Document de lucru al comisiei Sistemul European de Credite pentru Formarea Profesională
Yüklə 116,44 Kb.
|
Bruxelles, 31.10.2006 SEC(2006) 1431
(ECVET) Un sistem pentru transferul, acumularea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării în Europa cuprins Rezumat şi scopul consultării 1 – Necesitatea sistemului ECVET 1.1 ECVET: Mandatul politic 1.2 ECVET pentru o mobilitate sporită 1.3 ECVET pentru validarea rezultatelor învăţării pe parcursul întregii vieţi 1.4 ECVET pentru transparenţa crescută a calificărilor 1.5 ECVET pentru încredere reciprocă şi cooperare 2 – Ce este ECVET? 2.1 Procesul de transfer al rezultatelor învăţării în cadrul ECVET 2.2 Ce înseamnă ECVET pentru cetăţeni? 2.3 Ce înseamnă ECVET pentru organismele competente? 2.3.1 Descrierea calificărilor în termeni de unităţi ale rezultatelor învăţării 2.3.2 Alocarea punctelor de credit ECVET 2.3.3 Decizia adoptării ECVET 2.4 Implementarea ECVET 2.4.1 Etapa 1: realizarea parteneriatelor 2.4.2 Etapa 2: acordul de învăţare 2.4.3 Etapa 3: acordarea creditelor ECVET 2.4.4 Etapa 4: Transferul, validarea şi acumularea creditelor 3 – Concluzii 4 – Consultarea 4.1 Procesul de consultare 4.2 Întrebări pentru procesul de consultare 4.2.1 Scopul şi raţiunile unui sistem ECVET 4.2.2 Baza tehnică a ECVET 4.2.3 Implementarea ECVET 4.2.4 Măsuri pentru sprijinirea implementării şi dezvoltării ECVET 4.2.5 Potenţialul ECVET de creştere a mobilităţii 5 – Membrii Grupului de lucru Rezumat şi scopul consultării Proiectul intitulat Sistemul European de Credite pentru Formarea Profesională (ECVET1) este conceput în vederea facilitării transferului, acumulării şi recunoaşterii rezultatelor învăţării. Acest document a fost elaborat sub egida Comisiei Europene ca urmare a Rezoluţiei Consiliului Educaţiei din data de 12 noiembrie 2002 şi a Declaraţiei de la Copenhaga, din 30 noiembrie 2002. Mandatul acordat în 2002 a fost reînnoit şi întărit prin Comunicatul de la Maastricht, din 14 decembrie 2004, asupra căruia au căzut de acord miniştrii responsabili pentru educaţie şi formare profesională din 32 de ţări europene şi, de asemenea, partenerii sociali europeni şi Comisia. ECVET – probleme majore şi provocări În Europa, multe persoane participă la procesul de învăţare organizat în afara ţării din care provin. Atracţia exercitată de acest tip de mobilitate este însă limitată de mai mulţi factori, în special de absenţa prevederilor care să reglementeze transferul, validarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării dobândite în străinătate. Acelaşi lucru e valabil pentru trecerea dintr-un sistem de formare profesională într-altul sau pentru trecerea dintr-un context de învăţare informal într-un context de formare cu caracter formal. Prin urmare, e nevoie de un sistem care să permită cetăţenilor să urmeze procesul de calificare în condiţiile trecerii dintr-un context de învăţare în altul. Astfel, ECVET aspiră să fie un instrument pentru schimbul de informaţii care să ajute cetăţenii să valorifice la maximum rezultatele învăţării, în special pe acelea dobândite în urma unui proces de mobilitate transnaţional, indiferent de contextul de învăţare (formal, non-formal sau informal). Una dintre provocările majore cu care trebuie să se confrunte ECVET în Europa o constituie diferenţa dintre sistemele VET, numărul mare al populaţiei implicate şi diversitatea acesteia, precum şi diferenţele dintre sistemele naţionale sau sectoriale de calificare. Principiile ECVET ECVET este o metodă care permite descrierea calificărilor în termeni de unităţi de învăţare transferabile şi acumulabile (cunoştinţe, deprinderi şi competenţe – KSC2), cărora le sunt alocate puncte de credit. ECVET este destinat facilitării transferului şi acumulării rezultatelor învăţării dobândite în cadrul mutării individului dintr-un