interesant, pentru că ele acoperă o zonă mai mică de 90°, nord sau sud - de fapt 84°, care ne aminteşte de ciclul lui Uranus şi de cel al «construcţiei Templului”. Este interesant, în special, că solstiţiul de vară se află în prezent aproape exact în centrul configuraţiei. Acest solstiţiu reprezintă perioada celei mai intense manifestări solare (în filozofia chineză, dominaţia principiului Yang), în timp ce solstiţiul de iarnă reprezintă punctul de cea mai joasă vitalitate solară (dominaţia principiului Yin)- Poziţiile nodurilor planetare combinate sunt astfel corespondente cu puncte ale dinamismului solar, exact analogic. Acesta ar avea tendinţa să arate că puterea integratoare a sistemului solar ca întreg asupra Pământului este acum la apogeul său (sau aproape de el), pentru că maximum de activitate integratoare a plane­telor este, ca să spunem aşa, sincronă cu maximum de activitate a Soarelui, integratorul. Un studiu al simbolurilor gradelor pe care se găsesc nodurile planetare, după cum a fost subliniat în precedentul nostru exemplu (Uranus), va fi de mare interes pentru cercetătorul tendinţelor planetare contemporane.

La cele de mai sus trebuie să adăugăm faptul că planetele, în cursul lor lunar sau zilnic, ating gradele zodiacului pe care sunt poziţionate nodurile lor; se remarcă astfel o accentuare clară a caracteristicilor pozitive sau negative. Când planetele trec prin Nodul lor Nord, ele operează pozitiv, activ; în timp ce la punctul lor de Nod Sud ele sunt receptive şi pasive - adică funcţia sau calitatea pe care ele o semnifică operează. Într-o manieră pasivă (totuşi puternică). Într-o hartă individuală, o planetă situată peste Nodul ei Nord este foarte dominatoare din punct de vedere psihologic; efectul ei agită conştiinţa, în sensul că toată energia vitală integratoare primită de nativ are tendinţa de a se asocia calităţii particulare exprimate de planetă. Pe de altă parte, o planetă situată peste Nodul său Sud se poate referi la un tip definit de evadare psihologică. Nativul poate fi tentat să eludeze problema reprezentată de planetă sau, altfel, să fie pasiv şi să „lase lucrurile să se întâmple” în sfera de activitate pe care o indică planeta.

Un rezultat foarte clar trebuie de asemenea observat (cu mai multă claritate, probabil, într-un tip de personalitate mai dezvoltată), atunci când planetele importante dintr-o hartă sunt poziţionate pe grade ce reprezintă punctele nodale ale altor planete. Caracteristicile ultimelor vorbesc în şoaptă, ca să spunem aşa, despre activităţile primelor. Regele George al V-lea al Angliei, de exemplu, îşi avea Soarele peste Nodul Nord al lui Uranus. Fără îndoială, domnia sa a fost plină de întâmplări uraniene. Harta lui Franklin D. Roosevelt este de asemenea caracteristică în acest sens. Jupiter-ul său este pe Nodul Nord al lui Mercur şi Nodul Nord al lui Uranus corespunde cu Mijlocul-Cerului. Mai mult, Soarele său se află pe Nodul Sud al lui Neptun. Dacă Neptun reprezintă puterea colectivităţilor, Nodul Sud al lui Neptun ar simboliza acea putere dezintegrată şi lăsată să urmeze linia de ultimă rezistenţă. Soarele lui Roosevelt ar străluci atunci în mijlocul unei asemenea situaţii şi ar adăuga putere elementului neptunian. Propriul său Neptun, plasat între Saturn şi Jupiter (mai aproape de ultimul), este în mod simbolic între întuneric şi „individualismul saturnian brut”, pe de o parte, şi Jupiter şi puterea de expansiune şi de circulare a energiei, pe de altă parte.

Un efect încă şi mai puternic poate fi aşteptat acolo unde linia nodurilor unei planete coincide cu orizontul sau meridianul dintr-o hartă natală; sau chiar cu linia cuspidelor a două case opuse. În aceste cazuri calitatea planetei este puternică, totuşi subtilă, influenţând toate chestiunile asociate celor două case opuse (şi complementare).