Despre ecumenism


Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809)



Yüklə 0,8 Mb.
səhifə2/19
tarix27.12.2018
ölçüsü0,8 Mb.
#86723
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   19

Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809)
"Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi însine si sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în gresealã privitor la cele ce tin de credintã si de adevãr, asadar se vãdesc a fi eretici sau nedrepti."
"Zice încã si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) "Nu te amãgeascã pe tine o ascultãtorule adunãrile ereticilor, cã au Botez dar nu luminare, ci se boteazã cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineazã." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea cãtre Nichita zice: "Nici un eretic nu dã sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste"
(Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)

Sfîntul Ioan de Krnostadt (+1908)
"Care dintre ortodocsi nu ar dori unirea cu toti catolicii sau luteranii si sã fie una cu ei în Hristos, o singurã Bisericã, o singurã obste a celor credinciosi! Care însã, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întîi-stãtãtorii numiti papi, patriarhi, mitropoliti, arhiepiscopi si episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi sã se lepede de rãtãcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem sã ne învoim la învãtãtura lor ereticã fãrã sã aducem vãtãmare mîntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit - minciuna cu adevãrul?
Iezuitii catolici în folosul papei si a propriei lor vederi si scopuri egoiste si meschine, au pervertit legea constiintei si legea Evangheliei, afirmînd cã pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinta toate mijloacele nelegiuite: adicã si ca sã omoare si ca sã vicleneascã în tot felul si sã prigoneascã credinta ortodoxã, sã o numeascã schismaticã si o credintã de cîini, si sã-i ardã pe ruguri pe ortodocsi, ca pe Hus si pe altii.
Neîndoielnice sunt cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii si reformatii au apostaziat de la biserica lui Hristos - ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrãjmãsie împotriva noastrã, cautã din rãsputeri sã ne omoare, ne strîmtoreazã în tot chipul pentru credinta noastrã, ne batjocoresc si ne fac toate felurile de neplãceri mai ales în asezãrile lor cele mai însemnate, ei merg în chip vãdit împotriva lui Hristos si a Bisericii Sale, nu cinstesc de viatã fãcãtoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaste, nu respectã posturile, strîmbã dogmele credintei celei mîntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastrã si împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adevãrata Ta Bisericã si mîntuieste-i!
"De gresita întelegere de cãtre catolici a cuvintelor Mîntuitorului: Tu esti Petru si pe aceastã piatrã (pe Hristos, pe Care Petru L-a mãrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rãtãcirile catolicilor si papilor si mai ales pãrelnicul primat papal în Bisericã si pãrelnicul rang al papilor de loctiitori ai lui Hristos. Ci uitati-vã cîte rãtãciri sunt îngãduite în credinta papei (iar nu a lui Hristos) rãtãciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu – si le veti întoarce spatele cu nemultumire si groazã! O trufie omeneascã! O trufie sataniceascã! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!"
"Catolicii recunoscîndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevãratul Cap al Bisericii - Hristos L-au pierdut si au rãmas lipsiti de Cap. Întreaga istorie a papismului dã mãrturie cã la catolici nu este Cap fiindcã ei fac lucruri necuvioase, luptã împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învãtãtura lor dogmaticã - vai, cîte erezii, inovatii, abateri de la adevãr! O, pierzãtor sistem papist! Singurul Cap al Bisericii ceresti, pãmîntesti si din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!" (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)


