DÉRom = Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom). Première phase : le noyau panroman (subvenţionat ANR şi DFG a. 2012-continuă), coordonare: Éva Buchi şi Wolfgang Schweickard
(cf. http://www.atilf.fr/DERom).
Dicționar etimologic panroman după modelul: REW (Romanisches Etymologisches Wörterbuch) al lui Meyer-Lübke.
Echipa de lucru cuprinde cca 90 de lingvişti romanişti şi specialişti ai fiecăreia dintre limbile romanice.
Analiza reconstruiește lexemele protoromane = din latina orală / populară / vulgară etc.
Se utilizează și în romanistică metoda gramaticii comparate-reconstrucție din germanistică și indoeuropeistică.
„La communauté des linguistes romanistes caressait l’espoir de la mise sur le chantier d’un nouveau dictionnaire étymologique panroman sur le modèle du REW (Romanisches Etymologisches Wörterbuch) de Meyer-Lübke (19353). En janvier 2008, il s’est constitué une équipe internationale, surtout franco-allemande (autour du FEW à l’ATILF et du LEI à l’Université de la Sarre), qui se propose de rebâtir l’étymologie du noyau commun du lexique héréditaire roman (quelque 500 étymons) selon la méthode de la grammaire comparée-reconstruction – méthode jugée jusque là peu rentable en romanistique en raison du témoignage massif du latin écrit – et d’en présenter l’analyse phonologique, sémantique, stratigraphique et variationnelle sous une forme lexicographique-informatique; le résultat marquera la première étape du Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom)”.
Lat. annelus <=> protorom. */a'nεll u/
Lat. annelus <=> protorom. */a'nεll u/
Cf. Christoph GROß 2016–2017 in DÉRom s.v. */a'nεll u/.
Lat. annelus « inel” TLL, REW, Ernout/Meillet
Lexemul portughez (şi galez) elo - sensul originar masculin « inel al unui lanț; inel, verigă» în majoritatea idiomurilor romanice, cu excepţia limbii române).
Galego-portughezul anel este considerat ca împrumutat din occitană în secolul al 13-lea. cf. Buschmann, DCECH, DDGM, Cunha Vocabulário.
Româna corespunde unui al doilea sens protoroman, inovator, de genul neutru: dacorom. inel, istrorom. arel, meglenorom. ninel, arom. nel .
Nici portugheza, nici româna (arii conservatoare) nu prezintă lexemul, tot de genul masculin, „orificiu al rectului; anus” care este atestat în vechea italiană (aceeaşi formă ca în italiana contemporană: anello) şi în vechea
Lat. anima,ae <=> protorom. */'anim a/
Lat. anima,ae <=> protorom. */'anim a/
Cf. Uwe SCHMIDT 2010–2014 in DÉRom s.v. */'anim a/
TLL, REW, Ernout/Meillet
anima, ae = „suflu de aer”, „respiraţie”, „suflet”, „viaţă”
cor, cordis = „cord”, dar și „creier”, „plămân”, „stomac”
Port. alma = „suflet” sens dominant, admis de toate sursele:
cf. DDGM, Buschmann, DELP, DRAG, Cunha Vocabulário.
Rom. inimă => „suflet” sens originar, periferic; opinii diferite ale specialiștilor.
Barcianu, ALEXI, W., REW „suflet”
Philippide (1984: 41), Rosetti (1968: 194), Ivănescu (1980: 184), EWRS, CDDE, CADE, TDRG sens (figurat) format pe terenul limbii române
DA analiza cea mai nuanțată, dar ambiguă.
Noi date filologice:
Noi date filologice:
În atlase dialectale: ALR II/I MN p. 36, la întrebarea 2203 „inima bate” sunt primite răspusurile: „se bate / bacane / tupane sufletu” în punctele 728, 762, 858 („să bate sufletu în capu kieptului”), 876, 899, în Muntenia şi Oltenia, zone conservatoare. Faptul dovedeşte legătura lingvistică izomorfă între semnificanţii inimă şi suflet ai semnificatului „suflet”.
