Dinastia doc

* Dupa şase săptămîni, cînd starea sanătăţii e ceva mai buna, regina îl aduce la Bicaz. Il îngrijeşte cu devotament. Sunt zilele cele mai bune zile ale idilei celor doi. Vizitează împreună împrejurimile, satele, văile, pădurile. Amîndoi sînt mari iubitori de cai. Boyle treptat redevine la ocupaţiile lui, face planuri. Se amesteca printre politicieni în zilele reunificării cu Basarabia. Este un antibolşevic convins, vrea să plece în Crimeea să ii combata alaturi de generalul alb Wranghel.

* Ce spune Ferdinand de aceasta poveste? Nimic deosebit. El a privit mereu amorurile

nevestei reginei cu toleranţă. Mai curînd Barbu Stirbey, cel trădat, iubitul reginei încă din 1909, este frustrat. Cum priveşte Maria relaţia dintre sotul ei, regeleFerdinand, şi colonelul Boyle? " Sînt îngrijorată cînd îi las singuri. Boyle este atit de sigur pe el în tot e intreprinde. Cînd crede că are dreptate în ceea ce face e gata să se bată pentru ideile sale zece ore în şir, pînă are cîştig de cauză. Aceasta insistenţă îl scoate din sărite pe Nando. Nu poate să suporte să fie constrîns către o decizie chiar dacă ea ar coincide cu ce a decis înainte. Are oroare să acţioneze şi îi respinge pe care care îl obligă să-şi facă datoria. Boyle pe de altă parte nu suportă convenţiile sociale...Confruntările lui cu Nando mă îngrozesc şi mă amuză în acelaşi timp şi mă tem să nu ajungă să se bată într-o bună zi, ceea ce ar fi foarte regretabil...Avem nevoie de un om ca Boyle, dar cred că se înşală în privinţa lui Nando…” noteaza in Juranal la Jurnal, 23 octombrie 1918. Disputele de care vorbeşte Maria, sunt în legătura cu aventura prinţului moştenitor, care cu o luna înainte, în septembrie 1918, a dezertat şi a fugit la Odessa, cu Zizi Lambrino.

* 11 noiembrie 1918 kaiserul Wilhelm al doilea, Germania capituleaza. Întreaga situaţie a Romaniei se schimba. Curtea regală se intoarce la Bucureşti, si se instalează in vechiul Palat regal şi la Cotroceni. Regele este primit triumfal de bucuresteni. Ferdinand este mai popular ca oricind. Maria este din nou regina la ea acasa, intr-o tara care a iesi victorioasa din razboi, dar cu rani greu de vindecat. Abnegatia reginei prin spitalele cu raniti, curajul aratat pe front, o fac să se bucure de simpatii. Poporul o iubeşte. Ea a fost o apriga susţinătoarea intrării în război de partea Antantei. La Iaşi s-a opus păcii separate cu Puterile Centrale.

*In martie 1919, regina Maria face o vizita la Paris, unde conferinţa de pace se blocase. Cererile romanilor nu sunt acceptate decit in parte. Regina vine sperînd să îmbunatatesca poziţia Bucureştiului la negocieri. Cei doi, Boyle şi regina Maria, se cunoscuseră cu un an înainte. Boyle se află la Paris, marginalizat. Stilul său impetuos, direct, îi creează destule animozităţi. Totuşi el face cîteva servicii Romaniei, cum ar fi obţinerea unui împrumut din partea Canadei, bani de care era nevoie pentru refacerea ţării. Borden primul ministru al Canadei îl numeşte însărcinat cu afaceri la Bucureşti. El trebuia să supravegheze felul cum se distribuiau ajutoarele catre Romania si să promoveze comerţul între cele două ţări.

*Regina soseşte la Paris, gara Lyon, la 5 martie 1919 şi e cazată la Ritz, în piaţa Vendome.