Sfîntul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)
"Vor veni asa vremuri cînd vor umbla din casã-n casã ca lumea sã semneze pentru acel singur împãrat si se va face un recensãmânt al populatiei foarte drastic... Vine timpul, si nu e departe, cînd foarte multe biserici si mãnãstiri se vor deschide si se vor repara, le vor reface nu numai pe dinãuntru, ci si pe dinafarã. Vor auri acoperisurile atît ale bisericilor cît si ale clopotnitelor, dar preotimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cãrãmizile lui Faraon. Preotul nu va mai face si misiune. Cînd vor termina lucrãrile va veni vremea împãrãtiei lui antihrist si el va fi pus împãrat... Toate bisericile vor fi într-o bunãstare imensã, pline de bogãtii ca niciodatã, dar sã nu mergeti în ele. Antihrist va fi încununat ca împãrat în marea bisericã din Ierusalim cu participarea clerului si a patriarhilor. Intrarea si iesirea în Ierusalim va fi liberã pentru orice om, dar atunci sã vã strãduiti sã nu vã duceti, cãci totul va fi spre a vã lingusi pe voi, ca sã vã atragã în ispitã... Bisericile vor fi deschise, dar crestinul ortodox trãitor nu va putea intra în ele ca sã se roage, cãci în ele nu se va mai aduce jertfa fãrã de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toatã adunarea satanicã." (Talantii împãrãtiei, Arhim. Arsenie Boca , p.186)

Sfântul Nectarie de la Eghina (+1920)
"Despãrtirea Bisericilor a avut loc sub Fotie..., dupã ce Biserica Constantinopolului depãsise pericolul de a fi exclusã din Unica Bisericã Soborniceascã si Apostoleascã, iar Biserica Romanã, sau mai bine zis papalã, nu mai propovãduia dogmele Sfintilor Apostoli, ci ale papilor... Cei care nu s-au renãscut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfîntã, Soborniceascã si Apostoleascã Bisericã, în nici o alta bisericã, nici vãzutã, nici nevãzutã, nu o vor face... Atît timp cît cauzele principale ale despãrtirii rãmîn aceleasi...unirea este imposibilã..." (Stupul Ortodox, 1999)


Sfîntul Ioan Iacob de la Neamt (+1960)
"Iar cîtiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimã aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli si prin Sf. Pãrinti ai celor sapte Sfinte Soboare ecumenice si ei zic: "Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit." Nu zic cã ei de multã grãsime si nefricã de Dumnezeu li s-a întunecat mintea si au nãpîrlit, cãzîndu-le si pãrul si barba si mustata, fãcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului si al Sfintilor si cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfintilor ei le calcã în picioare, dar predicã sus si tare cã sunt ortodocsi." (Hranã duhovniceascã, Buc., 2000)

Sfîntul Iustin Popovici (+1979)
"Conform gîndirii unitare a Pãrintilor si a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci si unica... Biserica este una si unica, pentru cã ea este trupul Unuia si Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu existã Bisericã, iar unde nu existã Bisericã, acolo nici Euharistia nu existã. În afara acestei identitãti, adicã a Bisericii si a Euharistiei, se aflã erezia, falsa bisericã si antibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate soborniceascã si unirea lui Hristos cu credinciosii si a credinciosilor cu Hristos. Si în Euharistie si în Bisericã, Dumnezeul-Om Hristos este Unul si, de asemenea, este "toate si întru toti." (Col. 3:11).
Din unica si nedespãrtita Bisericã a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins si s-au tãiat ereticii si schismaticii, care au si încetat sã fie mãdulare ale Bisericii. Unii ca acestia au fost... romano-catolicii si protestantii si unitii si toatã cealaltã legiune ereticã si schismaticã. Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se aflã cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-crestinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obste este acela de "pan-erezie" (erezie universalã). De ce? Fiindcã în cursul istoriei, felurite erezii tãgãduiau sau denaturau anumite însusiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepãrteazã pe Dumnezeul-Om în întregime si pun în locul Lui pe omul european. În aceastã privintã nu e nici o deosebire esentialã între papism, protestantism, ecumenism si celelalte secte, al cãror nume este "legiune".
"Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Bisericã si el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelasi timp si "moartea a doua" a papismului iar prin el si cu el, a oricãrui umanism. Totusi, înaintea Adevãratei Biserici a lui Hristos care de la arãtarea Dumnezeului-Om Hristos existã în lumea noastrã pãmînteascã ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindcã nici o erezie nu s-a ridicat atît de radical si atît de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos si a Bisericii Lui, asa cum a fãcut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei – om. Nu existã nici o îndoialã cã dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o rãzvrãtire nemaivãzutã împotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pãmînt, o nouã trãdare a lui Hristos, o nouã rãstignire a Domnului – numai cã nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Si toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sãrmana fiintã pãmînteascã ce se numeste om. Acolo unde Îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie si cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Si dupã cum din aceastã pricinã Biserica dispare de acolo, tot asa se pierde si ierarhia apostoleascã divino-umanã si succesiunea apostolicã sacramentalã." (Biserica Ortodoxã si ecumenismul, 2002)