În texte vechi: Psalt. Hur.2 : Întoarce faţa ta de cătră păcatul mieu şi toate fărădelegile meale curăţeaşte. Înrimă curată tămăduiaşte întru menre, Dzeule, şi suflet dereptu noiaşte în pântecele meu (p. 130); Nu se înrălţă înrima mea (p. 198); Şi mâhni-se sufletul mieu întru menre, întru menre sminti-se înrima mea (p. 206);
sau : Cod.Vor., p. 335, 357, 371 etc.; Cod. Sturdz. p. 244, 269, 271 etc. ș.a.
Lat. bruma <=> protorom. */’brum a/
Lat. bruma <=> protorom. */’brum a/
cf. Larissa BIRRER ; Jan REINHARDT ; Jean-Pierre CHAMBON 2013–2015 in DÉRom s.v.
Lat. bruma = „ziua cea mai scurtă din an, solstiţiul de iarnă”, fie aceasta o singură zi ori perioada dintre 24 noiembrie (conform calendarului actual) și ziua solstiţiului. Prin generalizare ─ mai ales poetică ─ bruma semnifică: „iarnă; frig; crivăţ” (TLL 2, REW, Ernout / Meillet).
Protorom. */'brum a/ = I. „iarnă”, II. „brumă”, III. „ceaţă”.
Port. bruma „ceaţă” => sensul protorom. III. „ceaţă”. Pr. at.: sec. al XVI-lea (Fr. João de Ceita, cf. DELP s. v.).
Atestarea târzie (ca şi atestările lexemelor echivalente din italiană, friulană, franco-provensală, gasconă, catalană, spaniolă, asturiană, galiciană ) se explică prin caracterul specializat (limbajul navigatorilor şi agricultorilor) al termenului.
Rom. brumă (dacoromână, meglenoromână şi aromână) => sensul protorom. II.
Pr. at.: 1500/1510, în PraltHur2 (cf. p. 153 şi 210)
Cf. Christoph GROSS 2010–2014 in DÉRom s.v. */ka'ten a/
Cf. Christoph GROSS 2010–2014 in DÉRom s.v. */ka'ten a/
Rom. Cătină (ordinea lexemelor este redată conform dicţionarelor limbii române): 1) arborele Hippophae rhamnoides; 2) fructul acestuia.
Saltul referenţial „lanţ” „plantă” - probleme:
REW nu-l consideră latin; TDRG, Şăineanu, D. - origine necunoscută; Ciorănescu < lat. catănum; Scriban, D., CDDE, DA, DELR < lat. catena :„Sensul s-ar explica prin faptul că nuielile de cătină servesc la legat şi la împletituri”
Soluţia evoluţiei semantice e dată de două elemente: 1) sursele indică faptul că dominant din punct de vedere semantic (diacronie, extensie) şi referenţial este fructul cătină şi nu arborele corespunzător; 2) fructele coapte de cătină înfăşoară spiralat fiecare creangă creând o vizibilă formă de lanţ. Fotografii nenumărate, edificatoare în acest sens, au completat semiotic demonstraţia susţinută de cei doi revizori.
Cele patru lexeme analizate mai sus au fost alese pentru a exemplifica patru situaţii relevante privind implicarea valorilor expresiv-afective în evoluţiile unor cuvinte protoromane în areal romanic. Respectivele valori funcţionează etimologic semnificativ, profund determinate de oralitatea arhaică a protoromanei.
Protorom. */a'nεll u/, corelatul parţial al lat. annelus, aduce în discuţie o evoluţie metaforică la nivel protoroman, care se manifestă ca inovaţie lexicală.
Saltul figurat de tip metaforizant este evident, explicit, metafora corespunzând unui grad relativ înalt de figurativitate. Este implicată relaţia dintre forma circulară a inelului şi structura anatomică .
Atât româna, cât şi portugheza, arii laterale, prin urmare conservatoare, nu vor fi cunoscut respectiva inovaţie lexicală.