context al învăţării în altul, dintr-un sistem de calificare în altul; ECVET se va baza pe participarea voluntară a Statelor Membre şi a actorilor sociali la sistemele de calificare şi la formarea profesională corespunzătoare. ECVET va fi un mecanism de stimulare a sinergiei între furnizorii de formare, prin sprijinul pe care îl va acorda cooperării dintre organizaţiile partenere, în scopul transferului şi acumulării de credite de învăţare individuale. Documentul de consultare Documentul de consultare subliniază caracteristicile principale ale ECVET. Acest document este structurat pe titluri tematice (suplimentate, pentru consultare publică, cu anexe şi cu o prezentare electronică ce poate fi accesată pe situl Comisiei Europene3), alcătuind astfel un tot coerent. Aceste documente servesc drept bază pentru procesul de consultare, proces în care sunt implicaţi, în primul rând, factorii decizionali, partenerii sociali şi experţii în sisteme de calificare şi în formarea profesională din Europa. Rezultatele consultării vor fi analizate în vederea creării unui instrument comunitar. Ele sunt programate pentru a fi dezbătute în cadrul unei conferinţe europene ce urmează a fi susţinută în iunie 2007, sub preşedinţia Germaniei. Această conferinţă va închide procesul de consultare şi va deschide procesul de aprobare. În urma consultării, Comisia va decide asupra metodei optime de continuare a proiectului. În plus, experimente, studii, teste şi proiecte-pilot în cadrul programului Leonardo da Vinci, fie în curs de desfăşurare, fie planificate, pot suplimenta soluţiile ivite ca urmare a consultării. La sfârşitul procesului de consultare şi în timpul fazei ulterioare, Comisia Europeană, sprijinită de CEDEFOP, va asigura intensificarea activităţilor legate de ECVET şi extinderea acestora, spre exemplu prin intermediul creării unui “instrumentar” sau a unui ghid al utilizatorului sistemului. ******* 1 – Necesitatea sistemului ECVET ECVET este parte integrantă a proiectului pentru dezvoltarea cooperării europene în domeniul educaţiei şi formării profesionale şi constituie unul dintre instrumentele de operaţionalizare ale acestui proiect. Din acest punct de vedere, ECVET funcţionează ca un complement al Cadrului European al Calificărilor (EQF4). De fapt, EQF şi ECVET se bazează pe concepte şi pe principii comune, care favorizează abordări:
Astfel, ECVET poate fi adoptat indiferent de sistemele de formare şi de calificare. Mai mult, implementarea actuală a ECVET ar trebui să se bazeze pe niveluri de referinţă comune propuse de EQF, care ar trebui astfel să devină o pârghie puternică pentru adoptarea ECVET de către diversele organisme competente, responsabile în Statele Membre pentru implementarea sa la nivel naţional, independent de existenţa unui cadru naţional al calificărilor. ECVET prezintă o serie de principii, de reguli şi de convenţii într-o manieră coerentă şi raţională. ECVET urmăreşte să faciliteze:
Rezoluţia Consiliului Educaţiei adoptată la 12 noiembrie 20025 şi Declaraţia de la Copenhaga din 30 noiembrie 2002, cu privire la viitoarele priorităţi pentru cooperarea europeană consolidată în formarea profesională (VET), subliniază că prioritatea acordată unui sistem de credite transferabile pentru VET6 a fost una dintre măsurile comune cerute în vederea promovării “transparenţei, comparabilităţii, transferabilităţii şi recunoaşterii competenţelor şi/sau calificărilor, între diverse ţări şi la diverse niveluri”7. Urmând concluziile Consiliului Educaţiei din 15 noiembrie 20048, miniştrii responsabili pentru formarea profesională din 32 de ţări europene, partenerii sociali şi Comisia au convenit, în Comunicatul de la Maastricht din 14 decembrie 20049, să acorde prioritate maximă “dezvoltării şi implementării unui sistem european de transfer al creditelor