Cucernicul Pãrinte Dumitru Stãniloae (+1993)
"Eu nu prea sunt pentru ecumenism; socotesc cã ecumenismul este produsul masoneriei; iarãsi vor sã relativizeze credinta adevãratã. A avut dreptate Biserica zicînd cã nu prea suntem uniti. Ecumenismul este pan-erezia timpului nostru. Biserica Romano-Catolicã si Biserica Ortodoxã nu sunt douã surori. Nu existã decît un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decît un singur trup, adicã o singurã Bisericã. Deci notiunea de Biserici surori este improprie."
"Au venit odatã si aici, la un congres al ecumenistilor. Si unul dintre reprezentantii lor a sustinut ideile socialiste. Eu i-am combãtut si vorbeam mereu de Hristos. Iar mã întrebau: "De ce tot vorbiti de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos". S-au supãrat teribil si, dupã ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru cã vorbeam de Hristos si nu de probleme de-astea sociale. De ce sã mai stau de vorbã cu ei care au fãcut femeile preoti, sunt de acord cu homosexualii, nu se mai cãsãtoresc..." (interviu preluat din Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)
"Lupta catolicismului n-a avut o bazã spiritualã, crestinã, asa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuzã Todea cã suntem Biserica trãdãtoare. Douã mii de preoti ortodocsi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare si n-am vãzut nici un preot unit. Toti s-au fãcut ortodocsi sau au intrat în diferite întreprinderi în care fãceau pe turnãtorii." (Omagii pãrintelui Dumitru Stãniloae, ed. MMB, 1994)
"Caracteristica fundamentalã a crestinismului, care constã în surparea zidului despãrtitor dintre Dumnezeu si oameni (...) e înlãturatã în catolicism într-o nouã formã. Sobornicitatea crestinã, însãsi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfãcutã din îmbrãtisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformatã într-o societate pur laicã. (...) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoanã, cu papa în Vatican. (...) Tot ce conteazã e dependenta juridicã de o persoanã omeneascã. Misticul e transformat în juridic, viata în Bisericã devine o preocupare de bunã si uniformã orînduialã juridicã. Cuvintele religioase nu mai exprimã de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizãri pozitiviste, pãmîntesti." (Ortodoxie si românism, pp.100-101)

