Din perspectiva de gen

Teatru, feminism și feminitate

SapteSeri, 13 noiembrie 2014

„Cred că sunt multe idei valide pe care feminismul le promovează și merită ca ele să se audă mai limpede în spațiul public românesc”

Timp de 4 zile, între 13 și 16 noiembrie, la Hanul Gabroveni si Sala ARCUB, punctele de vedere feminine vor fi la ele acasă în cadrul Platformei Internaționale de Teatru București #1. – am găsit informația pe Facebook și mi s-a părut interesantă tema: „Viitorul este feminin”, așa că am luat legătura cu Cristina Modreanu, jurnalist, critic de teatru și curatorul acestui eveniment. Uite ce am vorbit:

1. Ce spectacole din cadrul Platformei Internaționale de Teatru București #1 nu trebuie să ratăm sub nicio formă?

Nici unul dintre cele patru spectacole nu trebuie ratate fiindcă sunt foarte diferite și foarte speciale. Dacă, totuși, chiar trebuie să mă opresc la unul singur, atunci aș spune că teatrul-skype creat de PopUpTheatrics (SUA) este mai mult decât un spectacol, o experiență – proprie omului contemporan, foarte intimă, provocatoare și care te face să te simți, ca spectator, foarte special. Spectacolul lor Long Distance Affair e o întâlnire virtuală de unu-la-unu cu actori de pe continente diferite care îți vorbesc numai ție, spectatorul privilegiat. Hufftington Post UK a scris despre acest spectacol că este „o experiență cât se poate de directă și de neliniștitoare”.

2. Spune-mi puțin despre cum a fost să fii curator pentru acest proiect?

Sunt pasionată de teatru în toate formele lui, iar un asemenea proiect este forma maximă de creativitate la care poate spera un critic de teatru. Dacă în mod obișnuit discursul nostru despre teatru e așezat pe hârtie și poate produce imagini numai în mintea celui care citește și înțelege, în cazul unui eveniment de acest tip ai șansa de a propune un discurs tridimensional, iar fiecare dintre spectacolele și evenimentele conexe pe care le-ai inclus în program adaugă claritate discursului și se transformă în argumente. E o muncă extraordinară pe care am făcut-o în ultimii opt ani pentru diferite festivaluri, și mă simt privilegiată că o pot face, dar mă simt și foarte responsabilă. Trebuie să știi ce spui într-un discurs ca să te faci bine înțeles. Evident, când te apropii de momentul începerii evenimentului, se mai adaugă și emoțiile, fiindcă în orice întâmplare vie există și o doză de risc. Câinele din Major Tom trebuie programat la veterinar și să suporte bine călătoria, luminile pentru un spectacol sunt mai speciale, obiectele din alt spectacol trebuie alese conform rider-ului tehnic, proiecțiile să funcționeze perfect, castingul să fie programat respectând programul a 30 de actrițe și tot așa. Din fericire, echipa de la ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București e una profesionistă, care găsește rapid soluții pentru toate problemele.

3. Am înteles că tema generală va fi feminismul. Cu ce se confruntă feministele în România?

Tema primei ediții este „Viitorul este feminin”. Fără să fiu o feministă activă, mi se pare că această mișcare se confruntă la noi în primul rând cu o lipsă de înțelegere: puțini știu exact ce înseamnă feminismul, dar mulți se reped să-l „înfiereze”. Ignoranța face ca lucrurile să pară periculoase, deci feministele sunt adesea demonizate în mod aberant. Mi s-a spus și mie de când cu Platforma aceasta și cu tema ei că am devenit o feministă – și deseori asta suna ca o jignire. Eu prefer să o iau drept compliment. Apoi, cred că vocea feministelor de la noi nu se aude suficient și uneori nu se aude unde trebuie, ci rămâne în cercuri închise, acolo unde toată lumea e de acord cu ea. Cred că sunt multe idei valide pe care feminismul le promovează și merită ca ele să se audă mai limpede în spațiul public românesc, să fie diseminate prin mai multe modalități – elegant, neagresiv, dar în mod susținut. Durează mult până când să schimbi o conversație – mă refer aici la temele de dezbatere din spațiul public – dar chiar e timpul ca ideile feministe să intre mai mult pe agenda publică din România.

4. Spui că „Mediul public românesc e destul de impermeabil la punctele de vedere feminine.” De ce este publicul românesc impermeabil la aceste puncte de vedere?

