De: Sheikh dr. Salih bin Fawzan Al-Fawzan

Cererea acordului femeii pentru căsătorie

Femeia dorită pentru căsătorie nu se poate încadra decât într-una dintre următoarele două categorii: fie fecioară ajunsă la pubertate, fie o femeie dintre cele care au fost căsătorite anterior, şi pentru fiecare dintre ele există reglementări specifice.

1. 
   În ceea ce o priveşte pe fecioara ajunsă la pubertate, aceasta nu poate fi căsătorită decât cu acordul ei, iar acordul ei este considerat a fi oferit prin tăcerea ei (care presupune acceptarea), conform cuvintelor Profetului lui Allah(ﷺ):
   

„«O fecioară nu trebuie să fie căsătorită până când nu este cerut acordul ei.» Oamenii au întrebat: «Cum îşi dă ea acordul, o, Trimis al lui Allah?» El (ﷺ) a răspuns: «(Prin) tăcerea ei (din cauza timidității).»” (Al-Bukhari, Muslim, At-Tirmidhi, An-Nasa’i şi Abu Dawud)

Este neapărat necesar acordul ei, chiar şi dacă bărbatul care o căsătoreşte este tatăl ei, conform opiniei corecte a învăţaţilor în islam.

Învățatul Ibn Al-Qayyiam (Allah să aibă milă de el!) a spus în Al-Hadi (5/96):

„Aceasta este opinia majorităţii predecesorilor dreptcredincioşi şi ideologia Școlii lui Abu Hanifah şi Ahmad, într-una dintre consemnările cu privire la această chestiune. Şi aceasta este şi opinia prin care este respectată Legea lui Allah şi nu presupunem altceva în afara ei, de vreme ce ea este conform legii Trimisului lui Allah (ﷺ), a ceea ce el a prescris şi a ceea ce el a interzis.”

2. 
   Însă, în ceea ce o priveşte pe femeia care a mai fost căsătorită, aceasta nu se poate căsători decât prin acordul ei explicit, verbal, spre deosebire de fecioară, al cărei acord este considerat a fi oferit prin tăcerea sa.
   

În „Al-Mughny” (6/493), s-a spus:

„Însă în ceea ce o priveşte pe femeia care a mai fost căsătorită, nu cunoaştem vreo diferenţă de opinie între învăţaţi cu privire la faptul că acordul ei trebuie exprimat verbal, printr-un enunţ, întrucât limba exprimă ceea ce se află în inimă şi ea este cea care este luată în considerare în toate aspectele în care este avută în vedere permisiunea.”

Sheikh-ul islamului, Ibn Taymiyyah (Allah să aibă milă de el!), a spus în „Majmu’a al-fatawa” (32/39,40):

„Nu îi este permis nimănui să căsătorească o femeie decât cu acordul ei, după cum a prescris Profetul (ﷺ), iar dacă ea a refuzat aceasta, atunci nu poate fi silită să se căsătorească. Același lucru se aplică și în privinţa femeii mature, care a mai fost căsătorită anterior, nefiind permisă căsătorirea fără a avea acordul ei, conform consensului învăţaţilor musulmani. La fel este și cazul fecioarei ajunsă la vârsta pubertăţii, în cazul căreia atât tatăl, cât și bunicul ei trebuie să ceară acordul ei pentru a o căsători.

Învățații au discutat cu privire la cererea permisiunii ei, dacă aceasta este obligatorie sau preferabilă.

Cea mai corectă opinie este considerată a fi aceea care spune că aceasta este obligatorie, iar tutorelui femeii i se impune să aibă teamă de Allah în privinţa celui cu care o căsătoreşte şi să vadă dacă soţul este sau nu un om bun şi capabil, întrucât căsătoria trebuie făcută spre beneficiul ei și nu al lui.”

•