Dane Rudhyar Astrologia personalităţii

B. TIPARUL PLANETAR CA ÎNTREG

Aici nu avem de-a face cu relaţia elementară dintre două planete, ci cu relaţiile care implică întreaga personalitate, care concentrează semnifi­caţia întregii personalităţi. Când o persoană este întâlnită pentru prima dată, individul intuitiv capătă la început un „sentiment” general, sintetic, de la o asemenea întâlnire. Totalitatea lui reacţionează faţă de totalitatea celeilalte persoane. Aceasta este ceea ce am numit anterior «percepţie holistică”. Dacă o astfel de percepţie este foarte pătrunzătoare, ea va distinge una sau două caracteristici fundamentale care, ca să spunem aşa, concentrează „sentimentul” trezit de respectiva persoană.

Trăsăturile specifice ale întregii personalităţi ale acestei persoane se vor evidenţia ca centri de semnificaţie. Semnificaţia se va organiza în jurul acestor centri. Prin intermediul acestor centri persoana va fi clasificată într-unui din cele câteva tipuri generale şi o astfel de clasificare va centra şi clarifica „sentimentul” general.

Determinarea centrilor de semnificaţie - ceea ce Marc Jones nu­meşte „determinatorii focali” - este primul şi cel mai important factor în interpretarea unei hărţi natale, dacă o astfel de interpretare trebuie să reveleze cu adevărat totalitatea, existenţialitatea personalităţii - şi nu doar să fie o informaţie fragmentară despre comportamentul persoanei Nu este cel mai important, dar e cel mai dificil factor. Fiecare interpret individual trebuie, mai mult sau mai puţin, să-şi dezvolte propria sa tehnica de „determinare focală” - conform geniului pe care propria sa hartă îl revelează. Apoi, numai cel care este (în mod relativ) un întreg poate avea percepţii holistice corecte şi, pentru a determina centrii de semnificaţie, el trebuie, de asemenea, să fie un centru de semnificaţie. Există totuşi câteva principii generale de „determinare focală” care pot fi statuate, pentru că ele reprezintă, în fond, doar extensii ai bine cunoscuţilor factori astrologiei pe care este fondat însuşi simbolismul zodiacului, caselor şi aspectelor. A înţelege aceasta înseamnă a înţe­lege „forma” sau Gestalt - în termenii psihologiei moderne; înseamnă a înţelege geniul „grupărilor” şi al „tiparelor de comportament”, exact după cum, în noile metode de învăţare a cititului, copilul nu mai este învăţat să silabisească literă cu literă ci, în loc de aceasta, să recunoască dintr-o dată grupuri de litere sau formaţii de cuvinte. În mod asemă­nător, astrologul care caută să înveţe cum să aprofundeze existenţa personalităţii pe care harta o simbolizează, ar trebui să se antreneze în recunoaşterea instantanee a fundamentelor planetare şi a formaţiilor zodiacale. Tabelarea factorilor este de ajutor în verificarea rezultatelor şi în obţinerea unui grad mai fin de analiză.. Dar percepţia holistică trage întregul şi părţile sale spre un centru de semnificaţie şi existenţă. Ea revelează „sufletul” situaţiei, puterea care animă întregul - totalitatea întregului, energia-spirit din interiorul formei.

Prima şi cea mai simplă determinare a întregii semnificaţii a tipa­rului planetar se face atunci când planetele sunt distribuite în moduri specifice prin cele patru pătrare ale hărţii; adică în relaţie cu „axa indi­vidualităţii” - orizont şi meridian. În scopul simplificării, vom enunţa pe rând semnificaţia generală (foarte generală!) care trebuie atribuita configuraţiilor fundamentale ce pot fi întâlnite.

Toate planetele deasupra orizontului: „Nativul trăieşte cu necesitate în exterior, în mijlocul vieţii” sau „îşi găseşte punctul de focalizare a propriei conştiinţe interioare în întregime în evenimente exterioare” (M Jones). O tendinţă spre extravertire şi spre adoptarea unui punct de vedere deseori materialist (cf. hărţilor Reginei Victoria şi a lui Mussolini).