Protorom. */'anim a/ desemnează, ca prim sens, conceptul „suflet”, corelat al lat. anima. Există în întreaga Romanie, extins în idiomurile din toate grupurile romanice.
Protorom. */'anim a/ desemnează, ca prim sens, conceptul „suflet”, corelat al lat. anima. Există în întreaga Romanie, extins în idiomurile din toate grupurile romanice.
Portugheza şi româna (protoromâna şi, astăzi, unele graiuri conservatoare) conservă, la rândul lor, acest sens.
Se produce la nivelul latinei orale / la nivel protoroman saltul semantic:
Metonimia este identificată lingvistic numai în Romania de sud-est, în dialectele românei şi în sardă. Datorită complexităţii elementului abstract desemnat (sufletul), reprezentarea concret trupească a inimii presupune o figurativitate implicită, relativ redusă.
.
Protorom. */'brum a/ conţine un singur sens, mult redus ca extensie, identic cu acela al corelatului său, lat. bruma: „iarnă” identificat numai în italiană şi friulană.
Protorom. */'brum a/ conţine un singur sens, mult redus ca extensie, identic cu acela al corelatului său, lat. bruma: „iarnă” identificat numai în italiană şi friulană.
Sensurile lexemului */'brum a/ dezvoltă două direcții evolutive.
= Prima evoluţie reprezintă o analogie de tip metaforic, în Romania de sud-est: „strat alb al zăpezii” > „strat subţire al brumei”.
= A doua evoluție: sensul „ceaţă” (format, probabil, tot metaforic), în Galoromania, Italoromania şi Iberoromania.
Este sensul reflectat şi de port. bruma. Diferenţele semantice sunt reflexul factorilor atmosferici specifici zonei geografice.
Rom. brumăredă prin construcţia „o brumă de” = foarte puţin.
Cf. lat. bruma „forma sincopată a superlativului feminin brevissima (< adj. brevis, breve)” (TLL s.v.). Însă sensul I al lexemului protoroman („iarnă”) nu permite acestă interpretare.
Protoromanul */ka'ten a/ corespunde corelatului din latina scrisă catena, ae păstrând sensul „lanţ” în toate zonele Romaniei.
Protoromanul */ka'ten a/ corespunde corelatului din latina scrisă catena, ae păstrând sensul „lanţ” în toate zonele Romaniei.
Port. cadeia se încadrează acestei structuri semantice.
Excepţia formată de dialectele dacoromân („cătină”) şi aromân („coloană vertebrelă”) presupune în mod obligatoriu un salt metaforic. În primul caz, în dacoromână reprezentarea figurativă identifică fructul cătinei aşezat pe ramură sub formă de lanţ şi, în al doilea caz, aromânul cătină desemnează coloana vertebrală, proiecţia metaforică dezvoltându-se în aceeaşi direcţie.
Proiecţia diacronică asupra unor evoluţii metaforice şi metonimice etimologice identifică trepte ale saltului figurativ originar în funcţie de relaţiile referenţiale:
Proiecţia diacronică asupra unor evoluţii metaforice şi metonimice etimologice identifică trepte ale saltului figurativ originar în funcţie de relaţiile referenţiale:
= proiecţia figurată ale cărei elemente sunt puse în analogie în mod evident */a'nεll u/ : „inel” şi „anus”
*/'anim a/: „suflet” şi „cord”,
*/ka'ten a/ „lanţ” şi „coloană vertebrală”
= evoluţii mascate de trecerea timpului, greu de vizualizat referențial
*/ka'ten a/ „lanţ” şi „fruct”
= salturi metaforice şi metonimice evidente referențial, cu motivații complicate */'brum a/: „iarnă”, „brumă”, „ceaţă” Idiomurile Romaniei laterale, în cazul de faţă româna şi portugheza (privită mai mult ca substanţă de contrast pentru română, în articolul nostru) funcţionează, prin pregnanţa unor elemente, ca filtrul turnesolului care face vizibile sememe relevante şi specifice pentru întregul areal romanic.