În primul rând aceste puncte de vedere nu se aud suficient: uitați-vă la câți invitați femei sunt în emisiunile TV – indiferent de temă – și veți observa că ele sunt mereu în minoritate. În spațiul cultural, în speță teatrul, fiindcă vorbim de Platforma Internațională de Teatru, din moment ce avem mult mai mulți bărbați regizor sau director de teatru și de festivaluri, al cui punct de vedere va fi diseminat prin activitatea lor? Opinia publică de la noi este deja formatată în așa fel încât e în mod automat mai deschisă la punctele de vedere masculine, din obișnuință, din inerție – indiferent ce spune și în orice domeniu un bărbat e mai creditat decât o femeie. Dacă vocile feminine și punctele lor de vedere nu se vor auzi mai des publicul românesc nu are cum să devină mai „permeabil” la ele – dar sunt semne bune că lucrurile se schimbă, anul acesta am avut și primele două candidate femei la președinție, lucru la care până acum nici nu visam.

5. Este teatrul feminist o formă de propagandă?

Nu pot să vorbesc pentru teatrul feminist în general, fiindcă nu cred în asemenea generalizări. Orice act artistic poate să fie văzut sau folosit ca formă de propagandă. Important este să fie în primul rând teatru bun, și abia mai apoi să propage cu precădere anumite idei.

6. Am citit puțin despre un spectacol care pune în discuție prostituția - Dress with a Hole/ Rochie cu gaură – sună foarte mișto. Poți să-mi spui mai multe?

E vorba despre o companie poloneză, Teraz Poliz, pe care am reușit să o aducem cu sprijinul Institutului Polonez, un grup alcătuit numai din femei și care se declară feministe în mod programatic. Spectacolul lor Rochie cu gaură vorbește despre „cea mai veche meserie din lume” avertizând că, sub o formă sau alta, o practicăm cu toții dacă nu suntem atenți. Profesionistele acestei meserii sunt măcar oneste cu privire la ocupația lor, dar „oamenii cinstiți” se prostituează adesea pentru a-și atinge diferite scopuri/obiective și nici măcar nu se consideră ipocriți pentru asta. Una dintre „monedele de schimb” din societatea contemporană este sexul. Citez din prezentarea spectacolului: „De sute de ani femeile au fost învățate că sensul existenței lor este să aibă o relație cu un bărbat. Acestea sunt regulile jocului și ele te obligă să ai mereu grijă să folosești tu în loc să fii folosită. Pe piața sexuală nu sunt câștigători. Din momentul în care începem să ne gândim la noi înșine și la alte ființe umane ca la niște produse care au (sau în anumite condiții pot avea) un preț – atunci intrăm în joc și începem să pariem. Și cu toții pierdem – indiferent de sex.”

7. Duminică va avea loc o dezbatere – Feminism sau feminitate? Care sunt diferentele intre cei doi termeni?

Dacă mergem la dicționar – ceea ce recomand tuturor celor care au o problemă mai ales cu termenul „feminism” – aflăm că primul termen definește un ansamblu de mișcări și ideologii care își propun să definească și să apere drepturi egale pentru femei, din punct de vedere politic, economic, cultural și social. Sunt feministe acele persoane – femei sau bărbați – care susțin și apără drepturile femeilor. Pe de altă parte, termenul „feminitate” se referă la tot ceea ce ține de femeie și nu are latura militantă pe care o implică feminismul. E o variantă „soft” folosită adesea de către cei care vor să vorbească despre subiecte legate de femei, dar nu vor să-i sperie pe eventualii interlocutori sau publicul. Cine vrea să afle mai multe de la invitatele noastre care sunt feministe prin tot ceea ce fac dar s-ar putea să nu se auto-definească astfel – e invitat fie duminică la ora 12.00 la Hanul Gabroveni, fie cu o zi înainte, sâmbătă, la aceeași oră, să vadă filmul MissRepresentation – un excelent documentar despre reprezentarea femeii în mass-media. La ambele evenimente intrarea e liberă și îi pot asigura că la plecare vor avea o cu totul altă idee despre feminism. Poate se vor trezi că sunt ei înșiși măcar un pic feminiști.

http://www.sapteseri.ro/blog/2014/11/teatru-feminism-%C8%99i-feminitate/