Pãrintele Cleopa Ilie de la M-rea Sihãstria (+1998)
"Mi-au pus întrebãri despre unitatea Bisericilor, cã ei vor sã uneascã Bisericile si sã facã, precum a zis Mântuitorul, o turmã si un pãstor. "Domnule director, i-am zis, biserica dumneavoastrã, protestantismul, este suspendat în aer. N-are temelie! -Dar de ce, pãrinte? - Unde vi-i Sfînta Traditie? Unde-s Sfintele Canoane? Unde-i practica Bisericii de 2000 de ani? Ati desfiintat totul si acum vreti sã vã apropiati de noi? Este imposibil! Noi de-abia avem puncte comune cu catolicii, darãmite cu protestantii. Ei sunt la foarte mare distantã de noi, au numai douã Taine, si acelea nu ca taine, ci numai ca simboluri: Botezul si Cina Domnului. La Cina Domnului fac o masa comemorativã cu pîine si cu vin în cinstea lui Hristos, dar nu mai cred cã se preface pîinea si vinul în Trupul si Sîngele Domnului. N-am cînd sã spun discutia de acolo cã-i mult de spus."
"-Cum vedeti unirea Bisericilor?", Pãrintele rãspunde: "-Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc ci dumnezeiesc. Nu-i în puterea noastrã. Iatã cum vãd eu: sã punem post si rugãciune cãtre Dumnezeu si cînd va veni Duhul Sfînt sã ne gãseascã ca Sfintii Apostoli. Asta e lucrarea Duhului Sfînt. Iar dacã va veni Duhul Sfînt cînd îl cerem cu post si rugãciune, cînd va veni la toate mintile arhiereilor catolici si ortodocsi, va fi aceeasi gîndire: Hai sã ne unim cã n-au fost la început douã Biserici ci una singurã. Deci asta sã cerem de la Dumnezeu, cã El poate face unitate de vederi în toate privintele... Iar dacã este vorba sã se creadã, sã se facã unitate de credintã, atunci numai Domnul stie... Noi, nu."
"Ati vãzut la primi voievozi crestini ai românilor, de cînd sunt cele trei tãri române, Moldova, Muntenia si Ardealul, toti au fost ortodocsi... Stefan cel Mare nu a fost baptist! Mircea cel Bãtrîn nu a fost evanghelist sau adventist! Alexandru cel Bun nu a fost martorul lui Iehova; nebunii ãstia au venit acum. Nici o sectã nu exista în tara noastrã pe atunci. Acestia vin din strãinãtate, plãtiti de masoni, sã ne strice dreapta credintã si originea noastrã de popor ortodox (...). Sã tineti credinta care ati supt-o de la piepturile maicilor voastre! Sã tineti credinta pe care o avem de douã mii de ani! Nu vã luati dupã slugile satanei care vin din Apus cu milioane de dolari. Ei cumpãrã pe prosti si pe nelãmuriti în credintã, sã rupã unitatea în sufletul poporului român si vor sã facã cele mai mari erezii si nebunii în tara aceasta. Pãziti-vã de acestia! Au case de rugãciuni dar acolo e casa satanei. (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Pãrintele arhimandrit Arsenie Boca (+1989)
"Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Cãderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica ortodoxã, fie ei: arhierei, preoti de mir, cãlugãri sau mireni. Înapoi la Sfînta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Pãrinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereascã Dumnezeu!" (Talantii împãrãtiei, p.197)

Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos
"Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rîndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanti ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o formã institutionalã prin care, sub numele pãcii si al unitãtii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budisti care nu cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, si unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul cautã prin toate acestea sã se impunã ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxã este ecumenicã adicã soborniceascã. Una este însã ecumenicitatea si alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxã este ecumenicã, dar nu ecumenistã. Ea rãmîne ecumenicã atîta vreme cît nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinãtãtii Bisericii si se propune si celorlalti, fãrã sã se împartã sau sã se ajusteze dupã conceptiile omenesti. Asadar Biserica noastrã Ortodoxã este ecumenicã si deoarece întreaga lume are nevoie cu adevãrat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea sã se mentinã ecumenicã si sã nu cadã în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-si pãstra ecumenicitatea ei, ci si pentru a ajuta cu adevãrat lumea.
Un rol important în miscarea ecumenicã îl are teoria ramificatiilor care este o erezie eclesiologicã promovatã în cercurile teologice asa-zis moderniste, a cãrei esentã este cã toate confesiunile crestine existente în momentul actual sunt vãzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos si care detin în mod egal harul Sfîntului Duh si Adevãrul Divin. La baza acestei învãtãturi eretice stã interpretarea incorectã a procedurilor canonice privind primirea în Bisericã a ereticilor si schismaticilor." (Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

Cucernicul Pãrinte Gheorghe Calciu
"Întelegerea ecumenicã de unire si armonie a lumii este de fapt o formã a miscãrilor internationaliste pe plan religios, în care se încearcã desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmãresc doar gloria lor, buna lor viatã si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o actiune diabolicã si sunt de acord cu unii teologi greci care spun cã ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru... Am sperat cã România va fi urmãtoarea tarã care va iesi din ecumenism." ("Ziua" de Bucuresti, 5 dec.1998, pg.8)

