Decizii relevante

5. Titlu: Asigurări sociale

Cuprins pe materii: Contestaţie împotriva unei decizii prin care s-a stabilit existenţa unui debit de către Casa de Pensii

Legislaţie relevantă: art. 1 din Legea nr. 125/2014; Legea nr. 341/2004

Rezumat: Domeniul de aplicare a Legii nr. 125/2014. Inaplicarea în cazul drepturilor cuvenite revoluţionarilor.
Decizia civilă nr. 23/19.02.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin contestaţia, înregistrată la Tribunalul Brăila, sub nr…., C.N. a chemat în judecată pe intimata C.J.P. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr…. emisă de C.J.P., prin care i se impută suma de 781 lei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin acţiune, reclamantul a precizat că este beneficiarul unei pensii conform dosarului de pensie nr. … .

Conform art.10 din Legea nr.285/2010, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr.341/2004 s-au majorat cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

A învederat instanţei că în urma modificărilor aduse prin Legea nr.285/2010, pârâta nu a emis o decizie prin care să se dispună revizuirea pensiei, astfel că, neexistând actul a cărui consecinţă se doreşte a fi decizia nr…., se impune anularea acesteia. În concret, se impunea emiterea unui act de recalculare a pensiei conform noilor reglementări, care să permită eventuala contestaţie asupra modului de calcul a noii indemnizaţii.

Mai mult, prin decizia contestată s-a reţinut în sarcina contestatorului un debit în cuantum de 781 lei, iar la emiterea acesteia nu s-a făcut o aplicare corectă a legii, instituirea obligaţiei de plată fiind fără temei legal.

În drept, a invocat prevederile art.153, 154 din Legea nr.263/2010.

Prin întâmpinare, intimata C.J.P. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâta a confirmat că reclamantul beneficiază de drepturi acordate conform Legii 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în baza Deciziei nr. ..., reclamantului stabilindu-i-se calitatea de beneficiar al dispoziţiilor art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.

Începând cu data de 3 iulie 2010, potrivit dispoziţiilor art.14 lit.d din Legea nr.118/2010, indemnizaţiile prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 s-au redus cu 15 %. De la 1 ianuarie 2011, în baza prevederilor art. 10 alin 1 din Legea nr.285/2010 aceste indemnizaţii se majorează cu 15 % faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Din verificările interne s-a constatat că această majorare prevăzută de lege s-a aplicat în mod eronat la cuantumul indemnizaţiei iniţiale adică înainte de diminuarea cu 15%, corect fiind să se aplice la cuantumul diminuat şi astfel s-au plătit şi încasat necuvenit drepturi în valoare de 781 lei pentru perioada 01.03.2011-31.03.2012.

Aceste drepturi încasate necuvenit urmează a fi recuperate de la contestator în conformitate cu art.181 din Legea nr.263/2010.

În drept, s-au întemeiat susţinerile pe baza dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, Legea nr. 118/2010, Legea nr. 285/2010 şi a Legii nr. 263/2010.

Prin sentinţa civilă nr. … Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul C.N. împotriva deciziei nr. …, emisă de intimata C.J.P.

Examinând contestaţia pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Contestatorul C.N. este beneficiar al drepturilor prevăzute de art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004.

Prin Decizia nr…., emisă de C.J.P., s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit în sumă de 781 lei reprezentând drepturi încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie pe perioadele 01.01.2011-31.01.2011 şi 01.03.2011-31.03.2012.

Decizia nr. … pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, a fost emisă deoarece s-a stabilit că în perioadele sus arătate s-au plătit şi încasat necuvenit drepturi reprezentând indemnizaţie prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.

Potrivit buletinului de calcul, depus la dosar, reiese că debitul provine din diferenţa între cuantumul drepturilor încasate şi cele efectiv cuvenite, din calcul rezultând diferenţe pentru perioadele 01.01.2011-31.01.2011 şi 01.03.2011-31.03.2012.

În drept, se reţine că art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 prevede că „De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art.3 alin.1 lit.b pct.3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”.

Potrivit art.15 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nr. 287/2010 “Câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 este de 2.022 lei”.

Art. 14 lit.d din Legea nr.118/2010 prevedea că indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se reduc cu 15 % de la data intrării în vigoare a legii.

Prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, indemnizaţiile s-au majorat cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Tribunalul a constatat că la stabilirea indemnizaţiei reparatorii ce se cuvenea contestatorului trebuia să se facă şi aplicarea dispoziţiilor art.14 lit.d din Legea nr.118/2010 şi a art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010. Astfel majorarea de 15% prevăzută de art.10 alin.1 trebuia să fie aplicată la cuantumul diminuat aflat în plată în luna octombrie 2010.

Contestatorului i s-a stabilit o indemnizaţie lunară, pentru perioadele arătate, prin aplicarea coeficientului de 1,10 la câştigul salarial mediu brut pe anul 2011 de 2.022 lei, fără a se ţine seama însă de prevederile art.10 alin.1 din Legea nr.285/2010. Acest mod de calcul eronat a generat debitul în sumă de 781 lei, astfel că în mod legal s-a emis decizia contestată în cauză.

Tribunalul nu reţine punctul de vedere al contestatorului conform căruia Casa Judeţeană de Pensii Brăila trebuia să emită mai întâi o decizie de stabilire a cuantumului indemnizaţiei şi ulterior să stabilească debitul printr-o decizie separată, întrucât, în temeiul art. 179 din Legea 263/2010, C.P. este obligată să recupereze sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, fără a i se stabili şi obligaţiile de a emite mai întâi o decizie de stabilire a indemnizaţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, calificat recurs, contestatorul, solicitând schimbarea sentinţei şi admiterea contestaţiei.

Intimata nu a determinat şi nu a stabilit prin decizie cuantumul indemnizaţiei prevăzute de Legea 341/2004, ceea ce a condus la această situaţie. Emiterea unei decizii de revizuire ar fi trebuit să conţină modul în care s-a calculat indemnizaţia şi suma ce urmează a fi recuperată, s-ar fi acordat posibilitatea de a contesta noua modalitate de calcul. În decizia contestată nu se detaliază modul în care s-a ajuns la suma de 781 lei, ce urmează a fi recuperată.

A solicitat să se ţină seama că ulterior pronunţării sentinţei a fost promulgată Legea nr. 125/2014 prin care se stabileşte că debitele constituite în sarcina pensionarilor reprezentând sume încasate cu titlu necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari nu se recuperează.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât sentinţa poate fi atacată cu apel, şi nu cu recurs, potrivit art. 282 ind. 1 Cod de procedură civilă şi art. 155 din Legea 2653/2010.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, întrucât decizia contestată a fost emisă în mod legal, a fost depus buletinul de calcul detaliat privind debitul.

Debitul stabilit prin decizie nu intră sub incidenţa Legii nr. 125/2014, aşa cum rezultă din art. 1 din Legea 125/2014 şi art. 7 din Normele metodologice.

Recursul este nefondat.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă o contestaţie împotriva unei decizii prin care s-a stabilit existenţa unui debit de către Casa de Pensii, iar apărările formulate nu pot viza decât decizia contestată, în limitele cadrului procesual stabilit.

Modalitatea în care intimata a făcut aplicarea Legii nr. 285/2010 excede obiectului acestui dosar.

Singura critică referitoare la decizia contestată vizează cuantumul debitului. Acesta este prezentat în buletinul de calcul ataşat deciziei şi reprezintă un simplu calcul matematic. Diferenţa stabilită prin decizie provine de la faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2011, ca efect al Legii 285/2010, nu s-a procedat la majorarea cu 15% a indemnizaţiei din luna octombrie 2010, ci s-a revenit la cuantumul aflat în plată în luna iunie 2010, anterior intrării în vigoare a Legii 118/2010. Prin urmare, decizia emisă este legală.

În ceea ce priveşte intervenirea Legii nr. 125/2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, domeniul de aplicare al acestei legi este reglementat în art. 1.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 125/2014, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, nu se recuperează. Se constată că legea vizează trei categorii de drepturi de asigurări sociale: pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor.

Enumerarea fiind limitativă este exclusă aplicarea legii la alte categorii de drepturi de asigurări sociale. Debitul stabilit în sarcina apelantului provine din eroarea de calcul a unei indemnizaţii prevăzute de o Lege specială 341/2004 şi nu intră în domeniul de aplicare al Legii 125/2014.

Motivele de recurs fiind neîntemeiate, iar sentinţa legală şi temeinică, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.