Presedintele vine s-o viziteze la hotel. Presa scrie mult despre vizita. Regina e frumoasă, e aliata Franţei; în vremuri grele se ţinuse bine. Il intilneste si pe fostul presedinte Aristide Briand. El era presedinte în 1916 cind Romania a semnat intrarea în razboi alaturi de Antanta. La 6 martie se vede cu noul primministru, George Clemenceau. Doua zile mai tirziu, merge la Elisee pentru a-l vizita pe preşedintele Poincare, care îi inmineaza legiunea de onoare.Pleaca la Londra pentru a-l intilni pe varul sau George al V-lea. Regele şi regina vin s-o întîmpine la Gara Victoria. Aici il reintilneste pe colonelul Boyle. Revine la Paris pentru a se intilni cu presedintele american Woodrow Wilson, care nu susţine cererile Romaniei la conferinta de pace.

* Revederea cu Boyle schimba ceva din ce era povestea lor la Coţofeneşti si Iasi. Diferenţele sociale dintre ei se văd. Ea este regina unei tari europene. El rămîne un om cu statut echivoc. Izolarea, disperarea reginei, care îi apropiase, cînd ea avea nevoie de sprijin, dispăruseră. Succesul ei la Paris si Londra pare să sublinieze distanţa dintre ei. Sunt apoi anturajele care nu privesc cu ochi buni relatia celor doi. Protocoalele, aparentele trebuie pastrate. Intr-un sat din Moldova, departe de ochii lumii, nu prea au avut de ce sa se teama. La Paris, la Londra, chiar la Bucureşti, aceste aparenţe erau imposibil de păstrat. Totuşi povestea de dragoste continua.

* Armata română, în timp ce conferinţa de pace se ţinea la Paris, iar regina se întorcea în tara, ocupa Budapesta. Scopul era de a înăbuşi revoluţia bolşevică. Prinţul mostenitor Carol, participa la expediţie, ţinut departe de Zizi Lambrino, morganztica lui sotie.

* Boyle vine la Bucureşti, de data asta ca diplomat Canadian. Datorita relatiilor sale la Curte, devine un personaj influent. Face plimbari călare cu regina. Refacerea Romaniei solicită multe fonduri, investiţii străine, dar perspectivele ţării sunt foarte mari. Speranţele după Unire la fel. Trecerea pe care o are Boyle îi deschide multe uşi. Regina este prinsa în tot felul de acţiuni, este preocupată de căsătoriile celor trei fiice ale ei. Carol, a fost trimis să facă înconjurul lumii. Situaţia este însă încurcată pentru că Zizi Lambrino a născut un copil. Iar Carol l-a recunoscut, fapt care va naşte numeroase procese mai tîrziu. La Bucureşti, Boyle apare mereu în anturajul reginei.

* Se implica în afaceri ca reprezentant al firmei Royal Dutch Shell în Romania. Continuă să poarte uniforma de colonel onorific, deşi Guvernul canadian i-a interzis. Treptat între el şi regină se instalează o distanta. În august 1919 Boyle, a primit ordin de la Ottawa să închidă misiunea şi să se întoarcă acasă. El refuză, deşi stipendiile ii sunt tăiate. Unii au vazut aici faptul ca nu se poate despărţi de regină. Alţii, afacerile lui care incepeau sa devina importante. Cum în Canada era ruinat nu îi rămînea decît să reuşească la Bucuresti.

* Presa romaneasca nu îl priveşte cu simpatie. Apar articole critice. Influenţa lui a stîrnit destule gelozii. Zvonurile circulă insistent. Sunt şi multe rivalităţi stîrnite. Concurentii pe piata de petrol din Romania, mare producator în acel timp, doresc eliminarea acestui rival influent. Este acuzat ca serveşte interesul lui privat, si nu misiunea dimplomatica, sau că slujeşte mai mult patronii din industria petrolului, ale Shell-ului si Angliei, şi mai puţin Romania. O altă chestiune este dacă a fost agent britanic de informaţii. Contra Rusiei bolşevice se pare că jucase acest rol în 1917-19. Dar în Romania ? Dacă ne raportăm la dificultăţile sale cu propriul lui Guvern se pare ca răspunsul este nu.