pentru formarea profesională (ECVET), pentru a permite cetăţenilor să-şi valorifice rezultatele învăţării anterior dobândite pe rutele de învăţare urmate, în contextul deplasării între diverse sisteme de formare profesională”. Invitată să exploreze opţiunile posibile pentru crearea, implementarea şi dezvoltarea unui sistem de credite transferabile compatibil cu specificul VET, Comisia a întrunit un grup de lucru alcătuit din experţi10 desemnaţi de către Statele Membre şi de către reprezentanţii partenerilor sociali. Acest document a fost întocmit pe baza rezultatelor activităţii acestui grup. 1.2 ECVET pentru o mobilitate sporită În contextul general al dezvoltării unei societăţi europene bazate pe învăţarea pe parcursul întregii vieţi (LLL11), Procesul Copenhaga consideră mobilitatea cetăţenilor ca o prioritate în dezvoltare. Timp de mai mult de un deceniu, Uniunea Europeană a promovat mobilitatea transnaţională a cetăţenilor în formarea profesională mulţumită măsurilor pentru mobilitate ale programului comunitar Leonardo da Vinci12. Sub egida acestui program, Uniunea finanţează în fiecare an proiecte pentru mobilitate pentru aproximativ 60.000 de persoane, dintre care în jur de 50% sunt tineri participanţi la programe de formare profesională iniţială, inclusiv ucenici. În pofida acestor eforturi, gradul de mobilitate al unei persoane care doreşte să dobândească o calificare profesională este încă mic în comparaţie cu gradul de mobilitate garantat prin programul Erasmus studenţilor din învăţământul superior. Mobilitatea tinerilor din formarea profesională iniţială corespunde, de regulă, unei perioade de minimum trei săptămâni. Acest interval este considerat mai degrabă un „interludiu” decât o parte integrantă a rutei de formare. Această stare de fapt se poate explica prin obstacolele în calea mobilităţii din formarea profesională, obstacole care ţin de reglementări administrative, economice şi financiare, culturale şi lingvistice etc. Unul dintre principalele obstacole în calea sporirii interesului acordat mobilităţii în cadrul formării profesionale iniţiale şi continue îl constituie dificultatea de a identifica şi valida rezultatele învăţării dobândite în timpul şederii într-o altă ţară.
LLL poate avea loc într-o largă varietate de contexte, conducând la dobândirea de rezultate ale învăţării comparabile. Aceste contexte pot consta în:
În plus, programele de formare standardizate pot fi urmate de diferite categorii de cursanţi (formare full-time, part-time, intensivă sau neintensivă, învăţare care utilizează tehnologia informaţiei etc.) În Rezoluţia sa din 27 iunie 2002 cu privire la LLL13, Consiliul admite că prioritatea trebuie acordată “validării efective şi recunoaşterii calificărilor formale, precum şi învăţării non-formale şi informale dobândite în diferite ţări şi sectoare educaţionale, prin creşterea transparenţei şi printr-o mai eficientă asigurare a calităţii “. În mai 2004, Concluziile Consiliului privind principii europene comune pentru identificarea şi validarea învăţării non-formale şi informale14 au subliniat din nou faptul că “în contextul principiului învăţării pe parcursul întregii vieţi, identificarea şi validarea învăţării non-formale şi informale urmăreşte să scoată în evidenţă şi să valorifice întreaga gamă de cunoştinţe şi de competenţe deţinute de către o persoană, indiferent de contextul în care acestea au fost dobândite. […] Identificarea şi validarea sunt instrumentele-cheie care permit transferul şi acceptarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite în diferite contexte “. Prin urmare, e nevoie de o modalitate de a permite cetăţenilor să urmeze ruta de învăţare aleasă prin valorificarea rezultatelor învăţării, în cadrul mobilităţii pe care o presupune tranziţia între diferite contexte de învăţare.
În Europa, formarea profesională cuprinde un număr mare de calificări, diplome, niveluri, certificate etc. Multe ţări au fie un cadru naţional care defineşte nivelurile calificărilor, fie o clasificare a acestor niveluri. Aceste instrumente sunt sau nu sunt orientate către organizarea educaţiei sau a ciclurilor de formare care se bazează, în anumite cazuri, pe acumularea de unităţi (cu sau fără puncte de credit). Mai mult, în funcţie de sistem, calificările pot fi obţinute fie urmând un singur tip de program de formare formală, fie urmând mai multe tipuri de programe, indiferent dacă ruta de formare este formală, non-formală sau informală. În plus, în funcţie de ţară, în formarea profesională există multe modalităţi de utilizare a creditelor obţinute în urma învăţării. În ţările unde există mai multe subsisteme ale formării profesionale, diferitele sisteme de alocare a creditelor pot coexista. În alte cazuri, nu există nici un sistem de credite. Recent, pe acest fundal de diversitate, o serie de iniţiative comunitare au înregistrat un progres semnificativ, în particular acelea care au în vedere facilitarea accesului la instrumente pentru asigurarea transparenţei calificărilor (Europass, Suplimentul la Certificat) şi informarea cu privire la oportunităţile de formare (Ploteus). Cu toate acestea, este necesară o transparenţă crescută a calificărilor pentru a permite ca, în contextul mobilităţii, transferul rezultatelor învăţării să poată fi implementat.
Una dintre provocările majore întâmpinate în dezvoltarea şi implementarea ECVET în Europa este reprezentată de diversitatea ori chiar de fragmentarea, în anumite ţări, a sistemelor de formare profesională. Există posibilitatea implicării unei varietăţi foarte mari de organisme competente, de organizaţii şi de actori sociali. Activităţile acestora pot include definirea calificărilor, metode de evaluare şi de validare a învăţării, stabilirea obiectivelor formării, determinarea numărului de unităţi şi a conţinutului acestora, determinarea numărului de credite, implementarea programelor de formare etc. Poate fi implicată o gamă largă de furnizori de formare: ministere (ale educaţiei, ale ocupării, ale agriculturii etc.), agenţii, sectoare ocupaţionale, parteneri sociali, camere de comerţ, organizaţii neguvernamentale şi aşa mai departe. În anumite cazuri, o autoritate naţională poate acredita sau împuternici furnizori de formare sau alţi actori pentru a elabora calificări şi acorda certificate de calificare, puncte de credit etc. În alte cazuri, aceste funcţii pot fi delegate la nivel regional sau chiar furnizorilor. Recent, mai multe iniţiative comunitare au înregistrat progrese în dezvoltarea unor principii comune în ce priveşte acest model disparat care creează obstacole în calea cooperării transnaţionale: - adoptarea unor principii europene comune în domeniul asigurării calităţii15; - adoptarea unor principii europene comune privind identificarea şi validarea rezultatelor învăţării non-formale şi informale.16 Totuşi, lipsa constantă de încredere reciprocă şi de cooperare între organismele competente şi alţi actori implicaţi în sistemele de formare şi calificare împiedică şi chiar obstrucţionează dezvoltarea iniţiativelor de rezolvare a diverselor probleme puse de transferul şi validarea rezultatelor învăţării.
2 – Ce este ECVET? ECVET este: - Un instrument concret şi util pentru facilitarea transferului si acumulării (capitalizării) rezultatelor învăţării persoanelor care trec dintr-un context al învăţării în altul şi/sau dintr-un sistem al calificărilor în altul. - O cale metodică de a descrie o calificare în termeni de unităţi ale rezultatelor învăţării (KSC), care sunt transferabile şi care pot fi acumulate împreună cu punctele de credit asociate.
Procesul de transfer al rezultatelor învăţării în cadrul ECVET poate fi descris ca o tranzacţie între două organisme competente sau instituţii împuternicite să acorde calificări şi/sau credite pentru rezultatele învăţării17 :
Mulţumită acestui proces, o persoană poate acumula şi transfera rezultatele învăţării în vederea obţinerii unei calificări.
Pentru a facilita procesul de transfer al rezultatelor învăţării, ECVET se bazează pe:
În plus, în vederea unei mai bune înţelegeri a sistemului calificărilor şi unităţilor, punctele de credit ECVET sunt folosite pentru cuantificarea fiecărei unităţi şi pentru definirea ponderii şi a valorii acesteia în raport cu întreaga calificare. 2.2 Ce înseamnă ECVET pentru cetăţeni? ECVET este un instrument util multor persoane implicate într-un context de mobilitate transnaţională, într-o varietate de contexte ale învăţării, şi sprijină urmarea unor rute de formare pe parcursul întregii vieţi ce pot fi foarte diferite. Acest lucru este ilustrat prin exemplele care urmează.
2.3 Ce înseamnă ECVET pentru organismele competente? Tipul de organisme competente care pot deţine un rol în implementarea ECVET variază de la o ţară la alta, de la un sistem VET la altul sau de la un sistem de calificări la altul. În fiecare ţară, în conformitate cu reglementările naţionale, organismele competente sunt responsabile pentru:
2.3.1 Descrierea calificărilor în termeni de unităţi ale rezultatelor învăţării Descrierea calificărilor în termeni de unităţi ale rezultatelor învăţării face posibilă precizarea cunoştinţelor, deprinderilor şi competenţelor care caracterizează fiecare calificare şi, de asemenea, facilitează indivizilor, organismelor competente responsabile pentru calificări şi angajatorilor înţelegerea sistemului şi a principiilor sale de funcţionare. Rezultatele învăţării necesare în vederea acordării unei calificări pot fi enumerate într-un catalog al unităţilor, într-un standard al calificării sau în orice alt memorandum referitor la calificare. Această practică este în momentul de faţă deja implementată în multe sisteme VET din Europa.
Definiţia şi descrierea unităţilor poate varia în conformitate cu sistemul de calificări şi cu procedurile organismului competent. Totuşi, în scopuri legate de ECVET, specificaţiile tehnice ale unei unităţi trebuie, de regulă, să conţină informaţii precum:
Există o gamă largă de specificaţii tehnice posibile şi modalităţi flexibile de utilizare a conceptului de unitate. Totuşi, unităţile rezultatelor învăţării trebuie să fie:
Nucleul ECVET: unităţi ale rezultatelor învăţării Organismul competent decide: numărul, mărimea şi caracteristicile unităţii
Există numeroase metode pentru descrierea calificărilor în termeni de rezultate ale învăţării. Din momentul adoptării ECVET, Comisia Europeană va sprijini difuzarea celor mai potrivite metodologii, ca şi dezvoltarea unor metodologii noi. 2.3.2 Alocarea punctelor de credit ECVET Punctele de credit ECVET sunt propuse ca o sursă adiţională de informaţie exprimată în formă numerică. Fiind asociate deopotrivă cu unităţile şi calificările, punctele de credit ECVET au două funcţii: - să ofere o reprezentare simplă a valorii relative a unei unităţi a rezultatelor învăţării în raport cu întreaga calificare. Ele ilustrează ponderea unităţii în cadrul calificării; - să faciliteze transferul rezultatelor învăţării într-o manieră concretă, oferind sistemelor calificărilor o referinţă comună la nivel european. ECVET va permite alocarea punctelor de credit prin intermediul a diverse abordări şi instrumente. Punctele de credit ECVET trebuie alocate pe baza unor criterii precum: - o estimare a importanţei conţinutului fiecărei unităţi definită în termeni KSC; - referinţa la o durată medie reală sau teoretică a programului; - volumul real sau teoretic de muncă depusă de cursant într-un context de învăţare formal; - volumul real sau teoretic de muncă depusă de cursant într-un context de învăţare informal; - combinarea mai multor criterii.
Puncte de credit Organismul abilitat alocă puncte de credit:
„x” puncte de credit
 
„a” puncte de credit „b” puncte de credit „c” puncte de credit Punctele de credit ale unei calificări sunt formate din suma punctelor de credit acordate fiecărei unităţi din acea calificare (x = a+b+c). Organismele competente împuternicite cu alocarea creditelor de puncte ECVET pot utiliza următoarea convenţie ca indicator practic: 120 de puncte de credit ECVET în medie pot fi asociate rezultatelor învăţării obţinute de către o persoană într-un an, într-un context de formare profesională formal şi full-time. Această convenţie este pur orientativă şi nu fixează un etalon absolut şi rigid. Ea nu prescrie duratele de învăţare sau un volum de învăţare obligatoriu, ci trebuie utilizată ca referinţă pentru alocarea punctelor de credit rezultatelor învăţării, calificărilor şi/sau unităţilor.
2.3.3 Decizia adoptării ECVET Un aspect important legat de implementarea eficientă şi sustenabilă a ECVET îl reprezintă decizia privind modalitatea în care calificările ar trebui corelate cu ECVET (în special descrierea lor în termeni de unităţi ale rezultatelor învăţării şi alocarea punctelor de credit ECVET). Implementarea ECVET necesită implicarea fermă a organismelor competente şi a furnizorilor, implicare formalizată în funcţie de specificul fiecărei ţări. Această necesitate a fost demonstrată limpede în cadrul Procesului Bologna pentru învăţământul superior, când implicarea voluntară a contribuit la extinderea ariei de implementare a ECTS. Pentru o implementare adecvată a ECVET, organismele competente responsabile pentru calificări sau pentru unităţi ori, în general, împuternicite cu implementarea ECVET, ar trebui să definească şi să decidă scopul implementării şi, de asemenea, să îşi formalizeze decizia în conformitate cu nivelul la care acţionează şi cu regulile naţionale.
ECVET ar trebui să fie aplicabil într-o varietate de situaţii şi de contexte de învăţare. Prin urmare, aplicaţia de mai jos este descrisă cu titlu de exemplu, urmând succesiunea principalelor fazelor. 2.4.1 Etapa 1: realizarea parteneriatelor Pentru a facilita implementarea ECVET, furnizorii VET şi/sau organismele competente pot stabili acorduri de parteneriat sau memorandum-uri de cooperare (MoU). În timpul acestei faze de început, acordurile de înţelegere pot contribui la crearea climatului de încredere necesar asigurării durabilităţii sistemului ECVET, caracteristicilor operaţionale ale acestuia şi transferului eficient al creditelor. În MoU, partenerii pot specifica: - corespondenţa între calificări (unităţi şi puncte de credit) şi/sau rezultate ale învăţării ce fac obiectul transferului. Nivelurile EQF pot contribui la stabilirea corespondenţei; - procesele de evaluare, de transfer şi de validare (unităţi sau părţi ale acestora); - elemente legate de asigurarea calităţii.
Un model al acestei fişe poate fi conceput la nivel european. Mai mult, documentele Europass pot fi utilizate pentru înregistrarea creditelor şi asigurarea transparenţei acestora. 2.4.4 Etapa 4: Transferul, validarea şi acumularea creditelor În conformitate cu MoU şi cu acordul de învăţare, creditele trebuie transferate, apoi validate de către organizaţia care trimite cursantul la stagiul de formare şi recunoscute în vederea obţinerii calificării avute în vedere, prin acumulare, potrivit regulamentelor. 3 – Concluzii Cum intenţia sa nu este de a legifera, ECVET trebuie dezvoltat şi implementat gradual, pe bază de voluntariat, fără alte obligaţii legale. Când ECVET este aplicat în ţări care decid implementarea acestuia, trebuie luate în considerare legislaţia naţională sau regională şi/sau regulamentele sectoriale în vigoare cu privire la calificări. Sprijinindu-se pe o abordare modernă şi ambiţioasă, focalizată pe rezultatele învăţării, ECVET cuprinde un anumit număr de principii, reguli şi convenţii esenţiale pentru implementare; totuşi, aplicarea sa va rămâne cât mai flexibilă cu putinţă. Pe termen scurt şi mediu, implementarea ECVET va avea nevoie de sprijin: îmbunătăţirea graduală a sistemului şi, dacă este cazul, creşterea gradului său de flexibilitate, pentru a putea astfel ţine seama de aspectele specifice ale sistemelor de calificare din diferite ţări, precum şi pentru a asigura diseminarea şi promovarea practicilor şi metodelor celor mai adecvate implementării, vor necesita timp, testări şi studii. Lucrul cel mai important, dacă se doreşte o utilizare eficientă a sa, ECVET va trebui să fie un sistem simplu şi adaptat nevoilor reale ale grupurilor sale ţintă. 4 – Consultarea Acest document de lucru al Comisiei propune măsuri în vederea conceperii şi adoptării unui sistem ECVET la nivel european şi conţine sugestii pentru implementarea acestuia. Succesul sistemului ECVET va depinde atât de relevanţa sa şi de gradul în care va fi accesibil cetăţenilor, cât şi de credibilitatea şi de fiabilitatea pe care le va dovedi în faţa autorităţilor responsabile pentru calificări şi pentru sistemele de formare profesională. În toate sistemele de formare din statele membre (VET şi LLL), cei implicaţi vor trebui convinşi că sistemul ECVET este util şi că poate contribui – direct sau indirect – promovării şi dezvoltării LLL, conducând la sporirea cunoştinţelor, deprinderilor şi competenţelor celor angajaţi în procesul de formare şi, în cele din urmă, la dezvoltarea unor cariere mai stabile şi mai satisfăcătoare într-o anumită ţară sau în Europa. Documentul subliniază principiile fundamentale ale ECVET şi pune la dispoziţie indicatori în vederea implementării sale practice. Totuşi, ECVET poate funcţiona numai dacă se bazează pe un consens larg, obţinut ca urmare a unui proces de consultare extins şi deschis întrebărilor, propunerilor şi sugestiilor privind modalitatea cea mai eficientă prin care sistemul poate fi constituit. Acest proces de consultare este important şi pentru evaluarea nevoilor partenerilor susceptibili de a contribui la succesul sistemului ECVET.
La nivel european, procesul de consultare priveşte toate ţările europene implicate în Procesul Copenhaga, partenerii sociali europeni şi organizaţiile profesionale. Procesul va avea loc până cel târziu în martie 2007 şi va avea drept obiectiv invitarea tuturor actorilor sociali şi experţilor, pentru ca aceştia să ofere sugestii cu privire la stabilirea obiectivelor, principiilor şi caracteristicilor tehnice ale sistemului ECVET. Diferitele ţări şi organizaţiile partenerilor sociali îşi vor organiza propriile procese de consultare la nivel naţional. Comisia Europeană contează pe participarea miniştrilor educaţiei, formării profesionale şi muncii, a partenerilor sociali europeni, a autorităţilor sectoriale şi regionale şi, de asemenea, a altor autorităţi competente şi a furnizorilor de formare profesională. Organizaţiile partenerilor sociali din Europa (patronate şi sindicate), serviciile sectoriale şi asociaţiile din industrie, reţelele europene de cercetare în domeniul educaţiei şi formării tinerilor şi reţelele de afaceri – toate părţile interesate sunt invitate să-şi exprime opinia în ce priveşte planul. Documentul consultativ este publicat, de asemenea, pe Internet. Comisia Europeană va analiza şi va rezuma răspunsurile din cadrul procesului de consultare. Rezultatele procesului de consultare vor fi disponibile pe Internet18. Rezultatele consultării vor fi analizate în vederea creării unui instrument comunitar; acestea sunt programate spre a fi dezbătute la conferinţa europeană din iunie 2007, sub egida preşedinţiei germane. Această conferinţă va închide procesul de consultare. Rezultatele procesului de consultare vor fi utilizate pentru pregătirea unei propuneri formale privind un sistem ECVET, propunere care va fi înaintată de către Comisia Europeană în cursul anului 2007 şi care va fi elaborată astfel încât să constituie instrumentul legal cel mai potrivit. După procesul de consultare, Comisia Europeană va lua o decizie în ce priveşte măsurile cele mai potrivite pentru dezvoltarea sistemului ECVET. Sprijinul financiar, precum şi alte forme de asistenţă, pot fi garantate actorilor naţionali şi celor de la nivel sectorial prin, spre exemplu, programe comunitare în domeniul mobilităţii în procesul de formare a tinerilor şi adulţilor. Astfel, noul program integrat pentru LLL va fi utilizat în vederea sprijinirii implementării sistemului ECVET. Rezultatele consultării, precum şi cele ale studiilor şi testărilor în desfăşurare vor servi drept platformă pentru o serie de proiecte-pilot privind sistemul ECVET şi care răspund nevoilor specifice ale autorităţilor competente responsabile pentru sistemele de credite. 5 – Membrii Grupului de lucru Experţi Enrica FLAMINI Direzione Generale dell'Istruzione post-secondaria - I MVittoria Marini Bettolo Marconi
Educación, Culture y Deporte - ES Luís IMAGINARIO Faculdade de Psicologia da Universidade do Porto - P Françoise DIVISIA Edith KIRSCH Ministère de l'Education Nationale, de l'Enseignement Supérieur et de la Recherche - F Sirkka-Liisa KARKI Finnish National Board of Education Vocational Education Division - FIN University - LT Zsófia LUX Ministry of Education - HUN Moira McKERRACHER Scottish Qualifications Authority - UK Edwin MERNAGH National Qualifications Authority - IRL Arthur SCHNEEBERGER Österreichisches Institut für Bildungsforschung Reinhard NOEBAUER der Wirtschaft - A Jan REITZ JOERGENSEN Ministry of Education, National Education Authority - DK Sten PETTERSON Björn