Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

„Ascendenţii” planetelor

Acest subiect deseori de confuz, care ne introduce în mai generalul concept de „Părţi”, poate fi uşor înţeles dacă vom reafirma, într-o manieră uşor diferită, ideile deseori repetate în această carte. Ştim că Soarele reprezintă puterea de individuare, de integrare, vitalizatoare, care îl face pe om întreg pe toate planurile fiinţei. Cât despre crucea spaţială formată de linia orizontului şi de linia Zenit-Nadir la naştere, am văzut că ea a constituit un cadru simbolic pentru toate operaţiile fiinţei noastre individuale, în şi prin care natura umană operează într-un mod particular ce ne defineşte ca fiinţă individuală. Cu alte cuvinte, această cruce reprezintă exteriorizarea - într-un tipar struc­tural, funcţional - a acelei „calităţi” spirituale care reprezintă esenţa supremă a personalităţii individuale a omului. Ea defineşte modul particular în care operează, forţa vitală a Soarelui.

Aceasta este uşor de înţeles odată ce realizăm că poziţia zodiacală a Soarelui, în momentul primei respiraţii, reprezintă punctul exact al orbitei Pământului din jurul Soarelui unde s-a născut nativul, în timp ce Crucea hărţii natale determină momentul exact al zilei în care a apărut naşterea; de aici, stadiul precis al rotaţiei zilnice a Pământului în jurul axei sale.

Soarele într-un horoscop reprezintă emanaţia dinamică a calităţii fundamentale a sinelui individual al omului, pentru că aceasta este mişcarea Pământului în jurul Soarelui, implicând deplasarea efectivă în spaţiul care, în mod simbolic, generează asemenea „calităţi esenţiale”. Fiecare din aceste „calităţi” reprezintă un aspect particular de viaţă, o relaţie particulară între natura umană şi sursa întregii vieţi din sistemul solar. Orbita Pământului (zodiacul) este suma tuturor asemenea relaţii posibile, adică a tuturor tipurilor (sau Raze) de individualităţi umane.

Dar în timp ce Pământul se mişcă cu aproximativ un grad pe orbita sa, el se roteşte în jurul axei sale, prezentând succesiv toate părţile globului său luminii Soarelui - cu alte cuvinte, vitalizându-şi toate părţile prin aducerea lor spre a fi fecundate de semnificaţia acelei relaţii particulare Soare-Pământ. Se va vedea astfel că orice punct de pe glob (numai dacă nu este prea aproape de poli) primeşte acest impact fecundator de la Soare,de aproximativ 365 de ori într-un an. Aceasta constituie (cu o uşoară discrepanţă, al cărei înţeles va fi discutat mai târziu) realitatea spirituală a gradului ca o subdiviziune a zodiacului.

De aceea susţinem că există doar 365 (sau 360) de tipuri funda­mentale de personalitate individuală pe Pământ, fiecare fiind rezultatul unei relaţii particulare şi complete între Pământ şi Soare, simbolizate de gradul zodiacal al Soarelui natal. Aceasta relaţie deplină nu este instantanee, deoarece solicită, pentru a fi totală, o rotaţie completă a pământului în jurul axei sale. Aceasta relaţie aduce în mod succesiv toate părţile Pământului în contact direct cu emanaţia Soarelui (la amiază). Crucea axială într-o hartă natală defineşte o fază particulară a acestei mişcări care distribuie puterea Soarelui prin întreaga fiinţă (psihic şi corp) a nativului. Cu alte cuvinte, ne arată ora şi minutul zilei în care a apărut naşterea. Mai mult, determină structura acestei fiinţe întregi, pentru că ceea ce constituie fiinţa individuală particulară este modul particular în care aceasta forţă vitală solară e distribuită prin întregul său organism. Acest „mod particular” se manifestă ca structură a organismului.

Cele două axe ale hărţii - şi în special ascendentul, care simbo­lizează într-un mod mai precis „unicitatea” individului - determină astfel structura fundamentală a corpului şi, de asemenea, a psihicului. Mai mult, relaţia Soare-Ascendent reprezintă relaţia forţei vitale care individualizează omul cu tipul structural de activitate ce caracterizează personalitatea individuală.

Această relaţie poate fi estimată nu numai prin poziţia Soarelui în case, ci, de asemenea, mult mai precis, prin distanţa măsurată în longitudine zodiacală dintre ascendent şi Soare. Când această distant corespunde în special valorilor semnificative (de exemplu o jumătate, o treime, o pătrime, o cincime, o şesime, o optime a întregului de 360 de grade al circumferinţei), astrologia spune că sunt formate anumite „aspecte” între cei doi factori consideraţi - o problemă pe care o vom studia în alt capitol.

Putem extinde acest principiu al relaţiei Ascendent-Soare la alte planete, pentru că planetele simbolizează moduri diferenţiate de activitate a vieţii. Puterea planetară este distribuită de rotaţia axială a Pământului pe întreaga suprafaţă, exact după cum este şi forţa solară vitală. Poziţia caselor planetelor face referire la maniera în care este efectuată această distribuţie. Dar dacă vrem să ştim mai precis şi mai semnificativ caracterul unic al acestei distribuţii, ca factor al persona­lităţii individuale a nativului, va trebui să determinăm punctele care au faţă de planeta considerată aceeaşi relaţie pe care ascendentul o are faţă de Soare. Cu alte cuvinte va trebui să determinăm, prin deducţie analogică sau printr-un fel de simbolizare „de gradul II”, „ascendenţii Planetelor”.

La ce ne conduce aceasta procedură, atunci când este generalizată, vom vedea imediat, dar deocamdată o vom lua de bună şi vom analiza modul cum operează ea în cel mai important caz: acela al Lunii. Scopul nostru va fi să definim maniera în care puterea Lunii este distribuită prin organism. Pentru a face acest lucru, vom ridica o „Cruce” simbolică, care va fi în relaţie cu locul zodiacal al Lunii aşa cum crucea formată de orizont şi meridian este în relaţie cu Soarele. Vom calcula în special punctul zodiacal care stă în relaţie cu Luna, aşa cum ascendentul stă cu Soarele. Ne putem referi la un asemenea punct abstract ca la „ascendentul Lunii”.

Acest punct a fost folosit în astrologie, pentru o lungă perioadă de timp, sub numele de Pers Fortuna: Partea de Noroc. El este găsit adunând longitudinile ascendentului şi Lunii şi scăzând din această sumă longitudinea Soarelui.

Dacă ascendentul reprezintă activitatea caracteristică a sinelui individual, Partea de Noroc va simboliza activitatea caracteristică a personalităţii egocentrice obişnuite, condiţionată în mare măsură de reacţiile-sentiment şi de stările „lunare”. În sistemul sibian, „Partea de Noroc indică în orice hartă că direcţia de viaţă în care sau prin care nativul, fie se exprimă în modul cel mai avantajos, fie este forţat de viaţă ca întreg să se exprime”³⁶. Termenului „nativ” i-am adăuga doar, „ca un ego conştient”. Partea de Noroc reprezintă activitatea conge­nitală a omului ca ego conştient, care nu ţine cont de toate intuiţiile sale mai adânci şi de cauzele inconştiente sau supra-conştiente. Ea lucrează cu reacţia sa strict personală faţă de viaţă, cu reacţiile spontane ale personalităţii conştiente pe care el a construit-o, sau pe care viaţa l-a forţat să o construiască.

În astrologia medievală, Partea de Noroc reprezenta „bunăstarea” nativului. Conform lui E. Parker, într-o asemenea direcţie de viaţă îşi va găsi nativul fericirea; aceasta în special în termeni de poziţie a casei. Cele trei interpretări sunt foarte clar asociate, căci omul este fericit să funcţioneze potrivit reacţiilor sale personale spontane, iar atât fericirea cât şi spontaneitatea reacţiilor personale sunt de obicei mult implicate în chestiunile băneşti, sau cel puţin în co-operare socială şi credit (al căror simbol sunt banii).