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos
"Poate fi spus cã de este o mare erezie astãzi, este asa-numita erezie eclesiologicã, care se confruntã mai ales cu pãstorii Bisericii. Este o mare confuzie astãzi despre ceea ce este Biserica si care sunt adevãratii ei membri. Se confundã identitatea Bisericii cu alte traditii umaniste si se gîndeste cã Biserica este fragmentatã si despãrtitã, dar mai mult se ignorã singura cale de mîntuire a Bisericii." "Papistasii nu au preotie nici taine... Vaticanul nu este bisericã, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toti "clericii" Vaticanului nu sunt urmasi ai Apostolilor, nu au predania si succesiunea apostolicã... Papistasii sunt francolatini, iar pe deasupra si eretici. Papismul se aflã în afara Bisericii..., si pentru cã în afara Bisericii nu existã Taine, pentru aceasta clericii papistasilor si însusi papa, pentru noi ortodocsii, nu au preotie, adicã au fost tãiati de la succesiunea apostolicã. Dacã se va pierde Credinta Ortodoxã, atunci nu va mai exista nici Bisericã, nici Dumnezeiasca Euharistie... Pãrintii Bisericii din veacul al VIII-lea observaserã cã papismul, sub influenta francilor, a schimbat teologia ortodoxã si astfel nu mai fãcea parte din Biserica Ortodoxã care pãzea în întregime adevãrul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice." (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)


Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV)
"O grecilor (românilor, n.n.) vrednici de milã, de ce încã rãtãciti si lepãdînd orice nãdejde în Dumnezeu cãutati ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de împreunã cu întreaga Cetate, care curînd va cãdea, pierdeti Ortodoxia voastrã? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc mãrturie înaintea Ta cã sunt nevinovat de aceastã nelegiuire. O, bietii de voi care vedeti ce se-ntîmplã în jurul vostru si în vreme ce robia vã este tot mai aproape, vã lepãdati de credinta pãrintilor vostri si primiti fãrãdelegea! Nu mã voi lepãda nicicînd de tine, iubitã Ortodoxie, si n-am sã te ascund Sfîntã Predanie, cîtã vreme duhul meu mai sãlãsluieste în trupul acesta." (Sinodul de la Ferrara-Florenta, ed. Scara, 2002, p.161)

EPISTOLA ENCICLICÃ [1]
A BISERICII UNA, SFINTE, CATOLICE SI APOSTOLICE,
CÃTRE ORTODOCSII DE PRETUTINDENI [2]


în care cei patru patriarhi ai Rãsãritului dau, la anul 1848,
un rãspuns ferm enciclicei Cãtre Orientali a Papei Pius IX
si afirmã fundamentele Ortodoxiei contra tuturor ereziilor
(Tradusã de prof. univ. Teodor M. Popescu)

 
 


Tuturor celor de pretutindeni, în Duhul Sfînt iubiti si doriti frati ai nostri, sfintiti Arhierei, prea cucernicului cler din jurul lor si tuturor ortodocsilor, fii adevãrati ai Bisericii una, sfinte, catolice si apostolice, îmbrãtisare frãteascã în Duhul Sfînt si toate cele bune si de mîntuire de la Dumnezeu.

