De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan

1. (rugăciunea în congregaţie, la moschee) nu le-a fost prescrisă femeilor, aşa cum le-a fost prescrisă în mod special bărbaţilor;

2. cea care conduce rugăciunea stă în rând cu cele pe care le conduce în rugăciune³²

3. dacă o singură femeie efectuează rugăciunea cu un bărbat ca imam, atunci ea va sta în spatele acestuia şi nu lângă el, aşa acum ar trebui în cazul unui bărbat ³³;

4. dacă efectuează rugăciunea în congregaţie în rânduri, în spatele bărbaţilor, ultimul rând este cel mai bun pentru ele.”

Din cele de mai sus, reiese clar interzicerea amestecării dintre femei şi bărbaţi (care îşi sunt străini unii altora).

g. participarea femeilor la rugăciunea de sărbătoare (salāt Al-Eid)

De la Umm ‘Atiyah (Allah să fie mulţumit de ea!), s-a relatat că:

„Trimisul lui Allah (ﷺ) ne-a prescris să participăm (toate) la (rugăciunea de sărbătoare de) Al-Fitr şi Al-Adha – fetele ajunse la maturitate şi femeile aflate la menstruatie, precum si fetişcanele virgine, care stau în izolare. În ceea ce o priveşte însă pe femeia aflată la menstruaţie, (ea poate să participe la întâlnirea pentru rugăciune), dar (trebuie) să stea deoparte în timpul rugăciunii sau de locul pentru rugăciune şi să ia parte la ceea ce este bun şi la rugile musulmanilor.” (Al-Bukhari, Muslim, At-Tirmidhi, Abu Dawud, Ahmad şi Ad-Darimi)

Ash-Shawkani (Allah să aibă milă de el!) a spus în „Nail Al-‘Awtar” (3/306):

„Hadith-ul şi ceea ce conţine el se încadrează în categoria hadith-urilor care le prescriu femeilor participarea la cele două rugăciuni de sărbătoare, fără diferenţieri între fecioare sau femei, tinere sau bătrâne, sau între cele aflate le menstruaţie şi cele purificate, în afară de cele aflate în perioada de «ʻiddah»³⁴ sau a căror ieşire reprezintă o ispită, sunt cauzatoare de probleme sau au un motiv întemeiat care să le împiedice de la a participa.”

Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!), a spus în „Majmu’a”, (6/458, 459):

„Dreptcredincioaselor le-a fost făcut cunoscut faptul că rugăciunea în casele lor este mai bună pentru ele decât cea în moschee, în congregaţie, cu excepţia rugăciunii de sărbătoare. În privinţa acesteia, lor li s-a prescris să participe la aceasta datorită şi – Allah ştie cel mai bine – următoarelor considerente:

1. pentru că are loc numai de două ori pe an, spre deosebire de rugăciunea de vineri şi de rugăciunile obligatorii efectuate în congregaţie, la moschee ;

2. pentru că nu există altă rugăciune care poate fi efectuată în locul ei, aşa cum este cazul rugăciunilor obligatorii sau a rugăciunii de vineri – în locul căreia femeia se roagă rugăciunea Dhuhr;

3. întrucât este o ieşire în aer liber pentru pomenirea lui Allah, iar aceasta se aseamănă cu Pelerinajul la Mecca în unele privinţe. Pentru aceasta, Sărbătoarea cea Mare (Sărbătoarea Sacrificiului) este organizată în sezonul de Hajj, în acelaşi timp cu cei care efectuează Pelerinajul.”

Şcoala Ash-Shafāʻi a condiţionat mersul femeilor la rugăciunea de sărbătoare prin ieşirea afară din case fără a fi împodobite.

Imam An-Nawawi (Allah să aibă milă de el!) a spus în „Al-Majmu’a” (5/13):

„Ash-Shafāʻi şi învăţaţii Școlii lui (Allah să aibă milă de ei!) au spus că este mustahab (preferabil) pentru femeile neîmpodobite să participe la rugăciunea de sărbătoare; însă pentru cele (care ies) împodobite, participarea lor la aceasta nu este de dorit. Ei au spus că, dacă femeile au ieşit pentru rugăciune, este de preferat ca ele să iasă din casele lor într-un veşmânt decent, fără a îmbrăca haine impunătoare, precum şi să se cureţe cu apă (curată) şi să nu folosească parfum.”

Imam Ibn Jawziy (Allah să aibă milă de el!) a spus în „Ahkam an-nisa’a” (p. 38):

„Cu adevărat, s-a evidenţiat faptul că femeilor le este permis să iasă din case pentru a merge la rugăciunea de Eid, însă, dacă există teama de probleme şi de ispitire în ceea ce le priveşte sau prin intermediul lor, atunci este mai potrivit să nu iasă deloc şi aceasta pentru că femeile din epocile timpurii erau altfel faţă de cum au ajuns femeile timpurilor noastre, şi tot la fel era şi cazul bărbaţilor.”

Aceasta înseamnă că ei erau mult mai pioşi.

Din aceste spicuiri, poţi învăţa şi tu, soră musulmană, că ieşirea ta din casă pentru rugăciunea de sărbătoare îţi este permisă şi prescrisă de către Legea islamică, doar cu condiţia să respecţi reglementările islamice şi să fii decent acoperită în ceea ce priveşte îmbrăcămintea, dorindu-ţi ca, prin participarea ta la rugăciune, să te apropii de Allah Preaînaltul, urmând, astfel, să te rogi alături de ceilalţi musulmani. Nu uita că scopul acestei ieşiri din casă nu este etalarea podoabelor, expunându-te, astfel, la ispite şi probleme. Aşadar, fii cu băgare de seamă în acest sens!