Valoarea Părţii de Noroc va deveni foarte clară pentru oricine a observat indivizii care o au în conjuncţie cu Jupiter sau cu Saturn. Avem aici două tipuri fundamentale de reacţii conştiente faţă de viaţă: optimism şi pesimism - modificate, după cum pot fi, de alţi factori. Avem aici, de asemenea, pe de o parte, o tendinţă de a obţine credit şi co-operare socială pentru orice speculaţie personală şi, pe de alta parte, o tendinţă a nativului de a fi constant întors spre sine însuşi, ca un străin într-o ţară ciudată, ale cărui reacţii naturale conştiente faţă de viaţă sunt probabil nefamiliare şi tulbură colectivitatea în care el trăieşte.

Aceeaşi procedură, descrisă în legătură cu Luna, poate fi conti­nuată cu referire la alte planete. „Ascendenţii” tuturor planetelor sunt semnificativi şi merită a fi studiaţi într-un tip rafinat de analiză astrologică. Unul dintre cei mai valoroşi, practic vorbind, este „ascendentul” lui Uranus, căruia i-am dat numele de „Parte de Imagine”. El arată cum puterea de proiecţie a imaginii inconştientului operează în fiinţa şi în destinul individual. El simbolizează geniul creativ al individului, contactul său cu cele mai profunde surse ale fiinţei şi reacţiile sale la un asemenea contact.

„Ascendentul” Lunii revelează reacţii conştiente faţă de situaţii exterioare condiţionate de ereditate şi de mediu. „Ascendentul” lui Uranus caracterizează inconştientul, reacţiile creative la situaţii ce afectează întregul domeniu al conştiinţei.

Teoria generală a „părţilor” astrologice

„Ascendenţii” planetelor se determină prin calcularea „arcelor” (sau diferenţelor de longitudine) dintre Soare şi planete şi prin adunarea valorii acestor arce la longitudinea ascendentului efectiv. Această procedură poate fi urmată în cazul oricăror două planete - sau chiar a oricăror două puncte astrologice determinate anterior. Ca rezultat al unei asemenea proceduri, putem localiza pe zodiac un număr aproape infinit de puncte simbolice. Acestea sunt „Părţile”, aşa de mult folosite de către astrologii arabi.

Procedura implică doi factori: primul, factorul de distanţă între două planete, măsurat pe baza longitudinii zodiacale. Se consideră că o asemenea distanţă stabileşte o relaţie semnificativă între două planete, sau între orice alte două puncte justificate de referinţă. Acesta este factorul pe care sunt întemeiate toate „aspectele” astrologice. Totuşi, „aspectele” sunt construite doar de câteva valori semnificative de dis­tanţă, determinate prin împărţirea întregii circumferinţe prin utilizarea de simpli numitori (cel mai mult 2, 3, 4, 5, 6, 8, 10, 12) - cum ar fi 180°, 120°, 90°, 72°, 60° etc. Totuşi, teoretic, orice distanţă este semnificativă şi acest factor-distanţă este făcut încă şi mai semnificativ dacă este legat de ascendent.³⁷

Tocmai aceasta este ceea ce constituie realitatea Părţilor. O Parte reprezintă distanţa dintre două planete, care este asociată din punct de vedere al semnificaţiei sale cu ascendentul. Ascendentul este punctul conştiinţei individuale. De aceea o Parte dă semnificaţie relaţiei dintre două moduri particulare de activitate a vieţii (planete) în termenii Percepţiei intuitive a vieţii şi destinului individului.

Astfel, Partea de Noroc arată cum relaţia dintre energiile solare şi cele lunare operează în determinarea atitudinii individului faţă de el însuşi şi faţă de destinul său. Partea de Imagine indică maniera în care factorii de integrare (Soarele) şi de transformare-regenerare (Uranus) ai fiinţei sale cooperează la sporirea individualităţii creative, la unicitatea nativului.