Toate planetele dedesubtul orizontului: „Nativul trăieşte în el însuşi sau pe tărâmuri mai subiective” sau „îşi găseşte punctul de focalizare a propriei sale conştiinţe interioare în reacţiile interne” (M. Jones). O tendinţă spre introvertire. Un tip intuitiv.

Toate planetele la estul sau la vestul meridianului: „Meridianul zenitului împarte universul (întreaga experienţă) în domenii de înălţare a lucrurilor (Est) şi de fixare a lor (Vest). Dacă toate planetele sunt în est, nativul este solicitat să decidă în fiecare problemă şi să creeze problema după propria voinţă; în timp ce, dacă sunt în vest, el trebuie să accepte alegerile şi problemele de viaţă după cum acestea sunt plasate înaintea lui” (M. Jones). Aceasta este o împărţire determinată de o „voinţă externă”. De regulă o preponderenţa exclusiv estică indică un accent pe gândire - pentru că gândirea este elementul de liber-arbitru (relativ); în timp ce o preponderenţă exclusiv vestică indică o accentuare a sentimentului, pentru că sentimentele sunt determinate mai ales de condiţionarea exterioară a relaţiei dintre subiect şi subiect sau dintre subiect şi obiect.

Mai mult, toate planetele pot fi găsite într-unui din cele patru pătrare. Aceasta se întâmplă rar, dar produce o şi mai mare accentuare a uneia din cele patru funcţii ale personalităţii umane: intuiţie (pătrarul N-E), sentiment (pătrarul N-V), senzaţie sau relaţie (pătrarul S-V), gândire (pătrarul S-E).

În considerarea unor astfel de probleme trebuie avute în vedere două idei importante. Prima este că nu pot fi trase concluzii clare din faptul că într-o casă nu se găseşte nici o planetă. Absenţa accentuării nu înseamnă o subliniere negativă. Totalitatea trebuie întotdeauna să fie înţeleasă ca bază a oricărei fiinţe organice; de aceea ea este întotdeauna implicată chiar în absenţa oricărei accentuări. Această absenţă a accentuării poate însemna realizarea anterioară a calităţii reprezentate de casă sau de semnul neaccentuat; sau poate însemna o stare virgină de non-diferenţiere. Ea se referă întotdeauna mai degrabă la o stare inconştienţă decât la una conştientă. Dar sănătatea este inconştientă până când este experimentată de persoană bolnavă ca absenţă a bolii. La fel, inconştienţa poate fi cea mai potentă ca fundal de sănătate psihologică. Să repetăm faptul că Dumnezeu sau Fiinţa Universală este dincolo de accentuările planetare, pentru că fiecare „grad” al totalităţii Fiinţei Universale este accentuat în mod egal. Omul are „planete” doar pentru că este o fiinţă particulară. Dumnezeu nu are nici una - vorbind la figurat, bineînţeles.

Al doilea punct se referă la ceea ce M. Jones numeşte „echilibru în greutate”, o problemă care se potriveşte perfect cu principiile psiho­logiei Gestalt. Dacă nouă planete sunt găsite într-o singură emisferă şi cea de-a zecea în cealaltă, această a zecea planetă se evidenţiază puternic, din punct de vedere al formei. Un tipar este constituit într-o planetă care, din cauza, poziţiei sale, este văzută a echilibra pe celelalte noua. Ea devine un factor absolut „remarcabil”; şi într-o limită con­siderabilă, distruge implicaţia celorlalţi factori planetari din cealaltă emisferă. M. Jones compară această planetă izolată formal („singleton”) cu o durere de dinţi care domină întreaga conştiinţă. Este un tip de accentuare „iraţională” care tinde să distrugă simţul totalităţii personalităţii. Este un factor autocrat care îşi dictează voinţa singulară restului organismului, care, prin contrast, apare inhibat.

BENITO MUSSOLINI Născut la Doria (Prov. Forli), Italia, 20.07.1883, 1:19 P.M.

Ca o ilustrare interesantă, avem harta lui Mussolini, care arată un tip dual de accentuare a formei. Toate planetele sale sunt deasupra orizontului. Mai mult, Uranus stă singur în emisfera estică - mai precis în pătrarul S-E. Accentuarea de masă este în secţiunea hărţii care se referă la relaţia umană şi denotă realizarea de sine prin contacte umane şi viaţă obiectivă. El este văzut a accepta opţiunile şi problemele de viaţă atunci când acestea se ivesc înaintea lui: un om guvernat de festinul său obiectiv. Dar, în timp ce aceasta este adevărat într-un sens fundamental, Uranus, accentuat ca „singleton de poziţia casei”, indică faptul că există o puternică şi insistentă eliberare de factori inconştienţi ce operează ca voinţă volitivă (emisfera estică) şi, mai mult, că operaţia se realizează printr-un mecanism de gândire spontan (pătrarul S-E). Ultimul fapt e coroborat cu: 1). o concentrare planetară în semnele zodiacale de gândire concretă (Gemeni şi Fecioară) sau de putere formatoare de imagini vii (conjuncţia Venus-Jupiter în Rac, în casa „viziunii”); 2). faptul că Nodul Nord al Lunii este în casa a două­sprezecea, implicând putere eliberată prin meditaţie sau introspecţie subiectivă.

Acest ultim fapt şi puterea factorilor rasiali inconştienţi din viaţa lui Mussolini sunt accentuaţi mai departe de masarea tuturor plane­telor înăuntru unui trigon exact al lui Neptun şi Uranus (planete ale inconştientului). Întreaga configuraţie este echilibrată, ca să spunem aşa, de fiecare parte a conjuncţiei Jupiter-Venus, care este sextil atât pentru Uranus cât şi pentru Neptun. Aceasta aparţine totuşi unui alt tip de accentuare, la care vom ajunge imediat. Deocamdată trebuie să subliniem plasarea tuturor elementelor în emisfera sudică. Aceasta reprezintă o accentuare fundamentală a factorilor colectivi sau obiectivi - astfel încât Uranus poate totuşi sugera, în mare măsură, lucrarea unei voinţe sau a unei puteri interioare condiţionate de sine, deşi această voinţă e văzută operand singură în termenii factorilor colectivi. Chiar atunci când „partea sa de imagine” (eliberarea sa de geniu) este poziţionată dedesubtul orizontului, ea se află totuşi în casa a doua, care se referă la posesiunile moştenite şi atavice - un factor colectiv, deşi în interiorul domeniului individual.

Un alt tip de accentuare este produs de plasarea tuturor planetelor în toate cele patru diviziuni fundamentale ale zodiacului.

Toate planetele între Berbec şi Balanţă (în ordinea semnelor): Aceasta indică faptul că principala responsabilitate a vieţii este spirituală (M. Jones) - sau, am spune că se referă mai degrabă la proiecţia ideilor şi arhetipurilor într-o manifestare obiectivă. Mussolini este un uimitor exemplu al acestui tip de accentuare - indiferent dacă place sau nu tipul de idei pe care el îl proiectează.

Toate planetele între Balanţă şi Berbec: Aceasta indică faptul că «principala responsabilitate a vieţii este materială” (M. Jones) - sau se referă mai degrabă la dezvoltarea facultăţilor care sunt rezultatul unei Activităţi spirituale anterioare şi matricea viitoarelor manifestări.

Toate planetele în semne de lungă ascensiune (de la Rac la Capricorn): „Viaţa interioară este trăită pentru a se manifesta vieţii exterioare” (M. Jones). Aceasta reprezintă perioada când Soarele se mişcă spre Sud. Ceea ce a fost dobândit în timpul celeilalte jumătăţi a anului este adus la obiectivitate. Sufletul ajunge la manifestare.

Toate planetele în semne de scurtă ascensiune (de la Capricorn la Rac): „Viaţa interioară este trăită pentru a face ca viaţa exterioară să i se manifeste” (M. Jones). Aceasta reprezintă perioada când Soarele se mişcă spre Nord: în mod tradiţional, o perioadă de creştere spirituală şi de realizări interioare. Fructele experienţei obiective sunt strânse şi există un proces interior de maturizare, de creştere a semnificaţiei.

Aici se poate de asemenea aplica principiul singletonului - o planetă într-o secţiune a zodiacului care le echilibrează pe toate celelalte din secţiunea opusă. Mai mult, vom adăuga că prin schimbarea cuvintelor „toate planetele” cu „majoritatea planetelor” se poate obţine o mai puţin puternică, totuşi notabilă, preponderenţă a valorilor.

Indiferent dacă se ia în considerare cercul caselor sau semnele zodiacale, ceea ce urmează a fi făcut este o împărţire în patru a între­gului ciclu prin fixarea a două axe în unghiuri drepte. O asemenea operaţie este asociată determinării aspectelor de cuadratură. Ea se referă la stabilirea unei structuri de manifestare, prototipul a ceea ce reprezintă, bineînţeles, cele „patru anotimpuri ale anului”. Se poate încerca acelaşi lucru cu oricare dintre axele furnizate de simbolismul astrologie - în special cu axele nodale ale planetelor. Am spus anterior că axele nodurilor lunare pot fi considerate ca stabilind „linia de destin” dintre trecut şi viitor (karma şi dharma) a unui individ. Astfel, emisfera luată în calcul de la Nodul Nord (invers acelor de ceas) se referă la puterea de dezvoltare a noi facultăţi spirituale, în timp ce emisfera luată în calcul de la Nodul Sud se referă la rezolvarea tendinţelor trecute.

În harta lui Mussolini, toate planetele se află în emisfera calculată de la Nodul Sud, care oferă o mărturie remarcabilă - surprinzătoare pentru mulţi. Dictatorul italian este arătat a înfăptui în această viaţă ceea ce a făcut prezumtiv în câteva vieţi anterioare - sau, să o afir­măm diferit, ca fiind ultimul dintr-o lungă linie ancestrală de figuri similare. În acest sens, se poate spune că el este o replică a imaginii lui Cezar; o reafirmare a unei vechi formule rasiale, care nu adaugă astfel nimic nou din punct de vedere spiritual, ci reprezintă o culminaţie a karmei rasiale - a karmei individuale de asemenea, conform teoriei reîncarnării.

Aceeaşi procedură poate fi urmată prin considerarea axelor nodale ale planetei, însă rezultatele solicită o interpretare prea subtilă pentru a fi de importanţă practică. Harta lui Mussolini oferă din nou posi­bilităţi interesante de interpretare, de-a lungul liniei de analiză a nodurilor planetare, întrucât cel puţin cinci dintre planetele sale sunt situate pe Nodul Nord al celorlalte planete. Aceasta ar avea tendinţa sa arate că personalitatea sa reprezintă un tipar desenat conform unui plan interior supra-personal. L-am putea numi „avatar rasial”, cu excepţionale forţe rasiale psihice în spatele său. Aceasta este sugerată de simbolul gradului Soarelui.

Un alt tip de accentuare zodiacală este furnizat de distribuţia inegală a planetelor: 1) în semne de foc, aer, apă, pământ; 2) în semne cardinale, fixe sau mutabile. Acesta este un tip de accentuare foarte des întâlnit în practica astrologică modernă. Se pare, totuşi, că are o mică semnificaţie, cu excepţia situaţiei unei inegalităţi de distribuţie foarte mare. Este nevoie de cea mai clară preponderenţă a planetelor într-un tip de semn zodiacal, dacă vrem să se ajungă la concluzii semnificative. Trebuie să ne referim la analiza noastră a semnificaţiei categoriilor zodiacale. O accentuare planetară din orice categorie va înfăţişa semnificaţia şi puterea acestei categorii în viaţa nativului.

Am studiat până acum formaţiile planetare care erau determinate prin referinţă: 1) la cercul caselor; 2) la cercul semnelor zodiacale, prima se referă în mod fundamental la caracterul şi la destinul individului; a doua, la factorii colectivi ai fiinţei sale. Prin considerarea „tiparelor de aspecte” făcute de către planete, avem un alt tip de deter­minare a formei, care se referă îndeosebi la personalitatea însăşi, şi care reprezintă o extensie a principiului de „aspect”. Următoarele sunt aspecte implicând mai multe planete; cu alte cuvinte, grupări planetare. Urmează numele lor şi o scurtă descriere:

Stellium Aceasta este o conjuncţie multiplă; o accentuare complexă care implică mai mult de două planete poziţionate într-o zonă mică. Există un stellium de casă, când o masă de planete (cel puţin patru sau cinci) se află într-o singură casă; un stellium de semn, sau de jumătate de semn. Aici, ca la o conjuncţie simplă, depinde mult de ceea ce reprezintă planetele şi cât de distanţate sunt una de cealaltă. Rezultatul înseamnă deseori confuzie şi implicare personală în calităţile reprezentate de casă sau semn. Accentele planetare se estompează unul pe celălalt. Ce se indică este mai degrabă calitatea reprezentată de casă sau semn, decât activitatea simbolizată de cele câteva planete.

Coadă de evantai. Acest tip exagerat de opoziţie apare când un singleton se opune unui stellium; adică atunci când o planetă, aflată singură într-o emisferă, se opune tuturor celorlalte planete din emisfera opusă. Conform lui M. Jones, „singleton-ul îşi are partea de contribuţie la aruncarea accentului înapoi, în emisfera care conţine celelalte planete. Accentul stellium-ului devine o greutate psihologică sau interioară a manifestării. El indică un suflet cu o problemă mai mult decât fizică”. Semnificaţia semnului accentuat (mai degrabă decât casa) devine factorul important. Secolul XX s-a deschis cu cel mai caracte­ristic stellium, opunându-l pe Neptun tuturor celorlalte planete (pană atunci cunoscute). Pentru a adăuga semnificaţie acestei configuraţii, el s-a echilibrat exact pe axa nodală a Lunii. Plasând pe Pluto pe hartă, se diminuează poziţia de singleton, pentru că această planetă se află aproape de Neptun. Chiar dacă atât Neptun cât şi Pluto se referă la factori universali, iar configuraţia e cu totul remarcabilă, este totuşi profitabil să fie considerată un evantai - cu un mâner bifurcat!

Mare Trigon - în acesta şi în următoarele aspecte multiple ne con­fruntăm cu manifestarea perfectă a aspectelor singulare. Am văzut că un trigon a fost produs prin înscrierea unui triunghi echilateral în circumferinţă; o cuadratură, prin înscrierea unui pătrat etc. Conside­răm acum configuraţiile în care o planetă (sau câteva planete) sunt găsite poziţionate la fiecare din unghiurile poligonului înscris.

Astfel, un Mare Trigon este o figură în care trei planete sunt reci­proc asociate prin unghiuri de 120°. Unii astrologi au considerat o asemenea configuraţie foarte favorabilă, alţii nefavorabilă. Că ar trebui considerată nefavorabilă când trigonul este luat întotdeauna drept cel mai armonios aspect, nu pare foarte logic. Totuşi există ceva adevăr în aserţiune, când ne confruntăm cu o formaţie exact triunghiulară; pentru că atunci când unele dintre activităţile cele mai importante ale personalităţii sunt strâns asociate din punct de vedere simbolic, ele sunt aşa de echilibrate sau „formate”, încât există un foarte mic imbold pentru manifestare şi creaţie exterioară. Marele Trigon reprezintă astfel, în special când este o formaţie foarte exactă, un simbol al inerţiei spirituale relative. Dacă totuşi una din planete (sau grupuri de planete) care intră în această configuraţie formează un aspect de cuadratură cu cealaltă planetă, atunci această cuadratură acţionează ca un „canal de transmitere” pentru energiile zăvorâte în Marele Trigon.

De obicei, Marele Trigon produce o accentuare pe una din cele patru calităţi zodiacale (foc, aer, apă, pământ), întrucât în mod normal el leagă cele trei semne care se referă la aceeaşi calitate. Totuşi, aceasta nu se întâmplă dacă planetele sunt poziţionate lângă cuspide. De aceea se poate spune că Marele Trigon nu are semnificaţie particulară din această cauză. Dacă leagă, să zicem, trei semne de foc, atunci implicaţia este că această calitate „de foc” (mişcarea spre manifestare obiectivă sau „emanaţie”) este profund formată în interiorul fiinţei nativului.

Crucea Mare sau Cosmică). Această configuraţie este stabilită de patru planete (sau grupuri de planete) aflate în relaţie reciprocă de 90 de grade. Ea trebuie considerată drept cea care stabileşte „cubul perfect”, sau „piatra perfectă” a cunoaşterii masonice. Ea simbolizează întruchiparea totală a ideii, scopului sau sinelui - cu alte cuvinte, realizare în existenţa obiectivă şi concretă. În sens negativ, ce se are în vedere este cristalizarea şi înrobirea spirituală în materie.

Cel mai obişnuit mod în care este găsită o cuadratură multipla reprezintă totuşi o configuraţie în formă de T. Figura cuadraturii nu este completă. În locul celor patru braţe ale crucii avem un Tau egiptean sau, prin implicaţie, o cruce - care este, bineînţeles, hieroglife unui om cu braţele întinse orizontal. Într-o hartă natală cu o asemenea configuraţie, există o casă goală (sau semn) unde ar trebui să fie capul omului. Ceea ce este indicat aici este maxima eliberare de spirit sau scop înspre existenţa materială. Aceasta este o configuraţie foarte dinamică. Cele trei braţe ale crucii aruncă un puternic accent pe casa goală, care deseori este, ca să spunem aşa, ocupată de un vârtej. În faza de sine individual şi destin reprezentată de casa goală, nativul este de obicei neajutorat, chinuit de conflicte aprinse. Doar ego-ul foarte puternic şi conştient este capabil să stăpânească o asemenea eliberare disonantă de putere. Şi dacă o face, atunci această uriaşă cantitate de energie îi aparţine.

Perfecţiunea unor formaţiuni poligonale mai complexe, asemenea quintilului şi sextilului, este un fenomen rar. Dar, uneori, trei planete sunt într-un aspect reciproc de quintil - sau, mai degrabă, trei dintre ele constituie două quintile, iar cele două din exterior sunt asociate aspectului de tri-quintil (216°) - o legătură foarte creativă între cele trei tipuri de activităţi simbolizate de planete, cu sugestia că ceea ce a fost creat este o facultate spirituală, care, foarte probabil, poate să nu fie evidentă în viaţa exterioară.

O formaţiune hexagonală completă (Mare sextil) este chiar mai rară; dar deseori trei planete sunt într-un sextil corelat - cel mai exterior constituind un trigon împărţit în mod egal de cel din mijloc. Aceasta este ceea ce se observă în mod evident în harta lui Mussolini, cu accentul adăugat de faptul că toate planetele sunt poziţionate în interi­orul trigonului lui Uranus şi Neptun (despărţit în două de conjuncţia Venus-Jupiter). Această configuraţie particulară tinde să arate că întreaga personalitate este, de fapt, o „formaţiune a inconştientului rasei” guvernată de conştient. Conjuncţia Jupiter-Venus din centrul configuraţiei indică punctul de manifestare al puterii formatoare a inconştientului colectiv în termenii conştiinţei. Fiind în casa a noua, această putere nu este doar formatoare ci şi expansivă. Conjuncţia Venus-Jupiter se arată a fi o ordine idealistă. Fiind în Rac, voinţa ideală se proiectează cu clare contururi de imagine. Jupiter este situat într-un grad (19° Rac) care simbolizează „adaptarea interioară a valorilor de către procesele inconştiente ale naturii, luând din trecut ce este cel mai bun pentru inspiraţia noului” (M. Jones).

O configuraţie complet hexagonală a apărut în 15 iulie 1935, cu Uranus în Taur; Mercur, Soarele şi Pluto în Rac; Venus şi Neptun in Fecioară; Jupiter în Scorpion; Luna în Capricorn; şi Saturn în Peşti - legând toate semnele „feminine” ale zodiacului. Aceasta a fost o confi­guraţie înalt-productivă pentru muncă şi în special pentru planificare detaliată, în termeni de activitate practică susţinută. Copiii născuţi într-un astfel de moment ar trebui să se dovedească organizatori plini de abilităţi - în special pentru că cuadratura Soarelui şi a lui Marte eliberau în acelaşi timp putere, care altfel ar fi rămas în condiţia statică de plăcere şi îngăduinţă de sine estetică.

O configuraţie de acelaşi tip este cea în care patru planete consti­tuie alternativ sextile şi trigoane. Este format un dreptunghi ale cărui proporţii geometrice sugerează o semnificaţie mistică. În harta soţiei unuia dintre cei mai mari pictori în viaţă, Uranus în 8° Fecioară, Luna în 6° Scorpion, Jupiter în 4° Peşti, Neptun în 12° Taur constituie o asemenea configuraţie. Uranus este în sextil cu Luna şi în trigon cu Neptun, care e în sextil cu Jupiter şi în trigon cu Luna. Aceasta este o combinaţie interesantă de trigoane, sextile - şi, bineînţeles, două opoziţii. Un bun simbol de „misticism practic”. Această persoană a re­prezentat o forţă remarcabilă în susţinerea soţului său, atât în interior cât şi în exterior, combinând conştiinţa spirituală, productivitatea exterioară şi planificarea practică.

În toate astfel de tipare planetare clare am putea întotdeauna bănui probleme definite în sfera personalităţii. Fiecare din aceste probleme reprezintă manifestarea complexelor psihologice care tind să facă personalitatea „diferită” şi deseori neadaptată din punct de vedere social sau, altfel, personalitatea să poarte povara responsabilităţii supra-personale (planetare), care solicită o strictă concentrare şi par­ticularizare a punctului de vedere. Harta lui Mussolini este tipică în acest ultim caz. Este o hartă supra-concentrată. Omul trăieşte numai pentru a servi scopului rasial şi va muri în acel scop.

Pe de altă parte, o hartă fără nici o concentrare remarcabilă poate însemna, fie o personalitate împrăştiată, fie o fiinţă al cărei destin este să lege, să armonizeze şi să fie un simbol al totalităţii fiinţei. Aceasta este bineînţeles semnul unui individ adevărat, unul care aproximează imaginea Individului perfect - Dumnezeu sau Fiinţa totală accentuată în mod egal. Un Mussolini nu este un individ, ci un scop rasial făcut personalitate. El reprezintă cea mai particularizată fiinţă: omul muncii colective. Acest fapt este făcut clar de fiecare factor posibil din harta sa, chiar şi de cel al poziţiei Nodului Sud (punctul de karma) din casa a şasea (a serviciului, muncii şi discipolatului către un ideal sau personalitate) şi pe un grad de „reală capitalizare a tradiţiei şi valorii temeinice”. (Femeia din Samaria vine să scoată apă de la fântâna lui Iacob).