* La Bucuresti, cercurile de afaceri romanesti şi străine il marginalizeaza. Cu sanatatea stă din ce în ce mai prost. În iunie 1920, regina Maria îi spune că ar fi bine să plece din ţară. Si nu este singura. Presa, politicieni importanti, personaje din anturajul Curtii ii cer acelasi lucru. La 20 octombrie 1920 Boyle părăseşte Romania. Pleaca in Crimeea sa ii combata pe bolsevici. De aici ii trimite o scrisoare reginei " Doresc să fii fericiră. Este tot ce pot să îţi spun." In Crimeea e debandada. Wranghel a fost înfrînt. Boyle ajunge la Odessa in plina retragere a Armatei albe, ultima care mai rezista bolşevicilor. Se retrage cu Armata lui Wranghel la Constantinopole.

* In decembrie revine la Bucureşti, unde regina il primeste. De Craciun pleca la Paris pentru afaceri cu petrol. In aprilie 1921 Boyle este angajat de Royal Dutch Shell sa reprezinte compania în Caucaz. Trece prin Bucureşti în drum spre Constantinopole. Regina Maria îl invită la Bran, castel dăruit ei de braşoveni. La începutul lui iulie, Boyle se desparte de regina. N-o va mai revedea niciodată. La 21 octombrie Boyle îi scrie: ""Ţi-a fost imposibil să păstrezi lîngă tine vechiul prieten. Am plecat. Nu mă lăsa să devin o fantomă in viaţa ta.Nu-mi datorezi nimic. Ai fost generoasă şi îţi sunt recunoscător. Te iubesc.Gîndeşte-te la asta." Dar relatia lor este terminata.

* Boyle este tot mai bolnav. In 1922, Boyle ca reprezentant Shell se afla în Caucaz. Trebuie sa fie transportat la Constantinopole. In drum spre la Londra unde va fi internat intr-o casa de odihna a vizitat-o pe Elisabeta, regina Greciei, fiica reginei Maria. Nici afacerile nu ii merg bine.Shell il concediaza. Moare la 13 aprilie 1922 la Londra. Regina Maria nu l-a uitat. Lespedea romaneasca de la cimitirul Hampton Hill a fost executata la cererea ei.

EPISODUL 10

3. ROMANIA MARE
* La Chisinau în ziua de 27 martie/9 aprilie Sfatul Tării decide unirea Basarabiei cu Româaia. Trei zile mai tîrziu 30 martie/12 aprilie actul Unirii este prezentat regelui Ferdinand. In decretul regal din 9/22 aprilie unirea cu Basarabia este ratificată. Guvernul are doi noi membri, ambii din Basarabia. *La 14/27 octombrie 1918 Adunarea constituantă a provinciei decide să se unească cu România. La 16/29 noiembrie actul Unirii este înmînat regelui Ferdinand.

* La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 familia regală revine în Bucureşti. Are loc o mare defilare. Armata defilează prin tot oraşul. In fruntea trupelor, călare, regele Ferdinand, regina Maria. Îi însoţeşte în imediata apropiere generalul francez Berthelot, şeful misiunii militare franceze. Mulţimile pe trotuare entuziaste aclamă. De mult nu mai văzuse Bucureştiul o asemenea bucurie. După o lungă ocupaţie străină oraşul era eliberat.

“ “Ne-am întors. Cu adevărat ne-am întors acasă după un surghiun de doi ani. …Ne-am intors triumfători.Nu spun aceasta cu vreun gînd de trufie ci cu smerenie, ca una ce-ar vrea sa cada in genunchi şi să aducă prinos de mulţumiri. Cum sa incerc măcar să descriu ziua de sguduire sufleteasca ce-am petrecut. ... A fost o zi de entuziasm de delir....Am fost intimpinati la gara Mogoşoaia de generalul Berthelot şi de citiva ofiţeri francezi şi englezi şi bineinteles de generalii nostri in frunte cu Prezan....Caii ne asteptau la gara. ...Carol intrase călare în oras în fruntea regimentului său, iar fiicele noastre plecasera înainte cu o trăsura trasă de patru cai. Noi am pornit cei din urma: regele cu mine, Nicky (prinţul Nicolae na) cu generalul Berthelot de celaltă. După noi veneau generalii şi toţi adjutanţii noştri şi astfel trecurăm solemn de-a lungul cunoscutei şosele Kiseleff pe care erau înşirate numeroase trupe; cele franceze şi britanice apoi ale noastre în frunte cu regimentul meu 4 roşiori....La mjlocul drumului ne-a întîmpinat un sobor de preoţi în odăjdii strălucitoare-; veniseră să binecuvinteze întoarcerea noastră, steagurile noastre şi ale aliaţilor. S-au înălţat cîntări solemne şi ni s-a dat să sărutăm crucea A doua oprire s-a făcut în piaţa Victoriei. Aici ne-a întîmpinat după datină, primarul cu pîine şi sare, guvernul nostru, numeroşi foşti miniştri din toate partidele, corpul diplomatic, precum şi o mulţime de doamne entuziaste care mă acoperiră cu ploaie de flori, lucru nu tocmai uşor de înfruntat cînd eşti călare. După această, urmă intrarea în oraş de-a lungul vestitei Căi Victoria, scumpă inimilor româneşti. Regele, Eu, Nicky şi Berthelot pe acelaşi rînd, eram în fruntea trupelor noastre, urmate deaproape de trupele aliate. A fost cu adevărat o triumfătoare reintrare în Capitala noastră. Oraşul înebunise de tot. Aveai impresia că pînă şi casele şi pietrele drumului strigău urale împreună cu mulţimea.” scrie Regina Maria in cartea autobiographică “ Povestea vieţii mele “

* În aceeaşi zi la Alba Iulia Marea Adunare proclamă unirea Transilvaniei cu vechiul regat.Cu doua luni inainte se formase Consiliul National roman. Negocierile purtate al Arad la mijlocul lunii noiembrie cu guvernul ungar al lui Mihaly Karolyi, au esuat. Romanii au cerut dreptul la autodeterminare, cu care Budapesta nu a fost de acord. Ca reactie a fost convocata la Alba Iulia o marea adunare nationala. 100.000 de delegati veniti din intreaga Transilvanie au hotarit unirea cu Romania. S-a format un Consiliu dirigent, cu sediul la Sibiu, care sa asigure conducerea provinciei, rupta de acum de AustroUngaria. Guvernul de la Bucuresti recunoaste unirea la citeva zile cind o delegaţie a Marelui Sfat Naţional ales la Alba Iulia prezintă actul Unirii regelui Ferdinand. Prin decretul regal din 11/24 decembrie 1918 Unirea cu Transilvania era ratificată. Vasile Goldis, Stefan Cicio-Pop, Vasile Vaida Voevod intră în guvernul de la Bucureşti.

* Credinţa în victorie a regelui Ferdinand, şi lealitatea sa faţă de poporul roman, în cele mai grele clipe ale istoriei sale de pînă atunci, au fost un reazem puternic în realizarea Marii Uniri din 1918. Anii războiului, înfrîngerile, refugiul, clipele de grea cumpănă cînd eram părăsiţi de toţi, au cimentat legătura dintre popor şi monarhie, dintre popor şi cuplul regal, Ferdinand şi Maria. In anii de la sfîrsitul războiului mai multe monarhii s-au prăbuşit. În Rusia, Germania, Austro-Ungaria, Turcia. În România fenomenul a fost invers: o consolidare a simţămîntului dinastic al poporului.

*Conferinta de Pace de la Paris, este o grea incercare. Ajuns la Paris, Ionel Bratianu constata ca Aliatii ne privesc cu raceala. Ei interpreteaza pacea de la Bucuresti cu Puterile Centrale, ca o renuntare la tratatul semnat in 1916 prin care intram in razboi alaturi de Antanta. Ca urmare, promisiunile facute atunci Romaniei nu mai erau valabile. In aceste circumstante Unirea parea compromisa la amsa tratativelor, chir daca in fapt ea deja se realisase. Era necesara totusi recunoasterea unirii de catre marile puteri si includerea ei in tratate internationale. Bratianu trebuie sa faca eforturi mari pentru a convinge Congresul sa isi schimbe atitudinea. Regina Maria pentru a salva situatia pleaca la Paris. Parizienii, presa o primesc cu multa simpatie. Atitudinea ei curajoasa si atasamentul ei pentru Franta, erau binecunoscute. Se intilneste cu presedintele Poincare care ii confera legiunea de onoare. Dar momentul culminant se inregistraza la intilnirea cu primul ministru Clemenceau. Acesta, alaturi de presedintele american Woodrow Wilson, este principalul opozant al cererilor romanesti. Relatiile lui cu Ionel Braianu sunt extrem de incordate. Intilnirea a durat 2 ore, si s-a tinut intre 4 ochi. Clemenceau a fost impresionat hotarirea si fervoarea de reginei ca si de frumusetea ei.

* Imprejurarile au ajutat Romania in aceasta situatie fara iesire. La 21 martie la Budapesta s-a proclamat republica Sovietica. Pericolul bolsevic era iminent, gata sa se intinda din Rusia, in centrul Europei. Lenin viza o ofensiva a Armatei rosii, pentru a iesi din izolare si a-si exporta singeroasa lui utopie. In acest context, Romania putea juca un rol decisiv in stingerea focarului. La 15 aprilie armata ungara ataca in muntii Apuseni, Armata romana, nu este surprinsa si trece la contraofensiva. De rezultatul acestei campanii depind multe. Romania al carui aport la victoria aliatilor fusese ignorat pina atunci in ciuda celor 350.ooo morti, isi cistiga prin rolul pe care il are la inlaturarea pericolului bolsevic, un loc important la negocierile de pace care hotarau realitatea politica europeana din anii care urmau. La cererea Aliatilor ofensiva romaneasca se opreste pe Tisa la inceputul lunii mai. Disputa asupra frontierelor e acuta. Bratianu paraseste Parisul, la 2 iulie. La 20 iulie Armata Ungara ataca din nou. Si din nou Armata romana contraataca si avanseaza rapid spre Budapesta. La 1 august Bela Kuhn, dictatorul bolsevic, si guvernul sau demisioneaza si fug la Viena. La 4 august armata romana ocupa orasul si impune armstitiul. In septembrie Bratianu, care nu e deloc popular printre Aliati din cauza fermitatii cu care sustinea cauza romaneasca, demisioneaza, din fruntea guvernului. Retragerea sa are drept scop sa faciliteze incheierea pacii. Se formeaza un guvern in frunte cu generalul Arthur Vaitoianu, dirijat din umbra tot de Ionel Bratianu. Si Vaitoianu, demisioneaza in fata ultimatumului dat de Aliati, care ii cer sa retraga armata din Ungaria. Un nou Guvern de data asta condus de fruntasul transilvanean Alexandru Vaida Voevod, pentru a nu periclita ceea ce deja se dobindise, il trimite pe generalul Coanda la Paris, pentru a accepta cererile Frantei, Angliei&Statelor Unite. La 4 iunie 1920 la Trianon Romania si Ungaria semneaza Tratatul de pace care consfinteste Unirea Transilvaniei cu Romania. La 28 octombrie, ministrul de externe in guvernul Alexandru Averescu, Take Ionescu, semneaza tratatul unirii Basarabiei cu Romania. In privinta Cadrilaterului, sudul Dobrogei, Romania si Bulgaria au semnat la Neuilly la 27 noiembrie 1919 un tratat care recunostea granitele consemnate la pacea de la Bucuresti in 1913. Noua Romanie avea un teritoriul dublu, de aproape 300.000 km patrati in comparatie, cu Romania antebelica. Populatia a crescut in aceasi proportie de la 8,5 milioane la peste 16 milioane. Potentialul economic al Romaniei Mari s-a dublat fata de cel al vechii Romanii.

*Viata politica este agitata. Partidul conservator care impartise puterea cu liberalii in vremea regelui Carol intii, decade. Reforma agrara a subminat baza economica a conservatorilor, dependenti de marea proprietate agricola. Liberalii, aureolati de rolul jucat de liderul lor Ionel Bratianu, in timpul razboiului si al negocierilor de pace, domina viata politica sub domnia regelui Ferdinand. In primii dupa razboi un rol a jucat si generalul Alexandru Averescu lider al partidului Liga poporului. Popularitatea sa se datora prestigiului dobindit in anii 1916-18 cind se dovedise un excelent comandant militar. Fostii soldati, il vedeau ca pe un erou. Unii vedeau in el un viitor sef de mina forte, dictator, in detrimentul democratiei si al monarhiei, al regimului parlamentar pe care unii il considerau nepotrivit pentru rezolvarea problemele care confruntau tara dupa razboi. In Romania insa monarhia constitutionala a fost respectata. Sustinerea de care se bucurau regele Ferdinand, regina Maria, depasea pe cea a generalului, el insusi ramas fidel Coroanei. Sentimentele promonarhiste ale poporuluiu erau foarte puternice. In anii de dupa razboi, Ferdinand era venerat, privit ca infaptuitor al Romaniei Mari, cel care impartise parint taranilor. Decretul din 15 decembrie 1918 semnat de Ferdinand si Ionel Bratianu expropria mosiile care apartineau domeniilor Coroanei, statului, ori private mai msri de 500 hectare. Guvernul generalului Averescu instalat in martie 1920 avea ca misiune ducerea la capat a reformei agrare. Ceea ce si face. La 17 iulie 1921, regele promulga legea. ^ Un milion patru sute de mii de tarani au primit sase milioane de hectare de pamint. A fost cea mai radicala reforma agrara din istoria Romaniei dar si din Europa in acea epoca.

* Familia regala are trei copii de casatorit. Este intii printul mostenitor Carol, apoi fiica mai mare, Elisabeta, si in sfirsit Maria. Carol are 27 de ani, Elisabeta un an mai putin 26, iar Maria, 20. Exregele Constantin al Greciei are si el doi copii de casatorit. Printul mostenitor George, si printesa Elena. Maria, care se viseaza ca si bunica sa Victoria a Imperiului britanic, soacra Curtilor regale, vede aici o sansa. Ea vedea diplomatia romaneasca intarita de legaturi de familie. Ii propune exregelui Constantin o dubla casatorie. A lui Carol cu Elena si a Elisabetei cu George. Planul se realizeaza. La 27 februarie 1921 George al Greciei se casatoreste la Atena cu Elisabeta. La 10 martie, acelasi an, la Bucuresti, Carol cu Elena. Maria pune la cale inca un mariaj regal si tot in Balcani. Alesul este Alexandru I Karaghiorghevici regele Iugoslaviei. Casatoria va fi celebrate la 8 iunie 1922 la Belgrad. Va fi o casatorie reusita. Ceea ce nu se poate spune despre celelalalte doua, terminate in scurt timp cu divorturi. Alexandru si Maria au avut o casatorie fericita, din pacate curmata de un atentat terorist. Regele Alexandru a fost ucis in 1934, la Marsilia.

*Punctul culminant trait de regalitate şi de poporul roman pe traseul unificarii sale dorită de secole, a fost ceremonia incoronarii de la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922. Întîi s-a desfăşurat un serviciu religios în catedrala Unirii, construită după război. Ferdinand şi-a pus pe cap coroana de oţel pe care o purtase şi unchiul său Carol 1 după războiul de independenţă cind Romania s-a declarat regat, in 1881. Regina Maria a ingenunchiat si Ferdinand i-a pus coroana din aur si pietre pretioase pe cap.

*Constantin Argetoianu scria în amintirile sale “ Ceremonia Incoronării a fost foarte reuşită şi totul a fost bine organizat....Biserica, peristilul din jurul ei, decorate cu sobrietate, se prezentau cu atît mai plăcut cu cît vremea era minunată...A fost întîi un TeDeum la care au asistat Suveranii şi participanţii invitaţi...In faţa foişorului regal sta înşirată armata. Regele şi Regina îmbrăcaţi în mantalele lor hieratice de catifea stacojie, brodată şi paftată cu aur au mers pe jos de la biserică la foişor, urmaţi de tot alaiul. După ce au urcat treptele foişorului şi s-au imobilizat ca într-o icoană, cu feţele spre armată, au apărut preşedinţii Camerei şi Senatului purtînd fiecare cîte o coroană pe o perină de catifea roşie. Pherekyde a prezentat regelui coroana sa, iar Orleanu reginei pe a ei. Regele s-a încoronat singur, şi apoi a pus coroana pe capul reginei. Muzicile au intonat imnul regal şi uralele au umplut văzduhul...A fost un moment înălţător... Mi-am adus aminte de toate suferinţele şi de toate nădejdile de la Iaşi şi trîmbiţele soldaţilor mi-au răscolit adîncul sufletului....”

*…A doua zi la Bucureşti are loc o paradă militară sub Arcul de triumf. Regele si regina refac drumul lui Carol la sosirea sa in tara, 10 mai 1866: soseaua Kiseleff, calea Victoriei, fosta podul Mogosoaiei. Se organizeaza serbari si receptii în prezenţa corpului diplomatic si a unor inalti oaspeti straini. Entuziasmul aratat regelui Ferdinand şi reginei Maria a demonstrat încă odată popularitatea de care se bucură. Au fost momente înălţătoare, fericite, de care poporul român nu prea a avut parte. Este de fapt clipa suprema a monarhiei. Cu o Romanie intregita, respectata in Europa si in lume.

EPISODUL 11

4. JOCURI INTERZISE

* În septembrie 1918, Carol dispare de la regimentul de vînători de munte încazarmat la Tîrgu Neamţ. Insotit de un prieten de incredere, a trecut în Ucraina, trecînd Nistrul. Aici, s-a pus sub protectia unor ofiţeri austrieci şi si-a continuat drumul pina la Odessa unde s-a căsătorit cu Ioana Zizi Lambrino. “ Ofiţerii puterilor centrale sînt prezenţi. Autorităţile inamice sînt încîntate că Dinastia care le-a declarat război primeşte o atare lovitură.” isi aminteste I.Gh.Duca. * Carol trimite o telegramă regelui Ferdinand “ Eu am luat în căsătorie pe Zizi Lambrino. Răspundeţi dacă pot să mă întorc cu ea sau trebuie să continui drumul către Franţa. Carol.”Printul Carol mai amenintase că se va duce pe frontul de vest sa lupte acolo. Dar nimeni nu legase acest zvon de flirtul dintre print si Ioana Zizi Lambrino, o tînără din anturajul reginei Maria, cu care fusese văzut uneori în împrejurimile Iaşilor sau în saloanele mondene. Tatal ei era general în armata romana. Carol renunţa prea uşor la tron, pentru a se dedica iubitei lui. Ce agrava episodul era faptul era că Odessa se afla pe teritoriu inamic, sub ocupaţia Puterilor centrale. Carol se face astfel vinovat de dezertare şi trădare, cu circumstante agravante; tara se gasea in război.

* Fuga prinţului Carol a luat prin surprindere familia regală. Faptul a facut senzatie. Ziarele, mai ales cele germane, relatează cu multe amănunte. Pe lîngă dezertare, rămînea un alt fapt: căsătoria morganatică care îl decădea pe Carol din calitatea de moştenitor al tronului.

*Argetoianu în Memorii nota : “ Vîlva a fost enormă căci Prinţul, în care toţi ne pusesem încrederea pentru viitor, intrase pentru prima dată în gura lumii, dîndu-ne o mare decepţie .”

*La Iaşi se ţine Sfat. Regele se consultă cu primul ministru Alexandru Marghiloman, cu Ionel Bratianu, cu Alexandru Averescu, cu Barbu Ştirbey. Unii sunt pentru o pedeapsă aspră: dezmoştenirea lui Carol şi trimiterea lui în faţa tribunalului militar pentru dezertare. Alţii pentru o soluţie blîndă. Regina Maria, mai ales, îşi apără copilul cu energie. S-a hotarit trimiterea unor emisari la Odessa pentru a-l aduce cu orioce prêt înapoi pe print.