Scandal fără finalizare. Evaluare Națională 2015: Ce se întâmplă cu contestațiile elevilor și care e nota finală
Afișarea rezultatelor finale la Evaluarea Națională a provocat, și anul acesta, un mare scandal. Actorii principali: părinții care consideră că odrasele lor ar fi nedreptățite, întrucât după contestații multe note s-au mărit – spun ei – nepermis de mult. Este revoltător faptul că, după contestație, se pot obține note mai mari chiar și cu 4 puncte, susțin părinții. Este cazul unei fete din Broșteni, Suceava, a cărei notă era, inițial, de 5,40 la limba română, dar, după contestație, s-a ales cu un fabulos 9,80! Răspunsul autorităților e uluitor: „Am făcut ce predevede metodologia!”.
Ce se întâmplă la rezolvarea contestațiilor
Asta înseamnă că au respectat următoarele etape: după ce elevul termină de scris lucrarea, aceasta este corectată de profesorii de specialitate din comisia de corectură. La finalul tuturor examenelor, se afișează rezultatele, care nu sunt definitive, ci pot fi contestate, în aceeași zi, până seara. Contestațiile, la rândul lor, sunt analizate în decursul a trei zile, de o a doua comisie (n.r.- numită de noi C2), formată și ea din profesori de specialitate, care dau o altă notă.
„O diferență de 0,50 de puncte între nota de la corectură și cea de după contestație este omenească. Problema apare la lucrările unde sunt diferențe de 1,50 de puncte sau mai mult, în plus sau în minus”, explică inspectorul școlar Marian Banu, purtătorul de cuvânt al IȘMB. În acest caz, președintele C2 resigilează lucrările și convoacă, tot în decursul celor 3 zile, o a treia comisie (n.r.- numită de noi C3). Profesorii din C3, alții decât cei din primele două, reevaluează lucrările, iar nota dată de ei este cea care va fi afișată ca fiind nota primită după contestație.
„Aceasta este definitivă, nu mai poate fi modificată! Așa prevede metodologia!“, detaliază inspectorul școlar Marian Banu.Totuși, în cazul în care se constată că un profesor din comisii nu și-a făcut treaba, inspectoratele școlare analizează situația și decid sancțiunile.
Adică, timp de 2 ani dascălul nu va mai avea dreptul să corecteze la examen, iar la evaluarea didactică anuală finală îi vor fi scăzute, poate, drepturile salariale. Doar atât! „Nu pot să cred că în cazurile unde sunt diferențe de 1,50 de puncte, Ministerul Educației nu va declanșa anchete! Nu e normal așa ceva. O diferență de 40-50 de sutimi e acceptabilă, dar mai mult de atât devine o culpă. Cineva a greșit și trebuie să plătească! Pe de altă parte, însă, nu e normal nici din punctul de vedere al profesorilor. Se pune din ce în ce mai mare presiune pe ei, iar oamenii, din ce în ce mai mulți, nu se mai înghesuie la corectură! Vom ajunge la un refuz categoric de a mai participa la examenele naționale! Și nu vor putea sancționa 200.000 de oameni care-i refuză.“, spune Marius Nistor, președintele executiv al Federației „Spiru Haret”
Mai puține „plângeri” ca anul trecut
2014
● 19.650 contestații depuse (14.557 la Limba și literatura română, 224 la Limba și literatura maternă și 4.779 la Matematică);
● 5.844 (29,74%) – cazuri cu note mai mari după contestație
● 935 (4,75%) – cazuri cu note mai mici după contestație
* în restul cazurilor notele au rămas neschimbate;
2015
● 14.483 contestații depuse (9.899 - la Limba și literatura română, 183 la Limba și literatura maternă și 4.401 la Matematică);
● 4.278 (29,54%) – cazuri cu note mai mari după contestație
● 650 (4,48%) – cazuri cu note mai mici după contestație
* în restul cazurilor notele au rămas neschimbate.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20275350-video-cum-decurge-ora-engleza-scoala-din-vaslui-profesoara-care-abia-leaga-doua-fraze-hello-kitty.htm
VIDEO Cum decurge o ora de engleza la o scoala din Vaslui, cu o profesoara care abia leaga doua fraze. "Hello... Kitty!"
Campania Stirilor ProTV "Fara carte, fara viitor" vorbeste azi despre profesorii din scolile romanesti. Multi dintre cei care sunt bine pregatiti predau insa la orase.
La tara, catedrele sunt ocupate in mare parte de invatatori si dascali plictisiti sau fara pic de vocatie.
Platiti pentru ce nu stiu sa faca. Din cauza lor, zeci de mii de copii au abandonat in ultimii ani scoala. Cei mai multi, in mediul rural.
Citeste mai mult pe Stirile ProTV
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20274085-elevii-captivi-intre-logica-clopotelului-plictiseala-lumii-din-manualele-scolare.htm
Elevii - captivi intre logica clopotelului si plictiseala lumii din manualele scolare
Copiii noștri funcționează la școală după logica (ilogică) a clopoțelului. Ani la rândul li se cere atenție maximă și randament pentru matematică timp de 50 de minute după care sună clopoțelul și interesul trebuie să se mute brusc (tot pentru 50 de minute) la probleme de biologie, apoi la desen, istorie, română, etc. Se încurajează astfel ceea ce specialiști numesc o atenție evanescentă, estompată, diluată față de tot și toate. Această logică a clopoțelului corelată cu multe conținuturi educaționale rupte de realitățile lumii în care copiii trăiesc zilnic este o rețetă sigură de a produce copii indiferenți la lumea adulților, cu o curiozitate redusă, incapabili de a se concentra pe termen lung, plictisiți de carte, de școală.
Din ’90 încoace sistemul nostru de educație este sub asaltul continuu al schimbărilor, completărilor, experimentelor. Este o bătălie pe care școala pare să o piardă în ciuda eforturilor ei de mai produce pe ici pe acolo niște olimpici. Nu de puține ori chiar în paginile Contributors.ro intelectuali diverși au criticat din perspective diferite educația de la noi, care pregătește copiii pentru universitate, nu pentru viață. Școala nu dezvoltă nevoia de nedumerire, nu pune frână schizofreniei calculelor nesemnificative (vezi Solomon Marcus, „Cu ochii pe școală”) și ne îndepărtează, în loc să ne apropie, de valorile culturii naționale (vezi „Cadavrul din ghiozdan”, Cristina Tunegaru). O serie de studii au arătat că, în ciuda acestor avertismente și a valurilor de reformă din educație, conținutul învățării nu a fost semnificativ revizuit din perspectiva unei educații pentru diversitate, pentru stimularea gândirii critice, o educație care să ancoreze copiii de realitățile de azi ale lumii în care trăiesc[1].
Teme controversate dar punctuale precum predarea obligatorie a religiei în școli, a educației rutiere vs. educației sexuale (sau chiar a celei pentru abstinență, cum a fost de curând o propunere) incită discuții aprinse pro și contra în diverse medii. Poate ar trebui început… cu începutul. Să luăm la puricat manualele de școală primară și să le evaluăm serios din perspectiva tipului de cunoaștere legiferată de acestea. Care este versiunea oficială despre lume și viață livrată de aceste manuale? Ce fel de cunoaștere promovează învățământul primar de la noi, din ziua de azi? Este o cunoaștere racordată la realitățile secolului 21 în care copiii noștri trăiesc zi de zi? Este o cunoaștere proactivă – care încurajează și dezvoltă spiritul critic, luarea de atitudini? Este stimulată înțelegerea oamenilor de tot felul, cu propriile lor experiențe și culturi – inclusiv tineri și vârstnici, femei și bărbați, oameni din etnii diferite sau religii diferite?
Ca să îți răspunzi la asemenea întrebări, începi să analizezi poze, povestiri, exerciții, cromatica, universul material, limbajul, modelele de succes promovate. Este exact ceea ce a făcut, în perioada octombrie 2014 – mai 2015, o echipă de profesori și studenți din Departamentul de Sociologie și Masterul de Cercetare Avansată (Master of Sociological Research), Universitatea din București[2]. Au studiat detaliat, „sub lupă”, manuale școlare pentru clasele I – IV, încercând să contureze versiunea despre lume pe care acestea o livrează și implicit o legiferează drept cunoaștere oficială. Printr-o explorare care a inclus abecedare, manuale de educație civică și manuale de limba și literatura română, mergând din 1982 până în prezent, tinerii cercetători au schițat o hartă a „Țării Manualelor” urmărind cu precădere orientarea (sau amorțirea…) curiozității copiilor către cunoașterea și înțelegerea diversității oamenilor și către tehnologie.
Manualele de ciclu primar propun și legitimează, în ansamblu, o cunoaștere de tip conservator în care predomină mesaje anacronice, dihotomice, stereotipizante. Manualele eludează multe aspecte importante ale vieții reale în care copiii trăiesc (pentru exemplificări concrete, unele savuroase, vezi raportul și rezumatul, la http://researchmaster.ro/alice). Mai exact:
- Manualele sunt anacronice. Lumea manualelor școlare de ciclu primar este, la nivel de imagini și conținut, o lume a secolului al XIX-lea și al XX-lea. Deși România este puternic informatizată și conectată la tehnologiile moderne de comunicare, acestea sunt rar prezente în manualele școlare. Apar mai des, chiar și în manualele digitale, poze cu tabla de scris și cretă decât computere și videoproiectoare sau tablete. Fetele și femeile din manuale gătesc, cos și țes, bunicii spun povești… Întâlnim multe scene în timpuri și spații vagi, abstracte – în timp ce ancorarea în prezent este rară iar imaginarea viitorului este cvasi-absentă. Desigur, există diferențe între manuale, unele fiind mai bine ancorate în viața reală de azi – totuși, în ansamblu, copiii nu regăsesc în manualele școlare universul material și imaterial al timpurilor concrete în care trăiesc.
- Manualele abundă în stereotipuri și modele dihotomice: Manualele de ciclu primar utilizează excesiv stereotipizarea prezentând o realitate în alb vs. negru, bine vs. rău, feminin vs. masculin, tineri vs. vârstnici, etc. Personajele sunt puternic stereotipizate: bunicii sunt sedentari, au ochelari și nu aud bine; femeile sunt mai ales mame care pregătesc masa, învățătoare sau doctorițe – în timp ce bărbații apar într-o diversitate de meserii, dar prea puțin ca tați; oamenii sunt în general fie buni și frumoși (frumusețea fiind relevantă mai ales pentru femei), fie răi și urâți. Există foarte puține propuneri vizuale sau de conținut nonstereotip sau contrastereotip – menite să contribuie la dezvoltarea unei gândiri reflexive și critice legate de lumea reală în care cei mici trăiesc, o lume în permanentă schimbare, plină de nuanțe, contradicții și dileme morale.
- Manualele marginalizează sau chiar eludează teme de viață importante: dezvoltarea spiritului antreprenorial și a spiritului civic; dezvoltarea inteligenței emoționale sau a celei interculturale; educația pentru viața privată. Copiii află puține lucruri despre „alții” (mai ales despre cei de altă vârstă, etnie, religie sau naționalitate); ceea ce află este mai curând informație stereotip. Nu se spune mai nimic despre „alți” oameni care fac parte din viața cotidiană a copiilor – oameni romi sau maghiari, chinezi sau turci (din ziua de azi, nu din Imperiul Otoman); oameni grași sau cu ochelari, oameni cu dizabilități, etc. Tăcerea manualelor spune mult despre versiunea despre lume pe care o transmite instituția școlii – și care se regăsește apoi în atitudinile tinerilor față de diverse grupuri minoritare.
- Într-o lume a conflictelor și tensiunilor micro- și macro-sociale din societatea contemporană, manualele oferă mai curând o viziune funcționalistă, împăciuitoare asupra rolurilor și relațiilor dintre oameni – în care este totdeauna clar cine are dreptate și cine greșește. Nu sunt abordate deloc conflicte și dileme actuale legate de sărăcie, şomaj, migraţie, sănătate, riscuri online (desigur, probleme care ar trebui inserate cu tact și profesionalism, ținând cont de nivelul specific de vârstă). Nu se încurajează o gândire critică pe teme dintre cele mai actuale şi care ne privesc pe toţi. Nu se încurajează astfel capacitatea copiilor de a-și forma opinii și convingeri (ceea ce e total diferit de încercarea nefastă de a produce convingeri!). Manualele nu manifestă un interes deosebit pentru dezvoltarea spiritului de implicare în viața cetății, spirit care s-ar putea dezvolta de timpuriu. Valoarea civică dominantă este… cumințenia.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-20277926-pnl-cere-demisia-premierului-ministrului-educatiei.htm
Dostları ilə paylaş: |