Trebuia ca propovãduirea evanghelicã, sfîntã si dumnezeiascã a rãscumpãrãrii[3] noastre sã fie vestitã de cãtre toti asa neschimbatã si sã fie crezutã în veci asa de curatã, cum a descoperit-o dumnezeiestilor si sfintilor Sãi Ucenici Mîntuitorul nostru, cel Care pentru aceasta S-a desertat pe Sine luînd chip de rob[4], coborînd din sînurile pãrintesti si dumnezeiesti. Si cum aceia devenind martori vãzãtori si auzitori, ca niste trîmbite puternice au rãsunat în toatã lumea (cãci în tot pãmîntul a iesit graiul lor si pînã la marginile lumii cuvintele lor)[5]; si, în sfîrsit, asa neatinsã, cum ne-au predat-o de obste atîtia si atît de mari de Dumnezeu purtãtori Pãrinti ai Bisericii catolice, cei de la marginile pãmîntului, cari au repetat aceleasi graiuri si au învãtat pînã la noi în sinoade si fiecare în parte. Dar precum odinioarã în Eden, începãtorul rãutãtii, vrãjmasul cel neîntelegãtor al mîntuirii oamenilor, luînd cu viclenie chip de sfetnic folositor, a fãcut pe om cãlcãtor al poruncii dumnezeiesti celei cunoscute, tot astfel amãgind pe multi cu timpul si în Edenul cel întelegãtor, Biserica lui Dumnezeu si fãcîndu-i uneltele sale, amestecînd veninul ereziei în izvoarele cele limpezi ale învãtãturii ortodoxe, adapã pe multi, ce sunt nevinovati dar vietuiesc fãrã pazã, în (pahare) aurite asa zicînd cu hristologia evanghelicã, si cari neluînd seama mai mult la cele auzite (Evrei II, 1) si vestite de Pãrintii lor  (Deuteronom[6], XXXII, 7) potrivit Evangheliei si la fel pururea cu învãtãtorii cei de mai înainte, nici socotind îndestulãtor spre mîntuirea lor sufleteascã cuvîntul cel grãit si scris al Domnului si autoritatea Bisericii celei de totdeauna, urmãresc nelegiuire nouã si inovatii, ca în îmbrãcãminte, si desfãsoarã în toate chipurile învãtãtura evanghelicã cea de ei stricatã.



2. De acolo ereziile cele multe sfîsiate si îngrozitoare, pe cari Biserica cea catolicã, primind chiar din scutecele ei armãtura lui Dumnezeu si apucînd cutitul Duhului, care este cuvîntul lui Dumnezeu (Efeseni VI, 17), a fost nevoitã sã le combatã, si împotriva tuturor a triumfat pînã azi si va triumfa biruitoare în toti vecii, înfãtisîndu-se totdeauna mai strãlucitã si mai puternicã dupã luptã.

3. Dar din aceste erezii unele au si dispãrut cu totul, altele se duc, altele s-au vestejit, altele si înfloresc mai mult sau mai putin, fiind în putere pînã la timpul restabilirii lor, altele iarãsi reapar, ca sã-si meargã drumul lor de la nastere pînã la distrugere, cãci fiind gînduri si nãscociri nenorocite de oameni nenorociti, trãsnite ca anatema celor sapte Sinoade ecumenice, ca si ei se nimicesc, chiar de ar mai tine o mie de ani. Numai Ortodoxia Bisericii catolice si apostolice, cea însufletitã de Cuvîntul Cel viu al lui Dumnezeu, ea dãinuieste vesnic, dupã fãgãduinta cea nemincinoasã a Domnului: Portile iadului nu o vor birui (Matei XVI, 18), adicã gurile nelegiuitilor si ereticilor (cum ne tãlmãcesc nouã dumnezeiestii Pãrinti), oricît de grozave, oricît de uimitoare, nu vor birui dreapta învãtãturã cea linistitã si tãcutã. Dar oare ce este cã drumul celor pãcãtosi merge bine? (Ieremia XII, 1) si nelegiuitii se semetesc si se înaltã ca cedrii Libanului (Psalm XXXVI, 45), tulburînd adorarea cea linistitã a lui Dumnezeu?

Pricina acestui lucru este nespusã, si Biserica, desi se roagã zilnic ca sã lipseascã de la ea boldul acesta, acest înger al lui Satan, aude de la Domnul totdeauna: Destul îti este tie harul Meu: cãci puterea mea întru slãbiciune se desãvîrseste (Corinteni XII, 9). De aceea mai cu plãcere se laudã întru slãbiciunile sale, ca sã se sãlãsluiascã asupra ei puterea lui Hristos[7] si pentru ca cei încercati sã se vãdeascã (Corinteni XI, 19).



Yüklə 0,8 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   19




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin