Din perspectiva de gen

Constănțenii apelează din ce în ce mai des la ordine de protecție

Ziua de Constanţa, 30 Aprilie 2015

De Loredana DĂSCĂLESCU,

A fost denumită generic „violenţă domestică“, însă cele mai multe dintre femei cred că acest lucru implică doar agresarea fizică. Litera legii spune însă foarte clar că violenţa în familie presupune „orice act vătămător, fizic sau emoţional, care are loc între membrii unei familii“. Victimă poate fi şi un bărbat, însă aproape în totalitate, femeile sunt cele abuzate

„Până când moartea ne va despărți”. Jurămintele rostite în fața preotului, iubirea eternă se transformă deseori într-un coșmar pentru multe femei. Soțul mult visat ajunge după câțiva ani de conviețuire un bărbat care calcă în picioare tot: nevasta, copii, conveniențe sociale și legi.

Dacă în familia ta există cineva care te ameninţă sau este violent cu tine sau cu copiii tăi (este agresor), legea îţi poate da un ajutor: ordinul de protecţie. El este o hotărâre judecătorească prin care se iau măsuri urgente care să te protejeze pe tine şi pe copiii tăi.

Din ce în ce mai mulți constănțeni apelează la acest ordin prin care judecătorul poate decide să evacueze temporar agresorul din locuinţa familiei chiar dacă agresorul este proprietarul locuintei. De asemenea, poate decide să te întorci în locuinţa comună dacă ai plecat din cauza violenţelor, singură sau cu copiii. Judecătorul poate decide să separe spațiul din locuința comună pe care agresorul are dreptul să-l folosească (de exemplu o cameră) astfel încât acesta să nu vină în contact cu tine şi cu copiii, să oblige pe agresor să păstreze o distanţă minimă faţă de tine şi copii (de exemplu 50, 100, 200 de metri) şi faţă de casă, de serviciu şi de şcoala copiilor sau să interzică agresorului să se deplaseze în anumite localităţi sau zone pe care tu le frecventezi sau le vizitezi periodic.

Totodată, judecătorul poate decide să interzică agresorului orice contact cu tine, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod sau să încredinţeze copiii minori sau să stabilească reşedinţa acestora.

Instanţa mai poate dispune ca agresorul să plătească contravaloarea chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde stai cu copiii în cazul în care nu e posibil să rămâneţi în locuinţa familială sau ca agresorul să urmeze consiliere psihologică sau psihoterapie.

Spre exemplu, într-un caz de pe Judecătoria Constanța, instanța a dispus ca „pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă, faţă de domiciliul sau reşedinţa acesteia, faţă de locul de muncă al reclamantei, precum şi faţă de câinele de companie al familiei; - interzice pârâtului să contacteze reclamanta în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondenţă; - obligă pârâtul să urmeze consiliere psihologică, recomandându-se totodată acestuia efectuarea unui tratament în scopul dezintoxicării, sens în care obligă pârâtul să se prezinte la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sf. Apostol Andrei Constanţa – Secţia Clinică Psihiatrie pentru o evaluare psihoterapeutică şi să urmeze forma de psihoterapie şi tratamentul care va fi recomandat în urma evaluării psihoterapeutice, pe întreaga perioadă a valabilităţii ordinului”.

Un ordin de protecţie poate dura maximum 6 luni.

Ce se întâmplă dacă agresorul încalcă ordinul de protecţie

Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute prin ordinul de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an.

Dacă agresorul încalcă ordinul de protecţie, se apropie de tine sau te atacă pe tine sau pe copiii tăi, sună imediat la 112.

Poliția are îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea judecătorească şi să sesizeze organul de urmărire penală în cazul în care agresorul nu respectă ordinul de protecție.

http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/pastrarea-distantei-fata-de-reclamanta-fata-de-domiciliu-acesteia-sau-fata-de-cainele-de-companie-constantenii-544603.html

Cum putem combate discriminarea de gen? Îndrăznind!

4change website, 28 aprilie 2015

De Laura Elena Ducu,

2O să încep prin a clarifica din capul locului un lucru: NU cred în discriminarea de gen. Nu în România. Nu vreau să spun că nu se întâmplă, însă nu cred că dictează deznodământul poveștilor, mai ales al celor de antreprenoriat. Poate apărea doar în desfășurarea acțiunii, dacă ar fi să continuăm metafora momentelor subiectului dintr-o poveste.

Am fost suficient de norocoasă, până la cei 28 de ani pe care îi am, încât să nu mă simt niciodată dezavantajată pentru că sunt femeie. Chiar din contră. Deseori am fost mai protejată și mai blând tratată. Am avut deseori proiecte care s-au zbătut să răzbată și care au întâlnit multe piedici, însă niciodată din cauza discriminării de gen. Alte tipuri de discriminare, da. De gen, nu.

Cred că, înainte de toate, acest lucru a fost posibil pentru că EU nu am permis să fiu discriminată pe acest criteriu. Le pot mulțumi părinților mei care m-au crescut și educat subliniindu-mi că EU am mereu puterea de a decide pentru mine, de a alege ce este bine pentru mine și că cel mai important lucru este ca, indiferent de drumul profesional pe care îl aleg, să fiu foarte bine pregătită pentru el. Să nu cred că ceva mi se cuvine doar pentru că exist și că trebuie să învăț, să muncesc și să perseverez în a ajunge undeva. Tot ei m-au învățat că atunci când sunt nedreptățită, înaintea oricui (chiar și a Cavalerului mitic pe Cal Alb la care visam în copilărie), EU trebuie să mă apăr. Cred că asta a făcut diferența.

Sunt de acord că în România ne confruntăm cu o problemă de mentalitate în ceea ce privește femeile. Am auzit deseori descrieri stereotipice de genul ”femeile sunt șoferi slabi”, ”femeile nu ar fi manageri la fel de buni pentru că sunt mai emotive”, ”femeile sunt mai înclinate către artă, nu către business”. Cu toate acestea, sunt desemnat șoferul principal pentru drumurile care presupun utilizarea unei mașini de serviciu, am avut mai mereu poziția de conducere în proiecte și am fost cu succes și regizor și antreprenor. De ce? Pentru că am învățat să conduc foarte bine (și nu am lăsat stereotipia să mă descurajeze), pentru că am depus eforturi în a învăța să îmi gestionez emoțiile (mari eforturi – am o personalitate sensibilă și puternic empatică) și am învățat să lucrez cu cifrele și statisticile la fel de bine precum cu storyboard-ul și clacheta. In momentul în care am arătat că ȘTIU ce fac, chiar și emițătorii de stereotipii de gen au tăcut și au acționat pe baza adevărului concret care li s-a pus în față.

Deși nu ești responsabil de nivelul de educație al interlocutorilor tăi, ești responsabil de modul în care TU interacționezi cu ei. Drumul tău nu poate fi dictat de mentalitatea altcuiva, de lipsa de viziune, de preconcepțiile sale. El poate fi dictat doar de alegerile tale, iar acestea trebuie să fie în conformitate cu direcția pe care mergi TU.

Cred că ne speriem prea ușor de problemele de mentalitate și uităm că trăim, totuși, într-un stat liber și avem legi la care putem apela, presă pe care o putem ruga să ne spună povestea, specialiști care ne pot consilia și ONG-uri care ne pot sprijini. Mai mult, uităm că avem MODELE! Nu suntem singure. Sunt o mulțime de femei în România care au demonstrat că elementele-cheie pentru succes în carieră sunt determinarea, competența și consecvența. Una dintre aceste femei, pentru mine, este Marta Ușurelu (redactor-șef Biz). Ea a făcut într-un interviu o afirmație în care eu mă încred: ”Nu putem face nimic dacă nu îndrăznim”. Are dreptate. Așadar, doamnelor… să îndrăznim!

Material realizat în cadrul proiectului „EVA – Evoluţie Valoare Antreprenoriat pentru femei pe piaţa muncii”, co-finanţat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Investeşte în oameni şi implementat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Secor 6 în parteneriat cu Asociaţia Four Change, SC Centrul de Consultanţă şi Studii Europene SRL, Fundaţia de Sprijin Comunitar Bacău, Fundaţia Crucea Alb Galbenă, SC Green Team Actual SRL.

http://4change.ro/cum-putem-combate-discriminarea-de-gen-indraznind/