SCHÉELE National Agency for Education (Skolverket) - S Winfried HEIDEMANN European Trade Union Confederation (ETUC) Heikki SUOMALAINEN Confederation of Finnish Industry and Employers (UNICE) Peter THIELE Bundesministerium für Bildung und Forschung - D Loukas ZAHILAS O.E.E.K. - Ministry of National Education and Religious Affairs - GR Persoanele care au asigurat sprijinul grupului de experţi Isabelle LE MOUILLOUR Bundesinstitut für Berufsbildung (BIBB) - D Burkart SELLIN CEDEFOP Commisia (Coordonare) Simon JONES Michel ARIBAUD DG EAC – A3 Contribuţii Jens Bjornavold, CEDEFOP Peter Van der Hijden DG EAC – A2 1 European Credit system for Vocational Education and Training, în lb. engl. în original. 2 Knowledge, skills and competences, în lb. engl. în original 3 http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/consult/index_en.html 5 Rezoluţia Consiliului cu privire la promovarea cooperării europeane consolidate în formarea profesională, OJ C 13, p. 2-4, 18.01.2003 6 Declaraţia de la Copenhaga a miniştrilor responsabili pentru formarea profesională din statele mebre ale UE, din ţările EFTA/EEA şi din ţările candidate, a Comisiei şi a partenerilor sociali europeni 7 Rezoluţia cu privire la promovarea..., page OJ C 13, p. 4 8 Concluziile Consiliului şi ale Reprezentanţilor Guvernelor Statelor Membre reuniţi în cadrul Consiliului cu privire la viitoarele priorităţi ale cooperării europene consolidate în domeniul formării profesionale, 1382/04 EDUC 204 SOC 499, 29 oct. 2004, adoptate de Consiliu la 15 noiembrie 2004(http://ec.europa.eu/education/policies/2010/doc/council13832_en.pdf) 9 Comunicatul de la Maastricht cu privire la viitoarele priorităţi ale cooperării europene consolidate în VET, 14 decembrie 2004 10 Vezi lista ataşată a experţilor 11 Life Long Learning, în lb. engl. în original 12 Decizia Consiliului 1994/819/EC din 06.12.1994, OJ L340, 29.12.1994, care stabileşte un program de acţiune pentru implementarea unei politici a Comunităţii Europene pentru VET; Decizia Consiliului 1999/382/EC din 26.04.1999 care stabileşte faza a doua a Programului comunitar de acţiune în domeniul VET Leonardo da Vinci OJ L146, 11.06.1999 (http://europa.eu.int/comm/education/programmes/leonardo/new/leonardo2_en.html) 13 Rezoluţia Consiliului cu privire la învăţarea pe parcursul întregii vieţi – 2002/C 163/01 iunie 2002 14 Concluziile Consiliului şi ale Reprezentanţilor Guvernelor Statelor Membre, reuniţi în cadrul Consiliului, cu privire la principiile europene comune pentru identificarea şi validarea învăţării non-formale şi informale, 9175/04 EDUC 101 SOC 220 – 18 mai 2004 15 Concluziile Consiliului privind asigurarea calităţii în VET, 9599/04 EDUC 117 SOC 252, 18 mai 2004 (http://ec.europa.eu/education/policies/2010/doc/vetquality_en.pdf) 16 Concluziile Consiliului şi ale Reprezentanţilor Guvernelor Statelor Membre, întruniţi în cadrul Consiliului, privind principiile europene comune pentru identificarea şi validarea învăţării non-formale şi informale, 9600/04 EDUC 118 SOC 253, 18 mai 2004 17 Creditele pentru rezultatele învăţării desemnează totalitatea achiziţiilor unei persoane în materie de învăţare, achiziţii care au fost evaluate, pot fi transferate oficial, validate sau recunoscute în vederea obţinerii unei calificări. 18 http://ec.europa.eu/education/policies/2010/doc/validation2004_en.pdf Yüklə 116,44 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
evaluează anumite rezultate fişa personală -validează creditele obţinute