Puneţi orice altă planetă în locul Soarelui şi va funcţiona acelaşi principiu. Semnificaţii speciale sunt eliberate atunci când cele două planete considerate formează o pereche pozitivă-negativă: Saturn-Lună, Jupiter-Mercur, Marte-Venus. Altele, acolo unde activităţile vieţii sunt antagoniste, cel mai semnificativ fiind cazul lui Jupiter şi Saturn. Nu numai planetele pot fi împerecheate, ci şi astfel de puncte astrologice cum ar fi „Luna Nouă înainte de naştere”, iar distanţelor lor asociate ascendentului se constituie, de asemenea, ca Părţi.

Părţile revelează semnificaţii pe baza caselor lor, înainte de toate şi, de asemenea, pe baza semnului şi poziţiei lor de grad, în funcţie de conjuncţiile lor cu alte planete. Ele constituie „puncte sensibile” într-o hartă. Numai că sunt posibile aşa de multe, încât numărul lor le scade semnificaţia.

Acest număr este cu atât mai mare cu cât distanţa dintre două planete poate fi asociată (adăugată) nu numai ascendentului, ci şi mijlocului-cerului, descendentului şi nadirului (sau Imum Coeli). Fiecare din aceste patru puncte reprezintă o funcţie a personalităţii şi, de aceea, este îndreptăţit să devină un centru de referinţă pentru combinaţiile activităţilor planetare. Şi aceasta nu este totul! Când luăm în considerare distanţa dintre două puncte ale circumferinţei zodiacale se pot obţine, în mod evident, două arce de măsurare. Presupunând că măsurăm distanţa în direcţia în care cresc semnele zodiacului (invers acelor de ceas), atunci putem măsura distanţa de la Soare la Lună; dar exact la fel şi cea de la Lună la Soare.

În ilustrarea de pe pagina alăturată socotim 25 de grade de la Soare la Lună şi de aceea 335 de grade de la Lună la Soare. Dacă adăugăm aceste 335 de grade la longitudinea ascendentului (sau, ceea ce este la fel, dacă scădem 25 de grade din longitudinea lui), obţinem o nouă Parte de Noroc, tot atât de departe deasupra orizontului, pe cât era Partea originală dedesubtul orizontului. Şi dacă operăm la fel în legătură cu cele patru unghiuri, găsim opt puncte simbolice create de relaţia Soare-Lună!

Astrologia Părţilor este, într-adevăr, un fel de „algebră de grup” funcţionând aproape neîntrerupt cu corelaţii şi permutări între ele­mentele originale ale formulei de naştere. Complexitatea sa o face, bineînţeles, foarte puţin răspândită. Totuşi, nu există nici o îndoială că ea reprezintă cel mai abstract şi ultim tip de gândire astrologică - acela prin care ajungem mult mai aproape de viaţa însăşi şi de variata sa reţea de relaţii. Gândiţi-vă pentru un moment la miriadele de canale nervoase dintr-un corp uman, fiecare stabilind o cale de legătură între diferite tipuri de celule. Senzaţii, reacţii, acte de voinţă, sentimente, instincte, gânduri, toate se deplasează de-a lungul acestei incredibile ţesături complexe de viaţă. Rezultatul îl reprezintă personalitatea. Şi dacă trebuie să aproximăm cu instrumentele noastre de analiză infinita varietate de conexiuni ce trebuie analizate, este evident că nu ne putem lipsi de mulţimea Părţilor care lucrează. Perspectivele deschise de acest tip de analiză sunt vaste şi aproape dincolo de înţelegere, pentru că personalitatea este omniprezentă.

Astrologia studiază personalitatea fiecărui minut de viaţă, a fiecărei situaţii - atât a naţiilor cât şi a indivizilor. Ea reprezintă, într-adevăr, algebra variatei şi schimbătoarei Vieţi.

Cele opt puncte posibile interpretând ca „Părţi'' relaţia Soarelui cu Luna - în două direcţii şi aplicate fiecăruia din cele patru unghiuri.